UNIVERSITATEA TEHNICĂ ,,GHEORGHE ASACHI’’ DIN

IAŞI
FACULTATEA DE MECANICĂ
DEPARTAMENTUL DE INGINERIE MECANICĂ ȘI
AUTOVEHICULE RUTIERE

Program master: SISTEMICA TRANSPORTURILOR AUTOPROPULSATE

REFERAT
La disciplina: “Proiectarea și optimizarea transportului de
persoane”

Titlul temei :

„Sisteme de acționare hidraulice și pneumatice”

Profesor îndrumător Student master,

Prof. univ. dr. ing. Gheorghe Manolache ing. Chiriac Bogdan

ANUL UNIVERSITAR
2021-2022
 I. Sisteme de acționare hidraulică

Definire și clasificare
Într-o transmisie hidraulică, o pompă transformă energia mecanică furnizată de maşina de
forţă în energie hidraulică; aceasta este retransformată energie mecanică de un motor hidraulic
care antrenează maşina de lucru.
Dupa ponderea energiei potentiale sau a celei cinetice in cadrul energiei totale, exista:
- sisteme hidrostatice - la care predomina energia potentiala datorata presiunii statice; ele
prezinta o caracteristica mecanica rigida si au o larga utilizare in actionarea masinilor si utilajelor
industriale;
- sisteme hidrodinamice - la care predomina energia cinetica; ele prezinta o caracteristica
mecanica elastica si au o utilizare redusa in industrie.
Clasificarea sistemelor hidrostatice de acționare se poate realiza după următoaele criterii de
bază:
- modul în care se realizează circulația lichidului în sistem;
- energia hidraulică preponderentă a lichidului de lucru;
- tipul pompei hidraulice;
- tipul motorului hidraulic;
- tipul mişcării elementului de execuție (liniară, de rotație);
- modul de acționare al elementelor de comandă (ma
- nual, mecanic, electric, hidraulic).

Fig.1. Tipuri de sisteme hidraulice. a) deschise; b) închise;

1 – motor de antrenare; 2 – pompă hidraulică; 3 – rezervor; 4 – aparatură de distribuție,
reglare și control; 5 – motor hidraulic; 6 – organ de execuție.

Sisteme de acționare hidraulică

Principalele componente care intră în structura sistemelor de actionare hidrostatice si

rolul acestora sunt următoarele:
Pompele hidraulice (volumice)(PH) - sunt ansamble care imprima mediului hidraulicde
lucru energie hidrostatica caracterizata prin presiune (p p) si debit (QP). Elereceptioneaza energia
mecanica produsa de o masina de forta si caracterizata demomentul Mi si turatia ni
si o transforma în energie hidrostatica. Aproape toate pompele sunt actionate în miscare de
rotatie.
Motoarele hidrostatice(MH) - sunt ansamble care primesc energia hidrostatica
produsa de pompa hidraulică (presiune X debit) si o transforma în energie mecanica de
rotatie (moment X turatie) la motoarele rotative sau de translatie (forta X viteza) lamotoarele
hidraulice liniare (cilindri de forta), pentru antrenarea mecanismuluiactionat al organului de
lucru (OL).Uneori aceleași ansamble pot fi atât pompe cât si motoare, depinzând de modul în
caresunt montate. Unele pot functiona într-un singur sens (nereversibile), altele în ambele
sensuri(reversibile)

Pompe cu pistoane
 Maşinile hidraulice volumice (pompe şi motoare) constituie componentele fundamentale
ale sistemelor hidraulice de acţionare, comandă şi reglare. Pompele transformă energia mecanică
furnizată de un motor termic, electric, hidraulic sau pneumatic în energie hidraulică, mărind
practic numai energia de presiune a lichidelor vehiculate. Motoarele volumice realizează
transformarea inversă, convertind energia de presiune în energie mecanică. Din acest motiv,
maşinile hidraulice volumice se mai numesc şi maşini hidrostatice. [1]
Pompele volumice sunt caracterizate de trecerea discontinuă a lichidului din racordul de
aspiraţie în cel de refulare, prin camere de volum variabil constituite din elemente ale unui
mecanism numite "elemente active". În faza de aspiraţie, camerele sunt conectate la racordul de
aspiraţie, volumul lor creşte, iar presiunea scade până la valoarea necesară umplerii cu lichid.
Când volumul camerelor devine maxim, acestea sunt închise mecanic şi apoi conectate la
racordul de refulare. Urmează scăderea volumului, care produce suprapresiunea necesară pentru
evacuarea lichidului în racordul de refulare.

