Universitatea Pedagogică de stat „Ion Creangă”

Facultatea Geografie, Istorie

Specialitatea Geografie, Istorie

Rezumat

Revista Plural. Articolul: 1878, înainte și după: construcție națională românească, politici
imperiale ruse și viziuni ale alterității în Basarabia de Sud, Andrei CUȘCO

A realizat Garbuz Stanislav

 În articolul dat autorul va examina problema regiunii de sud a Basarabiei, în a doua jumătate
al sec. XIX-lea, si anume în contextul revenirii a acestui teritoriu în componența Imperiului
Rus.
Problema abordată în acest articol este statutul juridic al celor trei județe din sudul
Basarabiei după reanexarea lorde către I. Rus. Tendințile de naționalizare a Romaniei,
strategia de administrare a teritoriului caracteristic unui stat-națiune și brusca trecere a acestui
teritoriu întrun mediu multicultural păstrunduși aspectul statului-națiune și în continu.

Retragerea autorităților Romanești în anul 1878, reprezinta una din primele rivalități ruso-
române pentru provincia Basarabia care a fost anexată de către I. Rus înca în anul 1918, de la
Principatul Moldovei care încă atunci era o provincie îndepărtată, fiind sub suzeranitatea
Imperiului Oroman.
Războiului Crimeiei din 1853-1856, a reprezentat o filă foarte importantă în istoria
Principatului Moldovei și a Tării Românești, prin faptul ca Moldovei i sau întors o regiune de
9000 km din sudul Basarabiei, această cedare teritoriala avea un scop mai mult strategic de a
limita influiența rusă la gurile râului Dunăre, convinabilă pentru puterile Occidentale. Până la
începutul Războiului Crimeii, autoritatea Rusă în această regiune era practic de necontestat.
Dupa ce alianța de state occidentale împreuna cu Imperiul Otoman au ieșit învingătoare din
razboi, se stabilește un nou echilibru de puteri în regiune. După încheierea tratatului de pace
de la Paris 1856, Principatele Romane au căpătat o libertate mai mare față de Imperiul Rus,
pozițiile acestui slăbind drastic în regiune și se stabilește o dominație a Marilor Puteri în
bazinul Mării Negre.
Noul context format, servea drept ca un punct de plecare pentru mișcarea națională
românească care într-un final a evoluat în formarea noului stat național-unitar în anul 1859.
Inițial unirea principatelor române era prevăzută de către marile puteri drept ca o confederație
dintre cele două principate care trebuiau să fie practic separate, cu două capitale diferite, doi
domini, două guverne . Dar evenimentele au derulat în altă direcție A.I. Cuza fiind ales
Domnitor în ambele principate, culminând mai târziu cu centralizarea Principatelor Unite în
1862, prin unificcarea puterii centreale, și apariția de facto a statului Unitar România.
După ce s-au pus bazele statului Român, a apărut și pericolul naționalismului românesc
pentru periferia de sud-vest a I. Rus, și anume în gubernia Basarabia, în demersurile
autoritaților țariste din basarabia erau atestate mărturii referitor la activitatea unor mișcari
naționaliste românești în regiune. Aceasta mișcare stârnea nemulțumiri din partea guvernului
țarist, deoarece în aceiaș perioadă în pertea de vest a imperiului avea loc mișcări de
emancipare națională a polonezilor. Fenomen care a influiențat și mișcarea națională din
Basarabia, care putea fi alimentat din naționalismul român, dar în acea perioadă România nu
avea încă un caracter naționall puternic pentru a influiența și românii din Basarabia.
După închieierea războiului Ruso-Româno-Otoman, din anul 1877-1878, au aparut noi
dispute asupra teritoriului cedat de ruși la tratatul de pace de la Paris din 1856, sudul
Basarabiei. În noul context geopolitic, la tratatul de pace de la Berlin din 1878, acest teritoriu
revine înapoi în cadrul Imperiului Rus. Autoritâțile ruse au acceptat existența sistemul de
administrare a unui stat-național la periferiile sale, contrar faptului că un astfel de sistem nu
exista în Imperiu și chiar nu este opus sistemului de administrare țarist, cu toate acestea el a
supraviețuit în decurs de 40 de ani.
Această regiune era în mare măsură populată de un număr mare gagăuzi și bulgari, românii
având o răspândire mai puțin uniformizată. Odată cu reîntoarcerea autorităților ruse, sa
încercat cu orce ocazie să ponegrească perioada în care această regiune a fost în componența
