CUPRINS

1 Poveste 2
2 Gheața 2
3 Luna 2
4 Dansul lunii 2
5 Moș Nicolae 2
6 Gânduri 3
7 Căciula mea cu moț 3
8 Floare de lotus 5
9 Visuri 6
10 Umbra de sub nuc 6

Misterul unui stejar bătrân

1
 Poveste Când luna apare,
este momentul perfect
Am strâns umbrele amurgului... pentru un dans în doi
Am privit zorii zilei... în lumina razelor ei…
Am îmbrățișat necuprinsul...
Am ascultat liniștea... Când luna apare,
Apoi am plăsmuit o poveste. umbrele nopții
se dezlănțuie
într-un dans
Gheața – 26.oct.2019 sublim…

Am pășit în lume și-am rămas captivă între blocuri de gheață... Moș Nicolae – 05.dec.2019
„Nu-i nimic, mi-am zis, am să rog soarele să-mi trimită o rază...‟
Apoi o lumină caldă mă-nvălui, topind gheața lumii,
Și totul deveni un ocean, într-o zi însorită.
Dragă Moș Nicolae!
M-am răsfățat printre valuri cu spume de vis și-am ajuns la mal. Vreau, de nu te superi tare,
De-atunci, mereu rog soarele să-mi trimită o rază Un căluț micuț pe roți
Și să topească gheața lumii. Și cu coama numai moți…
Ar fi bun și-un cățeluș
Luna – 30.noi.2019 Cu urechiușele de pluș
Și un zmeu cu aripioare
''Nu poate fi așa departe'', Să se-nalțe sus, în zare !
mi-am zis privind luna.
Am întins mâinile spre ea Și-aș mai vrea, dacă se poate,
s-o culeg în palme Să mi le aduci pe toate
și am văzut că pot s-o ating, Iute, iute, repejor
dacă vreau… Că le-așteapt-un frățior…
Este mic, n-are răbdare,
Dansul lunii - 4.dec.2019 Le tot cere-n gura mare!

2
Vezi, la noi în dormitor, ‒ Căciula mea cu moț ‒ 22 dec. 2019
Sus, la el pe dulăpior Azi devreme m-am trezit,
Ți-am lăsat un săculeț Multă forfot-am simțit
Prin odaia alăturată,
Cât să intre-un ursuleț.
Cum n-a mai fost niciodată...!
Nu ți-am pus un ciorăpel
Că e… cât un degețel! Dar eu știu! Bradu-i de vină,
C-are sclipici și lumină
Mulțumesc, Moș Nicolae, Și surorile mai mici
Și te-aștept cu nerăbdare ! Vor să prindă licurici...!

Da′ eu nu-s așa de mic,

Gânduri – 09.dec.2019 Să-mi pierd vremea cu nimic...
Cu pisoiul Norocel
Gânduri multe, înmuiate Facem treburi, fel de fel!
În culori de curcubeu,
Le-am lăsat să se înalțe Am dat fuga în ogradă -
Tre′ să fie prin zăpadă -
Spre văzduhul ceruleu.
M-am gândit. M-am zgribulit,
Însă, of, nu l-am găsit...
Le-am pictat cu albăstrele,
Gălbenele și măcriș Nițel m-am cam supărat,
Să-ți trezească-n zori de ziuă Dar de mine n-a scăpat!
Un mic zâmbet, pe furiș… Iute-n casă am intrat
Și m-am pus pe căutat...

Iar spre seară, pe sub gene, Iau cotloanele la rând

Să aduni, de ți-a fost greu, Ușor pe vârfuri călcând...
Gânduri multe, înmuiate Sub masă, sub scăunel,
În culori de curcubeu ! Nu am dat de Norocel!

,,Ar mai fi un singur loc...

