Nistor Ecaterina cl.

XI-a « A »

Articol

Suprimarea autonomiei Basarabiei si intensificarea procesului de rusificare

În 1812, ca urmare a razboiului ruso-turc din 1806-1812, Imperiul rus a anexat Moldova de Est, teritoriu numit ulterior
Basarabia și transformat într-o gubernie rusească (1873). Acest eveniment marchează pentru caracterul expansionist a Imperiului
Rus o poziție avantajoasa, datorită căreia Imperiul Rus obține posibilitatea de a-și consolida pozitiile in peninsula Balcanică.
Totodată, scopurile definitorii presupuneau integrarea provinciei în structurile social-politice ale imperiului, lichidarea specificului
naţional local și rusificarea populaţiei autohtone. Pentru integrarea cât mai rapidă a provinciei în structurile social-politice ale
imperiului, politica țarismului s-a manifestat în organizarea politico-administrativă, în relațiile social-economice şi în viața național-
culturală.

In primul rând, realizarea scopurilor țarismului au avut o evoluție treptată. Inițial, Imperiul Rus nu se grăbise să-și impună
autoritatea, ci instaurează o perioadă de tranziție, prin politica panortodoxismului, oferindu-I acestui ținut o anumită autonomie,ce
nu se pastrează pe mult timp. Organizarea provizorie a Basarabiei avea drept scop asigurarea pentru Rusia a simpatiei populaţiei
creştine băştinaşe şi iniţial i s-au creat condiţii prielnice pentru conservarea caracterului ei naţional românesc. La 2 august 1812, ţarul
acordă Basarabiei un regim autonom. Provincia avea în frunte un guvernator român, limba română era folosită în instituţiile de stat
şi vechile legi moldoveneşti erau respectate pe teritoriul Basarabiei. Basarabia continua să fie scutită de dări (1813-1817), scutită de
serviciul militar şi avea privilegiul de a efectua comerţ exterior liber cu vite şi pîine. La 29 aprilie 1818 se adoptă de ţar Legea
organică pentru administrarea provinciei Basarabia - Aşezămîntul obrazovaniei oblastiei Basarabiei (Aşezămîntul constituirii regiunii
Basarabia), care este o veritabilă constituţie, elaborată în limbile română şi rusă. Conform acestei legi se menţin vechile drepturi ale
tuturor claselor sociale. Boierii, pe lîngă vechele privilegii, primesc drepturi şi avantajele nobilimii ruseşti. Judecata civilă se făcea în
română iar cea penală în rusă şi în română. Jalbele la guvernatori se puteau face în română şi în greacă. Partea rea a Legii a fost
înlesnirea colonizării Basarabiei care s-a observat mai ales pe teritoriile mai puţin populate de băştinaşi, precum era Bugeacul
(Basarabia istorică). Paralel cu coloniştii au fost aşezaţi în Basarabia şi militarii în retragere împreună cu familiile lor, fiind scutiţi pe
viaţă de plata datoriilor către stat.

In timpul tarului Alexandru 1801-1825, Basarabia se bucura de mai multa libertate, insa odata cu venirea la putere a lui
Nikolai 1825, situatia se schimba iar procesul de rusificare se intensifica. Odata cu activizarea vietii social –politice in anii ‘20 în
Basarabia,cât și lupta pentru eliberare natională din Balcani au provocat neliniștea țarismului rus. Pentru a intensifica controlul
organelor puterii centrale asupra celor locale, în postul de guvernator general a fost numit contele Voronțov, un promot al politicii
de rusificare a altor popoare. Astfel in 1828 apare o nouă lege “Așezământul de administrare a Basarabiei” , prin care a fost lichidată
complet autonomia locală a provinviei. Încât și limba romănă a început să fie inlăturată din lucrările de secretariat și instituțiile de
învățamânt. Acest proces s-a terminat in 1836 cu inlocuirea complete a limbii băștinașilor cu cea rusă.

