Ministerul Educației,Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea ,,B.P.Hasdeu’’ din Cahul

Facultatea de Științe Umanistice și Pedagogice

Referat
,, R.S.S.M.”

A realizat : Vicol Iulia

Grupa : IEC1801
Profesor : Șișcanu Ion
Disciplina : Istoria Contemporană a României

Cahul 2020
 Cuprins:

 Conextul şi crearea;
 Perioada stalinistă:deportările şi persecuţiile;
 Perioada stalinistă: colectivizarea;
 Perioada 1956-1964;
 Stagnare: 1964-1985;
 Perestroika şi drumul spre independenţă: 1985-1991;
 Indepedența;
 Bibliografie;
 Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) (1940 - 1991)

Fig.1. Steagul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)

 Conextul şi crearea

Marea majoritate a teritoriului pe care a existat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească

(RSSM) a fost parte a Principatului Moldova. În 1812, partea răsăriteană a Moldovei (numită
începând cu acel an Basarabia) a fost ocupată de Imperiul Rus. Pacea de la Bucureşti încheiată între
Imperiul Rus şi Imperiul Otoman a consfinţit acest fapt. Până în 1917 Basarabia a fost o gubernie a
Imperiului Rus, fără a avea reprezentare în procesul legislativ sau executiv.
Odată cu izbucnirea în cadrul Imperiului Rus a Revoluţiei din 1917, mişcarea de eliberare naţională
a luat un nou avânt în Basarabia. Nou-alesul Sfatul Ţării a proclamat Republica Democratică
Moldovenească pe 15 decembrie 1917. În urma retragerii dezordonate în ianuarie 1918 de pe frontul
din Carpaţi a unor unităţi militare ruse, în care corpul de ofiţeri a fost înlocuit cu activişti bolşevici şi
anarhişti, în Ungheni, Chişinău şi Tighina au avut loc nenumarate crime. Neavând unităţi militare
proprii, Sfatul Ţării a facut apel la armata română, care după ce a eliberat oraşul Tighina de ultimile
rămăşiţe ale soldaţilor ruşi dezorganizaţi, s-a retras înapoi peste Prut. La 24 ianuarie 1918 Sfatul
Ţării a proclamat independenţa Republicii Populare Moldovenesti, pentru ca pe 9 aprilie 1918 să
proclame unirea cu România cu 86 de voturi pentru, 3 împotrivă, 36 de abţineri şi 13 absenţe (din
totalul de 148 de deputati).
Teritoriul cuprins între râurile Nistru si Bugul de Sud, cuprinzând oraşe ca Movilău (Moghiliov
Podolski), Bershad', Iampol, Râbniţa, Birzula, Nani, Dubăsari, Golta, Tiraspol, Ovidiopol, Odessa şi
Oceacov, a avut de-a lungul secolelor o componenţă etnică mixtă. În evul mediu românii moldoveni
reprezentau circa 1/2 din populaţia sa destul de mică, restul fiind ucraineni şi tătari nohai (un trib al
tătarilor din Crimeea). Începând cu sfârşitul secolului 17 acest teritoriu a intrat în administrarea
directă a Imperiului Otoman, unde era cunoscut sub numele Yedisanul de Vest. În 1792 el a intrat în
componenţa Imperiului Rus, ceea ce a dus la o schimbare radicală a componenţei sale etnice: tătarii
au fost obligaţi să plece, iar nobilimea rusă a primit vaste teritorii nepopulate. Astfel au venit multi
ţărani şi colonişti ruşi, ucraineni şi evrei. În 1917-1918 românii moldoveni erau majoritari doar în
sate situate la mică distanţă de râul Nistru.
Pe 12 octombrie 1924, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) a înfiinţat o republică
autonomă, Republica Sovietică Socialistă Autonomă Moldovenească (RSSAM), în componenţa RSS
Ucrainiene, pe o parte din teritoriul dintre râurile Nistru şi Bug, republică în cadrul căreia românii
(moldovenii, conform terminologiei oficiale sovietice) constituiau circa 40% din populaţie. Acest
lucru a fost făcut pentru crearea unor condiţii benefice atragerii românilor basarabeni, deja aflaţi în
România spre RSSAM.
Protocolul Adiţional Secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat între URSS şi Germania
nazistă la 23 august 1939, a dus la trecerea la 28 iunie 1940 prin ultimatum (din partea guvernului
URRS) şi cedarea (din partea Consiliului de Coroană al Romaniei) a teritoriilor dintre Prut şi Nistru
(Basarabia), dar şi a Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, în componenţa URSS. Basarabia, fără
jumătatea de nord a judeţului Hotin) şi fără sudul său (Bugeacul sau Basarabia mică) , plus o parte a
RSSA Moldoveneşti (corespunzătoare teritoriului actual al Transnistriei) au fost incluse în RSS
Moldovenească, nou-înfiinţată la 2 august 1940. RSS Moldovenească şi a devenit o republică
unională separată în cadrul URSS, cu drept teoretic de secesiune.
La 22 iunie 1941 România, aliată cu Germania, a atacat Uniunea Sovietică şi a eliberat până la 26
iunie 1941 Basarabia şi Bucovina de Nord. La 27 iunie 1941 Antonescu a ordonat armatei române să
continue înaintarea peste râul Nistru în teritoriul sovietic, ocupând astfel şi Transnistria.
În februarie-august 1944 Uniunea Sovietică a recucerit Basarabia şi a organizat din nou RSS
Moldovenească.

