PRINCIPII CONTABILE GENERALE

36. - (1) Elementele prezentate în situațiile financiare anuale se evaluează în conformitate cu

principiile contabile generale prevăzute în prezenta secțiune, conform contabilității de angajamente.
Astfel, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și
evenimentele se produc (șI nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul său este încasat sau plătit) și
sunt înregistrate în contabilitate și raportate în situațiile financiare ale perioadelor aferente.
(2) Veniturile și cheltuielile care rezultă direct și concomitent din aceeașI tranzacție sunt recunoscute
simultan în contabilitate, prin asocierea directă între cheltuielile și veniturile aferente, cu evidențierea
distinctă a acestor venituri șI cheltuieli.
(3) Principiul contabilității de angajamente se aplică inclusiv la recunoașterea dobânzii aferente
perioadei, indiferent de scadența acesteia.
37. - Evaluarea reprezintă procesul prin care se determină valoarea la care elementele situațiilor
financiare sunt recunoscute în contabilitate și prezentate în bilanț și contul de profit și pierdere.
38. - (1) Principiul continuității activității. Trebuie să se prezume că entitatea îșI desfășoară activitatea
pe baza principiului continuității activității. Acest principiu presupune că entitatea își continuă în mod
normal funcționarea, fără a intra în stare de lichidare sau reducere semnificativă a activității.
(2) O entitate nu va întocmi situațiile financiare anuale pe baza continuității activității dacă organele
de conducere stabilesc după data bilanțului fie că intenționează să lichideze entitatea sau să înceteze
activitatea acesteia, fie că nu există nicio altă variantă realistă în afara acestora. Deteriorarea
rezultatelor din exploatare și a poziției financiare, ulterior datei bilanțului, indică nevoia de a analiza
dacă presupunerea privind continuitatea activității este încă adecvată.
(3) Dacă administratorii unei entități au luat cunoștință de unele elemente de nesiguranță legate de
anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente
trebuie prezentate în notele explicative. În cazul în care situațiile financiare anuale nu sunt întocmite
pe baza principiului continuității, această informație trebuie prezentată, împreună cu
explicații privind modul de întocmire a acestora și motivele care au stat la baza deciziei conform căreia
entitatea nu își mai poate continua activitatea. Evenimentele sau condițiile ce necesită prezentări de
informații pot apărea șI ulterior datei bilanțului.
39. - Principiul permanenței metodelor. Metodele de evaluare și politicile contabile, în general, trebuie
aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.
40. - (1) Modificările de politici contabile pot fi determinate de:
a) inițiativa entității, caz în care modificarea trebuie justificată în notele explicative la situațiile
financiare anuale;
b) o decizie a unei autorități competente și care se impune entității (modificare de reglementare), caz
în care modificarea nu trebuie justificată în notele explicative, ci doar menționată în acestea.
(2) Modificarea de politică contabilă la inițiativa entității poate fi determinată de:
- o modificare excepțională intervenită în situația entității sau în contextual economico-financiar în
care aceasta își desfășoară activitatea;
- obținerea unor informații credibile și mai relevante.
Exemple de situații care justifică modificarea de politici contabile pot fi:
- admiterea la tranzacționare pe o piață reglementată a valorilor mobiliare pe termen scurt ale entității
sau retragerea lor de la tranzacționare;

