Potenţialul de acţiune Se realizează în urma modificării polarizării membranei.

Rezultă o variaţie a potenţialului electric de membrană prin efluxul de ioni K+ şi influxul de ioni Na+. Restabilirea echilibrului iniţial se face cu consum de energie. Excitaţia apărută într-un loc pe suprafaţa membranei celulei excitate este difuzată pe întreaga ei suprafaţă. Fibrele nervoase se bucură cu predilecţie de această proprietate. Transmiterea influxurilor nervoase între doi neuroni se face prin intermediul sinapselor care au proprietatea de a lăsa fluxul nervos să treacă numai într-o singură direcţie. Tipuri de răspunsuri celulare la stimularea electrică Fazele potenţialului de acţiune:  depolarizarea  vârful de potenţial  repolarizarea

1

însă amplitudinea şi viteza de depolarizare şi de declanşare a depolarizării sunt diminuate. adică nu mai este capabilă să primească noi stimuli. Relaţia amplitudine-durată • Pentru măsurarea excitabilităţii unui nerv sau muşchi se folosesc stimuli electrici rectangulari. Legea „totul sau nimic” • În cazul fibrei musculare striate cardiace. • Perioada refractară absolută este perioada potenţialului de vârf. Perioada refractară Este de două feluri: refractară şi absolută. când membrana se găseşte în perioada de inexcitabilitate. unde răspunsul este în funcţie de intensitatea excitantului. Pentru a primi răspuns la o excitaţie. 4. oricât am mări intensitatea stimulului. 2. dacă aceasta este stimulată (excitată) cu stimuli liminali. Obs. 3.Caracteristicile potenţialului de acţiune: 1. Acomodarea Mecanismul generării potenţialului de acţiune: 2 . fibra dă un răspuns maxim şi. deci nu se pot genera potenţiale de acţiune (depolarizări). • Perioada refractară relativă este perioada în care se generează potenţialul de acţiune dacă stimulii sunt îndeajuns de puternici. trebuie ca excitantul să aibă o anumită intensitate şi curentul să dureze un anumit timp. răspunsul este acelaşi. Această lege nu poate fi aplicată sistemelor cu un grad înalt de organizare ca la receptori sau neuroni.

3 . o Zona excitată B este caracterizată printr-o inversare a polarizării. o Ca urmare a acestei inversări apar curenţi locali atât în interiorul fibrei cât şi în exterior. o Excitaţiile se propagă deci într-un singur sens o Viteza impulsului nervos atinge zeci de metri pe secundă în cazul fibrelor amielinice.A B C EXT INT Sens de propagare Propagarea potenţialului de acţiune de-a lungul membranei excitabile: • Mecanismul propagării excitaţiei este explicat cu ajutorul teoriei cablului. deoarece zona C care a fost excitată înaintea zonei B nu mai este sensibilă la depolarizare pentru că ea se găseşte într-o perioadă refractară. o Aceşti curenţi tind să excite dintr-o zonă excitată şi zonele vecine. o Propagarea se face din aproape în aproape în sensul indicat mai sus.

4 . prin lichidul interstiţial. o Stratul de mielină este de natură lipo-proteică şi deci este un bun izolant.o La fibrele mielinice conducerea (propagarea) excitaţiei se face în salturi şi mult mai repede decât în cazul fibrelor amielinice. În acest caz curenţii locali trec în afară. fapt ce determină o creştere a conducţiei.

5 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful