Recenzie „La cinci pași de tine” scrisă de Rachael

Lippincott și Mikki Daughtry

Dar totuşi… de ce să nu arunc o privire? Mi-am zis. Doar nu sunt genul de
cititor care judecă o carte după coperţi.

Aşa am deschis-o, am citit vreo două pagini şi am luat-o acasă.

În ciuda tuturor aparenţelor povestea romanului „La cinci paşi de tine” m-a
surprins și impresionat în egală măsură.

Chiar dacă, la prima vedere ideea e simplistă, doi adolescenţi îndrăgostiţi,

de fapt în acest roman găsim iubirea în toate formele ei: iubirea naturală
pentru viaţă, pentru familie, prieteni.

Nu am simţit că „La cinci paşi de tine” este un “love story”, nici că iubirea
imposibilă dintre Stella şi Will este tema acestei cărţi. Din contră, mi s-a
părut doar un cadru favorabil pentru prezentarea unei idei mult mai
complexe.
Povestea romanului „La cinci pași de tine”
Pentru mine acest roman prezintă povestea a trei adolescenţi fibrochistici:
Stella, Will şi Poe, fiecare luptând cum crede că e mai eficient pentru a
câştiga timp în faţa bolii incurabile. Stella are nevoie de timp pentru ca
familia ei să se obişnuiască cu ideea ca o va pierde, Poe vrea timp pentru
a-i îndepărta pe cei dragi astfel încât să nu îi simtă lipsa iar Will dorește să-
și valorifice timpul pe care îl are, să trăiască cu adevărat. Deși sunt foarte
diferiți, fiecare alegând modul lui unic de a înfrunta boala, cei trei tânjesc
după normalitate, după șansa de a se bucura de viață, de adolescență, de
iubire.