1
- schimbarea acționariatului, datorată intrării într-un grup, dacă noile metode asigură furnizarea unor
informații mai fidele;
- fuziuni și operațiuni asimilate efectuate la valori contabile, caz în care se impune armonizarea
politicilor contabile ale societății absorbite cu cele ale societății absorbante etc.
(3) Schimbarea conducătorilor entității nu justifică modificarea politicilor contabile.
(4) Ca rezultat al incertitudinilor inerente în desfășurarea activităților, unele elemente ale situațiilor
financiare anuale nu pot fi evaluate cu precizie, ci doar estimate. Se pot solicita, de exemplu, estimări
ale: clienților incerți; uzurii morale a stocurilor; duratei de viață utile, precum și a modului preconizat
de consumare a beneficilor economice viitoare încorporate în activele amortizabile etc.
(5) Procesul de estimare implică raționamente bazate pe cele mai recente informații credibile avute la
dispoziție. O estimare poate necesita revizuirea dacă au loc schimbări privind circumstanțele pe care
s-a bazat această estimare sau ca urmare a unor noi informații sau a unei mai bune experiențe.
(6) O modificare în baza de evaluare aplicată reprezintă o modificare în politica contabilă și nu
reprezintă o modificare în estimările contabile. Dacă entitatea are dificultăți în a face distincție între o
modificare de politică contabilă și o modificare de estimare, aceasta se tratează ca o modificare a
estimării.
(7) Efectul modificării unei estimări contabile se va recunoaște prospectiv prin includerea sa în
rezultatul:
- perioadei în care are loc modificarea, dacă aceasta afectează numai perioada respectivă (de exemplu,
ajustarea pentru clienți incerți); sau
- perioadei în care are loc modificarea și al perioadelor viitoare, dacă modificarea are efect și asupra
acestora (de exemplu, durata de viață utilă a imobilizărilor corporale).
41. - Principiul prudenței. La întocmirea situațiilor financiare anuale, evaluarea trebuie făcută pe o
bază prudentă și, în special:
a) în contul de profit și pierdere poate fi inclus numai profitul realizat la data bilanțului;
b) trebuie să se țină cont de toate datoriile apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui
exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data întocmirii
acestuia;
c) trebuie să se țină cont de toate datoriile previzibile și pierderile potențiale apărute în cursul
exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu financiar precedent, chiar dacă acestea devin
evidente numai între data bilanțului și data întocmirii acestuia. În acest scop sunt avute în vedere și
eventualele provizioane, precum și datoriile rezultate din clauze contractuale;
d) trebuie să se țină cont de toate deprecierile, indiferent dacă rezultatul exercițiului financiar este
pierdere sau profit. Înregistrarea ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se efectuează pe
seama conturilor de cheltuieli, indiferent de impactul acestora asupra contului de profit și pierdere. Ca
urmare, activele și veniturile nu trebuie să fie supraevaluate, iar datoriile șI cheltuielile, subevaluate.
Totuși, exercitarea prudenței nu permite, de exemplu, constituirea de provizioane excesive,
subevaluarea deliberată a activelor sau veniturilor, dar nici supraevaluarea deliberată a datoriilor sau
cheltuielilor, deoarece situațiile financiare nu ar mai fi neutre și nu ar mai avea calitatea de a fi
credibile.
42. - Principiul independenței exercițiului. Trebuie să se țină cont de veniturile șI cheltuielile aferente
exercițiului financiar, indiferent de data încasării veniturilor sau data plății cheltuielilor.
Astfel, se vor evidenția în conturile de venituri și creanțele pentru care nu a fost întocmită încă factura
(contul 418 “Clienți - facturi de întocmit”), respectiv în conturile de cheltuieli sau bunuri, datoriile

