Reformele burgheze din Basarabia - modernizatoare

sau ultima etapă de rusificare?

După anul 1812, Basarabia este măcinată de un șir de probleme
ce au fost cauzate de anexarea acestui teritoriu la Imperiul Rus, dar
accentuate de Războiul Crimeii, iar acest fapt a cerut careva acțiuni
reformatoare cu un specific distinct
Prima reformă întreprinsă a fost reforma agrară din 1868, care
apare cu 7 ani mai târziu decât în Imperiul rus, aceasta conținând mai
multe componente. Pe de-o parte, În baza acestei reforme, țăranii au
primit pământ, iar coloniștii au beneficiat mai mult, primind loturi mai
mari. Pe de altă parte, consecințele acestei reforme au făcut populația
țărănimii să sufere pagube mari - “Țăranii începură să se împrumute la
arendași(…)are îi exploatau(…)cerând dobânzile(…)Care se urcau până
la 200%”. Drept urmare, situația țăranilor se înrăutățește. Ei vor pierde
pământurile, iar mulți vor emigra, dizolvându-se elementul românesc din
Basarabia.
O altă reformă burgheză a fost reforma zemstvelor. Pregătirea
acesteia începuse în 1864, dar a fost implementată abia în 1868, din
cauza apariției târzii a reformei agrare. Această reformă, după părerea
lui A. Boldur, era “pentru a satisface pretențiile nobilimii”, aceștia
reprezentând baza socială a țariștilor în scopul promovării politicii de
rusificare a Basarabiei. În consecință, zemstvele erau dominate de
moșieri, țăranii având o reprezentanță mai mare în zemstvele județene.
Natura contradictorie nefinalizată a reformelor se identifică prin
frica țarismului de manifestările populației băștinașe, care consideră
amânarea reformei administrative până în 1969 din cauza că “Autoritățile
țariste le era teamă ca noile instituții de administrare locală - zemstvele
să nu fie transformate în bastioane ale opoziției față de puterea
centrală”.
Drept urmare, chiar dacă reforma a avut un caracter modernizator,
totuși, prin aceste reforme, țarismul a urmărit finalizarea procesului de
rusificare în Basarabia, drept dovadă servind situația țăranilor după
reformă, atât prin grija manifestată de țarism față de nobili prin reforma
zemstvelor, ei reprezentând baza socială a politicii de rusificare,cât și
prin caracterul ezitant al reformei zemstvelor.