ENERGIA SOLARĂ

Energia soarelui, sub cele două forme ale sale, radiaţia solară sau insolaţia şi
căldura, a fost folosită de omenire din vremuri străvechi iar în acest scop a fost dezvoltată
o gama destul de largă de tehnologii aflate într-o continuă evoluţie. Ea face parte din
categoria surselor de energie regenerabila care în zilele noastre a capatat o importanţă
deosebită ca urmare a reducerii importante a surselor de energie convenţională.
Pentru a putea înţelege utilitatea acestor tehnologii este necesară cunoaşterea din
punct de vedere ştiinţific a acestei energii exprimată prin radiaţie solară în cele ce
urmează.

CUNOAŞTEREA TEORETICĂ A ENERGIEI SOLARE

Radiaţia solară
1)
În atmosfera superioară, pământul primeşte o cantitate de aprox. 174 petawatt
(PW) radiaţii solare (radiaţie electromagnetică). Trecând prin atmosferă, aprox. 30% din
acestea sunt reflectate în spaţiu restul fiind absorbite de nori, oceane şi masa pământului
încălzind astfel aerul. Spectrul luminii solare în apropierea suprafeţei terestre este difuzat
în mare parte în zona vizibilă şi gama radiaţiilor infraroşu şi o mică parte în ultraviolet.
Spectrul şi intensitatea radiaţiei solare difuze depind de natura particulelor întâlnite. Când
atmosfera este curată sunt împrăştiate îndeosebi cu lungimi de undă mici astfel
explicându-se albastrul cerului.
Lumina solară absorbită de oceane şi de masa solului păstrează suprafaţa terestră
O
la o temperatura medie de 14 C iar prin fotosinteză plantele verzi transformă energia
solară în energie chimică producând astfel hrană, lemn şi biomasă din care a rezultat
combustibilul fosil.
Cantitatea de energie solară ce ajunge pe suprafaţa planetei într-un an este atât de
mare încât pentru obţinerea acesteia ar fi necesară o cantitate de două ori mai mare decât
reprezintă toate resursele ne-regenerabile ale pământului compuse din cărbune, gaze
naturale şi minereurile de uraniu la un loc.

1
 Pentru a putea utiliza această energie în mod eficient s-a studiat radiaţia solară
pentru care au fost definite câteva mărimi :

Constanta solară ce reprezintă fluxul de energie termică unitară primită de la

soare, măsurată în straturile superioare ale atmosferei, perpendicular pe direcţia razelor
solare.
2
Valoarea general acceptată pentru această mărime este de aprox. 1350 W / m ca
medie anuală obţinută din măsurătorile efectuate cu ajutorul sateliţilor de cercetare
ştiinţifică.
1)
1 PW = 10 15 Watt
Fluxul de energie solară radiantă care ajunge la suprafaţa pământului este mai mic
decât constanta solară datorită reducerii treptate pe care o suferă intensitatea radiaţiei
solare la traversarea atmosferei terestre care are o grosime de peste 50Km, chiar si in
conditii de cer senin astfel incat intensitatea radiatiei solare este redusa treptat pe o
directie perpendiculara la suprafata pamantului cu aprox 15% - 30% in functie de perioada
anului.

Insolaţia
Această mărime este o măsură a energiei radiaţiei solare receptată de o suprafaţă
dată într-un timp dat. Astfel fluxul radiaţiei solare care cade pe o suprafaţă orizontală este
exprimată în calorii /cm2 /minut şi reprezintă insolaţia.
Intensitatea insolaţiei depinde de intensitatea radiaţiei solare directe şi de unghiul
sub care cade fasciculul de raze pe suprafaţa avută în vedere.
Astfel pe suprafaţa orizontală, aflată perpendicular pe direcţia radiaţiei solare,
intensitatea insolaţiei este mai mare şi încălzirea este mai mare.
Pe suprafeţele înclinate faţă de orizontala locului intensitatea insolaţiei va fi
modificată de valoarea unghiului pe care îl formează radiaţia solară cu suprafaţa
receptoare. Acest unghi depinde de poziţia soarelui pe bolta cerească şi de orientarea
suprafeţelor în spaţiu şi se numeşte unghi zenital.

2
 Unghi
zenital

Intensitatea insolaţiei pe o suprafaţă orizontală

în funcţie de incidenţa radiaţiei solare.

Intensitatea insolaţiei se calculează prin formula stabilită prin legea LAMBERT.

Ca urmare suprafaţa terestră va înregistra pe diferite zone o distribuţie inegală a
radiaţiei solare datorită unghiurilor de incidenţă diferite şi caracteristicilor diferite ale
suprafeţelor.

