S ne amintim!

Izomerii sunt compui care au aceeasi formul molecular dar care

difer prin constitutie, configuratie sau conformatie; izomerii sunt
substante cu proprietati fizice si chimice diferite;
Izomerii de constitutie au aceeasi formula moleculara dar difera
prin modul de legare al atomilor din molecula (constitutie sau conectivitatea
atomilor din molecula);
Izomerii de configuratie si cei de conformatie difera prin asezarea
spatiala a atomilor din molecula;

IZOMERI
Izomeri de constituie
(difer prin modul de legare al atomilor
molecul conectivitate) n spaiu a atomilor )

Izomeri de configuraie
(difer prin configuraie)
torsiune n jurul legaturilor )

Enantiomeri (izomeri optici)

(difer prin aezarea spaial a atomilor fa
de un centru, ax sau plan de chiralitate)

Diastereoizomeri optici

Izomeri sterici
(difer prin modul de aranjare n

Izomeri de conformaie
(difer prin conformaie: unghiul de

Diastereoizomeri
(difer prin distana n spaiu dintre
atomii sau grupele care nu sunt
legate direct)

Diastereoizomeri cis-trans

(prezint mai multe elemente de

(difer prin distana n spaiu a atomilor
chiralitate n molecul)
sau a grupelor fa de un element de
structur rigid ax sau plan)

Stereochimia - tiina care studiaz structura

spaial a moleculelor
Pe baza teoriei clasice izomerii cu structura spatiala diferita
sau stereoizomerii au fost impartiti in
izomeri de conformatie
izomeri de configuratie
pe baza cauzei care ii genereaza si implicit a
modului lor de inter - convertire.
Conformatie

Configuratie

Asociata cu ROTIRE in jurul

unei legaturi simple

Asociata cu modul de DISPUNERE a

substituentilor unui element de referinta

 Izomerii de conformatie sunt aranjari spatiale dinamice, in

echilibru, care rezulta din simpla rotire a atomilor de carbon in jurul
unei legaturi simple din molecula

Exemplu: La alcani (n-butan) s-au prezentat izomerii de conformatie

eclipsati si intercalati (unde steluta reprezinta o grupare CH3) care trec unul
in celalalt prin rotatia atomilor 2 sau 3 in jurul legaturii simple C2 - C3:

sin-eclipsat

sin-intercalat anti-intercalat
(gauche)

anti-eclipsat sin-intercalat
(gauche)

sin-eclipsat

Transformarea unui izomer de conformatie in altul are loc usor, fara rupere si /sau
reformare a vreunei legaturi, un proces cu consum energetic scazut

 Izomerii de configuratie sunt aranjari spatiale statice care nu se afla

in relatie de conformerie si care pot fi:
A. Izomeri geometrici = difera intre ei prin modul de amplasare
a atomilor in raport cu un element rigid de referinta: planul ciclului (la
molecule ciclice) sau planul legaturii (in cazul alchenelor)
B. Izomeri optici = difera intre ei prin modul de dispunere
spatiala in jurul unuia sau al mai multor atomi de carbon din molecula
Transformarea unui izomer de configuratie in altul pentru schimbarea locului unor
substituenti are loc numai prin ruperea si reformarea unei legaturi, un proces cu
consum energetic ridicat
A. Izomeri geometrici - Exemplul 1: izomerii geometrici cis - trans (sau Z - E) ai
alchenelor izomeri de configuratie care se disting in raport cu un plan (al dublei
legaturi sau al ciclului - v. slide-ul urmator):
R

C C

C C
H

H
cis

R
H

R
trans

A. Izomeri geometrici-Exemplul 2: izomerii geometrici cis - trans ai ciclohexanului

1,2-disubstituit deasemenea izomeri de configuratie care se disting in raport cu
un plan (al celor 4 atomi de Carbon COPLANARI din ciclu):

cis

trans

Izomerul de configuratie cis al ciclohexanului 1,2-disubstituit

NU AR PUTEA trece in izomerul de configuratie trans DECAT prin
ruperea unei legaturi sigma (axiale sau ecuatoriale) si formarea altei
legaturi (axiale sau ecuatoriale). Izomerul de configuratie trans are doi
izomeri de conformatie: aa i ee.
Izomerii cis-trans se deosebesc intre ei prin proprietatile fizice
(punct de topire, punct de fierbere, spectre,etc.) si unele proprietati
chimice, fiecare izomer putand fi izolat in stare pura prin metode
chimice obisnuite.

