STRUCTURI PATRIMONIALE

DE ACTIV

2022
 Cuprins

STRUCTURILE DE ACTIV – CATEGORIE SPECIFICA OBIECTULUI DE STUDIU AL

CONTABILITATII
A. ACTIVELE IMOBILIZATE
I. Imobilizari necorporale
1.Imobilizari necorporale
II. Imobilizari corporale
1. Terenuri si amenajari de terenuri
2.Constructiile
3. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii
4.Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale
5.Imobilizari in curs si avansuri pentru imobilizari
III. Imobilizari financiare
1. Actiuni detinute la entitatile afiliate
2. Interese de participare
3. Alte titluri imobilizate
4.Creantele imobilizate
B. ACTIVELE CIRCULANTE
I.Stocurile
1. Materiile prime
2. Productia in curs de executie
3. Produsele
4. Stocurile aflate la terti
5. Animalele
6. Marfuri si ambalaje
7. Avansurile pentru cumparari de stocuri
II.Creantele (numite si active circulante in curs de decontare)
1.Creantele comerciale
2.Creantele in cadrul grupului
3.Creantele din interese de participare
4.Alte creante
5. Creantele privind capitalul subscris si nevarsat
III. Investitiile financiare pe termen scurt
1. Evaluarea iniţială
2. Evaluarea la data bilanţului

3. Evaluarea la ieşirea din entitate

1.1. Actiunile proprii

1.2. Alte investitii financiare

IV.Casa si conturile la banci

1.Cheltuielile inregistrate in avans

STRUCTURILE DE ACTIV – CATEGORIE SPECIFICA OBIECTULUI
DE STUDIU AL CONTABILITATII

Inca de la aparitia contabilitatii ca stiinta, obiectul sau de studiu l-a constituit

patrimoniul pe care-l au entitatile, respectiv existenta si miscarea sa.
Patrimoniul reprezinta, totalitatea drepturilor si obligatiilor cu valoare economica,
apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si bunurile economice la care
acestea se refera.
Contabilitatea studiaza echilibrul global al patrimoniului. Acest echilibru poate fi
scris sub forma unei egalitati, cunoscuta sub denumirea de ecuatia de echilibru a
patrimoniului, astfel:
Bunuri economice = Drepturi + Obligatii
Aceasta ecuatie este tradusa in plan contabil prin structurile calitative de ACTIV si
PASIV. Astfel, ecuatia generala a contabilitatii este: ACTIV = PASIV
Activul reprezinta elemente ale patrimoniului ce imbraca forma bunurilor
economice.
Pasivul reprezinta sursele de finantare a bunurilor economice delimitate ca active.
In contabilitate patrimoniul este privit din doua puncte de vedere. Pe de o parte,
contabilitatea priveste patrimoniul din punct de vedere al formei sale concrete si
astfel privit, patrimoniul imbraca forma de ACTIVE PATRIMONIALE, care, la randul
lor, sunt: active imobilizate si active circulante. Pe de alta parte, patrimoniul este
privit in contabilitate, din punct de vedere al surselor de provenienta a bunurilor
si astfel privit patrimoniul imbraca forma de SURSE PATRIMONIALE, care, la
randul lor, sunt capitaluri si datorii.
Contabilitatea studiaza echilibrul intern al patrimoniului. In mod distinct, in cadrul
patrimoniului este studiat si echilibrul specific proceselor sau activitatilor
economice interne care produc transformari calitative si cantitative in volumul si
structura patrimoniului. Efortul efectuat, este masurat de contabilitate prin
notiunea de cheltuieli, iar efectul obtinut, prin notiunea de venituri.
Acest mod de a privi patrimoniul, cu totul specific numai contabilitatii, imbraca
forma unui principiu esential al contabilitatii, care se numeste 'Principiul dublei
reprezentari a patrimoniului' si acest principiu sta la baza intregii contabilitati si ii
asigura existenta peste secole, pana acum si de acum inainte. Principiul dublei
reprezentari a patrimoniului confera contabilitatii o seama de corelatii pe care nici
o alta stiinta nu le are si care asigura exactitatea informatiei contabile si in
general valoarea ei.
Relatia: ACTIVE PATRIMONIALE = SURSE PATRIMONIALE este numita ecuatia
dublei reprezentari a patrimoniului si este verificata de specialistii din interiorul
unitatii si de cei din afara ei. Pornind de aici, se formeaza si se verifica o seama
de alte corelatii in miscare, care si ele se verifica de specialisti.
Echilibrul specific proceselor economice este oglindit la nivelul patrimoniului ca o
relatie intre cheltuieli si venituri si, implicit, rezultatului obtinut prin compararea
veniturilor cu cheltuielile. Rezultatul net obtinut poate fi profit (beneficiu), cand
veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, sau pierdere, cand veniturile sunt mai
mici decat cheltuielile.
Prin urmare, ecuatia rezultatului este de forma:
CHELTUIELI ± REZULTAT = VENITURI
Ecuatia de mai sus mai poarta denumirea si de ecuatia echilibrului intern al
patrimoniului.
Structurile de activ
Activul patrimonial cuprinde mijloacele economice si drepturile de creanta ale
unui agent economic si anume:
A. Active imobilizate
B. Active circulante
C. Cheltuieli inregistrate in avans
A. ACTIVELE IMOBILIZATE reprezinta bunurile si valorile cu o durata de
folosinta indelungata (mai mare de un an) in activitatea agentului economic si
care nu se consuma la prima utilizare.
In conformitate cu prevederile legale in vigoare[1] activele imobilizate sunt active
generatoare de beneficii si detinute pe o perioada mai mare de un an.
Activele imobilizate cuprind urmatoarele categorii de imobilizari
I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