2
pentru care nu s-a primit încă factura (contul 408 “Furnizori - facturi nesosite”). În toate cazurile,
înregistrarea în aceste conturi se efectuează pe baza documentelor care atestă livrarea bunurilor,
respectiv prestarea serviciilor (de exemplu, avize de însoțire a mărfii, situații de
lucrări etc.)
43. - Principiul evaluării separate a elementelor de active și de datorii. Conform acestui principiu,
componentele elementelor de active și de datorii trebuie evaluate separat.
44. - (1) Principiul intangibilității. Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să
corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.
(2) Modificarea politicilor contabile se efectuează numai pentru perioadele viitoare, începând cu
exercițiul financiar următor celui în care s-a luat decizia modificării politicii contabile. Modificarea
politicilor contabile poate fi efectuată politicilor contabile pe parcursul unui exercițiu financiar.
(3) În cazul modificării politicilor contabile și corectării unor erori aferente perioadelor precedente,
nu va fi modificat bilanțul perioadei anterioare celei de raportare.
(4) Corectarea pe seama rezultatului reportat, a erorilor semnificative aferente exercițiilor financiare
precedente, nu se consideră încălcare a principiului intangibilității.
45. - (1) Principiul necompensării. Orice compensare între elementele de active și datorii sau între
elementele de venituri și cheltuieli este interzisă.
(2) Toate creanțele și datoriile trebuie înregistrate distinct în contabilitate, pe bază de documente
justificative. Eventualele compensări între creanțe și datorii față de aceeași entitate efectuate cu
respectarea prevederilor legale pot fi înregistrate numai după contabilizarea veniturilor și cheltuielilor
corespunzătoare.
(3) În cazul schimbului de active, în contabilitate se evidențiază distinct operațiunea de
vânzare/scoatere din evidență și cea de cumpărare/intrare în evidență, pe baza documentelor
justificative, cu înregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor aferente operațiunilor. Tratamentul
contabil este similar și în cazul prestărilor reciproce de servicii.
46. - (1) Principiul prevalenței economicului asupra juridicului. Prezentarea valorilor din cadrul
elementelor din bilanț și contul de profit și pierdere se face ținând seama de fondul economic al
tranzacției sau al operațiunii raportate, și nu numai de forma juridică a acestora.
(2) Respectarea acestui principiu are drept scop înregistrarea în contabilitate șI prezentarea fidelă a
operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență
drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. Evenimentele și operațiunile
economico-financiare trebuie evidențiate în contabilitate așa cum acestea se produc, în baza
documentelor justificative.
Documentele care stau la baza înregistrării în contabilitate a operațiunilor economico-financiare
trebuie să reflecte întocmai modul cum acestea se produc, respectiv să fie în concordanță cu realitatea.
De asemenea, contractele încheiate între părți trebuie să prevadă modul de derulare a operațiunilor și
să respecte cadrul legal existent.
În condiții obișnuite, forma juridică a unui document trebuie să fie în concordanță cu realitatea
economică. În cazuri rare, atunci când există diferențe între fondul sau natura economică a unei
operațiuni sau tranzacții și forma sa juridică, entitatea va înregistra în contabilitate aceste operațiuni,
cu respectarea fondului economic al acestora.
(3) Exemple de situații când se aplică principiul prevalenței economicului asupra juridicului pot fi
considerate: încadrarea, de către utilizatori, a contractelor de leasing în leasing operațional sau
financiar; încadrarea operațiunilor la vânzare în nume propriu sau comision, respectiv consignație;

3
recunoașterea veniturilor, respectiv a cheltuielilor în contul de profit și pierdere sau ca venituri în
avans, respectiv cheltuieli în avans; încadrarea participațiilor ca fiind deținute pe termen lung sau pe
termen scurt; recunoașterea participațiilor deținute ca fiind de natura acțiunilor deținute la entități
afiliate, a intereselor de participare sau sub forma altor imobilizări financiare; încadrarea reducerilor
acordate, respectiv primite, la reduceri comerciale sau financiare.
(4) Entitățile au obligația ca la contabilizarea operațiunilor economico-financiare să țină seama de
toate informațiile disponibile, astfel încât să fie extrem de rare situațiile în care natura operațiunii,
determinată pe baza principiului prevalenței economicului asupra juridicului, să difere de cea care ar
fi stabilită în lipsa aplicării acestui principiu.
47. - Principiul pragului de semnificație. Valoarea elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere
care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă:
(a) acestea reprezintă o sumă nesemnificativă, în înțelesul pct. 9; sau
(b) o astfel de combinare oferă un nivel mai mare de claritate, cu condiția ca elementele astfel
combinate să fie prezentate separat în notele explicative.
48. - În cazuri excepționale pot fi efectuate abateri de la principiile contabile generale prevăzute în
prezenta secțiune. Orice astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele
care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra activelor, datoriilor, poziției
financiare și a profitului sau pierderii.

Documentele justificative

Orice operaţiune economico – financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării

ei într – un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate .
Acestea stau la baza înregistrărilor în contabilitate şi angajează răspunderea persoanelor
care le – au întoacmit , vizat şi aprobat precum şi a celor care le – au înregistrat în contabilitate
după caz .
Corectarea documentelor justificative se face în funcţie de situaţie astfel :
 -dacă operaţiunea implică primirea , eliberarea sau justificarea numerarului
documentele greşite se anulează întocmindu-se alte documente ;
 -în cazul celorlante documente corectarea se realizează prin tăierea cu o linie
textul sau cifra greşită iar deasupra se scrie cifra sau textul corect menţionându-
se data corecturii şi semnătura persoanei care a intocmit şi semnat documentul
.
Reconstutuirea documentelor
În caz de pierdere ,sustragere sau distrugeaa zile de la constatare în baza unui dosar
de reconstituire ce va cuprinde :
1) sesizarea scrisă a persoanei care a constatat dispariţia documentului în termen
de 24 de ore ;
2) proces verbal de constatare a pierderii , distrugerii în termen de 3 zile ;
3) declaraţia scrisă a salariatului responsabil cu documentul ;
4) dovada sesizării Organelor in Drept dacă se dovedeşte că este cu intenţie sau
dovada sancţionării administrative ;
5) dispoziţia scrisă a conducătorului entităţii privind reconstituirea;
6) documentul reconstituit în copie cu menţiunea ” RECONSTITUIT „