Punctul culminant al decadenței autonomiei, a avut loc odata cu ucazul țarului de la 7 decembrie 1873 de a transforma
ținutul Basarabia într-o gubernie rusească. Prin aceste măsuri guvernul țarist a lipsit Basarabia de orice autoadministrare, ea a fost
definitiv egalată cu guberniile centrale ale Imperiului Rus. Acest eveniment a marcat schimbări substanțiale și in organizarea
bisericeasca, tot mai mult alăturandu-se specificului rusesc. Biserica constituind suportul societății românești, a fost si ea afectată la
rândul său pentru a intensifica deznaționalizarea românilor, rusificarea lor prin desfășurarea slujbelor în limba rusă, cărților
bisericești traduse in limba rusă s.a.m.d.

Pe lângă aceasta, Învăţămîntul în Basarabia Ţaristă în timpul autonomiei Basarabiei își păstrase specificul românesc. În 1824,
dascălul Kuniţki deschidea o şcoală primară la Bălţi, iar în 1827 dascălul Bobeică şcoala de la Tighina. În anii ce au urmat se înfiinţară
şcoli asemănătoare la Cetatea Albă, Cahul, Soroca, Orhei, la mânăstirile Dobruşa şi Hârjauca şi chiar pe la unele sate: Rezeni, Mereni,
Volcineţ, Nisporeni, Hârtop etc. Toate aceste noi şcoli erau puse sub oblăduirea arhiepiscopului Basarabiei, iar în 1828 s-a înfiinţat
pentru buna lor supraveghere o direcţie specială pentru şcolile primare ale provinciei. Conform altei opinii, introducerea şcolilor
lancasteriene în Basarabia s-ar fi datorat vizitei făcute de ţarul Alexandru I în 1818. În acest caz, prima ar fi fost şcoala deschisă la
Bolgrad în 1820, urmată de două şcoli la Chişinău (1824), şcolile din Bălţi şi Ismail (1824), din Hotin (1827) şi Tighina (1828). Referitor
la şcolile lancasteriene, arhiepiscopul Dimitrie a spus: „Şcolile acestea sunt astfel alcătuite, încât copiii foarte lesne, foarte repede, cu
voie bună şi cu bucurie vor învăţa a citi, a scrie şi a număra în limba moldovenească şi în cea rusească, fiecare după cum va voi.” El
însuşi a tradus numeroase cărţi bisericeşti în româneşte şi a alcătuit un dicţionar ruso-moldovenesc. Către 1866-1867 limba română
era scoasă complet din şcolile basarabene, pe motivul că: „Elevii cunosc această limbă în mod practic, iar predarea ei nu mai are
niciun rost.” Cinismul autorităţilor ruseşti într-adevăr nu mai avea pereche. Limba română nu a mai rămas în niciunul dintre cele trei
tipuri de şcoli: ale statului, subordonate Ministerului instrucţiunii publice din Petersburg; eparhiale, subordonate arhiepiscopului din
Chişinău; şi şcolile zemstvelor, subordonate conducerii acestora. Prin rusificarea completă a şcolilor, această măsură de o brutalitate
fără precedent, românii erau îndepărtaţi din şcoli. În 1912 în Basarabia existau 1.709 şcoli primare, dintre care nici măcar una singură
în limba română!!! Prin urmare, analfabetismul s-a extins vertiginos în rândurile populaţiei româneşti. Iată care era procentajul
ştiutorilor de carte în rândul principalelor naţionalităţi ale Basarabiei la sfârşitul perioadei stăpânirii ruseşti: germani 63%, evrei 50%,
ruşi 40%, bulgari 31%, români 10%! Românii continuau însă să caute cu disperare păstrarea limbii şi culturii naţionale. Într-o
scrisoare particulară a unui student român de la Kiev, scrisă cu litere latine, se arăta în 1864: „În scrisoarea n-l 1 tu-i ceti că eu am
uitat limba română. Nu crede, frate, pentru că sângur poţi să judeci: Am uitat-o eu, ori nu? Eu socot că nu. Tu cum socoţi?” Nu,
fireşte, răspundea Nicolae Iorga, care publica aceste rânduri emoţionante. Ca o dovadă în plus la păstrarea conştiinţei naţionale, să
notăm că şi după reanexarea din 1878, basarabenii din sud continuau să îşi trimită copiii să înveţe la şcolile din Galaţi!