I.1.Imobilizarile necorporale se numesc astfel deoarece, ele nu se prezinta

din punct de vedere fizic ca bunuri materializate, ci se prezinta sub forma de
documente juridice sau comerciale.
Imobilizarile necorporale pot fi definite ca active identificabile, nemonetare, fara
suport fizic, care sunt detinute de catre agentul economic pentru a fi utilizate in
procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriat
tertilor sau in scopuri administrative.
Printre cele mai importante sunt:

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea unitatii

patrimoniale, dintre care mai importante sunt: cheltuielile de inscriere si
inmatriculare, taxe platite in acelasi scop pentru societati pe actiuni, cheltuieli
privind emiterea de actiuni si obligatiuni, precum si cheltuieli pentru prospectarea
pietei, cheltuieli pentru publicitate la infiintare, ca si alte cheltuieli pentru
infiintare si dezvoltare. Caracteristic pentru aceste cheltuieli este faptul ca ele se
amortizeaza intr-o perioada de maximum cinci ani.

Cheltuielile de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor cercetarii in

scopul realizarii de produse sau servicii noi ce urmeaza a aduce beneficii agentului
economic. De exemplu: proiectarea si constructia prototipurilor, matritelor si
modelelor etc. Aceste cheltuieli se amortizeaza pe perioada contractului sau pe
durata de utilizare dupa caz.

Concesiuni, brevete, licente, marci comerciale, drepturi si active similare

reprezinta valoarea bunurilor preluate cu acest titlu de catre unitatea primitoare,
conform contractelor. Ele se amortizeaza pe durata stabilita prin contract.

Fondul comercial reprezinta o imobilizare necorporala si consta in efortul financiar

pe care-l face agentul economic pentru a-si pastra vadul, clientela, debuseele si
chiar reputatia. El reprezinta diferenta dintre costul de achizitie si valoarea la data
tranzactiei a activelor nete achizitionate de catre o entitate.

