Tehnologia repararii si intretinerii utilajelor electromecanice CAPITOLUL I I.1.

UZURA NORMALA DE FUNCTIONARE Uzura normala de functionare reprezinta un fenomen fizic inevitabil datorat mai multor factori: mecanici, termici, oxidare, oboseala, etc. In functie de factorii mentionati, uzura normala de functionare poate fi: uzura mecanica (prin eroziune si abraziune), uzura termica (prin oxidare), uzura prin oboseala (fretare, exfoliere si cavitatie), uzura prin coroziune (chimica, electrochimica). Uzura mecanica. Acest tip de uzura este rezultatul direct al frecarii suprafetelor a doua piese. Ea duce la schimbarea formei, volumului si greutatii pieselor, fara sa produca vreo modificare a proprietatilor fizicocere, uzura mecanica este de doua feluri: uzura mecanica prin eroziune si prin abraziune. Uzura prin eroziune se produce datorita contactului direct al suprafetelor in frecare,adica atunci cand pelicula lubrifiant este intrerupta sau nu sa format deloc.Intreruperea peliculei de lubrifiant devine posibila din cauza neregularitatilor suprafetelor aflate in frecare producandu-se astfel contacte locale in care creste mult presiune si temperatura,ceea ce conduce la suduri locale si apoi la ruperea lor. Pelicula te ulei este intrerupta (nu se formeaza) la pornirea unui utilaj, cand din cauza greutatii proprii a uleiului acesta a fost indepartat dintre piese sau cand, fiind prea vascos, nu poate fi impins la dispozitivul de ungere la suprafetele de frecare. Uzura prin abraziune se caracterizeaza prin aparitia unor deformari microplastice si prin taierea unor straturi subtiri metalice, de catre particule dure abrazive,care sunt situate intre suprafetele de frecare din punct de vedere al intensitatii, uzura prin abraziune depinde de proprietatile fizico-chimice ale materialelor din care sunt fabricate piesele, de viteza de alunecare si de presiunea in timpul frecarii. Uzura termica. In cazul vitezelor si presiunilor mari, suprafetele aflate in frecare se incalzesc foarte mult. Datorita incalzirii excesive, in straturile superficiale ale pieselor, are loc o modificare micro-structurala, care modifica proprietatile mecanice ale metalelor, provocand inmuierea, strivirea sau griparea suprafetelor. In functie de temperatura produsa prin frecare in piesele situate in contact au loc fenomene de: cristalizare, revenire, calire si chiar topire. Uzura prin oxidare. Acest gen de uzura este determinat de patrunderea in startul superficial al metalului, de formarea in metal al unei solutii solide de oxogen si a unor combinatii de oxizi. Particulele solide de oxizi se desprind de pe metal sub forma de pulberi care erodeaza continuu straturile fragile ale metalului. Uzura prin oboseala. Aceasta uzura este provocata de actiunea sarcinilor variabile asupra pieselor si apare sub 3 forme de manifestare: frecare, exfolierea suprafetelor si cavitatea. Uzura prin frecare, este determinata de distrugerea suprafetelor metalice datorita suprapunerii efectelor de alunecare si oxidare. Uzura prin exfoliere se manifesta prin desprinderea unor straturi superficiale foarte mici si subtiri, de ordinul milimicronilor, de pe suprafetele metalelor care prezinta tensiuni remanente sau sunt friabile.

