STEREOCHIMIA

COMPUŞILOR ORGANICI

1
 STEREOCHIMIE
se ocupă de structura tridimensională şi de
implicaţiile ei asupra reactivităţii moleculelor
organice
stereos = spaţiu

Stereoizomeria un aspect important al stereochimiei

Constituţie identică
tip particular de izomerie
Orientarea atomilor în spaţiu
diferită

enantiomer dextrogir (+)

izomerie optică
enantiomer levogir (-)

enantiomeri = antipozi optici 2

 Natura izomeriei optice
• Teoria structurii compuşilor organici a permis scrierea formulelor
constituţionale.
• Deşi ea nu excludea o posibilă aşezare spaţială a atomilor, teoria era
incapabilă să prevadă reguli privind aşezarea relativă a atomilor în
spaţiul tridimensional.

Necesitatea de a ţine seama de structura spaţială a moleculelor,

adică de configuraţia lor, a apărut odată cu descoperirea unor
noi forme de izomerie care nu au putut fi explicate pe baza
teoriei clasice a structurii.

unele substanţe au proprietatea de a roti planul

Biot, 1815 luminii polarizate; ele au fost numite optic active

cele care rotesc planul luminii cele care rotesc planul

polarizate spre dreapta au fost luminii polarizate spre
denumite (convenţional) stânga – levogire, fiind
dextrogire şi notate cu (+) notate cu (-) 3
 Substanţele optic active pot fi împărţite în funcţie de
elementul structural care determină activitatea optică

cristal moleculă

activitatea optică dispare activitatea optică se păstrează

prin topire sau dizolvare în orice stare fizică:
Exemple: - solidă, lichidă sau gazoasă -
- cuarţ precum şi în soluţie
- clorat de sodiu
- sulfat de zinc Exemple: - acid tartric
- sulfat de hidrazină - acid lactic
- acid iodic - zahăr

activitatea optică este o proprietate intrinsecă a 4

moleculelor substanţelor respective
 Istoric

Primul caz de stereoizomerie: acidul tartric natural – C4H6O6 – dextrogir

obţinut prin filtrarea sedimentelor din vinul nou, sub forma sării acide de
potasiu, greu solubilă.

Berzelius (1831) izolează un izomer: acidul (tartric) racemic – din

lichidele mume de la filtrarea de după recristalizarea acidului tartric.

Louis Pasteur (1850) a dovedit că acidul racemic este un amestec de

două substanţe – pune la punct metodele de separare.

50% acid tartric dextrogir natural 50% acid tartric levogir

(+) (-)
enantiomeri sau antipozi optici

acidul racemic este optic inactiv

5
 Puterea rotatorie a unei substanţe este funcţie de:
- temperatură temperatură constantă
- lungimea de undă a luminii, l lumină monocromatică

Măsură standard: rotaţia specifică [a]

a
temperatura de 20C
unghiul citit la polarimetru
a  20

D
ld densitatea lichidului

lungimea stratului de substanţă

linia galbenă D a sodiului
străbătut de lumină, în dm

Rotaţia specifică [a] este unghiul cu care deviază planul

luminii polarizate 1 gram de substanţă aflată în 1 cm3 de
lichid, pentru o lungime de 1 dm a stratului străbătut.
6
Pentru soluţii rotaţia specifică depinde şi de concentraţie:
unghiul citit la polarimetru
a  100
a  20

D
lg
lungimea stratului de substanţă grame de substanţă dizolvată
străbătut de lumină, în dm în 100 cm3 de soluţie

Rotaţia specifică variază cu natura dizolvantului.

În acelaşi dizolvant ea nu variază întotdeauna

proporţional cu concentraţia din cauza unor fenomene
de asociaţie moleculară, solvatare şi ionizare.
7
 Predicţia enantiomerismului
• Teoria stereochimică nu este o teorie fizică a fenomenului
rotaţiei optice, deoarece ea stabileşte doar condiţiile
structurale pe care trebuie să le îndeplinească moleculele
unei substanţe pentru a fi optic activă.

• Astfel, examinarea unui mare număr de substanţe a

condus la concluzia că sunt optic active numai acelea ale
căror molecule au o structură asimetrică (fapt stabilit încă
de Pasteur).

• De fapt este vorba de un anume tip de asimetrie:

Un obiect este asimetric atunci când el nu este
superpozabil, prin mişcări de translaţie sau rotaţie,
imaginii sale în oglindă (sau, mai corect, unui alt obiect
corespunzând acestei imagini).

8
 Chiralitate
• Raportul geometric dintre obiectul asimetric şi imaginea sa
de oglindire este acelaşi ca raportul dintre mâna dreaptă şi
cea stângă şi poartă numele de chiralitate 
kypa (chira) = mână - limba greacă

• Două structuri asimetrice în acest sens se

mai numesc şi enantiomorfe sau chirale.
• În consecinţă, moleculele nesuperpozabile
peste imaginile lor de oglindire sunt
chirale.
• Chiralitatea este condiţia necesară şi
suficientă pentru existenţa enantiomerilor.

