Fișe Biografice

Oliver Cromwell
Anul nașterii și al morții:(n. 25 aprilie/5 mai 1599,
Huntingdon, Regatul Angliei – d. 3/13 septembrie 1658,
Westminster)
Domeniul de activitate:
● A fost un lider militar și politic englez, cunoscut în
special pentru contribuția sa la transformarea Angliei
într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru
rolul său ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoției și
Irlandei.
● Instrumentele guvernării sale autoritare au fost
armata și centralizarea administrativă. În plan religios,
Oliver Cromwell a instaurat un regim de toleranță pentru
toate cultele protestante
Activitatea politică:
● Cromwell a fost membru al Parlamentului (Camera Comunelor) de Cambridge
în Parlamentul Scurt (1640) și în Parlamentul Lung (1640-49)
● s-a implicat mai apoi în Războiul Civil Englez de partea „Capetelor rotunde”
sau parlamentarilor.
● Politica internă:
● Cromwell a fost a treia persoană care a semnat sentința de moarte a lui Carol
I în 1649.
● Pe 20 aprilie 1653 a dizolvat parlamentul Rump, organizând o Adunare de
scurtă durată cunoscută ca Barebone's Parliament, înainte să ajungă Lord
Protector al Angliei, Scoției și Irlandei pe 16 decembrie 1653.
● A privit învățământul cu seriozitate și l-a sprijinit cu bani și prin donații din pământurile
bisericești.
Politica externă:
● A fost membru al Rump Parliament (1649-1653), fiind desemnat de Rump să preia
comanda campaniei engleze în Irlanda (1649-1650)
● A condus apoi o campanie împotriva armatei scoțiene între 1650-1651.

Critica: “Oliver Cromwell era tipul de mo;ier puritan care singur își lucra pământul,
strâns legat de clasele mijlocii și inferioare din oraș și de la țară în afaceri și politică
locală.[...]” - G. M. Trevelyan, istoric englez.
 Maximilien de Robespierre

Anul nașterii, data morții: n. 6 mai 1758 – d. 28 iulie 1794

Domeniul de activitate:
● Este una dintre cele mai cunoscute figuri ale revoluției
franceze. S-a făcut remarcat prin activitatea sa ca lider al iacobinilor.
● În timpul Revoluţiei a fost ales deputat al Stărilor
Generale, iar mai târziu a făcut parte din Adunarea Naţională.
● Este numit în funcţia de judecător al Tribunalului
episcopal. În toamna lui 1783 este ales membru al Academiei de
Ştiinţe şi Arte din Arras, iar peste 3 ani, în 1786, devine
preşedinte al acestei instituţii.
● Robespierre şi-a început activitatea politică energică
odată cu iniţierea discuţiilor în vederea alegerilor pentru
Adunarea Starilor Generale.
● La 23 martie 1789, acesta trece cu brio toate treptele scrutinului. În aprilie, soseşte la
Versailles. Ia parte activă la toate şedinţele celor 600 de deputaţi ai Stării a treia din
Adunarea Statelor Generale.
Activitatea politică:
● Avocat, el a fost ales deputat al stării a treia în Artois.
● În 1793, a provocat căderea grupului girondinilor.
● Ca membru al Comitetului Salvării Publice a fost adeptul și apologetul politicii de teroare
împotriva adversarilor politici, care a dus la decapitarea prin ghilotinare a multor
reprezentanți de frunte ai Revoluției franceze.
● El a instaurat cea mai sângeroasã teroare, care a secerat zeci de mii de oameni. Ea a
fost declanșatã dupã asasinarea liderului sanchiloților, „prietenul poporului“ – Marat.
Politica internă:
● În mai 1794, Robespierre a propus Convenţiei Naţionale să proclame o nouă religie
oficială în Franţa:Cultul fiinţei supreme. Acesta s-a bazat pe filosofia lui
Jean-Jacques Rousseau.
● A adoptat o Constituție radicală în 1793, dar neaplicată
● A impus înființarea unor noi instituții – „Comitetul Salvării Publice” (Executivul),
„Comitetul Siguranței Generale”, respectiv “„Tribunalul Revoluționar”
● în fruntea armatei au fost numiți generali tineri, proveniți din categoriile de jos a
societății (acum începe să se afirme și geniul militar de mai târziu, Bonaparte)
● Are loc laicizarea calendarului, anul I devenind 1792, iar lunile anului au fost
denumite în funcție de fenomenele naturii.
● Toate obligaþiile feudale au fost anulate fãrã despãgubire. Pãmânturile roialiștilor se
declarau confiscate și urmau a fi puse în vânzare ca averi naționale în loturi mici la
preþ redus. Pãmânturile comunale de asemenea urmau a fi restituite țãranilor. Astfel,
în numai douã luni, prin legislația agrarã, iacobinii au dat lovitura zdrobitoare relațiilor
feudale.
● Au mãrit efectivul armatei la 600.000 de soldați.
● -a votat Legea despre suspecþi. În categoria de suspect putea fi inclus orice francez,
indiferent de provenienþa lui socialã, vârstã, atitudinea faþã de revoluþie.
Politica externă:
 ● Mãsurile au dus la schimbarea raportului de forþe pe front în favoarea francezilor. La
începutul anului 1794, întreg teritoriul Franþei a fost eliberat de coalițiile antifranceze
Critica:
„Este oare necesar pentru salvarea Patriei ca în 23 de încãierãri de masã la Nantes sã
moarã 600 de copii [...] în închisorile orașului sã moarã de istovire, boli și alte necazuri
10.000 de cetãțeni, iar 30.000 sã fie împușcați și înecați? Era oare nevoie sã fie împușcate
detașamentele de infanterie și cavalerie ale rebelilor care s-au predat de bunãvoie? Trebuia
sã fie împușcaþi și înecați încã 500 de copii, dintre care cel mai mare avea doar 14 ani?”