B. Izomerii optici sunt izomeri de configuratie care nu se deosebesc unul de

celalalt prin proprietatile fizice obisnuite si au proprietati chimice practic identice
fata de reactivi chimici obisnuiti.
Acesti stereoizomeri (stereos spatiu, lb greaca) nu pot fi prevazuti pe
baza teoriei clasice a structurii.
Ei se comporta diferit fata de lumina plan- polarizata si fata de anumiti
reactivi chimici cu structura speciala.
Supus trecerii luminii polarizate un astfel de stereomer roteste planul
luminii polarizate spre dreapta iar celalalt spre stanga, cu un numar egal de grade.
Asemenea molecule au fost numite optic active, iar stereoizomerii sunt antipozi
optici sau enantiomeri: dextrogiri (+) si levogiri (-).
Teoria clasica a stereochimiei atribuie aparitia activitatii optice prezentei
in molecula a unui atom de carbon legat de 4 substituenti diferiti numit carbon
asimetric, sau carbon chiral, sau stereocentru.
Activitatea optica a substantelor este insa un fenomen mai general:

 Scurt istoric al studierii fenomenului activitatii optice

a compusilor chimici
Inceputul sec. XIX experimentele releva existenta unei legaturi intre
propagarea luminii si minerale in 1880 omul de stiinta francez Etienne Louis
Malus a descoperit ca lumina transmisa printr-un cristal de CaCO3 a suferit
un fenomen de polarizare ntr-un singur plan
Cativa ani mai traziu, Jean Baptiste Biot (1774
1862 Colegiul Frantei) a descoperit cum un cristal
de cuart (SiO2) roteste planul luminii polarizate. Biot
a observat ulterior ca anumite cistale de cuart
rotesc planul intr-o singura directie, iar altele in
directia opusa.
Aceasta proprietate a rotatiei in directii
opuse a fost pusa in evidenta la forma
hemihedral a unor cristale de cuart, care exista
sub forma de obiect-imagine in oglinda.

Cristale hemihedrale de cuart

 Biot a concluzionat in mod corect ca ceasta activitate optica este o

proprietate existenta in cazul anumitor molecule
Experimentele lui Louis Pasteur (1822 1895)
Pasteur a fost studentul lui Biot.
In 1848, lucrand cu acid tartric el a observat ca diferite saruri ale acestuia
cristalizeaza in forme hemihedrale de o anumita forma. Solutiile acestor saruri
prezentau activitate optica.
Important - el a observat ca solutia sarii duble de sodiu si amoniu a acidului
tartric nu prezenta activitate optica in timp ce sarea cristaliza in doua forme diferite
de tip hemihedral, asemanatoare cu cele de cuart Pasteur a separat cele doua
forme cu penseta! si prin dizolvarea lor separata in apa, a observat ca cele doua
solutii au activitate optica de sens opus in urma amestecarii celor doua solutii
in cantitati ECHIMOLECULARE a rezultat un amestec fara activitate optica!
(optic inactiv)
Pasteur a presupus in mod corect ca cele doua forme pot diferi prin aranjarea
in spatiu a atomilor componenti prin aceasta anticipand importanta
stereochimiei in studiul proprietatilor substantelor.