Avansuri si alte imobilizari necorporale reprezinta o categorie mai larga in care se

inregistreaza avansurile acordate furnizorilor de imobilizari necorporale,
programele informatice, fie cele create de entitate, fie cele achizitionate de la terti
si alte imobilizari necorporale.
Imobilizari necorporale in curs de executie, sunt imobilizarile necorporale care nu
sunt terminate pana la sfarsitul perioadei.

Costuri direct atribuibile Costuri care NU sunt direct atribuibile

cheltuielile cu personalul determinate costurile de introducere a unui nou produs sau
de aducerea activului la starea sa de serviciu (inclusiv costurile de publicitate și
funcționare; activități promoționale)
onorariile profesionale care decurg costurile de desfășurare a unei activități într-un
direct din aducerea activului la loc nou sau cu o nouă clasă de clienți (inclusiv
condiția sa de funcționare costurile de instruire a personalului)
costurile de testare a activului privind
costurile administrative și alte cheltuieli generale
funcționarea sa în mod
de regie.
corespunzător.

II. Imobilizarile corporale cuprind bunurile economice care au continut material

(corporal).
 Caracteristica imobilizarilor corporale este aceea ca acestea participa in procesul
muncii cu intreaga lor valoare de utilitate, dar se consuma si isi transmit, in mod
treptat, valoarea asupra costurilor noilor produse. Ele participa la mai multe
cicluri de exploatare, indeplinindu-si functia continuu si repetat, fara a se integra
in continutul material al bunurilor obtinute. Ceea ce se transmite este numai
valoarea lor.

Conform cu noilor reglementari contabile, imobilizarile corporale sunt active

detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea
de servicii, in scopuri administrative sau pentru a fi date in locatie tertilor si vor fi
utilizate pe parcursul mai multor exercitii financiare.

In structura imobilizarilor corporale se includ urmatoarele elemente:

1. Terenuri si amenajari de terenuri

Terenurile sunt urmarite in contabilitate pe doua categorii: terenuri (propriu-zise)

si amenajari de terenuri.
Terenurile au durata de utilizare nelimitata, fiind singurele elemente ale
imobilizarilor corporale ce nu se amortizeaza. In schimb, investitiile efectuate
pentru amenajarea terenurilor si alte lucrari similare sunt supuse amortizarii.

2.Constructiile sunt mijloace fixe reprezentate de cladiri achizitionate de la terti

sau din productie proprie. Acestea sunt supuse amortizarii, deoarece au durata de
viata limitata. Cu toate ca o constructie nu poate fi separata de terenul pe care il
ocupa, este important sa se evidentieze in contabilitate separat terenurile si
constructiile.

3. Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii sunt

mijloace fixe reprezentate de echipamente tehnologice (masini, utilaje si instalatii
de lucru), aparate si instalatii de masurare, control si reglare, mijloace de
transport, animale si plantatii.
Potrivit legislatiei din tara noastra, sunt considerate mijloace fixe, obiectul sau
complexul de obiecte care se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ doua
conditii:
are o valoare mai mare decat limita stabilita de lege (in prezent 1.500 lei);
are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

4.Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor

umane si materiale si alte active corporale includ active nenominalizate in
grupele mai sus mentionate.

5.Imobilizari in curs si avansuri pentru imobilizari includ imobilizarile in curs

de executie (care nu au fost terminate) pentru nevoile proprii efectuate de
entitatea patrimoniala sau de terti, inclusiv sumele de bani achitate in contul
activelor corporale..
III. Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare pe termen lung,
cuprind valorile financiare investite de o entitate pe termen lung, sub forma de
titluri si creante financiare, in scopul obtinerii de venituri financiare sub forma
dividendelor sau dobanzilor, prin cresterea valorii capitalizate sau prin realizarea
de beneficii din comercializarea acestor investitii. Dobanzile, redeventele,
dividendele si chiriile atasate unei imobilizari financiare sunt considerate, de
regula, venituri, constituind performanta investitiei.
In structura acestora sunt cuprinse:
1. Actiuni detinute la entitatile afiliate reprezinta drepturile sub forma de
actiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor entitati, care asigura unitatii
detinatoare exercitarea controlului, respectiv a unei influente semnificative in
gestiunea unitatii detinatoare de titluri. Acestea nu pot fi detinute din alte
interese strategice.

