Ghionea Marinela-Alexandra

Clasa aXIIa B

Test bacalaureat Romanitate si Autonomii

Subiectul I:
1. Cetatea la care face referire sursa B este cetatea Severinului.
2. Informatia referitoare la scopul infiintarii marcii din estul Carpatilor, din
sursa A, este: “Aici, in centrul Moldovei, Ludovic I al Ungariei[…]creeaza
o marca cu centrul la Baia si apoi la Siret, destinata sa protejeze
frontierele estice ale regatului de incursiunile tatare, sa blocheze
trecatorile din Carpatii Rasariteni.”
3. Statele medieval formate in spatial romanesc, la care se refera sursa A,
respective sursa B, sunt: Moldova in sursa A si Tara Romaneasca in sursa
B.
4. Sursa care sustine ca noul voievod ii inlatura pe sucesorii lui Dragos este
sursa A.
5. Cauza: “Lipsit de mijloace de aprovizionare,”
Efect: “Carol Robert a fost silit in cele din urma sa ordone retragerea,
fara a-si fi implinit telul.”

6. Un alt fapt istoric desfasurat in contextul constituirii statului medieval

Moldova, in secolul al XIV lea, este consolidarea pe care Domnitorul
Petru Musat o aduce acesteia prin actiuni de organizare institutionala.
Astfel ca, in 1387, Petru Musat depune un juramant de vasalitate in fata
regelui Poloniei.
Un al doilea fapt istoric petrecut in Tara Romaneasca,in secolul al XIV-
lea,
de Arges, de catre urmasul lui Basarab I, fiul acestuia, Nicolae Alexandru;
iar Domnitorul Vladislav Vlaicu respinge primula tac al turcilor in Tara
Romaneasca.
7. Una dintre asemanarile cele mai importante intre autonimiile locale
prestatate este aceea ca toate s-au format pe baza obstilor satesti
teritoriale numite de Nicolae Iorga “romanii populare”.

Subiectul al II-lea:
1. Actul fundamental adoptat in 1866, precizat de sursa data, a fost prima
Constitutie a Romaniei, Constitutia din 1866 prin care se instituia
monarhia constitutionala, cu un system bicameral.
Ghionea Marinela-Alexandra
Clasa aXIIa B

2. Secolul la care se refera sursa data este secolul al XIX-lea.

3. Conform sursei date, principele Romaniei era Carol I, iar opinia acestuia
cu privire la legea fundamentala este redata de fraza: “Constitutia avea
sa fie calificata chiar de Carol drept<o Constitutie cvasirepublicana> ori
drept[…]<o Constitutie precum nu are niciun popor din Europa>.” Din
aceasta reiese faptul ca, principele Carol avea incredere in noua lege
fundamentala si era inzestrat cu motivatie si devotamentul pentru cele
cee ace implica Constitutia din 1866.
4. Din sursa data putem extrage doua informatii referitoare la organizarea
militara a statului roman. Prima este reprezentata de enuntul: “În 1867
şi 1872 au fost adoptate legi de organizare a armatei. Efectivele au fost
sporite, s-a îmbunătăţit dotarea cu armament.”, iar a doua informatie
este redata de enuntul: “Oştirea era pregătită pentru marea încercare
care o aştepta în momentul când avea să se pună chestiunea obţinerii
independenţei ţării.”
5. Din punctul meu de vedere, situatia statului pe plan international se afla,
in aceasta perioada, in pragul unei infloriri sporite. Cum numele
Romaniei nu era pe deplin acceptat de catre toate puterile garante,
Constitutia din 1866 a avut nevoieb de timp pentru a fi apreciata si
acceptata si pe plan international. Cum ne este precizat si in sursa data,
Romania a reusit sa si castige dreptul la opinie si egalitate pe plan
international:” Nu era încă un stat independent, dar ansamblul puterilor
îi recunoscuse dreptul de a se afirma pe deplin ca o entitate statală
europeană.” Asadar, pe plan international statul roman cunostea o
dezvoltare constanta si treptata datorita adoptarilor luate de principele
Carol.
6. Statul roman modern a fost consolidat in timpul domniei lui Cuza(1859-
1866) prin cele trei reforme puse in practica de acesta intre anii 1862-
1866. In primul rand, legea secularizarii averilor manastiresti din
decembrie 1863, a fost prima reforma a lui Cuza, prin care averile
manastiresti au fost confiscate si trecute in patrimoniul tarii, acestea
reprezentand cca 25% din fondul funciar al statului.
In al doilea rand, refomrma agrara din august 1864 a insemnat enorm
pentru cetateni, fiind improprietariti 463000 de familii cu o suprafata
totala de 1,8 milioane ha. Aceasta reforma a dezvoltat agricultura
privata si a imbunatatit viata cetatenilor. A treia reforma este cea a
Ghionea Marinela-Alexandra
Clasa aXIIa B

invatamantului, in urma careia invatamantul primar devine gratuit si, cel

mai important, obligatoriu.
Asadar, datorita acestor trei reforme puse in practica de domnitor, statul
roman modern s-a consolidat si s-a dezvoltat pe plan agrar si
educational, fiind un pas urias catre modernizare.