Atenuarea intensităţii radiaţiei solare

Acest fenomen are loc la traversarea de către radiaţii a stratului atmosferic datorită
diferitelor componente ale acesteia cum ar fi molecule de aer, gaze, aerosoli, particule de
nori sau cristale de gheaţă. Astfel au loc concomitent absorbţia radiaţiilor şi împrăştierea
acestora funcţie caracteristicile stratelor străbătute.
Transformările radiaţiei solare datorită interacţiunii acesteia cu atmosfera terestră şi
suprafaţa pământului sunt prezentate în imaginea de mai jos :

3
 Mecanismele fizice prin care se modifică intensitatea radiaţia solară sunt absorbţia
şi difuzia.

Reducerea intensităţii prin absorbţie

Astfel la trecerea prin atmosferă se absoarbe aproape total radiaţia X şi o parte din
radiaţia ultravioletă. De asemenea vaporii de apă, gazele care formează atmosfera,
având diferite grade de absorbţie contribuie la diminuarea intensităţii radiaţiei solare.
Acest fenomen a fost transpus în relaţie matematică prin legea lui BOUGUER care
sintetic poate fi exprimată astfel :
pentru o transparenţă dată, intensitatea radiaţiei solare ajunsă la sol scade în
progresie geometrică atunci când masa atmosferei străbătută de razele solare creşte în
progresie aritmetică.

În general, radiaţia solară absorbită este transformată în căldură, radiaţia difuză

obţinută în acest fel este retransmisă în atmosferă în toate direcţiile. Astfel atmosfera se
încălzeşte şi produce la rândul ei o radiaţie cu o lungime de undă mare denumită radiaţie
atmosferică.

Reducerea intensităţii prin difuzie

Pe lângă fenomenul de absorbţie selectivă la trecerea prin atmosferă radiaţia solară
este supusă şi fenomenului de difuzie, adică particulele atmosferice produc o împrăştiere
în toate direcţiile a acestora prin reflexie şi refracţie.
Fenomenul de difuzie la nivel de moleculă pe care îl suferă radiaţia solară a fost
descris de către RAYLEIGH astfel :
Se considera un flux incident, format din radiatii nepolarizate, de lungime de unda
superioara dimensiunii particulelor difuzante 1 cm3 de mediu tulbure, format din
asemenea particule, trimite sub un unghi fata de directia
Astfel difuzia elastică a luminii sau altor forme de radiaţie electromagnetică, este
determinată de particule cu dimensiunea mult mai mică decât lungimea de undă a acelei
radiaţii, care pot fi reprezentate de atomi sau molecule individual.
Uzual radiatia difuza include si radiatia deviata fata de unghiul determinat de legile
reflexiei.
Acest tip de reflexie este mai des intalnita in gaze si este influentata de polarizarea
electrica a particulelor. Astfel ca difuzia Rayleith impreuna cu difuzia datorata norilor
reprezinta componentele radiatiei difuze.

4
 Radiatia globala care ajunge la o suprafata orizontala de la nivelului solului intr-o zi
senina este suma dintre radiatia directa si radiatia difuza.
Radiaţia solară directă depinde de orientarea suprafeţei receptoare in timp ce
radiaţia solară difuză poate fi considerată aceeaşi, indiferent de orientarea suprafeţei
receptoare, chiar dacă în realitate există mici diferenţe. Totusi se poate remarca faptul că
radiaţia difuză prezintă o pondere mai mare decât radiaţia directă.
Evident, radiaţia solară este distribuită neuniform pe suprafaţa Pământului, poziţia
geografică şi condiţiile climatice locale, având o influenţă deosebită pentru impactul
radiaţiei solare asupra suprafeţei terestre. Astfel ca intensitatea radiaţiei solare este
influenţată de următorii parametrii importanţi:
- poziţia Soarelui pe cer (unghiul dintre razele solare şi planul orizontal);
- unghiul de înclinare a axei Pământului;
- modificarea distanţei dintre Pământ şi Soare.
Valoarea radiatiei solare masurata in plan orizontal in zonele Europei nu depaseste
1000 W/m2 caa urmare a mecanismelor de difuzie absorbtie si reflexie prezentate in
randurile de mai sus.
Pentru Romania valorile radiatiei solare globale este prezentata in imaginea de mai
jos. Zonele colorate in rosu reprezinta radiatia globala situata in intervalul de valori
maxime caracteristice sudului si sud estului tarii cu maxime pe litoralul Marii Negre si in
bazinul Dunarii. Se poate observa zona din vestul tarii si depresiunile din Transilvania care
au temperaturi ceva mai ridicate in comparatie cu zonele montane colorate in albastru cu
temperaturi mai scazute inregistrate in acelasi anotimp.