2. Interese de participare reprezinta creante legate de participatii, adica

imprumuturi acordate pe termen lung altor unitati patrimoniale, pentru care se
percepe dobanda.

3. Alte titluri imobilizate includ titlurile de valoare, altele decat categoriile

mentionate, pe care entitatea le detine si nu are nici intentia, nici posibilitatea sa
le revanda. In aceasta categorie se includ garantiile, depozitele si cautiunile
depuse de entitate la terti in vederea garantarii bunei executii a unei obligatii.

4.Creantele imobilizate reprezinta imprumuturi acordate tertilor in baza unor

contracte pentru care entitatea percepe dobanzi potrivit legii.

B. ACTIVELE CIRCULANTE (numite si active curente) cuprind bunuri si valori

care se utilizeaza pe o perioada scurta in activitatea entitatii si in general,
participa la un singur circuit economic.

In conformitate cu reglementarile legale actuale, un activ se recunoaste ca activ

circulant daca aste achizitionat sau produs pentru consum propriu sau in scopul
comercializarii; este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare; este
reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a caror utilizare nu este
restrictionata.

Din punct de vedere economic si financiar, activele circulante isi schimba continuu
forma materiala in cadrul circuitului economic. Astfel, in faza de aprovizionare,
activele circulante sub forma de bani se transforma in stocuri de materii prime si
materiale; in faza de productie, stocurile de materii prime si materiale se
consuma integral, rezultand stocuri de productie in curs de executie, care, dupa
operatia de prelucrare, devin produse finite; in faza de desfacere, produsele finite
sunt vandute clientilor, transformandu-se astfel in bani.
Din punct de vedere al lichiditatii, activele circulante se caracterizeaza prin faptul
ca durata ciclului de exploatare este mai mica de un an: ele intra si ies din
patrimoniul entitatii, de mai multe ori in cursul unui exercitiu financiar.

I.Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unei entitati

detinute fie pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in
procesul de productie, fie pentru a fi consumate la prima lor utilizare.

Clasificarea stocurilor
Stocurile pot fi clasificate in:
•-materii prime folosite direct la fabricarea produselor si care se regasesc
in produsul finit;
•-materiale consumabile ce ajuta la procesul de fabricatie;

•-materiale de natura obiectelor de inventar ce cuprind bunuri de

valoare mare ce nu au o durata de viata mai mare de un an si sunt
reprezentate de echipamente, de exemplu;
•-produse care pot fi semifabricate, produse finite si reziduale;

•-animale si pasari;

•-marfuri;

•-ambalaje;

•-productie in curs de executie.

In functie de apartenenta de patrimoniu,stocurile pot fi in proprietatea

companiei sau in gestiunea companiei.
Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor in functie de aflarea lor in patrimoniul unei intreprinderi se
face la intrarea in patrimoniu, la inventariere, la bilant si la iesirea din patrimoniu.
La intrarea in patrimoniu se evalueaza costul de achizitie al stocurilor, costurile de
productie si valoarea de utilitate.
La inventariere se evalueaza valoarea de utilitate sau de inventar a stocurilor.
Valoarea de inventar se stabilieste in functie de utilitatea bunului sau pretul pietei
si se au in vedere stocurile destinate vanzarii, semifabricatele, materiile prime si
cele consumabile. Evaluarea prin bilant contabil se face prin evaluarea
valoarilor de intrare si de inventar. Astfel evaluarea si inregistrarea stocurilor se
face la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de achizitie sau de
productie.
La iesirea din gestiune, stocurile se vor evalua, inregistra in contabilitatea firmei
si se vor scadea din gestiune la valoarea de intrare. Valoarea de intrare poate fi
stabilita prin mai multe metode din punct de vedere contabil:
•-metoda costului mediu ponderat,

•-metoda primul intrat-primul iesit(FIFO),

•-metoda ultimul intrat-primul iesit(LIFO).