Uzura prin cavitatie este provocata de sarcini ciclice care actioneaza pe suprafetele metalice ce functioneaza in medii lichide (pompe, turbine, etc). Uzura prin coroziune. Coroziunea este un proces de degradare a suprafetelor metalice sub actiunea mediului ambiant si poate fi de natura chimica si electrochimica. Coroziunea chimica este provocata de procesele chimice care au loc pe suprafata pieselor sb actiunea gazelor sau lichidelor (apa, solutii apoase de saruri, substante acide si alcaline). In urma reactiei chimice, pe suprafata metalului se formeaza o pelicula. In cazul A1, Cu, Br si a metalelor neferoase, in general, astfel de pelicule sunt fara pori si protejeaza metalul, impiedicand patrunderea reactiei chimice si coroziunii spre interior. Din contra, la metalele feroase (oteluri), peliculele formate sunt poroase si permit patrunderea treptata a reactiei chimice in profunzime. Coroziunea electrochimica este determinata de formarea de pile electrice locale care iau nastere pe suprafata metalului in prezenta unei solutii apoase din saruri bune conducatoare de electricitate (electrolitii). Intensitatea coroziunii este favorizata, de asemenea, de temperaturi inalte si de calitatea suprafetelor metalice. Combaterea coroziunii chimice si electrochimice constituie actualmente pe plan mondial si in tara noastra, o problema de o importanta deosebita care se realizeaza prin depunerea de oxizi (de aluminiu, fosfati, tratare suprafetei otelului cu solutii pe baza de acid fosfatic), depunerea de pelicule organice (lacuri, vopsele), depunerea de pelicule metalice rezistente la coroziune (nichel, crom). I.2 UZURA ACCIDENTALA Uzura accidentala cunoscuta si sub denumirea de uzura de avarie constituie o crestere intensiva a uzurii morale ca urmare a dereglarii unui utilaj sau instalatii, a nerespectarii regimului de exploatare, de intretinere sau a unei reparatii necorespunzatoare. Acest gen de uzura se caracterizeaza prin pierderea conditiilor functionale ale utilajelor si apare in doua faze: in prima perioada apare un proces de deteriorare, iar in perioada premergatoare apar deformatii permanente sau chiar distrugerea pieselor in frecare. I.3 FACTORI CARE FAVORIZEAZA UZURA Uzura pieselor si elementelor componente ale utilajelor electromecanice depind de calitatea suprafetelor prelucrate, a materialelor utilizate si a lubrifiantilor, de viteza si presiunea specifica a pieselor aflate in frecare, de jocurile dintre piese si de regimul de functionare. Vom analiza suficient influenta acestor factori. Calitatea suprafetelor prelucrate. Calitatea acestor suprafete (realizate prin strunjire, rectificare, lustruire, etc.) are o influenta deosebita asupra uzurii, in sensul ca oricat de precisa ar fi metoda de prelucarre folosita, suprafetele obtinute prin prelucarare vor prezenta unele asperitati. Inaltimea asperitatii suprafetelor (rugozitatea) se micsoreaza prin rodaj. Dupa rodaj se realizeaza o rugozitate optima, care nu depinde de rugozitatea initiala dupa prelucrare. S-a constatat ca, in conditii normale de frecare (presiune mica si ungere corespunzatoare),

este indicat ca urmele de prelucrare sa coincida cu directia miscarii pieselor. De aceea se va alege metoda de prelucrare care sa asigure aceasta cerinta. La presiune mare si ungere necorespunzatoare, finetea prelucrarii are un rol negativ, suprafetele fine uzandu-se mai repede. Calitatea materialelor utilizate, a tratamentului termic si a lubrifiantilor. Uzura depinde intr-o mare masura de calitatea materialelor, a tratatamentului termic si lubrifiantilor. Cresterea calitatii suprafetelor se obtine prin tratamente termice (cementare, nitrurare, cianuare), acoperiri galvanice si o lubrifiere corespunzatoare. I.4 METODE DE APRECIERE A UZURII Masurari si verificari ale uzurii se pot efectua prin metode continue si metode discontinue. Metode continue. Se cunsoc trei metode continue de apreciere a uzurii: metoda indiciilor functionali, determinarea cantitatii de impuritati metalice din ulei si izotopilor radioactivi. Metoda indiciilor functionali. Aceatsa metda consta in aprecierea uzurii diverselor elemente in timpul functionarii unui utilaj, pe baza indiciilor de lucru. Aplicarea acestei metode da rezultate satisfacatoare numai in cazul unor utilaje de complexitate redusa. In cazul unor utilaje cu complexitate ridicata, rezultatele acestei metode sunt aproximative. Metoda masurarii cantitatii de impuritati metalice din ulei. Metoda se bazeaza pe ipoteza ca, in timpul functionarii, din totalul metalului o parte este preluata de catre ulei, datorita uzurii pieselor in contact si are un caracter comparativ. Metoda izotopilor radioactivi. Cu aceasta metoda se pot efectua o selectie a materialelor corespunzatoare unor anumite conditii functionale precum si a gradului de uzura. Metode discontinue. Se apreciaza: masurarea dimensiunilor, cantaririi si profilografierii. Metoda masurarii dimensiunilor. In acest caz masuratorile se pot face cu micrometre sau comparatoare cu cadran avand precizarea 2-10 micrometrii. Metoda cantaririi. Consta in stabilirea greutatii initiale si cea finalasi determinandu-se uzura globala si relativ in procente. Metoda profilografierii. Aceasta metoda consta in ridicarea profilogramei suprafetei de lucru a uneia sau mai multe sectiuni dintr-o piesa, si poate fi aplicata in 2 moduri: prin ridicarea unei singure profilograme (cu aceeasi sectiune). prin ridicarea a doua profilograme pentru aceeasi sectiune.