O altă principala preocupare a conducătorilor ruşi a fost schimbarea procentajului etnic al Basarabiei Ţariste, net favorabil
românilor. Pentru aceasta, pe lîngă necontenita acţiune de rusificare prin limbă, administraţie, şcoală şi biserică, existau două căi
principale şi, după cum s-a dovedit, mult mai eficiente: strămutarea unui număr cît mai mare de români din provincie şi înlocuirea lor
cu tot atîţia veniți de toate naţionalităţile. Analiza proceselor demografice din Basarabia după anexare demonstrează că în ținut s-a
produs o sporire mecanică a numărului populației în detrimentul sporului natural. Din această cauză cota moldovenilor a scăzut de la
90%, cât era în 1812 la 50% în 1912.

În plan economic, Imperiul Rus instituie în perioada 1812-1830 barieră comercială pe Prut, blocînd astfel piaţa de desfacere
tradiţională pentru locuitorii Basarabiei Ţariste (fostei Moldove), țarismul realiza o politică de protecție a industriaşilor ruși. Astfel,
Basarabia era pusă în condiții nefavorabile, nu dispunea de posibilitatea de a importa tehnica pentru dezvoltarea agriculturii, fabrica
mărfuri şi le comercializa la prețuri de nimic, iar tarifele vamale pentru import erau, de fapt, în folosul Imperiului Rus. Izolarea
Basarabiei de Principatul Moldova, reducerea capacității de a face de sine stătător comerț cu statele europene au impus populaţia
băştinaşă şi coloniști să se ocupe mai intens de meşteşugărit, manufacturi şi să contribuie la dezvoltarea industriei. Relațiile
comerciale ale Basarabiei cu străinătatea se întrețineau prin podurile Ismail, Reni, Sculeni, Leova, Lipcani. Din 1825 sunt anulate
provizoriu unele taxe vamale pentru exportul spre Rusia, iar din 1826-1830 aceste taxe se elimină complet şi pentru toate produsele.
În urma acestor măsuri restrictive toate exporturile tradiţionale ale Basarabiei spre Austria şi Polonia sunt redirecţionate în
exclusivitate către Imperiul Rus. Chişinăul şi Ismailul capătă privilegii comerciale speciale. În timpul întregii perioade ţariste,
Basarabia practic nu şi-a dezvoltat economia fapt confirmat de statistici. Chiar şi peste 100 ani de ocupaţie populaţia rurală continua
să fie de peste 90%. Populaţia cărturară era mai mică de 10% la finele perioadei ţariste (1907). Populaţia implicată în industrie era
mai mică de 1% şi nu a depăşit 2000 - 4000 oameni. Infrastructura era mult sub media Europeană, Basarabia dispunînd la finele
perioadei ţariste doar de 1000 km de cale fierată şi doar 413 km de şosele.

Concluzionând, observăm că schimbările introduse de autoritățile țariste au avut un impact nefavorabil pentru poporul
român de altă dată. Odată cu anexarea Basarabiei, Imperiul Rus a urmat o intensă politică de rusificare şi de colonizare. Moldovenii
din Bararabia Ţaristă (Basarabia) sunt optiţi în a învăţa limba lor maternă, opriţi a se ruga lui Dumnezeu româneşte: şcoala şi biserica
din Basarabia Ţaristă (1812-1917) au devenit pîrghia cu ajutorul căreia guvernul rus nădăjduieşte să rusifice populaţia românească,
autoritățile țariste căutând prin orice mijloace să-şi impună viziunile şi să promoveze o politică dură de rusificare.

Bibliografie

https://libertv.md/social/pagini-de-istorie-basarabia-de-la-autonomie-la-gubernie-ruseasca-1812-1873

http://www.istoria.md/articol/436/Originea_numelui_Basarabia

http://istoria.md/articol/451/%C3%8Env%C4%83%C5%A3%C4%83m%C3%AEntul_%C3%AEn_Basarabia_%C5%A2arist
%C4%83

http://istoria.md/articol/6/Basarabia_Mare__Basarabia_%C5%A2arist%C4%83,_Bessarabia_

http://www.istoria.md/articol/460/Perioada_Autocra%C5%A3iei_%C3%AEn_Basarabia_%C5%A2arist%C4%83
https://www.academia.edu/33339014/Basarabia_de_la_autonomie_la_gubernie_ruseasca