F. Babeuf despre teroarea iacobină

Napoleon Bonaparte

Anul nașterii, data morții:

● n. 15 august 1769, Ajaccio, Corsica - d. 5 mai 1821, în Insula Sfânta
Elena
Domeniul de activitate:
● A fost un lider politic și militar al Franței, ale cărui acțiuni au
influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Activitatea politică:
● Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei Republici Franceze,
ca Consul, mai apoi împărat al Imperiului Francez
●
Politica internă:
● În 1799 a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul
● A instaurat dictatura Consulatului în Franța
● Napoleon a elaborat legi noi sub numele de „Codul lui Napoleon”.
Politica externă:
● A condus campanii reușite împotriva Primei și celei de-a
Doua Coaliții, care luptau împotriva Franței.
● A opus armatele Imperiului Francez împotriva fiecărei puteri majore europene și
a dominat Europa continentală printr-o serie de victorii militare.
● Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805, prin Bătălia de
la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806.
● A încheiat cu Rusia un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între
împăratul Franței și țarul Rusiei, Alexandru I
● A menținut sfera de influență a Franței prin constituirea unor alianțe extensive și
prin numirea prietenilor și membrilor familiei în calitate de conducători ai altor țări
europene sub forma unor state clientelare franceze.
● A suferit pierderi covârșitoare în timpul Invaziei franceze a Rusiei și nu s-a
recuperat niciodată pe deplin.
 ● În 1813, a Șasea Coaliție l-a înfrânt la Leipzig; în anul următor Coaliția a invadat
Franța, l-a forțat pe Napoleon să abdice și l-a exilat pe insula Elba.
● s-a întors la putere, însă a fost învins în bătălia de la Waterloo din iunie 1815.

Critica:
„...El face adevărata istorie a Revoluției franceze. Un om a refăcut ordinea naturală,
punând parul pe haimanalele de pe uliță. Când a fost întrebat cum își explică intrarea
armatelor sale în Țările de Jos ca pe bulevard, în timp ce regii Franței se opinteau la
ele zadarnic, Napoleon a răspuns: N-au intrat armatele Franței, ci ideile revoluționare
de pe drapel! Începuse o nouă filozofie a istoriei, cu Napoleon.”
Petre Țuțea