Ministerul Educației,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea ,,B.P.Hasdeu’’ din Cahul

Facultatea de Științe Umanistice și Pedagogice

Referat:
,,Regimul monarhiei autoritare a
lui Carol al II-lea’’

A realizat : Vicol Iulia

Grupa : IEC1801
Profesor : Șișcanu Ion
Disciplina : Istoria Contemporană a României

Cahul 2020

1
  Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 Sinaia, România – d. 4
aprilie 1953 Estoril, Portugalia).
 Carol era fiul cel mare al regelui Ferdinand I şi al Mariei de Edinburgh, fiind
aşadar în drept să urce pe tronul României după decesul tatălui său. În primii
ani de şcoală este pregătit de profesori precum Nicolae Iorga, sau Gheorghe
Murgoci. Este absolvent al Şcolii militare din Bucureşti. După susţinerea
bacalaureatului în anul 1912, este trimis să studieze la Academia Militară din
Potsdam. A trecut prin toate gradele militare, de la sublocotenent (1908) la
general în anul 1923.
Începutul anului 1938 s-a caracterizat printr-o puternică acensiune a Gărzii de Fier,
care ataca cu înverşunare regimul democratic şi se pronunţa pentru reorientarea
politicii externe a ţării spre Axa Berlin – Roma. Totodată, Octavian Goga dorea să
câştige cu orice preţ alegerile din martie 1938 şi a negociat un acord secret cu
Corneliu Zelea Codreanu. Forţele democratice erau derutate şi confuze, fapt ce a
permis regelui Carol al II-lea să intervină decisiv pentru atingerea obiectivului său
politic.
Prin lovitura de stat din 10 februarie 1938, Carol l-a demis pe Goga de la preşedinţia
Consiliului de miniştri şi a constituit un guvern în frunte cu patriarhul Miron Cristea.
La 20 februarie 1938, regele României Carol II-lea a semnat decretul de promulgare a
unei noi Constituţii a României, care legiferează instaurarea dictaturii regale şi
sfârşitul regimului parlamentar. Constituţia (Constituţiunea din 1938) a fost elaborată
de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice. Noua Constituţie a României
va fi promulgată la 27 februarie 1938.

2
Constituţia din 1938 încearcă să limiteze individualismul şi să dea întâietate
socialului, voind să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist. În
acelaşi timp, ea admitea proprietatea şi capitalul ca drepturi inviolabile, îndepărtându-
se de la principiile Constituţiei din 1923, care recunoştea proprietatea ca funcţie
socială şi revenind astfel la principiile Constituţiei din 1866. Constituţia de la 1938
critică regimul de partide şi concentrează puterile politice în mâna regelui, care
dobîndeşte prerogative deosebit de mari.
În perioada următoare, Carol şi-a instaurat un veritabil regim personal autoritar:
primarii şi prefecţii erau numiţi pe scară ierarhică, s-a format „Straja Ţării”, din care
făceau parte copii şi tineri şi a cărei comandant suprem era regele, presa şi radioul au
fost puse în slujba regimului, iar pe 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul
Renaşterii Naţionale, „unica organizaţie politică în stat”, orice activitate politică fiind
considerată clandestină.
Prin acest fapt, Carol a urmărit să atragă unele cadre din vechile partide de partea sa
numindu-le în posturi de conducere. Scopul declarat al FRN era „mobilizarea
conştiinţei naţionale în vederea întreprinderii unei acţiuni solidare şi unitare româneşti
de apărare şi propăşire a patriei şi de consolidare a statului”. Ultima măsură aplicată
de Carol pentru creşterea puterii regale a fost adoptarea unei noi legi electorale pe 9
mai 1939. În alegerile parlamentare din 1 – 2 iunie 1939 au candidat doar
reprezentanţii FRN. Carol a sporit autoritatea regimului său continuu. Pe 22 iunie
1940, FRN a fost transformat în Partidul Naţiunii, declarat „partid unic şi totalitar”.
 Domnia lui Carol al II-lea a fost o noua etapa in evolutia monarhiei. Regele era
un om cu o solida pregatire intelectuala, abil, ambitios. El a sprijinit efectiv
institutiile culturale, a manifestat o preocupare constanta pentru modernizarea
societatii romanesti. In plan politic a urmaritpreluarea efectiva a puterii in stat,
cautand inlocuirea regimului bazat pe partidele politice.
POLITICA DUSA DE CAROL AL II-LEA IN VEDEREA INSTAURARII
REGIMULUI PERSONAL(1930-1937):
OBIECTIVE:
Etapa I 1930-1934:
1. numirea unor guverne de ”uniune nationala” care sa depinda de rege;
2. impunerea ”camaraliei” ca un centru de putere;
3. compromiterea partidelor politice.