CAPITOLUL II PROCEDEE DE REPARARE A PISELOR UZATE Procedeele de reparare a pieselor uzate constau in demontarea utilajelor, repararea

imbinarilor, a fisurilor si sparturilor, indreptarea pieselor, repararea rotilor dintate, repararea legarilor, reconditionarea unor piese uzate prin refacerea formelor geometrice, a caracteristicilor fizico-mecanice si realizarea de ajustaje la nivelul celor initiale. II.1 Demontarea pieselor uzate in vederea repararii. Nu este permisa demontarea pieselor prin lovituri de ciocan sau cu dalta si ciocan, intrucat se produce distrugerea, fisurarea,facandu-le inutilizabile. In cazul prezoanelor se vor aplica metode de scoatere a acestora prin desurubare cu tije auxiliare sau burghie speciale. Pentru demontarea pieselor montate prin presare se utilizeaza prese speciale de demontare, si piesele fixate pe arbori si pe axe se extrag cu aceleasi prese. II.2 Metode de reparare Repararea imbinarilor. Imbinarile de nituri ale unui utilaj electromagnetic se verifica prin ciocanire. Verificarea etanseitatii unei imbinari cu nituri se face prin realizarea unei suprapresiuni cu o pompa in urma careia trebuie sa nu apara prelingeri de apa. In cazul in care se constata o slaba etanseitate a imbinarilor nituite se executa stemuirea niturilor si a marginilor tablelor. Inainte de baterea niturilor se verifica gaurile respective chiar daca acestea sunt deteriorate, se alezeaza si se introduc nituri cu diametre mai mari, se amplaseaza la o distanta de 120 - 200 mm. Imbinari cu suruburi. Strangerea unei piese cu mai multe suruburi se face astfel, incat suruburile sa fie perpendiculare pe suprafata in care se insurubeaza, filetul surubului nu trebuie uns prea mult intrucat uleiul se colecteaza in fundul gaurii si impiedica strangerea completa. Pentru a se impiedica desurubarea se folosesc saibe de diferite forme, contrapiulite si cuie spintecate. Imbinari sudate. La aceste imbinari, piesele care s-au desfacut se curata de sudura veche si apoi se resudeaza. Daca apar crapaturi in zona fostei suduri se stabileste pana unde se intinde crapatura. Intreaga portiune a marginii cu crepatura, se indeparteaza cu ajutorul daltii, se curata cu pila, se sudeaza din nou cu electrozi corespunzatori. Repararea fisurilor si a crapaturilor. Fisurile si crapaturile se pot repara prin sudare de palci peste zona fisurata sau crapata si in unele cazuri placile pot fi fixate cu nituri. Indreptarea pieselor. Pentru indreptarea pieselor deformate se aplica doua procedee: la cald sau la rece. Indreptarea la rece se face manual cu ajutorul suruburilor de strangere. Piesele care nu pot fi indreptate la rece se incalzesc si se indreapta apoi cu unelte corespunzatoare. Repararea rotilor dintate, arborilor, axelor si lagarelor. Repararea rotilor dintate confectionate din otel pot fi reconditionate in mod provizoriu pana la inlocuire. Dintii rupti de pot repara prin executarea unui sant in forma de coada de randunica. Butucii crapati se strang cu inele montate la cald. Repararea arborilor si axelor. Inlaturarea reziduriilor de pe fusurile arborilor si a axelor se realizeaza prin procedee mecanice. La slefuirea fusurilor arborilor mai mari se utilizeaza clesti speciali. Dimensiunile fusurilor slefuite trebuie masurate cu micrometrul in cel putin trei locuri pe lungimea fusului.