Un compus ale cărui molecule sunt chirale

poate exista ca enantiomeri, în timp ce un
compus cu molecule achirale (fără
chiralitate) nu poate exista ca enantiomeri.
9
 Chiralitate
• Un alt criteriu folosit pentru a stabili dacă un obiect
este sau nu chiral se bazează pe examinarea
elementelor de simetrie şi anume a planului şi a
centrului de simetrie.

• Se numeşte plan de simetrie acel plan care împarte un

obiect în două jumătăţi, fiecare dintre ele fiind
imaginea de oglindire a celeilalte.

• Centrul de simetrie este acel punct din interiorul unui

obiect, astfel situat încât orice dreaptă care trece prin
el întâlneşte, în ambele direcţii, aceleaşi elemente
structurale.

Este chiral orice obiect fără plan şi

fără centru de simetrie.
10
Mormântul Sfântului Petru
Catedrala din Roma Mănăstirea Curtea de Argeş
11
 Moleculele plane sau liniare nu sunt chirale deoarece
sunt superpozabile peste imaginile lor de oglindire
De aceea ele nu pot fi optic active
a c c a Y C C X X C C Y
C C C C
b d d b
rot. 180o rot. 180o
in afara planului
in plan
a c d b Y C C X
C C rot. 180o
C C
b d in plan c a

Izomerii optici au o constituţie identică, dar se deosebesc

prin modul de aranjare al atomilor sau grupărilor atomice
în spaţiul tridimensional

12
Izomeri de configuraţie
 Modelul tetraedric al atomului de carbon
Cx2y2 Le Bel şi van’t Hoff, 1874

x d1 ≠ 1d1 x
d1
d2 ≠ 2d2 1d aceşti izomeri nu au
x C y y C
1
y fost găsiţi în realitate
d2 2d
2

y x valenţele atomului de carbon

(I) (II) sunt orientate în spaţiu:
atomul de carbon ocupă centrul unui tetraedru regulat, iar valenţele lui,
identice, sunt îndreptate înspre cele patru vârfuri
Configuraţia tetraedrică reprezintă cea mai uniformă distribuţie în spaţiu
a valenţelor unui atom tetravalent
x x x
C C y
x y y
y
x y x y 13
 Centrul chiral
În general, considerând un compus de tipul Cxyzw,
acesta poate fi construit ca două modele tetraedrice
nesuperpozabile, presupunând că legăturile dintre atomi
nu pot fi rupte şi apoi refăcute:

x x
Cxyzw cu x ≠ y ≠ z ≠ w

y w C asimetric
w y
O moleculă care conţine un atom
de carbon asimetric este chirală:
z z
imagine în oglindă obiect – enantiomeri (+)  dextrogir
(-)  levogir
– racemic(±)

Un asemenea atom de carbon îl vom nota C* 14

 Ex.: acidul lactic, CH3-C*H(OH)-COOH (acidul a-hidroxipropionic)
Aceste formule sunt
nesuperpozabile: fiecare din ele
COOH COOH este imaginea de oglindire a
celeilalte.
CH3 H3C
H OH HO H Ele nu au plan de simetrie, adică nu
pot fi despărţite printr-un plan în două
jumătăţi, comportându-se fiecare ca
imaginea de oglindire a celeilalte.

Ex. acidul cloroiodometansulfonic Ex. clorura de sec-butil

H5C2 C2H5
Cl Cl

I I H Cl Cl H
H SO3H HO3S H

H3C CH3
15
Dacă doi substituenţi sunt identici

moleculele – obiect / imagine în oglindă  superpozabile

Ex. bromoclorometanul CH2BrCl nu prezintă izomerie optică

Cl Cl

H H H H

Br Br
16
 În concluzie
o moleculă prezintă izomerie optică dacă are un centru chiral
stereoizomeri enantiomeri carbon chiral-C* Cxyzw
sau
izomeri de configuraţie x yzw
F  Cl  Br  I HD
Amestec racemic (±) amestec în părţi egale din cei doi enantiomeri
,

a D
20
0
 enantiomer dextrogir (+) a D 
20
  a 
50%
enantiomer levogir (-) a 20D  a  50%

pentru fiecare moleculă care roteşte planul luminii polarizate

într-un sens va exista o alta care-l roteşte în sens contrar

Rezultă că aceeaşi nesuperpozabilitate a imaginilor

de oglindire care dă naştere enantiomerismului este,
de asemenea, responsabilă de activitatea optică. 17
Moleculele chirale întâlnite până acum sunt de forma Cxyzw: în fiecare
există un atom de carbon (C*) care leagă patru substituenţi diferiţi.

CH3 CH3 CH3 CH3

C2H5 C* H HO C* H Cl C* H C* H

CH2OH COOH C2H5 D

2-metil-1-butanol acid lactic clorură de sec-butil a-deuterioetilbenzen

Un centru chiral Cxyzw carbon chiral C*

Un singur centru chiral determină chiralitatea unei molecule.

Există molecule care conţin centre chirale dar sunt achirale: ele
conţin întotdeauna mai mult decât un centru chiral.