4
 Registre de contabilitate

Sunt documente contabile obligatorii în cadrul cărora entităţile înregistrează periodic

,cronologic şi sistematic operaţiunile economice şi financiare consemnate în documentele
justificative care produc modificări asupra poziţiei financiare, performanţelor financiare ,fluxurilor
de trezorerie .
În conformitate cu Legea contabilităţii registrele de contabilitate obligatorii sunt :
o -registrul jurnal (pentru evidenţa cronologică )
o -registrul inventar
o -registrul cartea mare pentru evidenţa sistematică
o -registrul jurnal de încasări şi plăţi pentru asociaţiile familiale şi persoane fizice
autorizate care au calitatea de comerciant.
Balanţa de verificare
Balanţa de verificare este procedeul de centralizare şi verificare a egalităţilor generate
de dubla înregistrare .Este un document contabil cu o structura specifică care cuprinde :
 simbol şi denumirea conturilor sistematizate pe clase de conturi
 solduri iniţiale debitoare şi creditoare
 rulaje
 total sume
 solduri finale
Întocmirea balanţei conturilor presupune parcurgerea următoarelor etape
o -se preia din balanţa precedentă soldurile finale ca solduri iniţiale ;
o -se înregistrează operaţiunile economico financiare în ordine cronologică cu
ajutorul notelor contabile ;
o -se transpun informaţiile din notele contabile în registrul jurnal (evidenţă
cronologică) şi în fişele de cont (evidenţa sistematică) deschizându-se conturi
specifice ;
o -se determină în cadrul fiecărei fişe de cont soldurile iniţiale ,rulajele ,total
sume ,solduri finale care se preiau în coloanele speciale ale balanţei de verificare
(totalul);
o -se adună coloanele urmărindu-se egalităţi perechi .
 SID =  SIC
 RD =  RC
 TSD =  TSC
 SFD =  SFC
 RULAJE D =  RULAJE C

5
 Planul de conturi general delimitează sistemul de conturi şi fiecare cont în parte prin :
 Simbol cifric şi denumire ;
 Încadrare într – o clasă şi grupă în raport de un anumit criteriu ;
 Conţinutul economic ;
 Funcţia contabilă ;
 Corespondenţele cu alte conturi ;
FORMATUL GENERAL
XXXX
Clasa
Grupa
Cont gradul I
Cont gradul II

1011 EXEMPLU
Clasa 1 - Conturi de capitaluri
Grupa 10 - Capital şi rezerve
Cont gradul I - 101 Capital
Cont gradul II - 1011 Capital
subscris nevărsat

6
∎ Clasa 1 - Conturi de capitaluri
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv (de exemplu, 101
Capital social).
∎ Clasa 2 - Conturi de imobilizări
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu, 201
Cheltuieli de constituire).
∎ Clasa 3 - Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie
În general, sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu, 300
Materii prime).
∎ Clasa 4 – Conturi de terţi
Conturile de datorii sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv (de exemplu,
401 Furnizori).
Conturile de creanţe sunt conturi cu funcţia contabilă de activ (de exemplu,
411 Clienţi).
∎ Clasa 5 - Conturi de trezorerie
În general, conturile au funcţia contabilă de activ (de exemplu, 531 Casa).
∎ Clasa 6 – Conturi de cheltuieli
Cheltuielile prin definiţie micşorează capitalurile proprii, iar funcţiavcontabilă a conturilor de
cheltuieli este opusă funcţiei contabile a capitalurilor proprii, astfel cheltuielile sunt asimilate
conturilor de activ, (de exemplu, 601 Cheltuieli cu materiile prime).
∎ Clasa 7 – Conturi de venituri
Veniturile sunt opuse cheltuielilor, ele prin definiţie majorează capitalurile proprii şi astfel
funcţia contabilă a conturilor de venituri derivă de la capitalurile proprii, toate veniturile sunt
asimilate conturilor de pasiv (de exemplu, 701 Venituri din vânzarea produselor finite).
∎ Amortizările şi provizioanele sunt elemente rectificative care corectează celorlalte structuri
bilanţiere, reprezentând prin definiţie ieşiri de resurse care afectează beneficiile economice.
Toate amortizările şi provizioanele sunt considerate ca un cont de contra-activ şi asimilate
conturilor de pasiv.