In categoria stocurilor se includ: (1) Stocuri de materii prime si materiale

consumabile; (2) Productia in curs de executie; (3) Produse; (4) Stocuri aflate la
terti; (5)Animale; (6) Marfuri si ambalaje; (7)Avansuri pentru cumparari de
stocuri.

1. Materiile prime si materialele consumabile includ: materiile prime,

materialele consumabile si materialele de natura obiectelor de inventar.
Materiile prime sunt destinate utilizarii in procesul de productie, participa direct la
generarea produselor, regasindu-se in produsul finit integral sau partial, fie in
starea lor initiala, fie transformata. Contabilitatea urmareste aprovizionarea si
consumul de materii prime, deoarece sub aspect cantitativ reprezinta un consum
important, iar sub aspect valoric, costul cu materia prima reprezinta o buna parte
a costului intregii productii.

Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru

ambalat, piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale
consumabile) sunt destinate utilizarii in procesul de productie si participa sau
ajuta la procesul de fabricatie sau de exploatare fara a se regasi, de regula, in
produsul finit.

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezinta bunurile cu o valoare mai

mica decat limita prevazuta de lege pentru a fi considerate mijloace fixe,
indiferent de durata lor de utilizare sau cu o durata mai mica de un an, indiferent
de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie,
echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele
verificatoare, aparatele de masura si control, matritele folosite la executarea
anumitor produse si alte obiecte similare).

2. Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a parcurs toate

fazele (stadiile) de prelucrare prevazute in procesul tehnologic, precum si
produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice. In aceasta categorie se mai
includ lucrarile sau serviciile in curs de executie.
3. Produsele sunt bunurile reprezentate de semifabricate, produse finite si
produse reziduale.

Semifabricatele sunt bunurile al caror proces tehnologic a fost terminat intr-o faza
de fabricatie si care urmeaza a trece in continuare in procesul tehnologic al altor
faze de fabricatie sau se livreaza tertilor.

Produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele de fabricatie

prevazute de procesul tehnologic al intreprinderii, fiind receptionate si depozitate
in vederea vanzarii catre terti.
Produsele reziduale sunt produsele rezultate din procesul de fabricatie: rebuturi,
materiale recuperabile, deseuri.

4. Stocurile aflate la terti reprezinta diversele bunuri de natura stocurilor aflate

in proprietatea entitatii, dar care fizic se gasesc in custodie, prelucrare,
consignatie la terti.

5. Animalele includ animale si pasari nascute sau cele tinere de orice fel (vitei,
miei, purcei, manji si altele), crescute si folosite pentru reproductie, animale si
pasari la ingrasat pentru a fi valorificate, colonii de albine, precum si animale
pentru productia de lana, lapte si blana.

6. Marfuri si ambalaje
Marfurile sunt acele bunuri care au fost cumparate de intreprindere in vederea
revanzarii.
Ambalajele sunt bunurile utilizate in scopul protectiei pe timpul transportului sau
depozitarii diverselor active.

7. Avansurile pentru cumparari de stocuri reprezinta sume de bani platite cu

anticipatie furnizorilor in contul aprovizionarii cu stocuri.

II. Creantele (numite si active circulante in curs de decontare)reprezinta

valori economice avansate temporar de titularul de patrimoniu altor persoane
fizice sau juridice, pentru care acesta urmeaza sa primeasca un echivalent
valoric.
Toate persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valoare avansata si
care urmeaza sa dea un echivalent corespunzator se numesc generic debitori.
Debitorii entitatii sub forma creantelor din vanzari sunt delimitati in contabilitate
prin structurile de clienti si conturi asimilate.