Multe molecule chirale - dar nu toate - conţin un centru chiral.

Există, însă, molecule chirale care nu conţin nici un centru chiral. 18

 În concluzie:

Prezenţa unui centru chiral constituie o condiţie

necesară - dar nu şi suficientă - pentru ca
molecula să fie chirală şi, deci, să poată exista în
forme enantiomere.

Pentru a prevedea apariţia activităţii optice

! trebuie să se ţină seama de faptul că aceasta

este determinată de asimetria moleculei în
ansamblul ei.

19
 CHIRALITATE AXIALĂ
ALENE: compuşi care au două duble legături cumulate

ALCHILIDENCICLOALCANI: compuşi care au un ciclu şi o dublă

legatură exociclică (cumulată cu ciclul)

20
 CHIRALITATE AXIALĂ

SPIRANI: compuşi cu două cicluri care au un atom de carbon comun

COMPUŞI BIFENILICI: compuşi cu două nuclee benzenice unite

printr-o legătură simplă (R1, R2 substituenți voluminoși)

21
 CHIRALITATE PLANARĂ
 Compuşi tip „ansă” (mâner, toartă)
 În moleculă există un plan faţă de care apar diferenţe în poziţia în
spaţiu a unor substituenţi
O O
R R
(CH2)n (CH2)n

O O

CHIRALITATE ELICOIDALĂ
 O succesiune de atomi care formează un lanţ care se găsesc asezaţi
pe spirele unei elice:

22
 Enantiomeri (enantio = opus)

Izomerii reprezentând fiecare imaginea de oglindire a celuilalt

Ei au proprietăţi fizice identice

cu excepţia direcţiei în care rotesc planul luminii polarizate:

[a] p.f. d n

(+)-2-metil-1-butanol +5,90 128,9C 0,8193 1,4107

(-)-2-metil-1-butanol -5,90 128,9C 0,8193 1,4107

CH3 CH3
C Br Br C
H Cl Cl H
distanţele dintre grupări sunt aceleaşi
(+) sau (-) sau
23
(-) (+)
Enantiomerii au proprietăţi chimice identice
cu excepţia reacţiilor cu substraturi optic active.
în atacul său asupra
reactivitatea centrului
centrului de reacţie
de reacţie este afectată
chiral, reactantul
de aceeaşi combinaţie
întâlneşte aceleaşi
de substituenţi
vecinătăţi cu excepţia cazului în
care şi el este chiral
Dacă reactantul NU este optic activ

cei doi produşi enantiomeri se formează cu aceeaşi viteză

Dacă reactantul ESTE optic activ

influenţele exercitate de el în atacul asupra celor doi enantiomeri

nu sunt identice şi, în consecinţă, vitezele vor fi diferite, uneori atât
de diferite încât reacţia cu unul dintre izomeri nu are loc
24
În sistemele biologice o astfel de specificitate stereochimică este
o regulă (şi nu o excepţie), deoarece catalizatorii vitali - enzimele -
şi cea mai mare parte a compuşilor care reacţionează cu ele sunt
optic activi.

Exemple:
(+) - Glucoza are un rol unic în metabolismul animal fiind, în acelaşi
timp, baza industriei de fermentare
(-) - Glucoza nu este metabolizată şi nici fermentată de drojdii

Acidul (+)-tartric este consumat de mucegaiul Penicillium glaucum,

care, însă, lasă neatins izomerul levogir, acidul (-) - tartric
(-) - Adrenalina are o activitate biologică de câteva ori mai intensă
decât enantiomerul său
(+) - Efedrina nu numai că nu are nici o activitate ca medicament,
dar ea interferă cu acţiunea enantiomerului său, afectând-o.
(-) - Carvona dă mirosul caracteristic uleiului de mentă 25
(+) - Carvona este esenţa de chimen
În cazul medicamentelor, pentru ca acestea să fie active trebuie ca
porţiunile din structura lor notate cu X, Y, Z să interacţioneze cu
regiunile corespunzătoare x, y, z de pe situsul de legare chiral
(receptorul chiral).

X Z Z X
Y Y

x z x z
y y

* *

R(+)-talidomida S(-)-talidomida
26
proprietăţi hipnotice şi sedative acţiune teratogenă
Principiul fundamental care guvernează comportarea chimică a
izomerilor optic activi poate fi sistematizat astfel:

Lumina polarizată asigură un enantiomerii prezintă

astfel de mediu
Enantiomerii diferă în ceea
ce priveşte solubilitatea dacă
solventul este optic activ
proprietăţi fizice sau chimice
diferite doar în medii chirale
Adsorbţia pe o
suprafaţă optic activă

prin reacţia cu un
Enantiomerii reacţionează cu viteze diferite
reactant optic activ

catalizator cu o suprafaţă chirală mediu de reacţie (solvent)

chiral
prin iradiere cu lumină polarizată

optic activi (chirali)

Reactanţi 27
optic inactivi (achirali)
 Amestecul racemic
Un amestec în părţi egale din cei doi enantiomeri

este optic inactiv Racemic

notat: (±) Amestec racemic
Modificare racemică

H3C CH3

Cl Cl H 50%
50% H

C2H5
H5C2

RACEMIC ()
28
Un racemic nu poate fi separat în enantiomeri prin metodele obişnuite:

– distilare fracţionată p.f. sunt identice

– cristalizare fracţionată solubilităţile lor într-un solvent dat
sunt aceleaşi;
– cromatografie excepţie: solventul este optic activ

sunt fixaţi la fel de puternic pe un adsorbant

dat, dacă acesta nu este optic activ.

