Reflexul salivar

Reflexul salivar este neconditionat ; ca orice alt reflex este alcatuit din 5
componente : camp receptor, cai aferente, centri nervosi, cai eferente si organ
efector.

Campul receptor este format din : mugurii gustativi din cavitatea bucala si
faringiana a caror stimulare confera alimentelor senzatia de gust, mecanoreceptorii
stimulati prin masticatie, receptori nespecifici mecanici ( de contact si presiune) si
receptori termici si durerosi

Saliva mai poate fi stimulata de receptori situati in alte zone ale tractului digestiv,
cat si de receptori aparent fara legatura cu procesele digestive (cei de durere).

Caile aferente

Excitatiile gustative din cele 2/3 anterioare ale limbii sunt transmise prin fibre
senzoriale din nervul coarda timpanului (ramura a facialului), printr-o scurta cale
comuna cu lingualul (nervul cordo-lingual), prin nervul intermediar Wrisberg, la
centrul salivar superior din nucleul senzorial al facialului situat in tractul solitar.

Somele (corpii celulari neuronali) ai acestor fibre senzoriale se gasesc in ganglionul

geniculat.

Impulsurile din nucleul salivar sunt transmise ascendent, prin lemniscul medial, la
cea de-a doua statie de releu, situata in talamus, in nucleul arcuat (ventromedial
posterior). Neuronii tertiari transmit de la acest nivel impulsuri la cortexul senzorial
al gustului, situat in lobul parietal, girusul postcentral.

Stimulii gustativi din treimea posterioara a limbii sunt transmisi prin ramurile
senzoriale ale nervului cranian IX (glosofaringian) prelungiri ale somelor neuronale
situate in ggl. Pietros la nucleul salivar inferior. Cai ascendente cu statie de releu
talamic proiecteaza senzatii specifice spre cortexul gustativ.

Din mucoasa laringiana si faringiana sunt transmise prin nervul vag impulsuri fruste,
primitive, nediscriminative. Tot prin vag sunt transmise impulsuri salivare
negustative din alte zone ale tractului digestiv.

Impulsurile negustative de contact, presiune si durere , capabile sa produca reactii

salivare in submaxilare si sublinguale, sunt tramsmise prin nervul lingual, ramura a
trigemenului (V) cu soma in ggl. Trigemen Gasser. Lingualul transmite eferente
mecanice dintr-o zona receptoare ce cuprinde partea anterioara a limbii, dar si alte
zone (buzele, articulatia temporo-mandibulara). => pe aceasta cale se produce
salivatia datorata stimularii mecanice prin masticatie.

Aferentele sunt : V, VII, IX, X

Centrii nervosi

Centrul reflexului salivar este reprezentat de: nucleul salivar superior situat in
portiunea caudala a protuberantei si nucleul salivar inferior aflat intr-o portiune din
formatiunea reticulata a bulbului cuprinsa in jumatatea rostrala a acestuia

Inervatia eferenta

Glandele salivare primesc o dubla inervatie vegetativa : simpatica, de origine

toracala si parasimpatica cu originea in nucleii salivari

Inervatia simpatica

Fibrele vegetative simpatice preganglionare au originea in segmentele medulare

T1-T2, de unde , prin ramurile comunicante albe ajung la ggl. cervical superior, unde
fac sinapsa cu cel de-al doilea neuron periferic, apoi se indreapta pe traiectul
carotidei externe si ale ramurilor ei spre tesutul glandular.

Inervatia parasimpatica

Glandele submandibulare si sublinguale primesc eferente simpatice din nucleul

salivar superior pe calea nervului intermediar Wrisberg. Fibrele secretorii strabat
ggl. geniculat si se unesc cu fibrele aferente ale nervului lingual, formand nervul
cordo lingual. Parasesc acest traseu prin coarda timpanului care ajunge la glanda
submandibulara, unde fibrele lui fac sinapra cu cu somele celui de-al doilea neuron
periferic , dispersate in hilul glandular. In glandele sublinguale, sinapsa cu cel de-al
doilea neuron are loc intr-un ggl din vecinatatea glandei (ggl submaxilar) de unde
fibrele parasimpatice postganglionare ajung in intimitatea glandei.

Glandele parotide primesc eferente parasimpatice din nucleul salivar inferior bulbar,
de unde pleaca fibre vegetative eferente prin glosofaringian, ce strabat apoi nervul
Jacobson si micul nerv pietros superficial, ajugand la ggl. otic (situat in vecinatatea
glandei, format din somele neuronale ale celui de-al doilea neuron periferic).
Impulsurile ajung in intimitatea glandei prin nervul auriculotemporal. Eferentele
sunt VII si IX