Poate-acolo am noroc!’’
Din jurnalul unui prichindel
3
Și-am zbughit-o repejor
La părinți, în dormitor.
Mi-am băgat capul sub pat
,,Stai să vezi cum mi te-nhaț!’’,
Am zis când am dat de el,
Strâns cât un ghem mititel.
Bucuros că l-am găsit.
Întind mâna ca să-i prind
Coada lungă de motan
Și să-l scot de sub divan.
Dar deodată m-am lovit ‒
Nu știu de-unde s-a ivit ‒
De-o cutie mare, verde.
,,Ce-o fi-n ea? Că nu se vede….’’
Am uitat de Norocel,
Coada lui de motănel
Și am tras cutia-afară,
Curios din cale-afară !
Am deschis-o și-am văzut
Un soldat și un căluț,
Apoi două păpușele,
Ciorăpei și cărticele,
Covrigei și bombonele,
De-mi venea să sar pe ele…
Însă greu m-am abținut ‒
Mi-a zis mama să nu fur!
4
Și sub astea-am mai văzut,
Cu-n moț mare, alb de puf
O căciulă purpurie
Și cu margine-argintie.
Este frig și nu mă miră
Chiar deloc că o căciulă
Mare tata mi-a luat,
Iarna asta, de purtat.
⁕
Iac-afară s-a-nserat!
Joaca nu mi-am terminat,
Treburi multe, de făcut,
Mi-au rămas pân′ să mă culc:
Bulgări mari de aruncat
Sus, în zare, peste gard;
De-azvârlit cu bulgări mici
În găini și pitulici;
Pe surori ‒ Ana și Tania ‒
Să le trag cu sania;
Și să-i prind lu′ Norocel
Coada lui de motănel;
Și-aș mai fi făcut ceva,
De nu venea cineva
Așa… pe nepusă masă,
Musafir, la noi în casă.
Îmi făceam de cap pe-afară,
Când deodată, mama, iată, Te-nalți ca un templu
Mă chemă cu-n glas drăguț Scăldat în lumină.
În odaia cu brăduț.
Din apele sumbre
Acolo, oho-ho, văzui Cu izuri de tină,
Masa plină cu gutui, Apari cu miresme
Cozonac, prăjiturele, Curată, senină...
Mi-au rămas ochii pe ele !
În noaptea umbrită
Surioarele mai mici, Cu stele și visuri
Pe divan, stăteau cuminți Te-nchizi și tăcută,
Și priveau cum mama pune Te-ascunzi în adâncuri.
Scaun lângă brad, anume
Doar zorii de ziuă
Pentru noul musafir Îți scot de sub ape
Petalele-n rouă,
La fel de curate.
Mama mi-a șoptit din prag
Să stau smirnă ca un brad. De ce te-aș dori,
O, floare de lotus,
Dintr-o mie de flori
Frumoase ca Venus...?

Un gând de m-ar ține

Floare de lotus – 04 ian. 2019 Umbrită în tină,
M-aș prinde de tine
Dintr-o mie de flori Să ies la lumină!
Frumoase ca Venus,
Pe tine te-aș dori, De-ar fi să mă pierd în
Floare de lotus...! Noroi și mocirlă,
Aș crește ca tine...
Din apele tulburi, Curată, senină!
Noroi și mocirlă

5
O, floare de lotus,
Frumoasă ca Venus!
Copilărie -04 feb. 2020
Visuri – 08 ian. 2020
Cu flori de măr mă îmbătam,
Am pus visuri peste visuri să-nalț ziduri de cetate prin iarba verde m-ascundeam,
Și să-mi fac o fortăreață unde vânturi nu pot bate. doar joc și râset cunoșteam
demult, pe când copil eram...
Am pus gânduri peste gânduri pline de-ură și veninuri,
Le-am strâns bine-n pumni de gheață, le-am dat drumul peste ziduri.

Mi-am pus dor în fortăreață, plin de vrajă în amurguri,

Și-mi las gândul bun să zboare către tot ce-a fost pe vremuri...

Astfel pot ca să mă vindec de regrete inutile,

Iar acum gândesc mai liber printre visuri de iubire.

Umbra de sub nuc – 18 ian. 2020

Visam doar palmieri în floare

Când te-așteptam pierdută sub un nuc,
Și umbra ți-o pândeam în zare
Când în amurg veneai ca un haiduc.

În umbra ta stăteam ascunsă

Printre cuvintele de pal mister,
Doar că în mreje eram prinsă
De izma florilor de palmier.

Degeaba stau cu ochii-n zare

Acum, când ai fugit ca un haiduc...
Nu mai visez copaci în floare,
Îmi este dor de umbra de sub nuc...!

6
 Misterul unui stejar bătrân

Spiridușul – 7 dec. 2019

Timp hain, timp hoinar,
Stai pe loc pân’ te-ating iar!

Cangurul Nèa – 12 dec. 2019

,,Vai de mine, vai de mine,
Nu-i de rău, da’ nici de bine!
Nu-i de bine, nici de rău,
Văleleu, văleleu!

Vai de mine, nu-i de bine,

Tronele dinspre ruine
Dau năvală teleleu,
Văleleu, văleleu!

Dar nu este nici de rău,

C-au venit de jos, din hău,
Trei vlăstari cu ochi de zeu,
Nu-i de rău, nu-i de rău!

Veste bună a sosit,

De pe Terra au venit
Trei copii cu ochi de Zeu,
Nu-i de rău, nu-i de rău!

Eu sunt Nèa! Ca un vânt,

Fug spre Sofos cel bătrân!