 Perioada stalinistă:deportările şi persecuţiile

Mulţi locuitori români din Basarabia care nu au fugit în România, după ce armata URSS a preluat
controlul asupra acestui teritoriu în cele din urmă au fost capturate de către forţele de securitate
sovietice; un procent ridicat din ei au fost împuşcaţi sau deportaţi, fiind învinuiţi de colaborare cu cu
românii şi germanii.
Autorităţile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, datorită situaţiei lor economice,
politice, sau datorită legăturilor cu fostul regim. Ei au fost deportaţi în Siberia şi în nordul RSS
Kazahe; unii dintre aceştia au fost închişi sau executaţi. În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în
1940-1941 pe timp de pace, nu mai puţin de 86 604 de oameni au fost arestaţi şi deportaţi, în timp ce
istoricii ruşi au prezentat un număr estimativ de 90 000 pentru aceeaşi perioadă. NKVD s-a
concentrat asupra grupărilor anti-sovietice, active între 1944 şi 1952.
O campanie de eradicare a chiaburilor (persoane înstărite) a fost orientată spre familiile ţăranilor
bogaţi din Basarabia, care au fost deportaţi în Siberia şi Kazahstan. De exemplu, în doar două zile, 6
iulie şi 7 iulie 1949, peste 11342 de familii din RSSM au fost deportaţi prin ordin al ministrului de
stat şi de Securitate, IL Mordovets în conformitate cu un plan numit „Operatiunea Sud”.
Alte campanii de deportare au fost îndreptate către: etnicii germani (al căror număr a scăzut de la
peste 81,000 în 1930 la 4,000 în 1959, datorită migraţiei voluntare din timpul războiului şi prin
relocări forţate în calitate de colaboratori după război) şi către minorităţilor religioase (700 de
familii, mai ales Martorii lui Iehova au fost deportaţi în Siberia, în aprilie 1951 în cadrul planului
numit „Operaţiunea Nord”.
După lichidarea structurilor statale româneşti (primării, prefecturi, judeţe, etc.) sunt formate altele
după modelul sovietic (siviete săteşti, orăşeneşti şi raioanele), toate subordonate organelor partidului
comunist (bolşevic). În fruntea fiecărui raion au fost instalaţi primul secretar al comitetului raional al
Partidului Comunist (PC), ajutat de secretarul doi şi secretarul trei (responsabil de ideologie şi
propagandă).

