Crestinismul, o religie a iubirii

Iubirea
De-a lungul timpului, filozofi, scriitori, poeti, oamenii in general au incercat sa defineasca iubirea, insa
nu au reusit. Bineinteles ca exista o definitie in dictionarul explicativ al fiecarei limbi.

Dar oare un sentiment precum este iubirea, complex, poate fi cuprins in cateva cuvinte? Definitiile
din dictionar sunt folositoare pentru lucrurile materiale, dar nu pentru ceva atat de subiectiv precum
este orice sentiment

Oamenii fiind total diferiti din punct de vedere fizic, psihic si moral, nu se poate vorbi despre
generalitate in iubire. Fiecare dintre noi percepem altfel iubirea. Exista anumite lucruri comune, care
se leaga fara doar si poate de iubire, cum ar fi:respectul, toleranta, intelegerea, comunicarea-care,
cred, este cea mai importanta.

Iubirea presupune, de asemenea, cunoastere, de sine, a celui de langa tine. Poti spune ca iubesti pe
cineva doar atunci cand il cunosti, cand ii stii calitatile si defectele si totusi continui sa-i porti
afectiune.

Iubirea in crestinism
“Dumnezeu este iubire.”

Crestinismul se bazeaza pe iubirea pe care Domnul le-o poarta oamenilor, pentru a caror mantuire si-
a sacrificat Fiul.

Dumnezeu ii iubeste atat pe cei credinciosi si drepti, cat si pe cei pacatosi.

Temeiul teologic al dragostei crestine este Sfanta Treime.

Iubirea crestina este plina de bunatate, de lumina- "Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu
este intru El" (I Ioan I, 5).

Ca frumusete launtrica, iubirea crestina intrece orice frumusete palida, a afectiunilor pur omenesti.

Sfantul Maxim Marturisitorul zice : "Fericita este mintea care trecand peste toate cele ce sunt, se
bucura neincetat de dumnezeiasca frumusete" . In acelasi inteles Sfantul Grigore Palama continua :
"Frumusetea divina vine de sus si devine originea unica a unei teologii sigure".
Poezie :Te chem
Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.

Imn de mărire să Îţi cânt,

Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,

Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez

Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.