Contabilitatea imobilizăriilor sau active imobilizate

Imobilizările denumite şi active imobilizate sunt activele generatoare de

beneficii economice , deţinute pe o perioadă mai mare de un an .
Activele imobilizate sau fixe, denumite si active pe termen lung, imobilizari sau
bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada
de utilitate si lichiditate este mai mare de un an.

Amortizarea valorii activelor imobilizate cu durate limitate de utilizare

economică se efectuează în mod sistematic, reducându-se valoarea contabilă a
acestora .
Vc = Vi (cost) - deprecierile ( amortizare şi ajustare )

Activele imobilizate cuprind 3 mari structuri :

a) imobilizări necorporale
b) imobilizări corporale
c) imobilizări financiare
A. Imobilizări necorporale sunt active identificabile nemonetare fără
suport material , deţinute pentru utilizare în procesul de producţie sau
furnizare de bunuri sau servicii , pentru a fi închiriat terţilor sau pentru
scopuri administrative . Un activ necorporal va fi recunoscut în bilanţ dacă se
estimează că va genera beneficii economice pentru entitate şi costul activului
poate fi evaluat în mod credibil .
Imobilizarile necorporale, denumite si imobilizari nemateriale sau active intangibile,
cuprind toate acele valori economice de investitie care nu îmbraca fizic forma de bunuri
materiale concrete. Ele sunt reprezentate de cheltuielile de constituire, cheltuielile de
cercetare aplicata si dezvoltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica si
alte drepturi similare, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.

Imobilizările necorporale se amortizează după metoda liniară ( limitativ )

pe perioada generării de beneficii economice pentru entitate .
Imobilizările necorporale sunt:
a. cheltuielile de constituire atunci când sunt imobilizate , se
amortizează în cadrul unei perioade de maximum 5 ani . Sumele
înregistrate la cheltuielile de constituire trebuie explicate în note
explicative
b. cheltuielile de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor
cercetării sau a altor cunoştinţe în scopul realizării de produse sau
servicii noi sau îmbunătăţite substanţial înaintea stabilirii producţiei
de serie sau utilizării . Cheltuielile de dezvoltare se amortizează pe
perioada contractului sau durata de utilizare după caz . În cazul în
care acestea depăşesc 5 ani terbuie motivate în notele explicative .
În situaţia în care cheltuielile de constituire şi de dezvoltare nu au

1
 fost amortizate integral nu se face nici o distribuire de profituri cu
excepţia cazului în care suma rezervelor disponibile pentru
distribuire şi a profitului reportat este cel puţin egală cu cea a
cheltuielilor neamortizate .
c. concesiunile , brevetele , licenţele , mărcile comerciale , drepturile şi
activele similare reprezintă aport , achiziţionate sau dobândite pe
alte căi se înregistrează ca imobilizările necorporale la valoarea de
aport sau costul de achiziţie după caz . Concesiunile primite se
reflectă ca imobilizarile necorporale atunci contractul de concesiune
stabileşte o durată şi o valoare determinată pentru concesiune .
Amortizarea concesiunii urmează a fi înregistrată pe durata de
folosire a acesteia stabilită potrivit contractului . În cazul în care
contractul prevede plata unei chirii şi nu o valoare amortizabilă în
contabilitatea entităţii care primeşte concesiunea , se referă la
cheltuielile reprezentând chiria fără recunoaşterea unei imobilizări
necorporale .
d. fondul comercial apare de regulă la consolidare şi reprezintă
diferenţa dintre costul de achiziţie şi valoarea la data tranzacţiei a
părţii din activele nete achiziţionate de către o entitate . Fc = Ca -
Vj (valoarea activelor nete ) . Fondul comercial se amortizează de
regulă într-o perioadă de maximum 5 ani . Atunci când entităţile
apreciază o durată mai mare fără ,însă , a se depăşi durata de
utilizare economică . aceasta trebuie motivată în notele explicative .
e. Avansuri şi alte imobilizări necorporale . În categoria avansuri se
înregistrează avansurile acordate furnizorilor de imobilizări
necorporale , programele informatice , create de entităţi sau
achiziţionate de la terţi precum şi alte imobilizări necorporale . Un
activ necorporal se evaluează iniţial la costul de achiziţie sau de
producţie . Un element necorporal reportat drept cheltuială într-o
perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui
activ . Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ necorporal , după
cumpărare sau finalizare , se înregistrează în conturile de cheltuieli
atunci când sunt efectuate . Cheluielile ulterioare vor majora costul
activului atunci când se estimează generarea de beneficii economice
viitoare peste performanţa prevazută iniţial şi pot fi evaluate
credibil .
B. Imobilizările corporale sunt acele active tangibile utilizate pe o bază
continuă de către entităţi în producţia de bunuri , prestarea de servicii , scopuri
administrative sau pentru a fi închiriate terţilor , fiind utilizate pe o perioadă
mai mare de un an .
Imobilizarile corporale, denumite si imobilizari materiale sau active fixe tangibile
reprezinta bunurile materiale de folosinta îndelungata în activitatea unei
întreprinderi. Ele se gasesc sub forma de terenuri si mijloace fixe

Imobilizărilor corporale le sunt specifice următoarele concepte :

