Unul dintre tilurile cele mai importante ale ultimului deceniu, Minunea este

o meditaţie despre bunătate, curaj și acceptare, scrisă cu sensibilitate și

umor.
August Pullman este un băiat de zece ani care a avut ghinionul de a se
naşte cu o teribilă diformitate facială. „Nu judeca după aparenţe“ pare să
fie ideea de la care porneşte R.J. Palacio, iar una dintre cheile de lectură
este dată de replica vulpiţei din Micul Prinţ: „Bine nu se vede decât cu
inima. Esenţialul e invizibil pentru ochi.“
Însă, pentru mine, diformitatea lui facială nu a contat foarte mult. Copilul
acesta este unul foarte exemplar şi care să fim sincer, îl găsim cam rar în
şcoli. Cu un simţ al umorului dezvoltat, o armura de fier şi o sabie laser,
se crede pregătit pentru primele lui experienţe la şcoală. Aşteaptă să îşi
facă nişte prieteni pe viaţă, să îşi trăiască viaţa minunată şi să îşi croiască
nişte aminturi frumoase care îl vor bucura pe Viitorul Auggie. Însă pe
moment, este prins între ciocan şi nicovală. Copii îşi bat joc de înfătişarea
lui, de felul lui de a fi şi pentru că este un şoarece de bibliotecă. M-am
regăsit foarte mult în persoana lui, şi eu sunt un şoarece de bibliotecă care
nu iese din casă nici să o tai, fata care ia note bune orice ar fi chiar dacă
clachează şi cel mai important, cea care încearcă să nu facă prea multe
probleme. Însă am un fel de defect pe care Auggie nu îl are: te toc la cap
dacă începi să vorbeşti cu mine de nu-ţi mai vine să te bagi în seamă în
niciun fel de situaţie.
Dar vorbim de Auggie, nu de mine, aşa-i? Cum e fiecare şcolar, îşi
doreşte să aibă prieteni care să îl înţeleagă. Având în vedere că are o
malformaţie, este mai greu pentru el. Asta nu îl opreşte sub niciun chip.
Este sigur pe sine că va găsi un băiat care împărtăşeşte aceleaşi hobby-
uri cu ale sale. Acela este Jack Will.
Cel mai interseant lucru privind această carte este că este împărţită pe
mai multe părţi care urmăresc diferite personaje. Cred că preferata mea a
fost cea a surorii lui August, Via. Are o vârstă foarte apropiată de a mea
şi m-am regăsit şi în caracterul ei. Viaţa de liceu e mult mai problematică,
m-a ajutat să înţeleg că îmi va fi greu, dar va merita la sfârşit această parte
din viaţa mea.
Îți place cartea până acum? Vezi și lista cărților scrise de R. J.
Palacio.

Şi totuşi, ce a fost atât de minunat la această carte încât i-am dat 5

stele?Păi, motivul principal a fost subiectul central, malformaţiile lui
Auggie. Cartea mi-a arătat că până şi un copil cu “nevoi speciale” poate fi
foarte inteligent, special, comic dar şi prietenos. Până la urmă, nu ar trebui
să caracterizăm copii astfel. Toţi au aceleaşi drepturi, aproximativ aceleaşi
pasiuni şi tuturor le place să se joace, să fie activi. Apoi, al doilea rând ar
fi cum toată lumea a fost împotriva acestui copil exemplar, dar el nu s-a
lăsat. A vrut să meargă la şcoală, să se exprime. Şi nu în ultimul rând,
familia lui minunată şi suportivă m-a lăsat cu gura căscată. Sora lui îl
iubeşte foarte mult, mama lui şi tatăl lui îl iubesc iar prietenii lui îl susţin
necondiţionat.
Aşa ar trebui să fie viaţa fiecărui copil cu malformaţii. Ar trebui să ne
străduim cât de mult poribil să îi integrăm pe copii în societate şi să fim
oameni cu ei, nu să ne purtăm urât.
Vă informez că în următoarea lună va apărea şi filmul bazat pe această
carte, pe care de-abia aştept să îl vizionez (doar ca să ştiţi, am lăcrimat la
trailer )!
Sper că prin această recenzie voi deschide ochii măcar câtorva persoane
care vor încerca să ducă mesajul mai departe. Vă recomand cartea din
toată inima mea <3 .
Vă las cu replica binecunoscută a lui Auggie din film:

“Dude, this is after plastic surgery.It takes a lot of work to look this good!”