Fig.2 . Simboluri standardizate ale maşinilor hidraulice volumice:

a) pompă unidirecţională; b) motor unidirecţional; c) pompă bidirecţională;
d) motor bidirecţional; e) maşină reversibilă.
Pistonul este utilizat frecvent ca element activ de pompa volumică deoarece asigură o etanşare
bună a cilindrului la presiune mare printr-un joc radial redus sau cu ajutorul unor elemente de etanşare
specifice: segmenţi, manşete, elemente compozite. Mecanismul din care face parte pistonul trebuie să-i
asigure o
mişcare alternativă faţă de cilindru şi poate fi de tip bielă-manivelă sau camă-tachet.

Fig.3 . Pompă duplex.

 Fig.4 . Pompă cu pistoane axiale și disc fulant.
Pompele cu un piston se folosesc îndeosebi la debite foarte mici şi presiuni mari, dacă
pulsaţia debitului nu afectează instalaţia. Aplicaţii tipice sunt: încercarea de rezistenţă şi
etanşeitate a rezervoarelor şi reţelelor de conducte, precomprimarea betonului, ungerea cutiilor
de viteze şi a diferenţialelor automobilelor, extracţia petrolului etc. Acţionarea acestor pompe
poate fi manuală, electrică sau termică.

Pompe cu palete culisante motoare hidraulice volumice rotative motoare hidraulice

volumice liniare şi oscilante

O pompă cu palete culisante este formată dintr-o carcasă cilindrică, închisă lateral cu
două capace plane şi un rotor cilindric circular antrenat de un arbore prevăzut cu degajări
(caneluri) în care culisează palete aflate permanent în contact cu carcasa, datorită forţelor
centrifuge.
La o rotaţie completă, fiecare cameră formată de două palete adiacente se umple şi se
goleşte de două ori, conferind acestor pompe un gabarit redus pe unitatea de putere.
Dezavantajul capacităţii constante este compensat de pulsaţia foarte redusă a debitului şi
zgomotul mai redus faţă de pompele cu roţi dinţate de aceaşi capacitate.
La pompele de capacitate mică şi presiune redusă (până la 100 bar) paletele sunt simple şi
au extremităţile exterioare rotunjite sau ascuţite. La presiuni mai mari paletele sunt duble au
muchiile exterioare ascuţite şi între ele se practică un canal radial prin care se presurizează
camera pe care o formează împreună cu statorul şi capacele carcasei.
 Fig.5 . Tipuri de palete: a) duble, identice; b) duble, cu cameră interioară presurizată.

În principiu, motoarele hidraulice volumice rotative pot realiza transformarea energiei de

presiune a lichidului furnizat de o pompă prin camerele de volum variabil constituite din
elementele unui mecanism oarecare.
Calităţile motoarelor volumice pot fi analizate pe baza comportării lor în regim staţionar
şi în regim tranzitoriu.
Performanţele dinamice depind în mare măsură de raportul dintre momentul de pornire
(demaraj) şi momentul de inerţie al părţilor mobile, redus la arbore.
Cea mai importantă caracteristică a motoarelor volumice este capacitatea lor de a
funcţiona stabil la turaţii scăzute. Din acest punct de vedere există motoare lente (nmin = 1…10
rot/min), semirapide (10…50 rot/min) şi rapide (50…400 rot/min).
La turaţii reduse, generate de debite mici şi presiuni mari, corespunzătoare unor momente
apropiate de cel nominal, scurgerile interne Qs devin compatibile cu debitul Q şi motorul se
opreşte, fenomen denumit "lipire" (în limba engleză – "stick"). Oprirea motorului provoacă
scăderea rapidă a momentului rezistent, deci a presiunii şi implicit a scurgerilor interne; ca
urmare, motorul reporneşte, fenomen numit "alunecare" (în limba engleză – "slip").

Motoare volumice liniare

Motoarele volumice liniare (cilindrii hidraulici) transformă energia de presiune a