Separarea unui racemic în Rezolvarea

enantiomeri racemicului

Metoda de rezolvare actuală a fost descoperită acum peste

o sută de ani de Pasteur şi implică utilizarea reactanţilor
optic activi.
29
 Configuraţie

Aranjamentul spaţial al atomilor componenţi ai unui sistem molecular

Formulele de configuraţie reproduc fidel modelul tetraedric al

atomului de carbon chiral:

OHC CHO
CHO CHO
H OH HO H
CH2OH HOH2C
H OH HO H
HOH2C CH2OH

(+)glicerinaldehidă (-) glicerinaldehidă (+)glicerinaldehidă (-)glicerinaldehidă

Deoarece sunt incomode din punct de vedere grafic

30
 Se utilizează formulele perspectivice, mai simple, în care
liniile îngroşate (pene) reprezintă legături covalente dirijate
deasupra planului hârtiei, în timp ce liniile punctate indică
legături orientate în spatele planului hârtiei.

CHO CHO CHO CHO

H C OH HO C H H C OH HO C H

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

Formule perspectivice Formule de proiecţie

Mult mai simple şi de aceea cel mai frecvent utilizate sunt

formulele de proiecţie, în care toţi substituenţii sunt aduşi în
acelaşi plan în care se găseşte şi atomul de carbon chiral,
adică chiar planul hârtiei. (Emil Fischer).
31
Trebuie remarcat faptul că în timp ce formulele de configuraţie şi
cele perspectivice pot suferi mişcări de roto-translaţie în spaţiu fără
a altera individualitatea structurală a celor doi enantiomeri, aceleaşi
tipuri de mişcări efectuate pentru a constata (ne)superpozabilitatea a
două formule de proiecţie trebuie limitate la plan:

Rotirea unei formule de proiecţie cu 180 în afara planului o va

transforma în formula corespunzătoare enantiomerului său.

CHO De aceea, utilizarea formulelor de

proiecţie, în special pentru a compara
H C OH configuraţia a două substanţe, presupune
respectarea unei reguli denumită şi
CH2OH convenţia lui Emil Fischer (1891):

grupele H şi OH trebuie imaginate în faţa

planului hârtiei, iar grupele CHO şi CH2OH
situate în spatele acestui plan.
32
 Cu mult înainte de a fi fost CHO CHO
dovedită exact, configuraţia
(+) glicerinaldehidei H C OH C CH2OH
a fost atribuită, în mod CH2OH H OH
convenţional, izomerului
dextrogir al acestui compus. (+)glicerinaldehidă

Acesta a servit apoi ca standard pentru stabilirea

configuraţiei altor compuşi optic activi

COOH
Analog, relaţia dintre
configuraţia acidului H C OH
(+) - tartric şi configuraţiile
miilor de compuşi optic activi HO C H
au fost utilizate într-un mod
relativ. COOH
33
Totuşi, având doi enantiomeri ai unui compus, de exemplu clorura de
sec-butil, se pune problema de a stabili care este configuraţia fiecărui
izomer, care este dextrogir şi care este levogir ?
H3C CH3

Cl Cl H
H

C2H5
H5C2
Până în anii ’50 nu se putea atribui configuraţia unui compus
optic activ într-un sens absolut.
În 1951, J. M. Bijvoet (director al Laboratorului van’t Hoff de la
Universitatea din Utrecht), utilizând o tehnică specială de analiză
cu raze X (metoda împrăştierilor anormale), a reuşit să determine
aranjamentul spaţial exact al atomilor unui compus activ, adică
configuraţia absolută.
Compusul a fost o sare a acidului (+) - tartric, acelaşi care în urmă
cu o sută de ani a permis lui Pasteur descoperirea izomeriei optice. 34
 Configuraţia absolută

• Configuraţia absolută s-a determinat pe tartratul mixt

de sodiu (Na) şi rubidiu (Rb), pentru a putea observa
imaginile de interferenţă datorate razelor X,
diferenţiate pentru cei doi enantiomeri.

• Analog, s-a găsit că (+)-glicerinaldehida are

configuraţia absolută presupusă de E. Fischer, astfel
încât toate configuraţiile relative determinate pe baza
convenţiei lui E. Fischer corespund, din întâmplare
-dar intuiţia lui E. Fischer a fost remarcabilă-
configuraţiilor reale ale moleculelor organice.