 In 1831 Berzelius a identificat sarea de potasiu a acidului tatric dextrogir in

tartrul depus in vin si a izolat acidul tartric optic inactiv (pe care l-a numit
racemic de la racema = strugure in limba latina)
In 1874, omul de stiinta olandez Vant Hoff si francezul Le Bel (in acelasi
timp si fara sa stie unul de celalalt) au pus bazele teoriei legate de izomeria
optica, explicata pe baza conceptiei despre structura tetraedrica a atomului de
carbon.
In 1893 Kelvin a propus termenul de chiral (si opusul sau achiral) pentru figuri
geometrice nesuperpozabile cu imaginea lor in oglinda (asemanator cu mana
dreapta si mana stanga; cheir = mana in limba greaca).
In 1964 R.S. Cahn, C.K. Ingold si V. Prelog au propus ca proprietatea de
chiralitate sa fie criteriul de clasificare in stereochimie.

Planul luminii polarizate

Lumina este radiatia
electromagnetica oscilanta, avand o
componenta de camp electric E si
una de camp magnetic B,
perpendiculare una pe alta.

Pentru simplificare se deseneaza planul de oscilatie doar a uneia din cele doua
componente, sa zicem E, subintelegandu-se cealalta, B, perpendiculara
Lumina obisnuita Vectorii perpendiculari E si B oscileaza intr-o
infinitate de planuri, a caror intersectie este o dreapta, care este
directia de propagare a luminii
Lumina plan-polarizata este o unda
electromagnetica cu vectorul E osciland intrun singur plan, iar vectorul B in planul
perpendicular (nefigurat aici, subinteles).
Se obtine prin trecerea luminii obisnuite
printr-un polarizator material asemanator
cu cristalul de cuart

 Activitatea optica
Activitatea optica se masoara cu polarimetrul
POLARIMETRUL este compus din doua prisme Nicol (cristal de calcit, spat de
Islanda) intre care se afla un tub cu proba de analizat ca solutie (3).
Primul Nicol este fix [numit polarizor (1)] si are rolul de a transforma
lumina naturala (vectorul electric oscileaza intr-un numar infinit de planuri) in
lumina polarizata (vectorul electric oscileaza intr-un singur plan).
Cel de-al doilea Nicol [analizor (2)] este mobil si se poate rori in jurul
axei optice cu un unghi masurabil cu precizie.
Sursa de lumina utilizata (4) in polarimetre este fie:
- o lampa de sodiu care emite o lumina monocromatica: lina D
a sodiului, = 589 nm
- o lampa cu mercur: = 546 nm.
Principiul de functionare - la trecerea luminii polarizate prin tubul care contine
substanta optic activa (pura, in solutie), planul luminii polarizate este rotit cu un
unghi care se citeste pe ecranul analizorului.

POLARIMETRUL
4 Sursa
de lumina

Moleculele achirale sunt optic

inactive: NU se observa rotatia
planului luminii polarizate

3
1

2 Analizor

Enantiomerul levogir (l) (-)

roteste planul luminii
polarizate in sens antiorar

Enantiomerul dextrogir
(d) (+) roteste planul
luminii polarizate in
sens orar
Observato
r

 Activitatea optica este o proprietate specifica a unor molecule si de aceea

valoarea unghiului de rotatie va depinde de: concentratia solutiei substantei optic
active, de lungimea stratului parcurs de lumina polarizata (adica lungimea cuvei)
si se exprima in rotatie specifica [ ]D msurat la 200C, definit ca unghiul de
rotaie al planului luminii polarizate pentru o soluie de conc =1g/cm3, la o
lungime a cuvei de 1dm
Moleculele chirale se prezinta sub forma unui enantiomer dextrogir (care
roteste planul luminii polarizate spre dreapta) si a unui enantiomer levogir,
levogir
(care roteste planul luminii polarizate spre stanga)

lumina
obisnuita

lumina planpolarizata

enantiomer
enantiomer
dextrogir
levogir
masurarea rotatiei specifice [ ]
(in analizor)

O solutie in care exista ambii enantiomeri, in concentratii egale se numeste

RACEMIC este optic inactiva (compensare intermoleculara).