5
 Intensitatea radiatiei solare la nivelul Europei si al tarii noastre este reprezentata in
hartile de mai jos. De asemeni zonele colorate in violet reprezinta valorile situate in
intervalul maxim al intensitatii radiatii solare inregistrate la nivelul terestru urmate de
zonele colorate in rosu si portocaliu care reprezinta zonele geografice cu temperaturi
inalte. Se poate remarca ca aceste temperaturi sunt caracteristice regiunilor din sudul
Europei in tari cum ar fi Spania, sudul Frantei, Italia, Grecia, Bulgaria si sudul Romaniei.

6
 TEHNOLOGIILE BAZATE PE UTILIZAREA ENERGIEI SOLARE.

Tehnologiile bazate pe energia solara in general pot fi de doua tipuri fie tehnologii
pasive fie active in functie de modul de captare a luminii solare modul de transformare a
acesteia in alte tipuri de energie si de distributia acestora din urma.
Tehnicile solare active folosesc panouri fotovoltaice, pompe si ventilatoare in
scopul transformarii luminii solare in alte tipuri de energie.
Tehnicile solare pasive se bazeaza pe utilizarea unor materiale speciale cu
proprietati termice deosebite pentru proiectarea si constructia spatiilor prin care aerul
circula in mod natural orientate catre soare.
Tehnologiile active imbunatatesc alimentarea cu energie si sunt considerate
tehnologii de alimentarea suplimentarea in timp ce tehnologiile pasive reduc necesarul de
resurse alternative si sunt considerate consumatoare alternative.

Aplicarea in arhitectura si planificare urbana

Chiar de la inceputul istoriei arhitecturii constructia cladirilor a fost influentata de
pozitia acestora fata de lumina solara. Metodele de planificarea ubana bazate pe
arhitectura ce exploata lumina solara a fost utilizata din cele mai vechi timpuri de catre
greci si chinezi care isi orientau contructiile catre sud pentru a capta cat mai multa lumina
si caldura.

7
 O caracteristica comuna a arhitecturii pasive solare este orientarea relativa catre
soare, structura compacta adica un raport mic dintre suprafata si volum, zone selective de
umbra de tip console si masa termica. Daca aceste caracteristici sunt adaptate la clima
locala si la mediu atunci pot avea drept rezultat spatii bine luminate cu temperaturi situate
in intervale confortabile.
In prezent arhitectura solara se foloseste de calculator reusind o proiectare care
tine seama in acelasi timp de lumina solara, sistemele de incalzire si ventilatie intr-un
sistem inegrat de pachet de design solar. Echipamentele solare active, cum ar fi pompe,
ventilatoare si ferestre rabatabile pot completa design-pasiv și îmbunătătesc performanța
sistemului.
Insulele de căldură urbana sunt zone metropolitane, cu temperaturi mai mari decât
cea a mediului înconjurător. Temperaturile ridicate sunt rezultatul absorbtiei ridicate a
luminii solare de catre materialele urbane cum ar fi asfaltul si betonul care inmagaineaza
caldura intr-o masura mai mare decat mediul natural.
O metoda simpla de contracarare a efectului de supraincalzire in mediul urban este
de a utiliza culoarea alba pentru cladiri si drumuri si de a planta copaci.
Astfel, folosind aceste metode pentru realizarea unei “comunitati mai racoroase”, s-
a estimat ca un program pentru orasul Los Angeles ar putea conduce la scaderea
O
temperaturii cu aproximativ 3 C la un cost estimativ de 1 miliard de dolari americani
beneficiile fiind reducerea cheltuielilor cu alimentarea aerului conditionat si asistenta
medicala.