35
Specificarea configuraţiei absolute: R / S
• Odată stabilită configuraţia absolută, se pune
problema specificării unei configuraţii particulare
într-un mod cât mai simplu şi mai convenabil astfel
încât să i să poată scrie întotdeauna în mod univoc
formula.

• Calea cea mai generală şi, de aceea, cea mai utilizată

astăzi a fost propusă de R. S. Cahn (The Chemical
Society, London), Sir C. Ingold (University College,
London) şi V. Prelog (Eidgenössiche Technische
Hochschule, Zürich).

• Ea presupune utilizarea prefixelor R şi S şi este

cunoscută sub numele de:
Regulile (Convenţia) Cahn - Ingold – Prelog
36
Regulile (Convenţia) Cahn - Ingold – Prelog
Pe baza unui set de reguli de prioritate se
Pasul 1. stabileşte secvenţa celor patru atomi sau grupări
atomice (denumite liganzi) ataşate centrului chiral.
Criteriul de prioritate ales este numărul atomic Z
Secvenţa urmează strict scăderea ordinului de prioritate
Atomul cu Z cel mai mare - prioritate maximă
Ex. *CHBrClI

Br Br

I Cl Cl I Ordinea de
prioritate este:
I > Br > Cl > H
(1) (2) (3) (4)
H H
37
 Se vizualizează molecula orientând-o astfel
Pasul 2. încât ligandul de prioritate minimă să fie
direcţionat cât mai departe de privitor şi se
observă aranjamentul liganzilor rămaşi.
Astfel, dacă trecând de la ligandul de prioritate
maximă (1) la ligandul de prioritate (2) şi apoi la cel
cu prioritatea (3) ochiul privitorului se mişcă în
direcţia acelor de ceasornic, configuraţia primeşte
specificaţia R (de la latinescul Rectus = dreapta)

Dacă, dimpotrivă, sensul este invers sensului acelor de ceasornic,

configuraţia este specificată prin prefixul S ( Sinister = stânga).
2 2
Br Br
Numele complet al unui
H H
compus optic activ va indica
atât configuraţia lui, R sau S,
cât şi sensul rotaţiei optice,
I Cl Cl I dextrogir (+) sau levogir (-).
1 3 3 1
(R) (S) 38
39
Ex.: 2-clorobutan
CH3 CH3 CH3 CH3

H Cl H Cl C2H5 H
H Cl Cl C2H5
C2H5 C2H5
(S)-2-clorobutan S

CH3 CH3 CH3 CH3 CH3

Cl H Cl H C2H5 H
Cl H H5C2 Cl H5C2 Cl
C2H5 C2H5

(R)-2-clorobutan R

Un racemic poate fi specificat prin prefixul RS:

considerând un amestec 50% izomer dextrogir (+) şi
Ex.: 50% izomer levogir (-) de clorură de sec- butil
numele lui va fi

clorură de (RS) - sec-butil sau (RS)-2-clorobutan 40

OBS.
• Trebuie subliniat faptul, de altfel uşor de observat din
exemplul de mai sus, că între sensul rotaţiei optice a
unui compus, o proprietate fizică a unei substanţe
reale ca şi punctul de topire sau de fierbere, şi sensul -
arbitrar - în care parcurgem modelul tridimensional
molecular nu există nici o legătură şi, de aceea, nu
trebuie făcută nici o confuzie.

• Dacă se cunoaşte experimental sensul rotaţiei

optice a unui compus, nu vom putea asocia
niciodată rotaţia dextrogiră (+) sau levogiră (-) cu,
respectiv, configuraţia (R) sau (S).
41
 Reguli de prioritate
situaţii structurale complexe reguli suplimentare, capabile să
la nivelul centrului chiral elimine orice situaţie ambiguă
1. Dacă cei patru atomi (chiar făcând parte din grupări atomice)
sunt diferiţi, atunci prioritatea va depinde de numărul atomic Z, în
ordinea descrescătoare a acestuia (Zmaxim = prioritate maximă).
Dacă cei doi atomi sunt izotopi ai aceluiaşi element, prioritate
mai mare are cel cu numărul de masă, A, mai mare.

Ex. acidul cloroiodometansulfonic bromură de a - deuterioetil

Cl H
H C SO3H Br C CH3
I D
I > Cl > SO3H > H Br> CH3 > D > H 42
2. Dacă prioritatea relativă a două grupări nu poate fi decisă utilizând
regula 1, atunci ea va fi determinată printr-o comparaţie similară a
următorilor atomi ai grupării, pornind de la centru chiral înspre
periferie.
Adică, dacă de centrul chiral sunt legaţi doi (sau mai mulţi) atomi
de acelaşi tip, având acelaşi Z, atunci vor fi comparaţi, în continuare,
atomii ataşaţi de fiecare din aceşti primi atomi, apoi următorii,
ş.a.m.d., până când grupările pot fi diferenţiate pe baza lui Z la un
anumit nivel faţă de centrul chiral.