 Msurarea activitii optice a enantiomerilor nu duce implicit i la cunoaterea

configuraiei acestora; nu exist o relaie evident ntre activitatea optic i
configuraie.
Moleculele achirale sunt optic inactive prin masuratori polarimetrice nu
se poate masura nici o rotatie specifica.

Conditii structurale care determina activitatea optica

Conditia necesara si suficienta pentru aparitia
activitatii optice este ca molecula substantei sa nu fie
superpozabila cu imaginea sa in oglinda, indiferent
ce manevre (rotatie sau translatie ) se fac.
Moleculele care au aceasta proprietate sunt chirale
iar cele care nu au aceasta proprietate sunt achirale.
Cel mai simplu exemplu de molecula chirala este cea
care poseda un stereocentru = un atom de C cu
patru substituenti diferiti numit si atom de carbon
asimetric (C*).

 Stabilirea chiralitatii moleculelor mai complexe (cu mai multi stereocentri) se

bazeaza si pe examinarea unor elemente de simetrie:
- centru de simetrie: un punct dintr-o molecula astfel situat incat orice
dreapta trecand prin acest punct intalneste, in ambele directii, la distante egale,
aceleasi forme structurale.
- plan de simetrie: un plan care imparte molecula in doua jumatati, fiecare
fiind imaginea in oglinda a celeilalte.
Moleculele care au centru sau plan de simetrie sunt achirale si nu indeplinesc
conditia de nesuperpozabilitate cu imaginea lor in oglinda.
IZOMERII OPTICI sunt:
Enantiomeri = sunt izomeri sterici NESUPERPOZABILI care se gasesc in relatia
OBIECT-IMAGINE IN OGLINDA
Diastereoizomeri = sunt tot izomeri sterici NESUPERPOZABILI care NU se
gasesc in relatia OBIECT-IMAGINE IN OGLINDA
De observat: Izomerii geometrici cis-trans sunt tot diastereoizomeri, dar izomeria
cis-trans nu este relationata cu activitatea optica

Schimband locurile a doi substituenti se

ajunge la molecula enantiomera

Nesuperpozabilitatea
enantiomerilor

Enantiomerii nu se vor suprapune orice miscari s-ar executa.

Cu alte cuvinte, in 3-D, sunt permise orice miscari, configuratia
moleculei NU SE SCHIMBA
Un numar impar de schimbari (a locurilor oricaror doi substituenti)
va schimba configuratia initiala, producand enantiomerul moleculei
initiale
Un numar par de schimbari (a locurilor oricaror doi substituenti) va
mentine configuratia initiala a moleculei

MODURI DE REPREZENTARE 3-D (in spatiu) A MOLECULELOR

CHIRALE

Glicerinaldehida
Modelul
tetraedric

REPREZENTAREA 2-D (in plan) A MOLECULELOR CHIRALE

PROIECTIA FISCHER
Glicerinaldehida

Daca este necesar, molecula se

plaseaza mai intai cu grupa cea
mai oxidata in sus, abia dupa
aceea se proiecteaza in plan,
respectand orientarea celor 4
substituenti: sus, dreapta, stanga,
iar grupa din spate jos

3-D

2-D
Fischer

3-D

Acidul lactic

2-D

Proiectiile Fischer fiind reprezentari CONVENTIONALE,

trebuie sa respecte anumite conventii:
Formulele pot fi NUMAI translatate pe plan, rotite in plan, DAR NU POT
PARASI PLANUL
Rotirea formulei IN PLAN cu 180, sau multipli de 180, CONSERVA
CONFIGURATIA atomilor chirali
Rotirea formulei IN PLAN cu 90, sau multipli IMPARI de 90 SCHIMBA
CONFIGURATIA (formula obtinuta astfel are configuratie diferita de cea
initiala).
O schimbare intre ei a doi substituenti (oricare) SCHIMBA CONFIGURATIA;
O a doua schimbare restabileste configuratia initiala:
Deci: numar impar de schimbari ale locurilor a doi substituenti
schimba configuratia, iar numar par de schimbari ale locurilor a doi
substituenti pastreaza configuratia initiala