Repararea lagarelor. Pentru repararea unui lagar se scoate capacul, se verifica suprafata de lucru si apoi se controleaza aderenta compozitiei la corpul lagarului. Dezlipirea compozitiei se poate constatata prin sunetul infundat care se aud cand ciocaneste lagarul. In cazul in care compozitia nu prezinta crapaturi prea mari, lagarul se repara prin aplicarea de compozitie cu un ciocan de lipit. Rezuirea suprafetelor se realizeaza cu o precizie de 0,01 - 0,005 mm.

CAPITOLUL III PROCEDEE DE RECONDITIONARE A PIESELOR UZATE Reconditionarea pieselor uzate presupune refacerea formelor geometrice a caracteristicilor fizico-mecanice, etc.Din experienta sa constantat ca cca 45-70% din constul lunei reparatii il reprezinta valoarea pieselor de schimb.La reconditionarea pieselor uzate trebuie sa se aibe in vedere principiile:costul unei piese reconditionate trebuie sa fie mai mic decat costul unei piese noi,calitatea materialului de adaos sa fie echivalent cu cel al piesei,iar tehnologia de conditioare sa fie cat mai simpla.In industria actuala se aplica urmatoarele procedee: compensatoare, inlocuirea unei parti din piesa, aducerea piesei la dimensiunile initiale,sudare oxiacetilenica sau sudare electrica, lipire cu aliaje de adaos, deformare plastica, depunere prin galvanizare, cromare, cuprare, etc., lipiri speciale si incarcari cu materiale plastice. Reconditionare prin utiliazarea compensatoarelor. Aceasta metodata consta in introducerea unei piese noi care trebuie sa compenseze atat uazura rezultata din timpul functionarii cat si materialului inlaturat prin prelucrari mecanice. Compensatoarele se folosesc la repararea cilindrilor de motor, scaunelor cu supape, axelor si arborilor, etc. De obicei compensatorul se face din aceelasi material ca si piesa de baza. Reconditionarea prin inlocuirea unei parti din piesa. Datorita conditiilor de functionare unele piese se uzeaza neuniform, la trenul fix al unei cutii de viteza de uzeaza, de obicei dintii pinionului celui mai solicitat, celelalte ramanad in stare buna de functionare. Reconditionarea prin aducerea piesei la dimensiunile initiale prin incarcare cu depuneri metalice. Se mentioneaza: incarcare prin metalizare sau scantei electricem, de formare plastica prin refulare, mandrinare,etc. Reconditionare prin sudare oxiacetilenica sau sudare electrica. Metoda se aplica in general pentru diferite tipuri de piese construite din otel, bronz,etc., folosindu-se tehnologii de sudare corespunzatoare. Reconditionarea prin lipire cu aliaje de adaos. Se pot repara unele elemente componente ale utilajelor: conducte, radiatoare, piese electrice. Lipirea consta in imbinarea lor in stare solida cu ajutorul unui aliaj. Avantajele constau in simplitatea si consumul redus al operatiilor. Se utilizeaza trei tipuri: cu aliaje moi (300 grade C),aliaje tari (peste 500 grade C) si lipiri cu materiale plastice poliesterice. Reconditionarea prin deformare plastica. Acest procedeu se bazeaza pe utilizarea

plasticitatii metalelor si aliajelor. Se aplica urmatoarele procedee:refularea este procedeul prin care se mareste diametrul exterior al pieselor pline si se micsoreaza cel interior al pieselor tubulare. Mandrinarea constituie procedeul prin care se maresc dimensiunile exterioare ale pieselor mentinandu-se inaltimea pieselor sau modificandu-se foarte putin. Strangerea reprezinta o micsoarea a diametrului interior al unei piese tubulare, ca in cazul bucselor de bronz. Intinderea este un procedeu de ingustare locala a sectiunii unei piese. Indreptarea pieselor incovoiate sau rasucite cinsta in eliminarea deformatiilor remanente, readucandu-se piesele la forma lor initiala. Reconditionarea