3
Etapa a II-a1934-1938:
1.impunerea guvernului Gh. Tatarescu;
2.compromiterea institutiei fundamentale a regimului democratic-Parlamentul;
3.sprijinirea organizatiilor prodictatoriale si a actiunilor ce vizau subminarea
regimului democratic.

MASURI:

Etapa I 1930-1934:
1. guvernul Iorga-Argetoianu ( aprilie 1931-mai 1932 );
2. campanie de presa impotriva sistemului pluripartit;
3. incurajarea desidentilor si a sciziunilor;
4. incalcarea uzantelor parlamentare;

Etapa a II-a 1934-1938:

1. limitarea activitatii partidelor de opozitie;
2. consolidarea economica a gruparii industrial-bancare in frunte cu Carol al II-lea;
3. folosirea sistemului de conducere prin decrete-legi;
4. crearea unor partide de dreapta: Frontul Romanesc, Partidul National-Crestin;
5. sprijin semnificativ Garzii de Fier.
Alegerile din 1937 au reprezentat un moment dificil pentru democratie. In perioada
campaniei electorale, Iuliu Maniu si-a asumat conducerea opozitiei. Obiectivul sau
principal era rasturnarea guvernului Tatarescu. In acest scop, a semnat un pact
electoral cu Corneliu Zelea Codreanu si Gheorghe Bratianu, seful unei factiuni
liberale.Rezultatele alegerilor au demonstrat deruta alegatorilor P.N.L., care, desi
detinea conducerea guvernului, nu a obtinut procentajul necesar - 40%, pentru a
castiga majoritatea in Camera.

4
P.N.T. a iesit pe locul al doilea, iar pe locul al treilea s-au plasat legionarii, cu 15,58%
din voturi. Astfel, extrema dreapta a castigat teren considerabil.Rezultatul nedecis al
alegerilor a oferit regelui o larga posibilitate de manevra pentru realizarea obiectivului
sau politic.
La 28 decembrie 1937, regele l-a insarcinat pe Octavian Goga, presedintele Partidului
National-Crestin, cu formarea noului govern. Aducand la conducere un partid mai
slab, Carol al II-lea a urmarit sa castige timp pentru pregatirea ultimelor actiuni
vizand instaurarea regimului personal:
“ Este guvernul meu [al regelui] si trebuie sa aiba aprobarea mea. In ziua in
care n-as fi multumit de felul cum guverneaza, voi cere o schimbare.”
Pamfil Seicaru,
Istoria partidelor national, taranist si national-taranist

MONARHIA- centru de putere:

Schimbarea a venit foarte repede. La 10 si 11 februarie 1938, Carol al II-lea a inlocuit
guvernul Goga cu un “guvern consultativ”, condus de Patriarhul Miron Cristea, avand
in componenta sa cativa fosti prim-ministri si pe Ion Antonescu, ca ministru al
apararii. Dizolvand institutiile sistemului parlamentar, Carol si-a consolidat in scurt
timp puterea.

MASURI ADOPTATE IN PERIOADA 1938-1940:

Masuri:
1. introducerea starii de asediu si a cenzurii ( 11 februarie 1938 );
2. numirea prefectilor din randul ofiterilorsuperiori;
3. publicarea Constitutiei ( 20 februarie 1938 );
4. desemnarea Consiliului de Coroana ca organ permanent ( 30 martie 1938 );
5. decret-lege pentru dizolvarea partidelor politice ( 30 martie 1938 );
6. decret-lege privind apararea ordinii in stat ( 14 aprilie 1938 );

5
7. reforma administrative ( 14 august 1938 ), prin care erau create tinuturile
conduse de rezidenti regali;
8. decret-lege prin care erau create breslele de lucratori ( 12 octombrie 1938 );
9. decret-lege prin care era creata “Straja Tarii”( decembrie 1938 );
10. constituirea Frontului Renasterii Nationale ( 16 decembrie 1938 ).

