TESTUL 14

Georgescu Ecaterina, clasa a XII-a E

Subiectul 1
1. Greva minerilor din 1977
2. Gospodăriile colective “ teoretic, erau proprietate colectivă, dar, în fapt, erau conduse
de stat “
3. Militia ; Securitatea
4. A
5. Cauză: “ legea din iulie 1977 care desfiinţa pensiile de invaliditate pentru mineri şi
ridica vârsta de pensionare de la 50 la 55 de ani. “ Efect: “ minerii [...] au hotărât să
între în grevă “
6. Printre practicile politice totalitare utilizate în Europa de Est, se numără instalarea
aparatului de represiune împotriva societății și promovarea cultului personalității
liderului politic. În România comunista, aparatul represiv l-a reprezentat Securitatea,
menită sa inspire frica, sa instaleze teroarea în randul populatiei. Securitatea a fost
vinovată de numeroase acte violente, abuzuri la drepturile și libertățile fundamentale
ale omului și incalcarea intimitatii cetățenilor. Fata de disidenți, scriitori și greviști,
agresivitatea s-a manifestat prin arestări, intimidare și brutalitate. În ceea ce privește
cultul personalității, aceasta practica a apărut în România în urma vizitelor
conducatorului national-comunist Nicolae Ceaușescu în China și în Coreea de Nord.
Acestuia i-a plăcut ce a văzut acolo și-a fondat și în țara lui cultul personalității,
incepand cu anul 1974, manifestat prin parade, serbari, elogii aduse conducatorului,
idolatrizarea liderului.
7. O asemănare între democrațiile secolului al XX-lea în Europa de Est, consta în
prevederea în constituție a principiului separării puterilor în stat, pentru a evita abuzul
de putere și concentrarea acesteia în mâinile unui lider politic sau a unei formatiuni
politice.

Subiectul II
1. Alexandru Ioan Cuza
2. secolul al XIX-lea
3. Tratatul de Pace de la Paris ; “consultarea populaţiei celor două principate în privinţa
[...] organizării lor “
4. Divanurile ad-hoc “au cerut unirea Moldovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat
numit România, condus de un prinţ aparţinând unei dinastii europene” și “ autonomie
şi neutralitate”
5. Marile puteri erau reticente in ceea ce privea o potențială unire a Principatelor.
Turcia, Anglia și Austria nu erau de acord cu formarea statului român, știind ca
aceasta ar fi, în fapt, un prim pas spre obținerea independenței. Așadar, prin
întrunirea lor la Paris din 1858 au decis o unire de forma, doar numele sugerand un
stat unitar, însă se dorea ca Moldova și Țara Românească sa aiba adunări legislative
și domni separați: “Turcia, Austria şi Anglia erau împotriva constituirii unui stat
român” , “ au hotărât că principatele să rămână entităţi politice separate, avându-şi
fiecare domnul şi adunarea sa, dar să se numească Principatele Unite ale Moldovei
şi Ţării Româneşti”
6. Proiectul politic pașoptist din anul 1848 a contribuit la formarea statului român
modern. În anul 1848, elita politică românească trece la reformarea societății după
 modelul european. A fost emisă o serie de documente: „Petițiunea proclamație” în
Moldova, „Petiția națională de la Blaj” în Transilvania, „Proclamatia de la Islaz” în
Țara Românească. În „Petiția Proclamație”, erau prevăzute desființarea cenzurii și a
pedepselor corporale și „grabnica îmbunătățire a locuitorilor săteni”. „Proclamația de
la Islaz” prevedea independența administrativă și legislativă, libertatea tiparului,
egalitatea in drepturile politice și emanciparea clăcașilor, printre altele. De
asemenea, este introdusă, ulterior, în documentele „Prințipiile noastre pentru
reformarea patriei” (document proclamatic) la Brașov și „Dorințele Partidei Naționale
din Moldova” la Cernăuți, ideea de unire a Principatelor. Astfel, proiectul politic
pașoptist a contribuit la formarea statului român modern.