prin procedee de acoperire metalice. Printre aceste procedee se enumera: Cromarea. Constituie procedeul de acoperire cu Crom asupra fetelor metalice pe cale electrolitica, se face in straturi de 0,005 - 0,008 mm. Densitatea de curent in timpul depunerii fiind de 20-50 A/Dm la patrat. Duritatea este de ordinul 600 - 1100 HB. Otelirea este un procedeu de depunere a fierului pe cale electrolitica prin care se obtine durificare sensibila a otelului de baza (SO4, FE+7H2O, FECl2+4H2O). Cuprarea este procedeul de depunere a cuprului pe cale electrolitica, ea mai fiind utilizata ca mijloc de izolare a partilor pieselor de otel in timpul cementarii, iar ca electrolit se foloseste in sulfatul de cupru si acidul sulfuric la temperatura de 18 - 24 grade C si anodul cu grosimea de 5 - 8 mm. Reconditionarea prin incarcari cu materiale plastice. In acest scop se utilizeaza pulberi de poliamide, care se pulverizeaza pe piesele de reconditionat prin procedee electrocasnice.

CAPITOLUL IV TEHNOLOGIA INTRETINERII SI REPARARII MASINILOR DE RIDICAT SI TRANSPORTAT IV.1 Generalitati. In intreprinderi si santiere de montaj pentru deplasarea materialelor subamsamblurilor tehonologoce se folosesc diferite mijloace de transport. Utilajele de ridicat fac parte din categoria mare a mijloacelor de transport si cuprind totalitatea mecansimelor, masinilor si instalatiilor care servesc la deplasarea sarcinilor pe directie verticala si la transportul lor pe orizontala. La alegerea dispozitivelor si utilajelor se au in vedere: utilajele sa aiba greutate mica, randament mare si siguranta in functionare, capacitatea de transport si ridicat a utilajelor sa corespunda volumului de lucrari, investitia si cheltuielile de regie sa fie mici. Trebuie sa se tina seama si de posibilitatile energice ale locului de montare. In cazul existentei surselor de energie electrica se folosesc utilaje cu actionare electrica, iar in cazul neexistentei pe combustibil. Utilajele folosite se pot grupa astfel: pentru prinderea sarcinilor, pentru actionarea mecansimului, utilaje, dispozitive si scule pentru deplasarea sarcinilor, care pot fi actionate manual sau mecanic. IV.2 Mijloace pentru prinderea sarcinilor.

Inainte de a incepe lucarrile de montaj este necesar sa se faca un calcul de control al rezistentei si stabilitatii elementelor de constructie la actiunea sarcinilor de montaj. Pentru ca sarcinile de montaj sa nu porvoace deformarea elementelor ridicate, acestea din urma vor fi intarite. De cele mai multe ori trebuie sa se intareasca fermele si alte constructii cu zabrele. Intarirea fermelor sau zabrelelor se realizeaza fixand de acestea tevi de otel, traverse sau barne, bride sau sarma prin rasucire. IV.3 Mecanisme de ridicat si transportat. Aducerea materialelor, pieselor sau amsamblurilor in zona de montaj se face in doua faze: una de transport exterior si alta de deplasare inexterior. Procesul principal in opreatia de montare consta in ridicarea elementelor de constructie la pozitia prevazuta in proiect. Elementele de montaj vor fi asezate direct langa locurile numai in cazurile cand sunt aduse pe antier din vreme si nu necesita o asamblare in elementele mai mari. Deplasarea poate fi: pe sanii trase de tractor, pe vagoane de linie ingusta, pe platforme de cale ferata, autocamioane, remorci cu autoremorchere, mijloace de transport special. Transportul pe sanii sau remorci trase de tractoare este folosit des daca exista destul spatiu (Fig. 1). Pe distante de 100 - 300 m elementele de constructie se transporta la locul de ridicare in vagoane trase de un cablu actionat de un troliu. In aczul unui volum mai mare de lucrari se amenajeaza