 Perioada stalinistă: colectivizarea

Colectivizarea a fost pusă în aplicare între 1949 şi 1950, deşi încercări au fost efectuate mai
devreme încă din 1946. În acest timp, o foamete de mare amploare s-a produs: unele surse dau un
minim de 115 000 de oameni care au murit de foame şi boli între decembrie 1946 şi august 1947,
alţii pun cifra la 216 000, la aceştia se mai adaugă alţi 350 000 care au fost afectaţi de malnutriţie,
dar care au supravieţuit. Nu există suficiente dovezi că aceasta foamete a fost cauzată sau planificată
de către sovietici şi îndreptate împotriva celui mai mare grup etnic care trăia în mediul rural
(românii). Cauza principală a fost rechiziţionarea de cantităţi mari de produse agricole de către
sovietici, dar a fost favorizat de asemenea, de secetă, de întreruperile provocate de război şi
colectivizare.

 Perioada 1956-1964
Începând cu regimul lui Hruşciov, succesorul lui Stalin, supravieţuitorii din Gulag şi lagărele de
deportaţi au primit permisiunea să se întoarcă în RSSM. Îmbunătăţirea relaţiilor politice a încheiat
şi perioada de putere absolută a NKVD, iar economia planificată centralizat a dus la dezvoltarea în
domenii precum educaţia, ştiinţa şi tehnologiile, sănătatea, industria (cu excepţia domeniilor care au
fost considerate sensibile politic, cum ar fi genetica sau istoria).

 Stagnare: 1964-1985
În anii ‘70 şi ‘80, RSS Moldovenească a primit investiţii substanţiale din bugetul URSS pentru a
dezvolta facilităţi industriale şi ştiinţifice, precum şi pentru construcţia de locuinţe. În 1971,
Consiliul de Miniştri al URSS a adoptat o decizie "Despre măsurile pentru dezvoltarea viitoare a
oraşului Chişinău", care alocau mai mult de un miliard ruble din bugetul URSS, pentru invesţii,
decizie care ulterior a adus spre prosperitate şi a adus muncitori calificaţi din întreaga URSS . O
astfel de alocare a activelor URSS a fost parţial influenţată de faptul că, Leonid Brejnev,
conducătorul URSS între anii 1964 şi 1982, a fost Prim Secretar al Partidul Comunist în RSS
Moldovenească între 1950 şi 1952. Aceste invesţii s-au oprit în anul 1991 când RSSM a devenit
independentă şi a căpătat numele de Republica Moldova.

 Perestroika şi drumul spre independenţă: 1985-1991

Deşi Brejnev şi alti primi secretarii ai URSS au avut parte de succes, aceştia au suprimat
naţionalismului existent în RSSM . Regimul lui Mihail Gorbaciov a facilitat renaşterea
naţionalismului în regiune. Politicile sale: glasnosti şi perestroika au creat condiţiile pentru
exprimarea deschisă a sentimentelor naţionale şi au dat posibilitatea republicilor sovietice de a face
reforme, independent de guvernul central al URSS.
Drumul RSSM către independenţa faţă de URSS a fost marcat de manifestări ale civilor .
Conservatorii din est (în special de la Tiraspol), precum şi activiştii Partidului Comunist din
Chişinău au vrut să menţină RSSM în URSS. Principalul succes al mişcării naţionaliste între 1988 şi
1989 a fost adoptarea la 31 august 1991 de către Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, a limbei
moldoveneşti în calitate de limba oficială, iar în declaraţia de preambul unitatea lingvistică modo-
română , şi întoarcerea la alfabetul latin pre-sovietic. În 1990, când a devenit clar faptul că RSSM, în
cele din urmă va de veni independentă , un grup de activişti pro-URSS din Transnistria au proclamat
Republica Sovietică Socialistă Moldovenească Nistreană cu capitalul la Tiraspol, care, după
dizolvarea URSS, a fost redenumit în Republica Moldovenească Nistreană (RMN).

 Independenţa
Numele RSSM s-a schimbat în Republica Moldova pe 23 mai 1991, ţara proclamându-şi
independenţa pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice. După ce la început s-a
manifestat dorinţa de unire cu România, a izbucnit un război în Transnistria în 1992, sustinut de
armata rusă aflată acolo.

 Bibliografie:
http://istoria.md/articol/5/Republica_Sovietic%C4%83_Socialist
%C4%83_Moldoveneasc%C4%83__RSSM_