Fiecare tip de creanță trebuie să îndeplinească 3 condiții principale pentru a

exista: să aibă caracter cert, să fie lichidă și exigibilă.
Creanța certă rezultă din realizarea unui act care să-i ateste existența. Actul
respectiv poate fi chiar actul de creanță sau alte documente atestate de debitor.
Printre exemplele de astfel de documente se numără orice act recunoscut de cel
care va achita creanțele:
•contract;
•facturi;
•angajamente de plată.

Astfel, debitorul nu poate contrazice existența creanțelor și obligația de plată pe

care și-a asumat-o prin semnătură.

O creanță poate fi lichidă în momentul în care poate fi cuantificabilă. Astfel,

creditorul știe cu exactitate ce sumă va fi încasată de la debitor. Documentele
care atestă lichiditatea unei creanțe sunt:
•actul de creanță;
•dovezi de plată;
•fișe de sold, ș.a.
Exigibilitatea unei creanțe constă în data scadentă stabilită pentru plata sumei
îndatorate. Creditorul va emite data respectivă, iar debitorul va fi obligat să o
respecte. În caz că nu va fi onorată, se vor aplica penalități sau sancțiuni (în
funcție de gravitatea situației).Există cazuri specifice pentru fiecare tip de creanță
în parte, însă cele mai grave scenarii apar la creanțele bancare și creanțele
fiscale. Motivul este legat de faptul că autoritățile implicate dispun de o putere
imensă, iar debitorul depinde de fiecare decizie stabilită.
În cazul creanțelor bancare, sancțiunile diferă de la un caz la altul. De obicei,
lipsa efectuării plăților stabilite pentru creditul efectuat atrage penalități în valoare
de 1% din suma totală cu fiecare zi care trece. În cazul în care debitorul repetă se
sustrage total de la plată va fi sesizat Biroul de de Credit. Scopul principal al
Biroului este de a observa și analiza comportamentul și activitățile debitorului. În
momentul în care banca în cauză sesizează Biroul de Credite, debitorului i se va
construi o fișă personalizată. Toate informațiile negative acumulate pe respectivul
raport îl vor conduce pe debitor în imposibilitatea de a mai accesa alt credit.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este instituția care se ocupă de
încasarea creanțelor fiscale de la fiecare firmă. Într-o primă fază, se stabilește un
titlu de creanță care are ca scop reglementarea și identificarea obligațiilor fiecărui
debitor. Titluri de creanță pot fi:
•stabilirea/ personalizarea sumei;
•declararea angajamentului de plată;
•obligativitatea plății sancțiunilor primite.
În momentul în care debitorul nu își respectă îndatoririle de plată, titlul de creanță
este modificat în titlu executoriu. Procedura de executare silită va fi comunicată
debitorului respectiv. În caz că după 15 zile suma nu este plătită, debitorul este
înștiințat că procesul de executare va fi efectuat. De la începerea procesului,
banca va stopa orice fel de acțiune bancară a debitorului până când suma este
recuperată. Dacă totuși suma nu poate fi recuperată, se apelează la valorificarea
bunurilor și veniturilor debitorului. Printre bunurile vizate se numără:
•bunuri mobile și imobile care ajută la desfășurarea activității debitorului;
•mașini;
•utilaje;
•produse finite, ș.a.

In structura creantelor se includ: (1) Creante comerciale; (2) Creante in cadrul

grupului; (3) Creante din interese de participare; (4) Alte creante; (5) Creante
privind capitalul subscris si nevarsat.
1.Creantele comerciale sunt cele mai semnificative, fiind compuse din creantele
fata de clienti si efectele de primit.

Creantele fata de clienti includ creantele rezultate din bunurile vandute, lucrarile
executate, serviciile prestate, a caror valoare urmeaza a se incasa ulterior.
Efectele de primit sunt titlurile negociabile sub forma de cambie, bilet la ordin
etc., care atesta existenta unei creante in cadrul relatiilor comerciale ce va fi
incasata pe termen scurt, de obicei pana la 90 de zile.