in sala de montaj o linie ferata normala, iar transportul se face pe platforme de cale ferata trase de locomotiva. Transporturile interioare se realizeaza cu mijloace mecanice din dotarea definitiva a halei de montaj, iar in lipsa lor cu carucioare electrice, trolii - manuale, sau mecanice. Transportul cu elicopterul a unor subamsambluri de constructie metalice se executa in special cand accesul la locul de montaj nu este posibil pentru alte mijloace de transport. Transportul trebuie sa fie astfel organizat, incat elementul adus de ridicat sa fie legat imediat si ridicat in pozitia proiectata. Dispozitive cu actionare manuala. Scripetele. Pentru deplasarea pe verticala se folosesc scripetii (Fig.2) fix sau mobil, prin a carui rola se trece o franghie sau un cablu de tractiune. La un capat al franghiei se leaga greutatea de ridicat iar la celalalt se trage. Mufele sunt dispozitive construite din unul sau mai multi scripeti montati liberi pe una sau doua axe coaxiale, intr-o carcasa cu un carlig sau inel pendular. Palanul, daca pe rola unui scripete se petrece un cablu de tractiune al carui capat s-a atarnat o greutate, atunci pentru ridicarea acestuia, daca nu se tine cont de frecare, trebuie sa se actioneze de celalalt capat cu o forta de tractiune P, in daN egal cu greutatea. O astfel de combinare a doi scripeti, dintre acre unul fix si unul mobil poarta numele de palan (Fig.3). Cu cat planul este compus din mai multi scripeti cu atat forta este mai mica (Fig.4). Palanele diferentiale sunt mecanisme care au la baza scripeti asociati sau diferite constructii de angrenaje, ele pot fi: palan cu angrenaj cu melc (Fig.5), cu roti dintate si cel cu parghii (Fig.6). Cricurile sunt mecanisme simple care ridica si coboara greutati mari si pot fi: cricuri cu surub (Fig.7), cu clemaliera (Fig.8), hidraulice. Verinele cu surub. Sunt mecanisme care pot executa deplasari de sarcini mari prin

miscarea unei piulite (100 - 200 kN, inaltimea fiind de 1,7 - 3,2 m). Troliul manual (Fig.10). are o larga raspandire pe santierele de constructii si serveste la deplasarea pe orizontala si verticala a diferitelor sarcini cu ajutorul unui cablu. Se compune din: toba 1, pereti laterali 2, roata dintta 3, roata dintata dubla 6, ax intermediar 4, roata 5, dispozitiv de franare 7. Dispozitive si utilaje cu actionare mecanica. Cele mai raspandite dispozitive sunt: Troliul cu actionare mecanica. Poate fi reversibil sau cu frictiune. Troliile reversibile actioneaza si la ridicarea si la coborarea sarcinilor, pe cand cele cu frictiune actioneaza numai la ridicarea sarcinii, coborarea facandu-se prin greutatea proprie a sarcinii. Parti principale: batiul, tamburul, reductorul, motorul electric, cablul si dispozitivul de franare. Verina hidraulica glisanta. Este un mecanism actionat de presiunea unui lichid impins de o pompa centrala.Ea functioneaza prin deplasari dea lungul unuei bare rotunde prin blocare succesiva a 2 randuri de bacuri. Macarale. Sunt mecanisme complexe care permit transportul pe verticala si orizontala prin actiunea simultana sau succesiva si s.n. macaraleDupa constructia lor se deosebesc:biga(sunt cele mai simple macarale curent folosite in lucrarile de montare, fiind cele mai ieftine (Fig.11). Macarale sistem catarg. Sunt actionate prin troliu mecanic si se folosesc curent la monatrea constructiilor metalice fiind simple si ieftine (fig.12). Macarale rotitoare (fixe sau mobile). Acestea se utilizeaza pe santiere sau in ateliere de montaj,sunt masini de ridicat care se pot roti in jurul axei verticale. Macarale rotitoare fixe (pivolante). Ele efectuaza ridicari de sarcini aproape pe un semicerc cu ajutorul