Aplicarea in agricultura si horticultura

Agricultura si horticultura incearca sa optimizeze captarea energiei solare pentru
optimizarea productivitatii plantelor.
Tehnicile de imbunatatire a productivitatii recoltelor se bazeaza pe organizarea
ciclurilor de crestere a plantelor, cresterea pe randuri orientate, esalonarea randurilor pe
inaltimi in care avem in aceeasi recolta mai multe soiuri de plante.
Desi lumina soarelui este in general considerata o resursa bogata, exceptiile
subliniaza importanta energiei solare in agricultura. De exemplu, in timpul Micii ere
glaciare care a urmat incalzirii din Evul Mediu, fermierii francezi si englezi , in sezoanele
scurte de crestere au folosit ziduri de fructe pentru a creste gradul de colectare a energiei
solare. Aceste ziduri au actionat ca mase termice accelerind maturarea prin mentinerea
plantelor calde. Zidurile de fructe au fost construite perpendicular pe sol si erau orientate
spre sud dar cu timpul peretii au fost inclinati pentru a folosi mai bine lumina solara. In
8
1699, Nicolas Fatio de Duiller a sugerat chiar folosirea unei constructii mecanice care sa
permita rotirea dupa soare.
Pe langa cresterea culturilor, alte aplicatii ale energiei solare in agricultura include
pomparea apei, uscarea recoltelor, utilizarea in cresterea puilor in clocitoare, uscarea
gunoiului de grajd din fermele de pui.
In ultima perioada tehnologia solara a fost imbratisata si de viticultori care folosesc
energia generata de panourile solare pentru alimentarea preselor de stuguri de mare
putere.
Cea mai cunoscuta utilizare a energiei solare este cresterea in sere. Acestea
transforma lumina solara in caldura facand posibila rotirea anuala a productiei si cresterea
culturilor speciale in medii inchise care nu vor creste niciodata in climatul local natural.

Primele sere au fost folosite in antichitate in epoca romana pentru cresterea

castravetilor preferati de catre imparatul roman Tiberius.
Primele sere moderne au fost construite in Europa in secolul al 16 lea de catre
exploratorii care aduceau plantele exotice din strainatate in tarile lor natale.
Serele raman o parte importanta in horticultura de astazi folosindu-se de asemenea
cu un efect similar constructii de tunele acoperite de materiale din plastic transparent sau
in invelisuri peste randurile de rasaduri.

Aplicarea in iluminarea naturala

Folosirea luminii naturale in constructii a inceput inca din antichitate exemplul fiind
acest “oculus” prezentat in imaginea de mai jos pe care arhitectii Panteonului din Roma
l-au imaginat .

9
 Istoria iluminatului interior a fost dominata de utilizarea luminii naturale. Inca din
secolul al 6 lea romanii au recunoscut “dreptul la la lumina” iar legislatia engleza a reiterat
aceasta drept prin Actul din 1832.
In secolul 20 lumina artificiala a devenit principala sursa pentru iluminatul interior
insa tehnicile de luminare diurna ca si solutiile hibride de iluminare solara sunt solutii
pentru reducerea consumurilor.
Sistemele bazate pe lumina diurna colecteaza si distribuie lumina soarelui pentru a
face posibila luminarea interioara. Aceasta tehnologie pasiva compenseaza direct
utilizarea energiei prin inlocuirea luminii artificiale si in mod indirect compenseaza
consumul de energie traditionala prin reducerea necesitatii de folosire a aerului
conditionat.
Desi este greu de cuantificat beneficiile luminii naturale aceasta ofera o stare de
bine psihologica si fiziologica prin comparatie cu lumina artificiala.
Proiectarea arhitecturala bazata pe lumina diurna implica alegerea cu grija a
modelului de ferestre, dimeansiunea si orientarea dar si echipamente de umbrire
exterioara. Alte caracteristici constructive ar fi acoperisurile tip “dinti de fierastrau” ferestre
de tip lucarna, luminatoare si coridoare de lumina. Acestea pot fi inglobate in structura
existenta dar de o mai mare eficienta ar fi proiectarea unui pachet de tip design solar care
ar avea in vedere factorii de tip orbire , fluxul de caldura si timpii de utilizare. Daca
constructii bazate pe lumina naturala sunt corect implementate acestea ar putea reduce
consumul de energie pentru iluminarea cu 25%.
Sistemele de iluminare solare hibride reprezinta o tehnologie activa pentru
iluminarea interioarelor. Aceste sisteme colecteaza lumina solara prin concenrarea razelor
cu ajutorul oglinzilor si folosind fibre optice pentru a o transmite in interiorul cladirilor
pentru a suplimenta lumina conventionala.