2.Creantele in cadrul grupului sunt generate de relatiile de decontare intre

societatea-mama (o entitate care are una sau mai multe filiale) si filialele ei
(entitati controlate de societatea-mama).

3.Creantele din interese de participare reprezinta creantele generate de

relatiile de decontare ale entitatii cu entitatile asociate (asupra carora se exercita
o influenta semnificativa).

4.Alte creante sunt reprezentate de creantele generate de relatiile de decontare

ale entitatii cu personalul, bugetul statului, alte organisme publice, asigurarile
sociale, protectia sociala, debitori diversi etc.

5. Creantele privind capitalul subscris si nevarsat sunt reprezentate de

creantele generate de relatiile entitatii cu actionarii sai, referitoare la subscrierile
de capital social, efectuate si nedepuse inca.

III. Investitiile financiare pe termen scurt (numite si titluri de plasament sau

valori de trezorerie) reprezinta valorile financiare investite de entitate in vederea
realizarii unui castig pe termen scurt.
1. Evaluarea iniţială
La intrarea în entitate – investiţiile financiare pe termen scurt se evaluează la
costul de achiziţie, prin care se înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea
stabilită potrivit contractelor.
În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată, costul de achiziţie nu include costurile de tranzacţionare direct
atribuibile achiziţiei lor, aceste costuri fiind înregistrate în conturile de cheltuieli
corespunzătoare.

În cazul valorilor mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare

pe o piaţă reglementată, costul de achiziţie include şi costurile de tranzacţionare
direct atribuibile achiziţiei lor.

2. Evaluarea la data bilanţului

Valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă

reglementată se evaluează la valoarea de cotaţie din ultima zi de tranzacţionare.
Eventualele diferenţe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea
acestora, se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare (contul 768 ,,Alte
venituri financiare˝ sau 668 ,,Alte cheltuieli financiare˝, după caz).

Valorile mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe o

piaţă reglementată se evaluează la costul de achiziţie sau valoarea conform
contractului, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.

Ajustările pentru pierderea de valoare se reflectă la sfârşitul exerciţiului financiar,

cu ocazia inventarierii, pe seama cheltuielilor.

La sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare

reflectate se suplimentează, diminuează sau anulează, după caz. La ieşirea din
entitate a investiţiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderi de
valoare se anulează.

3. Evaluarea la ieşirea din entitate

La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe termen scurt se utilizează una din

metodele următoare:

– FIFO – metoda primul intrat primul ieşit;

– CMP – metoda costului mediu ponderat;

– LIFO – metoda ultimul intrat primul ieşit.

In structura acestora se includ: (1) Actiuni proprii; (2) Alte investitii financiare.
1.1. Actiunile proprii sunt actiunile proprii rascumparate temporar de entitate in
vederea distribuirii lor personalului propriu sau tertilor, regularizarii cursului
bursier sau reducerii capitalului social.

1.2. Alte investitii financiare sunt reprezentate de actiuni cotate si necotate,

obligatiuni emise si rascumparate, obligatiuni cotate si necotate achizitionate de
entitate in vederea obtinerii de venituri financiare intr-un termen scurt.

IV.Casa si conturile la banci (numite si active circulante de trezorerie) sunt

reprezentate de valorile care imbraca efectiv forma de bani, fiind separate
disponibilitatile in devize de cele in lei.

Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poştal, pe bază de documente
prezentate entităţii şi neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un
cont distinct.
Conturile curente la bănci se dezvoltă în analitic pe fiecare bancă.

Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se

înregistrează distinct în contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelor
acordate de bănci în conturile curente, precum şi cele aferente creditelor bancare
pe termen scurt.

Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se

înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

Contabilitatea disponibilităţilor aflate în bănci/casierie şi a mişcării acestora, ca

urmare a încasărilor şi plăţilor efectuate, se ţine distinct în lei şi în valută.