REGULI DE FUNCŢIONARE

1. Prima regulă care trebuie reţinută este aceea că toate conturile de activ încep să funcţioneze
prin a se debita (partea stângă a contului) şi se debitează cu soldul iniţial al conturilor de activ;
conturile de pasiv încep să funcţioneze prin a se credita (partea dreaptă a contului) şi se
creditează cu soldul iniţial al conturilor de pasiv.
2. A doua regulă importantă este aceea că toate conturile de activ înregistrează în debit
creşterile (intrările) elementelor de activ, iar toate conturile de pasiv înregistrează în credit
creşterile (intrările) elementelor de pasiv.
3. A treia regulă care trebuie ţinută minte este aceea că toate conturile de activ înregistrează
în credit (partea dreaptă a contului) micşorările elementelor de activ, iar conturile de pasiv
înregistrează în debit (partea stângă a contului) micşorările (ieşirile) elementelor de pasiv.
4. A patra regulă de funcţionare a conturilor este aceea că toate conturile de activ au totdeauna
sold final debitor sau sunt soldate (echilibrate, balansate), iar toate conturile de pasiv au
totdeauna sold final creditor sau sunt soldate (echilibrate, balansate).

Marea majoritate a conturilor funcţionează după regulile enunţate mai sus.

7
Sunt însă şi conturi care au un comportament variabil în ceea ce priveşte soldul final. După
soldul pe care-l prezintă la sfârşitul perioadei de gestiune, conturile pot fi de două feluri: conturi
monofuncţionale şi conturi bifuncţionale.
Conturile monofuncţionale sunt conturile care la sfârşitul perioadei de gestiune prezintă un
singur fel de sold, debitor sau creditor. Ele sunt totdeauna numai conturi de activ sau numai
conturi de pasiv.
Conturile bifuncţionale sunt conturile care, la un moment dat, pot avea fie sold debitor (se
încadrează în categoria conturilor de activ), fie sold creditor (se încadrează în categoria
conturilor de pasiv).

ANALIZA CONTABILĂ A TRANZACŢIILOR ŞI

ÎNREGISTRAREA LOR ÎN CONTURI

Fiecare tranzacţie consemnată într-un document, înainte de înregistrarea ei în contabilitate,

trebuie să fie supusă analizei contabile în vederea determinării efectului dual asupra conturilor.
Această analiză are drept rezultat stabilirea conturilor ce sunt afectate de tranzacţii şi în ce mod.
De asemenea, acest rezultat trebuie să respecte cele două ecuaţii fundamentale:
1. Activ = Capital propriu + Datorii
2. Debit = Credit
Realizarea analizei contabile presupune parcurgerea, în general, a următoarelor etape:
1. Determinarea naturii operaţiei, adică stabilirea conţinutului tranzacţiei ce trebuie
înregistrată în contabilitate.
2. Modificarea elementelor bilanţiere, stabilirea modificărilor care se produc în structura
elementelor bilanţiere, conţinutul şi sensul modificărilor. După cum ştiţi, tipurile de modificări
bilanţiere sunt:
A + x – x = C + D; A = (C + x – x) + D; A = C + (D + x – x);
A = (C + x) + (D – x); A = (C – x) + (D + x); A + x = (C + x) + D;
A + x = C + (D + x); A – x = (C - x) + D; A – x = (C- x) + D.
3. Identificarea conturilor corespondente, adică stabilirea conturilor corespondente în care
urmează să se înregistreze tranzacţia, baza elementelor bilanţiere modificate.
4. Debit sau credit, adică determinarea, pe baza regulilor de funcţionare a conturilor, a părţii
din fiecare cont (debit sau credit) în care urmează să se înregistreze tranzacţia.

8
5. Formula contabilă, respectiv întocmirea, pe baza analizei contabile efectuate, a formulei
(egalităţii) contabile.