lichidului furnizat de o pompă în energie mecanică de translaţie, pe care o transmit mecanismelor
acţionate. Clasificarea acestor motoare se face după numărul direcţiilor în care se deplasează
organul activ sub acţiunea forţei de presiune şi după construcţia organului activ.
Un cilindru hidraulic "cu dublă acţiune" este format dintr-un cilindru circular numit
"cămaşă", închis la capete prin două capace, tub în interiorul căruia culisează un piston sub
acţiunea diferenţei de presiune dintre cele două camere conectate la racorduri; pistonul transmite
forţa de presiune printr-o tijă ce poate fi unilaterală sau bilaterală. Dacă pistonul este deplasat de
forţa de presiune într-un singur sens şi revine sub acţiunea unui arc sau a greutăţii mecanismului
acţionat, cilindrul hidraulic se numeşte "cu simplă acţiune". Dacă diametrul pistonului se reduce
(până la cel al tijei), ansamblul se numeşte "plunjer".
 Fig.6 . Cilindru hidraulic cu dublu efect şi tijă unilaterală:
a) vedere; b) secţiune: 1 - ureche; 2 - bucşă antifricţiune; 3 - racord; 4 - inel de
ghidare a pistonului; 5 - inel de teflon; 6 - inel de presare a manşetelor; 7 - manşetă;
8 - distanţier; 9 - inel O; 10 - cămaşă; 11 - tijă; 12 - bucşă de ghidare a tijei; 13 -
etanşare compusă (inel O cu inele de sprijin); 14 - capacul tijei; 15 - piuliţă canelată;
16 - inel de presare a manşetelor; 17 - manşetă; 18 - distanţier; 19 - capacul etanşării
tijei; 20 - răzuitor; 21 - ureche; 22 - bucşă antifricţiune.[2]

Motoare volumice oscilante

La aceste motoare arborele de ieşire are o mişcare de rotaţie, care are loc între două poziţii
limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.
Din punct de vedere constructiv aceste motoare sunt asemănătoare celor hidraulice. Şi aici, după
modul în care se obţine mişcarea de rotaţie alternativă se întâlnesc:
– motoare cu cilindru şi mecanism de transformare a mişcării de translaţie alternative în mişcare
de rotaţie alternativă; cele mai întâlnite mecanisme sunt de tip pinion – cremalieră, şurub –
piuliţă sau cu camă spaţială;
– motoare de construcţie specială.
Exemple sisteme de acționare hidraulică

Fig.7 . Sisteme Basculare [6]

Fig.8 . Pompă hidraulică pentru basculare [7]

Fig.9 . Pompă manuală cu dublă acțiune [8]

Sisteme de acţionare pneumatică

Structura transmisiilor pneumatice este similară: un compresor antrenat de maşina de

forţă
alimentează cu gaz un motor pneumatic care acţionează maşina de lucru. Există şi
sisteme de acţionări pneumatice formate în esenţă din generatoare de gaze şi motoare pneumatice
(de ex. cele utilizate pentru dirijarea unor rachete). Parametrii energiei mecanice furnizate de
aceste transmisii pot fi reglaţi continuu şi în limite largi prin mijloace relativ simple.
Structura unui sistem pneumatic simplu este format din cateva componente, un generator
de energie, aer, in cazul nostru un compresor, acesta genereaza energia pneumatica necesara
pentru buna functionare a sistemului pneumatic, compresorul trebuie sa asigure o presiune
constanta in instalatie, in cele mai multe cazuri sistemele pneumatice din fabrici lucreaza cu o
presiune de 6-8 bar.
Urmatoarea componenta necesara intr-un sistem pneumatic este unitatea de preparare aer,
aceasta este foarte necesara pentru filtrare aerului, reglarea presiunii si lubrifierea aerului,
lubrifierea este necesara pentru a prelungi viata echipamentelor aflate pe instalatie, asigurand si
buna functionare a echipamentelor. Aceasta structura poate fi modificata in functie de aplicatie.
Distribuitorul pneumatic este necesar pentru dirijarea fluidului (aerului) sub presiune, in
acest fel controleaza sensul de miscare al sarcinii antrenate de piston (cilindru pneumatic) si/sau
oprirea acestuia
Droselul este o alta componenta din acest sistem pneumatic deoarece in functie de
reglajul lui, pistonul poate iesi sau se poate retrage cu o viteza potrivita aplicatiei.
Cilindrul pneumatic, este componenta care transforma energia pneumatica de intrare in
luru mecanic util. Cilindrul poate produce o cursa de X mm, in functie de nevoi. O caracteristica
pentru acesti cilindri este modul lor de functionare, acestia pot avea franare pe capete, adica la
capat de cursa pistonul nu loveste brusc in camasa constructiva ci ajunge mai lent. Cilindri pot fi
si magnetici, daca e nevoie ca tija sa iasa din cilindru pana la jumatatea cursei normale, se poate
instala un senzor cilindric, senzorul detecteaza magnetul si da comanda la releul distribuitorului
blocand cilindru la cursa dorita.