Ex. 2-clorobutan • În #CH3- şi H3C-#CH2- atomii de pe nivelul

(I), notaţi cu #, au acelaşi Z (C);
H
#
* # • Pe nivelul (II), în CH3 sunt (H,H,H), pe
H3C CH2 C CH3 când în C2H5 sunt (C,H,H);
• Ca atare C2H5 va avea o prioritate mai
Cl mare decât CH3;
Cl > CH3CH2 > CH3 > H
Acest fapt îl vom nota astfel:
C2H5 (Et) C2H5 > CH3 (Et > Me) 43
 Exemple:
3-cloro-2-metilpentan 1,2-dicloro-3-metilbutan
i-Pr
H CH3 H CH3
Et
5 4 3 # 2 1 #1 2 3 # 4
H3C
#
CH2 *C CH CH3 Cl CH2 C* CH CH3

Cl Cl
(I): (Cl,C#,C#,H); (II)#: (C,C,H) > (C,H,H) (I): (Cl,C#,C#,H); (II)#: (Cl,H,H) > (C,C,H)

(I): (Cl>Et#=i-Pr#>H) (I): (Cl>C#=C#>H)

(II)#: Cl > i-Pr > Et > H (II)#: Cl>CH2Cl>i-Pr>H

un atom cu Z mai mare asigură o

OBS. prioritate mai mare grupării CH2Cl > i-Pr
respective faţă de doi sau chiar
44
trei atomi având valori Z mai mici
 3. În cazul când substituenţii ataşaţi centrului chiral conţin o
legătură dublă sau triplă, atunci ambii atomi sunt consideraţi
duplicaţi, respectiv în număr triplu, astfel:

Z C

C Z  C Z şi C Z  C Z

Z C Z C

Exemplu:
H H H
C O
*
C O = C O > CH2 OH
H C OH
O C
CH2OH
glicerinaldehida O,O,H O,H , H
-OH > -CHO > -CH 2 OH > H
45
 Grupa fenil este considerată într-una din structurile ei Kekulé,
fapt ce-i asigură o prioritate mai mare decât grupa i-propil:

H
CH3
C CH
C
CH3 = = C C
C,C,C NH2 C,C,H
C
NH2 > C 6 H5 > i-C3 H 7 > H

Gruparea vinil (CH2-C) prioritate mai mare decât izopropil (CH2-H):

H H H
(I): (C,C,H) (I): (C,C,H)
CH CH2 =≡ C C H > C CH3
(II): ( C ,H,H ) (II): (H,H,H)
C C CH3
)

46
 Molecule cu mai mulţi atomi chirali
DIASTEREOMERI

Într-o moleculă cu doi atomi de carbon chirali

(C*–C*) fiecare îşi va păstra individualitatea sa,
astfel încât efectul observat va reprezenta
suma acţiunii fiecărui atom.

Deoarece ambii atomi pot fi dextrogiri (+)

sau levogiri (-), vor putea exista
următoarele configuraţii:

47
 I II III IV
1 *Cabc (+) (-) (+) (-)

(-) (-) (+)

2 *Cdef (+)
(+) (-) (-) (+)
(+) (-)
OHC CHO OHC CHO

H OH HO H H OH HO H

H H OH H OH HO
HO H
HOH2C CH2OH HOH2C CH2OH

CHO CHO CHO CHO

(+) (-) (+) (-)
H C OH HO C H H C OH HO C H
(+) (-) (-) (+)
HO C H H C OH H C OH HO C H

CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH

(+) - Treoză (-) - Treoză (-) - Eritroză (+) -Eritroză

Racemic1 (±) forma TREO Racemic2 (±) forma ERITRO 48
Dacă ambii atomi sunt dextrogiri (+) sau levogiri (-),
acţiunea lor asupra luminii polarizate se însumează,
astfel încât molecula este dextrogiră (+) sau levogiră (-)
vezi exemplele I şi II, formele treo.

Când unul dintre atomi este dextrogir sau levogir,

activitatea optică observată a moleculei reprezintă chiar
diferenţa activităţii optice a celor doi atomi, astfel încât
ea poate fi, fie dextrogiră (+), fie levogiră (-) vezi
exemplele III şi IV, formele eritro.

Tetrozele, substanţe din clasa monozaharidelor,

OHC-*CH(OH)-*CH(OH)-CH2OH pot exista sub
forma a patru izomeri optic activi. 49
 o moleculă cu 2C* (centre chirale)  4 izomeri optici:

diastereomeri diastereomeri
CHO CHO CHO CHO
(+) (-)
(+) (-)
H C OH HO C H H C OH HO C H
(+) (-) (-) (+)
HO C H H C OH H C OH HO C H
CH2OH CH2OH CH2OH CH2OH
I II III IV
(+) (-) (+) sau (-) (-) sau +
o pereche de enantiomeri o pereche de enantiomeri
Racemic-1 diastereomeri Racemic-2