Subiectul III ( 476 cuvinte )

Romanitatea romanilor in viziunea istoricilor

Romanitatea romanilor reprezinta un element esential al identitatii lingvistice și

culturale a poporului roman. Prin romanitatea românilor se înțelege ideea despre
descendenta romana a românilor. Din ansamblul acestei categorii istorice fac parte o serie
de idei înrudite și adiacente: staruinta elementului roman în Dacia postaureliana, unitatea de
neam a românilor, latinitatea limbii române, esenta romana a unor obiceiuri și datini și
conștiința românilor despre originea lor romana.
Primele documente referitoare la originea poporului român apar în Bizanț. Incepand
cu secolul al XV-lea, umaniștii italieni au fost preocupați de afirmarea și demonstrarea
romanitatii românilor. Preocuparea umaniștilor italieni se datora atât preocupării
occidentalilor de a stavili expansiunea otomana, cat si preocuparii acestora pentru
Antichitatea clasica (erau interesați de vestigii arheologice și popoare și limbi de origine
romanica). Primul umanist italian care a afirmat originea romană a poporului român a fost
Poggio Bracciolini. Acesta susține continuitatea elementului roman în Țările Române, locuite
de o populație romana, de la Traian încoace, și care nu și-a pierdut uzul limbii latine,
transformate în limba romana. Pentru prima data, au fost date argumente cu probe și dovezi
culese din teritoriu. Romanitatea românilor a mai fost sustinuta de Enea Silvio Piccolomini și
Antonio Bonfini, cel din urma sustinand ca românii sunt urmașii coloniilor romane din Dacia,
acest adevăr fiind dovedit de limba lor română, pentru care aceștia s-au luptat întotdeauna.
În secolul al XIX-lea, istoricul Bogdan Petriceicu Hasdeu, în studiul “Pierit-au dacii?”,
demonstrează ca Școala Ardeleană a făcut o interpretare forțată a izvoarelor. Susține că
dacii nu au pierit, dar nici colonizarea nu a însemnat o infuzie de romani puri, ci de diverse
origini. Formulează “Teoria Circulației Cuvintelor”, care spune ca structura unei limbi nu este
dată de numărul brut al cuvintelor, ci de circulatia acestora. Mai precizeaza ca se pot alcătui
fraze întregi numai din cuvinte de origine latină, dar nicio propozitie din cuvinte exclusiv din
alte origini.
--------------------------aici nu am știut despre ce sa scriu (prezentarea unui aspect
referitor la romanitatea românilor în viziunea istoricilor, în primele patru decenii ale secolului
al XX-lea). as fi scris despre Teoria roesleriana dar nu știam dacă se încadrează.
În perioada totalitarismului, ideea romanitatii românilor a fost politizata pentru a servi
intereselor liderilor comuniști. După al Doilea Război Mondial și până la revoluția din 1989,
istoriografia românească a cunoscut deformări diferite de cele prezentate de Sulzer sau
Roesler. Cand România a devenit un stat comunist, istoriografia a trebuit sa sublinieze
caracterul imperialist al stăpânirii romane și importanța civilizatoare a slavilor în cadrul
istoriei românilor. Mihail Roller (istoricul de Casa al perioadei staliniste) a orientat
cercetarea spre evidențierea rolului statului Kievean în formarea statelor medievale
românești. În timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu, s-a adoptat o linie exagerată în
prezentarea evenimentelor istorice românești.
În concluzie, astăzi, aceste aspecte au dispărut din lucrările istorice de specialitate.
După 1989, Lucian Boia a evidențiat romanitatea românilor cu argumente solide. În lucrarea
sa “Istorie și mit în conștiința românească” susține că “Singura raportare incontestabilă la
origini este oferită, pană la urma, de limba. Esenta romanica a limbii române, la care se
adaugă numele de român, înclina într-un sens balanta spre romani”.