Fig.10. Structura unui sistem pneumatic

Ca și avantaje:
Motoarele pneumatice volumice sunt compacte, acest avantaj fiind valorificat îndeosebi
în cazul sculelor portabile. Posibilitatea utilizării acestor motoare în uzine este favorizată de
existenţa
reţelelor de distribuţie a aerului comprimat.
Viteza şi forţa sau cuplul motoarelor pneumatice volumice pot fi reglate simplu şi în
limite largi.
Funcţionarea în ciclu automat este favorizată de existenţa elementelor logice pneumatice,
precum şi a amplificatoarelor electropneumatice discrete sau continue.
Fiind nepoluante, motoarele pneumatice volumice sunt larg utilizate în instalaţiile
nepoluante sau antiexplozive, specifice industriei alimentare, chimice, miniere, petroliere,
energetice etc.
Dezavantaje:
Principalul dezavantaj al transmisiilor pneumatice este randamentul foarte scăzut.
Compresibilitatea gazelor nu permite reglarea precisă, cu mijloace
simple, a parametrilor funcţionali ai transmisiilor pneumatice, îndeosebi în cazul
sarcinilor variabile.
Aerul nu poate fi complet purificat, contaminanţii provocând uzura şi
coroziunea continuă a elementelor transmisiilor pneumatice.
Apa, prezentă totdeauna în aer, pune în mare pericol funcţionarea
sistemelor pneumatice prin îngheţare.
Transmisiile pneumatice le concurează pe cele electrice la puteri mici,
îndeosebi în cazurile când sunt necesare deplasări liniare realizabile simplu cu
ajutorul cilindrilor pneumatici.[3]
sursa de aer comprimat (compresorul)tratarea aerului comprimat
Aerul comprimat se obține din aer atmosferic prin filtrare, comprimare si răcire. Aerul
comprimat efectuează un lucru mecanic la locul de utilizare, acționând scule pneumatice,
pulverizând lichide, comandând ventile, antrenând cilindri pneumatici. In același timp aerul
comprimat se utilizează si in instalațiile de control, automatizare, aparate pneumatice de
măsurare cu înaltă presiune sau joasa presiune.

Fig.11 . Schema compresorulu

(1-motor electric; 2- cuplaj; 3- compresor; 4- conducta de aspirație; 5- conducta de refulare)

Compresorul este inima instalatiei de aer comprimat. Compresorul de aer este masina
termica ce consuma lucru mecanic pentru a ridica presiunea aerului închis într-un recipient, prin
micșorarea volumului său. Presiunea aerului creste de la presiunea atmosferica pa la presiunea de
refulare pr. Raportul dintre presiunea finală și presiunea inițială a gazului comprimat se numește
raport de comprimare ( de regula intre 6 si 25). Dacă acest raport este mai mic ca 3, nu se
folosește termenul de compresor, ci cel de suflantă.[5]
Pentru a asigura utilizarea optima a aerului comprimat, acesta trebuie sa fie uscat, curat
si, in unele cazuri, fara ulei (oil-free). Astfel, tratarea aerului comprimat devine obligatorie. In
cazul in care sistemele de tratare nu sunt utilizate sau nu sunt dimensionate corect, intregul
sistem de aer comprimat va avea de suferit. Rezultatul ar putea fi reprezentat de pierderi inutile
in procesul de productie sau reducerea duratei de functionare a consumatorilor de aer comprimat.
Motiv suficient pentru a va asigura ca cerintele individuale si calitatea aerului comprimat sunt
sincronizate.

Fig.12 . Tratarea aerului comprimat [4]

Exemple sistemede acționare pneumatică

Fig.13 . Pompa pneumatica cu membrana Phoenix P400 [9]

Fig.14 . Suspensie pneumatică [10]

Fig.15 . Compresor [10]

 Bibliografie

[1] Acționari hidraulice și pneumatice. Volumul I, București 2004, N. Vasiliu, D. Vasiliu

[2]Curs: Actionari Hidraulice (#389704) - Graduo

[3](99+) (PDF) Curs actionari hidraulice si pneumatice | Diaconu Marian - Academia.edu

[4] Structura sistem pneumatic – Blog de pneumatica (echipamente-pneumatice.ro)

[5] Curs 2,3,4 -Instalaţii de aer comprimat.pdf (utcluj.ro)

[6] Sisteme basculare – Hidraulica Industrial (hidraulica-center.ro)

[7] Pompa hidraulica pentru basculare - Tg. Mures - Trans Technik Srl, ID: 79228 (bizoo.ro)

[8] Hydraulic Power Systems – Pumps (Part One) (flight-mechanic.com)

[9] Pompa pneumatica cu membrana Phoenix P400 (intacteco.ro)

[10] Suspensie pneumatica | Perne de aer | Aerosus