Dezvoltarea Economica si Sociala a Rusiei de la “Marile Reforme” pana

la revolutiile din 1917

Influenta Vestului in secolul al XІX-lea si al XX-lea si-a pus amprenta nu numai in Rusia si
Europa producand distorsiuni si dezlantuind forte revolutionare.S-au produs schimbari datorita
acestei intarzieri ce trebuia recuperate in cativa ani:populatia a devenit mai mare decat
productia,masele sarace au devenit si mai sarace.Au aparut noi intelectuali ce au creat idei
revolutionare spre organizatii conspirative.

Birocratia este forta prin care societatea mentine puterea,mijloacele de represiune,reformele

premise.Dar sic and aceasta dispare apare anarhia,moment in care intelectualii preiau puterea.

“ Marile reforme” ale Rusiei au avut un impact important in dezvoltarea economica si

sociala.Pana in 1917 importanta marilor reforme trebuia evidentiata.Acestea au contribuit la
schimbari economice si la deplasarile sociale care au caracterizat imperiul Romanovilor in
ultimele sase decenii ce au culminat cu prabusirea lui.

Marile reforme si-au pus amprenta asupra tuturor claselor sociale:propietarii au ramas grupul
dominant in tara,fiind sprijiniti de Alexandru al ІІІ-lea si de Nicolae al ІІ-lea.Birocratia avea
legaturi cu nivelurile superioare ale clasei nobiliare.

In 1889 apar caputanii politisti de la tara,ce trebuiau numiti din randul nobililor
locali,Rusia a mai capatat o sursa de a-I control ape tarani.Contrareforma Zemstva a intarit si mai
mult rolul autoguvernarii locale.Guvernul sprijinea agricultura mosiereasca prin masuri cu
infiintarea in 1885 a Bancii Agricole de Stat pentru Nobili.Dupa eliberarea serbilor a fost
avantajoasa pentru nobili,nu trebuie de uitat faptul ca o mare parte din averile lor au fost
ipotecate statului inainte de 1861,foarte putin fiind investit in dezvoltare si modernizare.

Nobilii nefiind obisnuiti cu noile conditii din Rusia au preferat sa traiasca la Paris
cheltuind ce le-a mai ramas.Putini dintre nobili s-au adaptat conditiilor Rusiei dar declinul clasei
dominante ramane imaginea fundamentala.
 Dupa ce marile reforme au coborat nobilii pe o panta abrupta,au aparut
industriasii,oamenii de afacere,tehnicienii.Taranii rusi nu erau de acord cu capitalismul,ei
sustinand ca isi pot produce singuri hrana si imbracamintea.Cu toate acestea industria rusa a luat
amploare in anii 1890 ajungand la uimitoarea rata de 8% in medie pe an dupa aprecierile lui
Gerschekron.Industriasii rusi se putea baza in sfarsit pe un system mai bun de transport cu o
retea de cale ferata marita.

Ministrul de Finante Witte in afara de construirea cailor ferate si atragerea capitalului

strain a facut tot posibilul sa dezvolte industria grea.Spre sfarsitul secolului Rusia avea opt zone
industrializate:Regiunea industrial Moscova,cuprinzand sase provincii,continea industrii textile
de tot felul,de prelucrare a metalelor si uzinelor chimice.Regiunea Sankt-Petersburg s-a
specializat in metalurgie,industrie de masini si textile.Regiunea poloneza,cu centre precum Lodz
si Varsovia dispunea de industrii textile metalurgice,chimice,de prelucrare a carbunelui si
fierului.Regiunea ucraineana din S Rusiei furniza carbine,minereu de fier si produse chimice de
baza.Sectorul Baku aducea petrol.

Capitalismul prinde contur in 1902 cand s-a organizat un sindicat metalurgic.Poporul rus
s-a orientat si catre export,dar cum produsele rusesti nu erau competitive pe piata vestica,s-au
orientat catre tarile asiatice vecine:Turcia,Persia,Afganistan,Mongolia si China.Epuizarea
taranimii a dus la depresiunea din 1900,a durat cativa ani si a fost accentuate de revolutia din
1905.Imediat dupa razboi industria a devenit tot mai diversificata,si-a extins piata interna
aducand mai multe beneficii muncitorilor si consumatorilor.Analistii marxisti pretend ca
guvernul rus se baza pe imprumuturile externe,industria externa fiind dependent de capitalul
strain.

Proletariatul a capatat o pondere semnificativa la sfarsitul sec. al XІX-lea,fiind mai dens

decat in alte tari,muncitorii formnad grupuri mai strans unite in centre precum Sankt-Petersburg
si Moscova.Grevele au devenit frecvente dupa masacrarea muncitorilor de la minele de aur ,de la
Lena 1912.In 1919 ,725 000 au facut greve,cererile lor fiind atat politice cat si
economice.Populatia Rusiei a crescut dupa eliberare la peste 170 de milioane 1917.Pamantul pe
care il detineau taranii era tot mai putin pe langa care intervin si seceta si foamea din 1891.
 In timp ce presiunile financiare ii obligau pe tarani sa vanda tot ce puteau,Witte promova
exportul de alimente mai ales grau pentru a obtine balanta favorabila a comertului si pentru a
finanta industrializarea Rusiei.Totusi,ultimii ani ai Rusiei Imperiale din perioada Revolutiei din
1905 pana la izbucnirea Primului Razboi Mondial au adus multe sperante si unele imbunatatiri in
viata taranilor rusi.Reforma agrara a lui Stolipun din 1906,1910,1911 a avut drept scop
desfiintarea comunei taranesti si crearea unei clase puternice de tarani propietari.

Oganovski,Robinson,Forinski,Karpovici si altii au ajuns la cifra de aproximativ 24% din

fascistii gospodari comunali au optat legal pentru retragerea din comuna.470 000 de gospodari
din comuna nu practicau redistribuirea au avut timp sa primeasca confirmarea leagala a noului
lor statut independent.Cifrele arata ca din 2,5 milioane de gospodari care au parasit comunele
mai mult de jumate au primit terenuri compcate pana in 1916.

In ultimii ani ai imperiului s-au facut evaluari diferite asupra dezvoltarii industriei
rusesti,asupra dezvoltarii agriculturii si asupra intregii economii a tarii.Unii specialist precum
Gerschenkrom,Krapovici,Pavlovski au remarcat progrese si motive de optimism dar alti
specialist vestici ca Von Laue au criticat evolutia Rusiei in comparatie cu alte tari.Dupa
valoroasa lucrare a lui Robinson despre viata rurala rusa,Rusia a avut atat suisuri cat si
coborasuri dar ea a ramas totusi destul de grea pentru majoritatea populatiei dupa primul razboi
mondial.Atat in problemele economice sociale cat si politice,Rusia a suferit ameliorari si
sperante mari frante de o oranduire oficiala ,arhaica si rigida la inceputul sec. al XX-lea.

Grosu Petruta

Anul:ІІ,Gr.:ІІ,RISE