catargului (fig.13) si macaralele Derrick (fig.14). Macarale rotitoare Derrick (fig.14). Sunt pivontate cu brat oscilant,avantaje:simplitatea constructiei,costul mic,raza de actionare mare si capacitatea remarcabila. Macara ciocan. Este macara rotitoare cu brate de sectiune plina (fig.15) si ridica 50-60 mN*m. Macarale rotative fixe cu placa turnata. Constructia acestora este de 2 feluri: macara tip usor care ridica sarcini intre 1,2-150 kN si macarale tip greu care ridica pana la 2500kN. Macaraua turn. Este intalnita in mod curent pe santierele de montaj,fiind folosite atat pentru operatii de montare cat si pentru transportat,este o macara cu coloana montata pe carucior (fig.16). Macaraua turn este alcatuita dintr-un turn metalic 1, bratul macaralei 2, troliul de ridicare 3, mecanismul de translatie 4, mecanismul de rotire 5. Macaraua portal (fig.17) se compune,in general,din portal si macaraua propriu-zisa. Portalul serveste ca schelet pentru macara.Portalul este inzestrat cu un mecanism de translatie. Macaraua capra (fig.18).Este o macara portal cu console care servesc la transportul pe verticala si orizontala a diferitelor materiale si subamsambluri la constructia helelor industriale sau in depozit. Macaralele pe senile sau pe cale ferata. Se construiesc pentru sarcine de 40-50 kN si chiar mai mari,pentru constructii cu dezvoltare mare in plan orizontal si cu inaltimi mici,sarcinade ridicare 50 kN montata pe un tractor cu senile. Macarale speciale tip greu. Sunt construite pentru operatii speciale de ridicare. Dintre macaralele speciale cea care se foloseste la montaje este macaraua-lansator cu

IV.4 LUCRARI DE REPARATII CARE SE EXECUTA LA MASINILE DE RIDICAT SI TRANSPORTAT Lucrarile mai importante care se executa cu ocazia reparatiilor sunt: La masinile de ridicat: -strangerea si completarea suruburilor de fixare la calea de rulare; -sudarea si repararea tampoanelor slabite; -indreptarea bratelor pentru limitatoarele de cursa; -inlocuirea bucselor rotilor de rulare ale podului rulant; -incarcarea prin sudura si strunjirea buzelor rotilor de rulare ale podului rulant; -inlocuirea pinionului mecanismului de rotire la automacarale -inlocuirea inelelor la cuplajele elastice ale franelor -rectificarea discului de frana uzat -schimbarea uleiului la reductoare -se inlocuiesc rolele sau culegatoarele de curent uzate -se strang suruburile diferitelor legaturi electrice,se inlocuiesc arcuri slabite si contactele arse la controlere,interuptoare etc. -se repara blocajele electrice la carlige,usa cabinei etc. -se verifica si se repara claxonul -se curata inelele colectoare ale electromotoarelor,sufla cu aer,se curata contactele electriceale limitatoarelor de cursa,se regleaza limitatoarele si franele La masinile de trensportat: -se repara banda de trensport sau se inlocuieste -se repara sau se inlocuiesc racletii sau cupolele -se verifica uzura la rotile dintate pentru lant si se repara,verificarea lantului de transport si inlocuirea lantului sau a zalelor uzare,repararea rolelor de antrenare a benzilor de transport -inlocuirea inelelor la cuplajele elastice,a bucselor si a bolturilor care reprezinta uzura avansata -verificarea ferodoului franei -schimbarea unsorilorsi a uleiului de ungere -reconditionarea cuplajului elastic sau rigid -repararea tobei de actionare si a celei de intindere -reconditionarea dispozitivelor de incarcare si de descarcare -inlocuirea melcului sau cupelor -repararea echipamentului electric. La ascensoare: -repararea cabinelor -repararea dispozitivelor de ghidare -repararea organelor de suspensie -repararea dispozitivelor de siguranta -repararea echipamentului electric etc.