României. Existau scrieri rusești în care se relata că românii știau din todeauna ca acest
teritoriu nu le aparține și ei s-au folosit la maxim, stiiind că v-a trebui să cedeze aceste teritorii
I. Rus. Perioada de administrare românească a mai fost criticată sub alte aspecte precum ar fi
nivelul de bunăstare a populației, greșelele în administrarea publica violența autoritaților
românești inclusiv înpotriva minorităților etnice. Pe de altă parte politicienii români afirmau
câ în perioada de administrare româneasca în sudul Basarabiei s-au implimentat instituții ți
tehnici de administrare moderne care meneau să aducă progresul în societate. De aici s-a
iscat un conflict de declarație referitor la trecutul acestui ținut . Politicienii ruși tindeau să
accentuieze diferențile dintre sistemele de administrare cel rus și cel român care potrivit
sistemul rus era mai perfect. Rușii acuzau România că a preluat orbește sistemul politic
occidental, care nu era potrivit lor, zicând că politicienii români au pierdut legătura cu
poporul. Dar aceste acuzații erau mai mult fățișe deoarece Rusia v-a prelua acest sistem
politic din mai multe considerente.
O problemă majoră in regiunea de sud-est a Basarabiei era caracterul multietnic pe care în
avea, erau o mulțime de colonițti bulgari și găgăuzi care erau și un element de destabilizare în
regiune. Pâna la stăpânirea românilor, aici au fost aduși și favorizați coloniști bulgari care
aveau o anumită autonomie in cadrul Imperiului Rus. În perioada de administrare românească
se discuta problema acestor minorități etnice de care se temeau mulți politiceni români
afirmând ca bulgarii au o foarte vastă autonomie și ar trebui de contopit prin-tre români pentru
a spori centralizarea statală. Dar totuși inițial minoritățile etnice aveau o oarecare autonomie
culturală, care a fost pe parcurs distrusă de poitica de centralizare inițiată de A.I. Cuza.
Limba Româna a devenit un obiect de studiu obligatoriu, armata deasemenea era obligatorie .
După adoptarea constituției din 1866, a fost distrus difinitiv sistemul vechi de administrare a
celor trei județi din sudul Basarabiei, înființinduse un sistem comunal românesc. Mediul etnic
din această regiune fiind astfel subordonat interesului național român. În acest context biserica
din sudul Basarabiei devenind și ea sub influiența autorităților române. Stârnind astfel o
multitudine de critici din partea clericilor ruși, care acuzau România ca s-a lăsat influiențade
de mediul occidental catolic, care a contribuit la apariția naționalismului român, fapt
condamnat dur de către biserica rusă, invinuind românii că s-au întors împotriva Ortodoxiei
trecând de partea catolicismului care după cum considerau rușii era un mediu dușman. Astfel
diverse publicații ruse erau menite să ponegrească imaginea Romăniei în lumea ortodoxă.
După ce Imperiul Rus a reanexat regiunea de sud a Basarabiei, în 1878, noua unitate
teritorial administrativa era unită în jurul unui singur județ, Ismail. Autoritățile ruse aveau
diferite viziuni, precum ar fi înlaturarea legislației românești și introducerea reglementărilor
imperiale în teritoriu, această ideie era susținută de funcționarii Ministerulu de Interne a, pe de
altă parte modelul francez de administraze care era trecut prin filiera română impresiona mulți
funcționari ruși care optau pentru menținerea acestui tip de administrare. Cu toate acestea
obțiunea Ministerului de Interne era de distrugere a acestui sistem deoarece prezenta un
impediment în misiunea sa de centralizare, prin identismul românesc a populației.
 Păna la începutul primului război mondial, au existat mai multe tendințe de distrugere a
sistemului de administrare românesc și înlocuit cu cel țartist, dar aceste tendințe au suferit
eșec, din mai multe motive. Menținere acestui sistem de administrase se explică prin
următoarele argumente:1. Raționalitatea și modernitatea structurii administrative românești în
comparație cu modelele imperiale, 2 strategia integrării diferențiate a periferiilor și necesitatea
prudenței în respectarea particularismului regional, și ultimul argument politica externă ,
problema imaginii Rusiei în străinătate. Astfel, Gubernatorol Basarabiei Iankonskii și