Convenia Cahn Ingold Prelog (CIP)

pentru specificarea configuraiilor absolute (1956)

Cahn, Ingold i Prelog au propus o nou regul de atribuire i denumire a

configuraiilor absolute ale izomerilor sterici denumit prescurtat regula
C.I.P.
Pentru atribuirea configuraiilor izomerilor optici (enantiomeri i

diastereoizomeri) regula se mai numete i regula R-S, iar pentru atribuirea

configuraiilor diastereoizomerilor geometrici ea este denumit regula E-Z.
n ambele cazuri, pentru configuraia dat, se aplic urmtoarele etape:

1. Stabilirea tipului de izomerie de configuraie (enantiomerie,

diastereoizomerie optic, diastereoizomerie cis-trans);

2. Stabilirea ordinei de succesiune a substituenilor (denumii liganzi) legai

de centrul chiral sau de elementul de structur care determin apariia
izomeriei de configuraie, pe baza NUMARULUI ATOMIC Z al atomilor atasati
la C*

Aceast etap se face folosind regula standard de succesiune:

- se consider n prima etap numai atomii din prima sfer de liganzi
adica atomii legai direct de elementul de chiralitate; prioritatea e data de numerele
atomice Z (ordonare cu cifre: 1> 2> 3> 4 sau cu litere: a> b> c> d) prioritatea 1 fiind
a atomului cu cel mai mare Z
- atunci cnd exist doi sau mai muli atomi identici n prima sfer de
liganzi se analizeaz si atomii din sfera a doua de liganzi, adic atomii care sunt
direct legai de cei din prima sfer de liganzi

H
HO C
H

CH3
H 3C C
CH3

3. Se pozitioneaz molecula (atomul de carbon asimetric reprezentat prin

formula perspectivic tetraedric) n aa fel nct substituentul cu prioritatea cea
mai mic s fie aezat n spate, n partea opus observatorului.
4. Din acest moment, substituentul cu prioritatea cea mai mica nu mai
conteaza, si se exclude din demersul de atribuire a configuratiei R-S

5. Examinarea succesiunii substituentilor in ordine descrescatoare a

prioritatii va decide sensul orar (R) sau antiorar (S) si deci configuratia
stereocentrului
Observatii

Atomii legati prin legaturi multiple (duble, triple) se evalueaza ca si cum ar fi legati
cu doi sau cu trei atomi de tipul celui participant la legatura multipla:

Daca exista mai multi atomi chirali in molecula, determinarea R-S se face pentru
fiecare din ei

EXEMPLE:
Exemplul 1. Acidul lactic cu configuratia tetraedrica (3-D)
1.Stabilirea tipului de izomerie enantiomerie
2.Stabilirea ordinei de succesiune a substituentilor
conform nr atomic Z

Daca doi substituenti au aceeasi prioritate (aici, 6)

la atomul DIRECT legat direct de C*, se iau in
consideratie atomii urmatori

Atomii legati prin legaturi multiple (duble, triple)

se evalueaza ca si cum ar fi legati
cu doi sau cu trei atomi de tipul celui participant
la legatura multipla:
25

In final se marcheaza ordinea de prioritate, 1 fiind cea

mai mare (atomul cu Z=8 in acest caz, oxigenul), si 4
fiind cea mai mica (atomul cu Z=1, H):

3. Se aeaz fiecare atom de carbon asimetric (reprezentat prin formula

perspectivic tetraedric) n aa fel nct substituentul cu prioritatea cea mai
mic s fie aezat n spate, n partea opus observatorului (sau, daca preferati,
observatorul este cel care se plaseaza in pozitia opusa substituentului cu
prioritatea cea mai mica. Este evident ca pentru comoditate, acest substituent
ar fi bine sa se afle in spatele planului vertical !!!)
Am ales ca observatorul sa se plaseze
IN PARTEA OPUSA substituentului cu
prioritatea cea mai mica (4),