Enantiomeri: obiect / imagine de oglindire  I / II, respectiv III / IV

Dar, care este relaţia dintre I (sau II) şi III sau IV ?
Ei sunt stereoizomeri, dar nu sunt enantiomeri
Stereoizomerii care nu sunt imagini de oglindire 50
unul în raport cu altul se numesc diastereomeri.
 DIASTEREOMERI
Au proprietăţi chimice similare, dar nu identice
diferă distanţele dintre grupări
În reacţiile lor cu un reactant dat, stările de tranziţie nu sunt imagini
de oglindire şi vor fi caracterizate prin energii de activare diferite
în consecinţă, vitezele de reacţie vor fi diferite
Proprietăţile lor fizice – p.t.. p.f., densităţile, indicii de refracţie,
solubilităţile, etc. - sunt, de asemenea, diferite.
Ei diferă şi prin rotaţiile specifice, [a], care pot avea acelaşi semn,
(+) sau (-), pot fi opuse sau, unii, pot fi chiar optic inactivi.
distilare fracţionată p.f. diferite
Separarea diastereomerilor cromatografie adsorbţii diferite
cristalizare fracţionată

Dist. Racemic I+II solubilităţi diferite

I+II+III+IV Rezolvare
Racemic III+IV 51
 2C* 22 = 4 izomeri sterici
3C*
… 23 = 8 izomeri sterici

nC* 2n izomeri sterici

OBS.

Uneori, din cauza formelor “mezo”, există practic un

număr mai mic decât numărul maxim de stereoizomeri – 2n

52
 Ex. Considerând cea mai comună hexoză:
* * * *
OHC CH CH CH CH CH2OH
OH OH OH OH 25=32 izomeri sterici
24=16 izomeri sterici

CHO H C* OH HO C* H

H C* OH H C* OH H C* OH

HO C* H HO C* H O HO C* H O

H C* OH H C* OH H C* OH

H C* OH H C* H C*

CH2OH CH2OH CH2OH

a-D-glucoză b-D-glucoză
D - glucoză
a-D-glucoza din hrană (amidon)
2 stereoizomeri esenţiali pentru viaţă
b-D-glucoza din plante 53
 Compensaţia intramoleculară:
structuri MEZO

Dacă molecula conţine atomi chirali cu structură identică

o parte din izomerii prevăzuţi de regula de mai sus dispare

Ex. acidul tartric

HOOC *CH(OH) *CH(OH) COOH

2 perechi de enantiomeri
Conform cu ceea ce ştim deja
22 = 4 stereoizomeri 2 racemici
ar trebui ca acidul tartric
1 pereche de enantiomeri 4 perechi de diastereomeri

În realitate 3 stereoizomeri 1 racemic

54
2 perechi de diastereomeri
 I II III IV
1 *Cabc (+) (-) (+) (-)

(-) (-) (+)

2 *Cabc (+)
(+) (-) 0 0
(+) (-)

HOOC COOH HOOC COOH

H OH HO H H OH HO H

H H OH H OH HO
HO H
COOH HOOC COOH
HOOC

COOH COOH COOH COOH

(+) (-) (+) (-)
H C OH HO C H H C OH HO C H
(+) (-) (-) (+)
HO C H H C OH H C OH HO C H

COOH COOH COOH COOH

aceeaşi substanţă
inactivă prin compensaţie intramoleculară 55
 COOH COOH III este superpozabil peste
H C OH HO C H imaginea sa de oglindire IV
H C OH HO C H
în ciuda celor două centre
COOH COOH chirale III nu este chiral
III IV

dacă se rotește oricare din cele

două formule cu 180° în planul nu poate exista în cele două forme
paginii în jurul legăturii C – C enantiomere – III/IV – şi nu poate fi
centrale, formula se poate optic activ.
suprapune peste cealaltă

III este identic cu IV din

punct de vedere structural

Un compus ale cărui molecule au structuri superpozabile

peste imaginile lor de oglindire, deşi conţine centre chirale,
este denumit formă sau compus MEZO
56
 Un compus MEZO este inactiv prin compensaţie intramoleculară
deoarece, dacă o parte a moleculei roteşte planul luminii
polarizate într-un sens cu număr de grade, cealaltă parte îl va
roti în sens contrar cu exact aceeaşi cantitate.
HOOC

H OH
COOH
molecula are un plan de simetrie
H C OH şi nu mai poate fi chirală

H C OH
H OH
COOH
HOOC

Izomerii inactivi prin compensaţie intramoleculară se deosebesc

de racemici prin aceea că nu pot fi scindaţi în enantiomeri.
57
 Enantiomerii au proprietăţi fizice şi chimice identice,
deosebindu-se doar prin sensul rotaţiei planului luminii
polarizate, pe când formele inactive optic au proprietăţi diferite:

Acid (+)-tartric Acid (-)-tartric Acid (±)-tartric Acid mezo - tartric

P.t. [°C] 170 170 206 160

d20 1,760 1,760 1,697 1,737

Solubilitate # 139 139 20,6 125

Constante K1 1,17.10-3 1,17.10-3 1,1.10-3 0,77.10-3

ionizare K2 5,9.10-5 5,9.10-5 5,8.10-5 1,6.10-5
[a]D20 ## +120 -120 - -

# g în 100 g H2O la 200C; ## soluţie 25% în H2O.

58
 Specificarea configuraţiei în cazul mai multor
centre chirale
În cazul existenţei a două sau mai multe centre chirale se
specifică configuraţia din jurul fiecărui centru chiral, identificat
prin cifre conform regulilor de nomenclatură IUPAC.