Operaţiunile privind încasările şi plăţile în valută se înregistrează în contabilitate

la cursul de schimb valutar, comunicat de Banca Naţională a României, de la data
efectuării operaţiunii.

Operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută, inclusiv cele derulate în cadrul

contractelor cu decontare la termen, se înregistrează în contabilitate la cursul
utilizat de banca comercială la care se efectuează licitaţia cu valută, fără ca
acestea să genereze în contabilitate diferenţe de curs valutar.

La finele fiecărei luni, disponibilităţile în valută şi alte valori de trezorerie, cum

sunt titluri de stat în valută, acreditive şi depozite în valută se evaluează la cursul
de schimb al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României din ultima
zi bancară a lunii în cauză. Diferenţele de curs înregistrate se recunosc în
contabilitate la venituri sau cheltuieli din diferenţe de curs valutar, după caz.

În vederea achitării unor obligaţii faţă de furnizori, entităţile pot solicita

deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora.

Lichidarea acreditivelor constituite în valută se efectuează la cursul de schimb

comunicat de Banca Naţională a României, de la data operaţiunii de lichidare.

Diferenţele de curs valutar între cursul de la data constituirii sau cursul la care
acreditivele sunt înregistrate în contabilitate şi cursul Băncii Naţionale a României
de la data lichidării acreditivelor se înregistrează la venituri sau cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, după caz.

Sumele în numerar, puse la dispoziţia personalului sau a terţilor, în vederea

efectuării unor plăţi în favoarea entităţii, se înregistrează distinct în contabilitate
(contul 542 “Avansuri de trezorerie”).

În cazul plăţilor în valută suportate din avansuri de trezorerie, cheltuielile se

recunosc în contabilitate la cursul din data efectuării operaţiunilor sau la cursul
din data decontării avansului.

Sumele reprezentând avansuri de trezorerie, acordate potrivit legii şi nedecontate

până la data bilanţului, se evidenţiază în contul de debitori diverşi (461 “Debitori
diverşi”) sau creanţe în legătură cu personalul (4282 “Alte creanţe în legătură cu
personalul”), în funcţie de natura creanţei.

În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilităţi

băneşti între conturile la bănci, precum şi între conturile la bănci şi casieria
entităţii.

Operaţiunile financiare în lei sau în valută se efectuează cu respectarea

regulamentelor emise de Banca Naţională a României şi a reglementărilor emise
în acest scop.

In structura disponibilitatilor se includ: (1) Conturi la banci; (2) Casa; (3)

Acreditive; (4) Avansurile de trezorerie.
Conturile la banci se refera la disponibilitatile banesti in lei si devize aflate in
conturile bancare, sumele in curs de decontare, cecuri de incasat.
Casa delimiteaza disponibilitatile banesti in lei si devize aflate in casieria entitatii
si alte valori, cum sunt: timbre fiscale si postale, bilete de tratament si odihna,
tichete si bilete de calatorie.
Acreditivele reprezinta lichiditati pastrate la banca intr-un cont distinct, la
dispozitia unui furnizor, din care urmeaza a se efectua platile catre acesta pe
masura livrarii bunurilor, prestarii serviciilor, executarii lucrarilor.
Avansurile de trezorerie reprezinta sume virate la banci sau sume in numerar,
puse la dispozitia angajatilor sau tertilor, persoane fizice sau juridice, pentru
efectuarea unor plati in numele intreprinderii.
1.CHELTUIELILE INREGISTRATE IN AVANS reprezinta valori care asigura
alocarea asupra fiecarui exercitiu financiar numai a cheltuielilor care ii sunt
proprii.

Cheltuielile inregistrate in avans sunt sume de bani achitate in cursul exercitiului

curent, dar care se refera la servicii ce vor fi primite in cursul exercitiului urmator
(abonamente, chirii platite in avans).