atentie, CH3 e plasat spre dreapta

observatorului!!!)
26

4. Din acest moment, substituentul cu prioritatea cea mai mica (H) nu mai
conteaza, si se exclude din demersul de atribuire a configuratiei R-S
5. Examinarea succesiunii restului substituentilor in ordine descrescatoare a
prioritatii va decide sensul orar (R) sau antiorar (S) si deci configuratia
stereocentrului
Se observa sensul in care SCAD prioritatile celor TREI substituenti ramasi in

evaluare dupa ce cel cu prioritatea minima a fost exclus, adica sensul in care
parcurgem secventa 1,2,3:
Parcurgere in sens orar (de la stanga la dreapta
configuratie R

27

Cand este posibil, pentru a simplifica atribuirea configuraiei R / S, nainte de

vizualizarea moleculei dintr-o direcie opus substituentului cu prioritatea cea
mai mica, molecula trebuie s fie rotita n aa fel, nct acest substituent ( 4) s
ajunga "n spatele planului"

Dupa rotire, atomul de H

cu prioritatea minima (4) a
ajuns in spatele planului
vertical, din acest moment
el nu mai conteaza, iar
observatorul va ramane in
fata planului.

In urma acestei manevre, observatorul

poate privi frontal ceilalti trei substituenti
care conteaza, si ordinea de scadere a
prioritatilor 1,2,3, constatand ca sensul de
parcurgere este cel orar, deci
Configuratia este R

In atribuirea configuratiei R sau S se

poate lucra si pe proiectii Fischer (2-D):
Pentru o usoara atribuire substituentul cu
prioritatea minima 4 trebuie adus in spate (deci
jos, in proiectia Fischer)

3-D

2-D

Dupa o schimbare de locuri, (!!!! asta a

SCHIMBAT configuratia initiala!!!),
configuratia gasita este S, deci
configuratia initiala a fost R!

R
Pentru a evita confuzia si
riscul de a uita de schimbarea
de configuratie facand o
singura schimbare, se pot
opera doua schimbari, ceea
ce conserva configuratia:
Configuratia este R

ALTE EXEMPLE

30

ACTIVITATEA OPTICA SI CONFIGURATIA ABSOLUTA R/S

In general nu exista NICIO relatie intre eticheta R sau S
pusa configuratiei unui enantiomer si sensul in care el roteste
planul luminii polarizate.
Sensul (+)/(-) se determina EXCLUSIV experimental, cu
polarimetrul si nu exista nicio corelare logica a structurii
enantiomerului cu sensul rotatiei, si nici intre relatia posibila
intre doua structuri (inrudite, ca mai jos) si sensul rotatiei

31

CONVENTIA FISCHER-ROSANOFF (D/L)

In chimia zaharurilor, a hidroxiacizilor, a aminoacizilor, care sunt bio-molecule adica
molecule cu importanta vitala pentru biosfera, se aplica un alt mod de etichetare a
aranjamentului spatial al atomilor legati direct de stereocentre, si anume
CONVENTIA FISCHER-ROSANOFF,
care stabileste apartenenta unei molecule chirale din categoriile de mai sus la familia
optica D sau la familia optica L,
fara nicio relatie LOGICA nici cu activitatea optica determinata cu polarimetrul
[(+) (-)], si nici cu configuratia R/S stabilita conform algoritmului expus anterior
Familia optica D cuprinde compusii ai caror substituenti OH (sau NH2) la atomul chiral
(cand acesta este singurul stereocentru din molecula) sunt plasati pe dreapta IN
FORMULELE DE PROIECTIE FISCHER ale moleculelor respective
Prin reciprocitate, Familia optica L va cuprinde enantiomerii celor de mai sus (OH
(sau NH2) pe stanga.
In cazul zaharurilor, unde sunt mai multe centre chirale, se ia in consideratie pozitia
grupei OH de la penultimul atom de carbon, stereocentrul cel mai departat de
gruparea carbonil; Familia optica D cuprinde moleculele cu penultimul OH
32 pe
dreapta