Ex.1: 2,3 - dicloropentanul Ordinea de prioritate a substituenţilor

dispuşi în jurul celor două centre chirale
3 2
H3C * *
CH2 CH CH CH3
*C2: Cl > C2H5-CH(Cl)- > CH3 > H

Cl Cl *C3: Cl > CH3-CH(Cl)- > C2H5 > H

 vom analiza pe rând centrele chirale *C2 şi *C3 conform etapelor şi

regulilor de secvenţă aferente convenţiei Cahn - Ingold - Prelog
pentru specificarea configuraţiei R,S în cazul existenţei unui
singur centru chiral.
 vom analiza mai întâi centrul chiral *C2 (ignorându-l pe *C3) şi
apoi *C3 (ignorându-l pe *C2). 59
 *C2: Cl > C2H5-CH(Cl)- > CH3 > H

H3C
CH3 CH3
H Cl CH3 * 2
2* C CH(Cl)C2H5 C H
* 2
H C Cl H Cl Cl CH(Cl)C2H5
* 3
Cl C H (S)
3* CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
Cl H C2H5 * 3
C C2H5 H
H2C5 Cl H H2C5 Cl
(2S,3S)-2,3-dicloropentan (S)

*C3: Cl > CH3-CH(Cl)- > C2H5 > H

60
 CH3 CH3
2 Cl>CH(Cl)C2H5>CH3>H
C CH(Cl)C2H5 C H
CH3 H Cl Cl CH(Cl)C2H5

H *C2 Cl (S)

* 3 CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
H C Cl
3 Cl>CH(Cl)CH3>C2H5>H
C C2H5 C H
C2H 5 H Cl Cl C2H5
(R)
(2S,3R)-2,3-dicloropentan

I II III IV
CH3 CH3 CH3 CH3

H Cl Cl H H Cl Cl H

Cl H H Cl H Cl Cl H

C2H5 C2H5 C2H5 C2H5

(2S,3S)-dicloropentan
2S,3S (2R,3R)-dicloropentan
2R,3R (2S,3R)-dicloropentan
2S,3R (2R,3S)-dicloropentan
2R,3S 61
 Ex.2: 2,3-diclorobutan

*2 *3
H3C CHCl CHCl CH3

H3C
CH3 CH3 CH3
H Cl Cl > CH(Cl)CH3 > CH 3 > H
** 2 CH(Cl)CH3 H
H C Cl H Cl Cl CH(Cl)CH3
(S)
* 3 CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
Cl C H
Cl > CH(Cl)CH3> CH3 > H
* CH3 H
Cl CH3H Cl H H3C Cl (S)
H3C
(S,S)-2,3-diclorobutan
(2S,3S)-2,3-diclorobutan

62
 CH3 CH3
CH3 2
C CH(Cl)CH3 C H
Cl>CH(Cl)CH3>CH3>H
H Cl Cl CH(Cl)CH3
H *C2 Cl (S)
* 3
H C Cl CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
3 Cl>CH(Cl)CH3>CH3>H
C CH3 C H
CH3 H Cl Cl CH3
(R)
(2S,3R)-2,3-diclorobutan

V VI VII VIII
CH3 CH3 CH3 CH3

H C Cl Cl C H H C Cl Cl C H

Cl C H H C Cl H C Cl Cl C H

CH3 CH3 CH3 CH3

(S,S)-2,3-diclorobutan
2S,3S (R,R)-2,3-diclorobutan
2R,3R (S,R)-2,3-diclorobutan
2S,3R ≡≡ (R,S)-2,3-diclorobutan
2R,3S
mezo- 2,3-diclorobutan
63
 Ex.3: 2-cloro-3-iodobutan
H H
*C2 * 3
CH3 C CH3

Cl I
CH3 CH3
2 Cl>CH(I)CH3>CH3>H
CH3 C CH(I)CH3
Cl
C H
CH(I)CH3
H Cl

H *C2 Cl (S)

* 3
I C H CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
3 I>CH(Cl)CH3>CH3>H
C CH3 C H
I H H3C I
CH3
(S)
(2S,3S)-2-cloro-3-iodobutan 64
 CH3 CH3
2 Cl>CH(I)CH3>CH3>H
CH3 C CH(I)CH3 C H
H Cl Cl CH(I)CH3

H *C2 Cl (S)

* 3 CH(Cl)CH3 CH(Cl)CH3
H C I
3 I>CH(Cl)CH3>CH3>H
C CH3 C H
H I I CH3
CH3
(R)
(2S,3R)-2-cloro-3-iodobutan

CH3 CH3 CH3 CH3

H C Cl Cl C H H C Cl Cl C H
I C H H C I H C I I C H
CH3 CH3 CH3 CH3
(2S,3S) (2R,3R) (2S,3R) (2R,3S) 65