10
 Sistemele de lumini solare care se încarcă ziua şi se aprind la asfinţit sunt o
privelişte obişnuită de-a lungul trotuarelor. Felinarele cu încărcare solară sunt populare în
diferite tari fiind o alternativa mai ieftina si sigura la lampile cu kerosen.
Desi economiile bazate pe veri indelungate promoveaza folosirea energiei solare
pentru iluminat in scopul reducerii consumurilor, cercetari recente dau raspunsuri
contradictorii, unele referindu-se la economii, altele la lipsa de efect in reducerea
consumurilor si la fel de multi considera ca fiind o pierdere atunci cand se are in vedere
consumul de benzina. Folosirea electricitatii este variat functie de geografie, de clima si de
tipurile de economii stfel incat generalizarea este mai dificil de realizat.
Aplicarea in folosirea energiei solare termice
Aceste tehnologii pot fi folosite la incalzirea apei, la incalzirea spatiilor, la racirea
spatiilor si la generarea caldurii de proces.
Incalzirea apei
Sisteme de incalzire a apei din energia solara sunt mai potrivite in zonele
O
geografice cu latitudini mai mici de 40 deoarece apa calda din gospodarii care atinge
temperaturi de pana la 60 O C poate fi asigurata in proportie de 60 – 70 %.

Cele mai folosite tipuri de boilere solare sunt tuburile colectoare vidate urmate de
colectoarele plane orizontale din sticlă folosite în prepararea apei calde menajere iar
pentru încălzirea piscinelor sunt folosite colectoarele mate din plastic.

11
 Pentru anul 2007 capacitatea solară instalată pentru sistemele de încălzire a apei
este de aproximativ 154 GW. China este lider mondial în dezvoltarea acestor sisteme cu
70 GW instalaţi în 2006 cu ţintă pe termen lung de 210 GW până în 2020. Israelul şi Cipru
este lider în consumul pe cap de locuitor a apei calde furnizate de sisteme solare cu
utilizare de peste 90 % în gospodării. În Statele Unite ale Americii, Canada şi Australia se
utilizează sistemele solare de încălzire pentru apa din piscină atingând în anul 2005 o
capacitate instalata de 18 GW.
Incalzirea, racirea si ventilarea
In 1939, Institutul de Tehnologie din Massachusetts din Statele Unite ale Americii a
construit Casa solara care a folosit sistemul de “înmagazinare termică sezonieră “

În Statele Unite sistemele de încălzire, ventilare şi aer condiţionat reprezintă 30%

din totalul de energie folosită în clădirile comerciale şi aproximativ 50% în clădirile
rezidenţiale. Tehnologiile de încălzire, răcire şi ventilare solară poate substitui o parte din
această energie consumată.
Materialele termice pot înmagazina energia solară acestea putând fi piatra, cimentul
şi apa. Din cele mai vechi timpuri acestea au fost folosite în zonele cu climat arid sau
regiuni calde temperate pentru clădirile răcoroase care absorb ziua energia soarelui şi
radiază căldura în atmosferă pe durata nopţii. De asemenea pot fi folosite şi în zone de
climă rece pentru a menţine căldura.
Amplasarea maselor termice şi dimensionarea acestora depinde de mai mulţi
factori şi anume clima locală, durata luminii diune dar şi existenţa zonelor de umbră. Dacă
sunt încoporate corect, aceste materiale crează un climat interior cu temperaturi în
intervale confortabile şi reduce necesitatea utilizării echipamentelor de încălzire sau răcire.
Un sistem de ventilare pasiv este hornul solar sau termic format dintr-un puţ de
aeraj vertical care stăbate întreaga locuinţă legând-o de exterior. Atunci când soarele pe

12
timpul zilei încălzeşte aerul din acest horn se crează curenţi ascendenţi care provoacă
circulaţia aerului prin interiorul clădirii datorită fenomenului de convecţie.
În imaginea de mai jos este prezentat un sistem de încălzire geotermal cu aer cald
care este absorbit din exterior, este colectat într-un sistem de ventilaţie îngropat care are
rolul de a conserva temperatura acţionând ca o pompă de căldură.

Pentru controlul sistemului de încălzire sau răcire solară se apelează la crearea

umbrei în doferite grade plantând copaci cu frunze căzătoarecum ar fagul, teiul, paltinul
respectiv alte tipuri de planete. Dacă acestea se plantează pe partea sudică a locuinţei pe
timpul verii frunzele oferă umbră iar pe timpul iernii crengile desfrunzite oferă suficientă
lumină.
Tunurile solare sunt o aplicaţie majoră al acestui principiu pentru obţinerea energiei
termice. Această soluţie tinde să fie o alternativă la centralele termice.
Sistemele de încălzire pe baza energiei solare utilizând celule fotovoltaice, sisteme
de producere a energiei electrice,

Alte aplicaţii practicate în diferitele ţări situate mai ales în zonele de climă caldă ar fi
echipament de dezinfectare a apei potabile, distilarea apei sărate pentru a deveni potabilă,

13
tratarea apei uzate, bucătării sau echipamente de gătit industrial pentru pasteurizare,
uscarea alimentelor.

CONCLUZII

14