Subiectul al III-lea:
Romanitatea romanilor se refera la descendenta latina a acestora, la
latinitatea limbii romane, precum si la unitatea si continuitatea
romanilor la Nord e Dunare.
In secolul al XVII-lea, cronicarii romani: Grigore Ureche, Miron Costin si
Ion Neculce, au facut referire in lucrarile lor la originea pur latina a
poporului roman si a limbii romane. Lucrarile in cauza, precum
“Letopisetul Tarii Moldovei”, “Toti de la Ram ne tragem”, ale lui Grigore
Ureche, sau “De neamul moldovenilor” a lui Miron Costin au avut
acelasi scop si aceleasi caracteristici, si anume dovedirea faptului ca
poporul roman este un popor de origine latina.
In secolul al XVIII-lea, cronicarii romani, Consanti Cantacuzino a facut
referire la originea latina a romanilor in lucrarea “Istoria Tarii
Romanesti”. Dimitrie Cantemir prefigureaza in sec al XVIII-lea, teoria
purismului, romani ca urmasi ai dacilor, dezvoltata ulterior de membrii
Scolii Ardelene. Teoria purismului este prefigurate in lucrarile:
“Descrierea Moldovei” si “Cronico-romano-moldo-vlahilor”.
In secolul al XIX-lea, romanitatea romanilor a fost incercata si periclata
de austriacul Robert Roesler, in 1871, intr-o lucrare “Studii romanesti…”
unde acesta incearca sa dea o forma “stiintifica” teoriei imigrationiste a
lui Josepf Sulzer. El sustine in mod eronat ca dacii ar fi fost exterminati
de romani, ca romanizarea nu ar fi putut avea loc in cei 165 de ani si ca
romanii s-ar fi format ca popor la Sud de Dunare, ar fi preluat
crestinismul de la slavi si ar fi venit la Nord de Dunare in secolul al XIII-
lea. Aceaste idei au fost contrazise cu argumente puternice de catre
istoricul roman Alexandru D. Xenopol, in lucrarea “Teoria lui Roesler…”,
unde Xenopol dezbate idea continuitatii romanilor la Nord de Dunare,
originea latina a acestora, precum si influentele slave pe care romanii le-
au primit din partea migratorilor.
Dezbaterea privind romanitatea romanilor a continuat chiar si in timpul
regimului communist, cand au aparut alte exagerari privind etnogeneza
Ghionea Marinela-Alexandra
Clasa aXIIa B

romanilor. In acest caz, Mihail Roller, in Manulalul de istorie al Romaniei

din 1947, sustine ca slavii au contributia esentiala in procesul de formare
al Romaniei, falsificand astfel istoria.
Romanitatea romanilor a fost reluata de foarte multe ori in secolul al XX-
lea, mai ales ca in urma Marii Uniri din 1918, Ungaria nu accepta idea
Unirii Romaniei.
In perioada interbelica, numeroase lucrari ale unor istorici romani aduc
contributii importante la idea romanitatii romanilor si a continuitatii
acestora, de exemplu: Nicolae Iorga, Vasile Parvan-“Getica” 1926,
Gheorghe I. Bratianu-“ O enigma si un miracol istoric, poporul roman”.
In timpul totalitarismului, mai exact in timpul regimului lui N. Ceausescu
s-au realizat exagerari in sensul nationalismului si in exacerbarea rolului
dacismului.
Asadar, originea latina a romanilor a fost des criticata si falsificata,
romanii luptandu-se din todeauna cu demonstrarea originii latine. In
acest scop s-au adus si dovezi materiale care sa ateste romanitatea
romanilor, precum donariul de bronz de la Biertan cu inscriptia in latina
“Ego Zenovius votum posui”, sau denumiri ale localitatilor care atesta
clar originea latina a romanilor, precum Dobrogea si Napoca.
In concluzie, in urma tuturor teoriilor eronate care aveau ca scop
stergerea de popor latin a romanilor, istoricii romani si reusit sa lupte
pentru dreptul national prin cuvinte, lucrari si memorii, un memorium
foarte important fiind Supplex Libellus al lui Inochentie Micu, episcop
Greco-catolic, in care solicita drepturi nationale pentru romani.