Sunteți pe pagina 1din 5

Potenţialul de acţiune

Se realizează în urma modificării polarizării membranei.


Rezultă o variaţie a potenţialului electric de membrană prin efluxul de ioni K+ şi influxul de ioni
Na+. Restabilirea echilibrului iniţial se face cu consum de energie.
Excitaţia apărută într-un loc pe suprafaţa membranei celulei excitate este difuzată pe întreaga ei
suprafaţă.
Fibrele nervoase se bucură cu predilecţie de această proprietate.
Transmiterea influxurilor nervoase între doi neuroni se face prin intermediul sinapselor care au
proprietatea de a lăsa fluxul nervos să treacă numai într-o singură direcţie.

Tipuri de răspunsuri celulare la stimularea electrică

Fazele potenţialului de acţiune:

 depolarizarea
 vârful de potenţial
 repolarizarea

1
Caracteristicile potenţialului de acţiune:

1. Legea „totul sau nimic”

• În cazul fibrei musculare striate cardiace, dacă aceasta este stimulată (excitată) cu
stimuli liminali, fibra dă un răspuns maxim şi, oricât am mări intensitatea
stimulului, răspunsul este acelaşi.

Obs.
Această lege nu poate fi aplicată sistemelor cu un grad înalt de organizare ca la receptori sau
neuroni, unde răspunsul este în funcţie de intensitatea excitantului.

2. Relaţia amplitudine-durată

• Pentru măsurarea excitabilităţii unui nerv sau muşchi se folosesc stimuli electrici
rectangulari. Pentru a primi răspuns la o excitaţie, trebuie ca excitantul să aibă o
anumită intensitate şi curentul să dureze un anumit timp.

3. Perioada refractară

Este de două feluri: refractară şi absolută.

• Perioada refractară absolută este perioada potenţialului de vârf, când membrana


se găseşte în perioada de inexcitabilitate, adică nu mai este capabilă să primească
noi stimuli, deci nu se pot genera potenţiale de acţiune (depolarizări).

• Perioada refractară relativă este perioada în care se generează potenţialul de


acţiune dacă stimulii sunt îndeajuns de puternici, însă amplitudinea şi viteza de
depolarizare şi de declanşare a depolarizării sunt diminuate.

4. Acomodarea
Mecanismul generării potenţialului de acţiune:

2
A B C

EXT

INT

Sens de propagare

Propagarea potenţialului de acţiune de-a lungul membranei excitabile:

• Mecanismul propagării excitaţiei este explicat cu ajutorul teoriei


cablului.

o Zona excitată B este caracterizată printr-o inversare a polarizării.

o Ca urmare a acestei inversări apar curenţi locali atât în interiorul fibrei cât
şi în exterior.

o Aceşti curenţi tind să excite dintr-o zonă excitată şi zonele vecine.

o Propagarea se face din aproape în aproape în sensul indicat mai sus,


deoarece zona C care a fost excitată înaintea zonei B nu mai este sensibilă
la depolarizare pentru că ea se găseşte într-o perioadă refractară.

o Excitaţiile se propagă deci într-un singur sens

o Viteza impulsului nervos atinge zeci de metri pe secundă în cazul fibrelor


amielinice.

3
o La fibrele mielinice conducerea (propagarea) excitaţiei se face în salturi şi
mult mai repede decât în cazul fibrelor amielinice.

o Stratul de mielină este de natură lipo-proteică şi deci este un bun izolant.


În acest caz curenţii locali trec în afară, prin lichidul interstiţial, fapt ce
determină o creştere a conducţiei.

4
5