succesorul său A.P. Konstantinovici, remarcau avantajele sistemului administrativ românesc
prezentândul ca unul mai modern și mai performant decât sistemul administrativ țarist care
după părerea lor era deja unul învechit.
Cu toate acestea Ministerul de Interne în frunte cu Alexandru al II, continuie să invoce
necesitatea de a introduce legile ruse în teritoriu. Guvernatorii Basarabiei doreau menținerea
legilor românești în teritoriul retrocedat. Dar unii funcționari locali nu erau satisfăcuți de
funcționarea legilor românești în regiune, adresânduse guvernatorului-general- interimar al
Odesei von Rop, care în anul 1884 se adresează țarului Alexandru al III-lea, unde vorbește
despre progresul adus de noua administrație rusă și se plânge pe persistența legilor românești
în regiune. După acestea raportări țarul Alexandru al III-lea a dorit sa hotărascâ definitiv
problema administrativă a Basarabiei de Sud, dar până la începutul Primului Război mondial
această regiune v-a rămâne condusă conform modelului român. Guvernatorul Basarabiei S.D.
Urusov în anul 1904, caracterizează situația județuluiIsmail drept una rea, el afirmă ca vechile
legi nu mai sunt funcționale ba chiar au fost schimbate chiar și în România, afirmă că legile
date sunt în neconcordanța cu necesitățile cotidiene a populației. Urusov a ajuns la concluzia
ca principala problemă consta în lipsa organizării vieții rurale din cauza imperfecțiunii
administrații comunale.
În Județul Ismail de la reanexarea de către Imperiul Rus, nu existau nici instituții ale
Nobilimii, ale zemstfei, nici administrația de plasă. Aici a fost păstrată structura comunală
românească, potrivit căreia fiecare localitate forma o comună aparte, care îi cuprindea pe toți
proprietarii funciari și alți locuitori. Organul executiv era primarul care era asistat de un
consiliu comunal format din 12 persoane, care luau decizii în privința tuturor deciziilor legate
de administrarea comunei. Guvernatorul rareori se implica în treburile ce țin de organizarea
administrativă internă. Guvernul central de la Petersburg, nu se implica practic deloc în
treburile interne ale județului, dar totuși Ministerul de interne alimenta încă ideia de
introducere în regiune a instituțiilor rusești. Deci existau mai multe ideii asupra modului de
adminstrare a Sudului Basarabiei, fapt ce provoca lupte instituționale.Aceste lupte se explică
prin elementul centralizator pe care îl avea Imperiul Rus și importanța geopolitică deosebită a
acestei regiuni, care prezenta îngrijorarea autorităților centrale cu privința la legăturile
regiunii cu statul român. La începutul sec. Al XX-lea, în regiuse se făcea mai mult simțită
influiența românească. Acest fenomen se datorează contactului pe care locuitorii aveau cu
România, comerțul din regiune era îndreptat spre România, micii proprietari luau credite de la
Băncile românești care erau mai convinabile decât cele din Rusia. O altă cauză de menținere a
elementului românesc în regiune prezenta sistemul de administrare românesc care sa menținut
pe tot parcursul anilor păna la începutul Primului Război Mondial.
Deci dacă preluarea modelului administrativ românesc a fost vazut de catre guvernul ca o
strategie pragmatică, ca o necesitate temporară sau ca un exemplu de flexibilitate în ceia ce
ține de politica centrului față de periferii. Dar totuși până la urmă nu s-a hotărât introducerea
instituțiilor de administrare ruse în regiune. Asta se datorează multitudinilor de viziuni
existente în imperiu, care nu aveau un punct de vedere comun în ceia ce ține de Basarabia de
Sud. Astfel acest sistem de administrare a fost menținut, pâna la începutul războiului, care a
silit autoritățile ruse să formeze sisteme de guvernare conform condițiilor de instabilitate și
război.
Așader Basarabia de Sud, este unicul caz de acest gen din Imperiul Rus. Deoarece numai
aici s-a păstrat forma de administrare a unui stat-național, ceia ce nu se poate zice despre alte
regiuni cucerite de la alte state naționale precum ar fi ținuturile Poloniei, Lituanie sau
Finlandei, care au fost supuse procesului de asimilare și centralizare a Imperiului. Datorită
menținerii formei de administrare românești a fost alimentat și curentul de rezistență națională
în sudul Basarabiei.