Obiective:
1. restabilirea ordinii;
2. institutionalizarea noului regim;
3. descurajarea opozitiei;
4. asigurarea bazei juridice a regimului;
5. aprobarea politicii regelui in problemele de stat de importanta majora;
6. lichidarea unei componente fundamentale a regimului democratic.
7. posibilitatea adoptarii de masuri legale impotriva opozitiei, in special a
legionarilor;
8. subordonarea si controlul eficient al administratiei;
9. desfiintarea sindicatelor si asigurarea controlului asupra organizatiilor
profesionale ale lucratorilor;
10. educarea tinerilor in spiritual atasamentului fata de monarhie;
11. asigurarea unui uport politic pentru regim;
12. atragerea unor cadre ale fostelor partide.
Conform noii Constitutii, pe care a impus-o in februarie 1938, regele devenea un
factor politic active; el participa efectiv si legal la activitatea de guvernare:
“ Art. 30. -- Regele este Capul Statului.
Art. 31. – Puterea legislative se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala
[…]. Regele sanctioneaza si promulga legile.[…]
Initiativa legilor este data Regelui.

6
 Art. 32. – Puterea executiva este incredintata Rgelui, care o exercita prin Guvernul
sau in modul stabilit prin Constitutie […]
Art. 44. – Persoana Regelui este inviolabila.
Art. 45. – Regele convoaca Adunarile Legiuitoare […]
Art. 46. – Regele numeste si revoca pe Ministrii sai […]
El poate, in timpul cand Adunarile Legiuitoare sunt dizolvate si in intervalul dintre
sesiuni, sa faca in orice privinta Decrete cu putere de lege, care urmeaza a fi supuse
Adunarilor spre ratificare la cea mai apropiata a lor sesiune”.

Constituia din 27 februarie 1938:

Cele mai multe articole erau identice cu ale Constitutiei din 1923. S-a mentinut
principiul conform caruia toate puterile statului emana de la natiune, precum si acela
privind Prevederile Constitutiei referitoare la atributiile regelui il puneau pe rege
intr-o pozitie superioara fata de cele acordate de Constitutia din 1923:
“ Sistemul politic instaurat dupa 10 februarie 1938 avea un caracter antidemocratic,
hibrid, in care regele era figura dominanta, intervenind efectiv in activitatea de
guvernare. El poate fi numit regim de autoritate monarhica, sau al monarhiei active.
Nu a fost insa un regim de autentica dictatura, in care regele, proclamat <<capul
statului>> decide, iar ministrii executa”. separarea puterilor in stat.

CAROL AL II-LEA SI LEGIONARII

Carol a luat masuri dure impotriva Garzii de FDier pe care o considera drept
principalul sau inamic. Unele prevederi ale Constitutiei din februarie 1938 erau
indreptate evident impotriva legionarilor. Dreptul de vot pentru Adunarea Deputatilor
nu mai era acordat decat persoanelor care implinisera 30 de ani, preotilor li se
interzicea sa-si puna autoritatea lor spirituala in slujba propagandei politice, inclusive
in lacasurile de cult. Persoanelor care nu erau autorizate de lege (art. 8) li se
interzicea de “ a lua sau presta juramant”. Carol al II-lea i-a dat instructiuni lui
Armand Calinescu, ministru de interne si ulterior prim-ministru, sa distruga prin toate
mijloacele Garda de Fier. Membrii Garzii sau simpatizantii acesteia au fost arestati in
numar mare si internati in lagare de concentrare. Forta masurilor pe care Carol al II-

7
lea le-a luat impotriva Garzii de Fier in 1938 si dupa aceea a pornit initial de la faptul
ca o percepea drept o agentura a Germaniei. Astfel, guvernul a inceput arestarea
masiva a membrilor garzii la putin timp dupa ce Germania a anexat Austria, iar
uciderea lui Codreanu si a inca treisprezece legionari a avut loc imediat dupa vizita lui
Carol in Germania ( noiembrie 1938 ).In timpul acestei vizite, Hitler ii ceruse insistent
lui Carol sa-I elibereze pe legionari si sa formeze un cabinet condus de Corneliu Zelea
Codreanu. Campania regelui a distrus Garda ca miscare politica. A ramas doar un
nucleu, care opera ca organizatie clandestine, angajata in acte de sabotaj si
asasinate.La 21 septembrie 1939 la ordinal lui Horia Sima, noul lider al Garzii de
Fier, un grup de legionari l-au asasinat pe Armand Calinescu. Situatia internationala
extreme de grava de la sfarsitul anului 1939 l-a determinat pe Carol al II-lea sa
initieze o miscare de “reconciliere nationala” cu scopul de a apara natiunea impotriva
pericolelor externe crescande. Insa doar Miscarea legionara s-a aratat receptiva fata de
aceste chemari. “Recocilierea” cu Miscarea legionara a marcat o deplasare spre
dictatura si totalitarism a intregului regim. Dar aceasta manevra nu a putut asigura
durabilitatea regimului care s-a prabusit in primele zile ale lunii septembrie 1940.
PIERDERILE TERITORIALE DIN VARA ANULUI 1940
In vara anului 1940, Romania a suferit grave pierderi teritoriale, fiind astfel pusa
in fata optiunii de a pieri sau de a ceda teritorii.
La 26 iunie 1940, Viaceslav Molotov, ministrul de externe sovietic, l-a convocat
la Kremlin pe diplomatul roman Ghoerghe Davidescu si i-a cerut in mod ultimativ
predarea Basarabiei si a nordului Bucovinei. Incercarea guvernului roman de a
negocia a esuat. Un nou ultimatum sovietic, dat in noaptea de 27- 28 iunie 1940, a
anuntat intentia trupelor sovietice de a intra in Basarabia a doua zi. Romania era silita
sa evacueze teritoriul in termen de 4 zile. In aceste conditii, Consiliul de Coroana de
la Bucuresti a decis sa cedeze in speranta salvarii statului roman. In plus, toate statele
europene consultate-- Germania, Italia, Iugoslavia si Grecia -- au indemnat la retinere
si chiar la acceptarea cererilor sovietice. A urmat o retragere care i-a demoralizat si i-a
umilit pe romani. De fapt, foarte multi nu puteau sa inteleaga ce s-a intamplat in
realitate. Romania a cedat astfel Uniunii Sovietice: Basarabia, Bucovina de Nord si
tinutul Hertei. Ultimele doua teritorii depaseau cu mult intelegerea germano-sovietica
din 1939, ceea ce a dus la primul moment de criza in relatiile germano-sovietice dupa
1939. Ca urmare a cedarii Basarabiei, in randul cercurilor politice de la Bucuresti
s-a facut simtita nevoia unei reorientari in politica externa. La 1 iulie 1940, Romania a
renuntat la garantiile anglo-franceze, iar in ziua urmatoare Carol al II-lea i-a cerut lui
Hitler sa trimita o misiune militara germana. Totodata, s-a format un nou govern,

8
condus de inginerul Ion Gigurtu, apropiat cercurilor politice si economice germane.
Cu toate acestea, la jumatatea lunii iulie 1940, Berlinul a cerut Romaniei, pe un ton
imperative, sa isi rezolve problemele teritoriale cu Ungaria si Bulgaria. Evenimentul
cu implicatiile cele mai grave din vara anului 1940 a fost cedarea nord-vestului
Transilvaniei in favoarea Ungariei. Romania s-a pronuntat pentru o solutie negociata a
problemei, propunand un schimb de populatie in locul celui de teritorii, sustinut cu
intensitate de Ungaria. Germania si Italia au propus un arbitraj, fiind interesate in
intarirea controlului lor in sud-estul Europei. De fapt, arbitrajul de la Viena a fost un
dictat impus Romaniei de catre Germania si Italia in favoarea Ungariei. Sub o
presiune deosebita, Consiliile de Coroana din noaptea de 28-29 august si respective
29-30 august 1940 au acceptat ideea de arbitraj si ulterior cedarea teritoriului din
nord-vestul Transilvaniei, in schimbul promisiunii Germaniei si Italiei de a garanta
integritatea statului roman, acum mult redus. Asadar, Romania a pierdut nord-vestul
Transilvaniei, cu o suprafata de 43.492 km si cu o populatie de 2.667.000 locuitori. In
raporturile cu Bulgaria, dupa tratativele de la Craiova, Romania a cedat sudul
Dobrogei, adica judetele Durostor si Caliacra. Frontiera romano-bulgara a revenit pe
aliniamentul anului 1913 si s-a procedat totodata la un schimb de populatie. In total,
Romania a pierdut in vara anului 1940 aproximativ 100.000 km cu o populatie de
6.800.000 de locuitori. Abandonarea fara lupta a teritoriului national a fost
considerata o solutie total dezonoranta pentu clasa politica,in special pentru monarhie.
In aceste imprejurari, Carol al II-lea a fost silit sa renunte la tron.

Bibliografie :
 http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Carol_al_II-lea_de_Hohenzollern-
Sigmaringen
 http://referat.clopotel.ro/
MONARHIA_AUTORITARA_IN_VREMEA_LUI_CAROL_AL_II_LEA-
12386.html
 https://www.descopera.ro/istorie/13856506-cum-a-instaurat-regele-carol-al-ii-
lea-dictatura-in-romania

9
10