1
  costul activului ( valoarea de intrare ) – reprezintă suma plătită
numerar sau echivalente de numerar ori valoarea justă a altor
contraprestaţii efectuate pentru achiziţionarea unui activ la
data achitiţiei sau construcţia acestuia la data recepţiei .
 amortizarea este procesul de stocare sistematică a valorii
amortizabile a unui activ pe întreaga sa durată de viaţă utilă .
Valoarea amortizabilă este reprezentată de costul activului sau altă valoare
substituită costului în situaţia financiară din care s-a scăzut valoarea reziduală .
Vamortizabilă = C(Vi) - valoare reziduală
Valoarea de amortizare poate fi mai mică .
Valoarea reziduală reprezintă valoarea netă pe care o entitate etimează
că o va obţine pentru un activ la sfârşitul de viaţă utilă după deducerea
costurilor de cedare estimate .
Valoarea contabillă a unui activ imobilizat este valoarea din bilanţ .
Vc = Vi ( cost ) - deprecieri ( amortizări şi ajustări )
Valoarea justă – preţul la care este tranzacţionat un activ sau decontat
o datorie între două părţi aflate în cunoştiinţă de cauză în cadrul unei
tranzacţii cu preţul determinat obiectiv .
Pierderile din depreciere reprezintă diferenţa dintre valoarea contabilă şi
valoarea recuperabilă .
Contabilitatea terenurilor se ţine pe două categorii :
 terenuri
 amenajări de terenuri .
Contabilitatea analitică presupune diferenţierea pe grupe : terenuri agricole ,
silvice , fără construcţii , cu zăcăminte .
În cadrul imobilizării corporale trebuie evidenţiate distinct imobilizările
în curs , inclusiv avansurile acordate furnizorilor de imobilizări .
Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează pe baza unui plan
de amortizare de la data punerii în funcţiune până la recuperarea integrală a
valorii de intrare .
Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate , închiriate sau locaţie de
gestiune se calculează şi înregistrează în contabilitate de către entitatea care le
are în proprietate .
Se supune de asemenea amortizării investiţile efectuate la imobilizări corporale
luate cu chirie pe durata contractului de închiriere . La expirarea contractului de
închiriere valoarea investiţiilor efectuate şi amortizării corespunzătoare se cedează
proprietarului imobilizării . În funcţie de cauzele cuprinse în contractul de
închiriere transferul poate reprezenta o vânzare de active sau altă modalitate de
cedare.
Analiza şi funcţionarea conturilor de imobilizări

După conţinutul economic conturile de imobilizări reflectă active

generatoare de beneficii economice ce pot fi evaluate în mod credibil , destinate
utilizării pe bază continuă (mai mult de un an ) în activitatea de producţie ,
comercializare , închiriere sau pentru scopuri administrative . După funcţia

1
contabilă sunt în general conturi de activ , debitându-se cu intrările sau
creşterile de valoare ale imobilizărilor şi creditându-se cu ieşirile sau
deprecierile sau pierderile de valoare .
Excepţie conturile :
 grupa 28 amortizări privind imobilizările
 grupa 29 ajustări şi pierderi de valoare
 cont 269 vărsăminte efectuate pentru imobilizări financiare .
Contabilitatea analitică a imobilizărilor se ţine pe grupe de imobilizări
şi pe fiecare categorie în parte .
Imobilizările sunt supuse amortizării , pentru care reglementările din
România prevăd 3 metode :
 -liniară
 -degresivă
 -accelerată

Amortizarea reprezinta alocarea (repartitia) valorii amortizabile a unei imobilizari pe

durata sa de utilizare previzionata
Întreprinderile sunt obligate sa amortizeze imobliizarile corporale si necorporale potrivit
Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale si necorporale,
utilizând unul din regimurile:
amortizarea liniara, amortizarea degresiva si amortizarea accelerata.
Conceptia si calculul amortizarii reprezinta o problema cu implicatii fiscale. Termenii în
care este rezolvata îsi gasesc expresie în duratele normale de utilizare, în regimurile de
amortizare opozabile agentilor economici, implicit în gradul de deductibilitate al
amortizarii la determinarea profitului impozabil si valoarea luata în calculul amortizarii.

Amortizarea liniara consta din calcularea si alocarea uniforma a valorii contabile de

intrare a activelor amortizabile pe toata durata normala de functionare exprimata în ani.

Amortizarea anulala = val contabila de intrare x rata anuala a amortizarii

(anuitatea amortizarii) (cota medie de amortizare)

rata anuala a amortizarii = 100 .

durata normala de utilizare

Amortizarea degresiva - consta în multiplicarea ratei anuale liniare cu unul din

coeficientii: 1,5 daca durata normala de utilizare este între 2 - 5 ani; 2,0 daca durata
normala de utilizare este între 5 -10 ani si 2,5 daca durata normala de utilizare este mai
mare de 10 ani.

Rata multiplicata se aplica la valoarea ramasa de amortizat. Aplicarea se face pâna în

anul de functionare în care amortizarea anuala rezultata este egala sau mai mica cu/decât
amortizarea anuala determinata prin raportul între valoarea ramasa de
recuperat si numarul de ani de functionare ramasi.

1
Amortizarea accelerata consta în calcularea si includerea în primul an de unctionare în
cheltuielile de exploatare a unei amortizari anuale de pâna la 50 % din valoarea contabila
de intrare a mijlocului fix. Amortizarea pentru exercitiile financiare urmatoare este
calculata la valoarea ramasa de amortizat, dupa metoda liniara prin raportare la numarul
de ani utilizare ramasa.

Imobilizarile financiare, denumite si investitii financiare sau de portofoliu cuprind

valorile financiare investite de întreprindere în patrimoniul altor societati sub forma
titlurilor de participare, altor titluri financiare imobilizate, creantelor ata[ate
participatiilor, împrumuturilor acordate si altor imobilizari financiare.

Provizioanele pentru deprecieri privind imobilizarile intervin de regula în cazul

structurilor neamortizabile. Ele se delimiteaza ca echivalent al deprecierii valorii
activelor imobilizate neamortizabile.