Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

Disciplina: Optometrie funcțională oftalmică

Capitolul 5. Analiza şi sinteza problemelor proceselor funcției vizuale

Analiza şi sinteza acestor probleme necesită o istorie a cazului precisă, cunoaşterea

individului, examenul diferenţiat care să permită cercetarea organizării funcţionale a sistemului
vizual.
În procesul de focalizare există probleme în cazul în care, comportamentele oculare nu
sunt în relaţii reciproce corespunzătoare, comportamentele sunt apropiate de normal, dar nu
satisfac nevoile vizuale. Problemele procesului de focalizare pot fi: structurale, funcţionale,
operaţionale, de adaptare, de randament.
● O problemă structurală poate fi definită ca o abatere a unuia sau mai multor componente

oculare, în raport cu mediile fiziologice. Ametropia structurală poate rezulta, pentru că raza corneei
este prea mare sau prea mică, lungimea globului ocular prea mare sau prea mică. O ametropie
structurală provine cel mai des dintr-un dezechilibru între caracteristicile diferitelor componente
ale ochiului. O problemă structurală se rezolvă prin compensare optică.
● Problemele funcţionale apar cu sau fără existenţa problemelor structurale. Este problemă
pur funcţională, orice comportament care se abate de la norme, deşi structurile sunt armonizate. O
cornee normală are un astigmatism cuprins între – 0,50 dpt și - 0,70 dpt ax 0°. Unii subiecţi au o
astfel de cornee, dar la skiascopia departe se constată astigmatism invers, adesea variabil. Aceasta
este o problemă funcţională. Compensarea optică a problemei funcţionale poate deteriora uşor
eficacitatea vizuală. Aceasta poate induce în timp o respingere inconştientă a efortului vizual
prelungit, mai ales în plan apropiat.
Echilibrul pentru vederea aproape poate diferi de echilibrul pentru vederea departe şi
această diferenţă reprezintă o rezervă garantată a eficacităţii sistemului. Dacă diferenţa este prea
mare, trecerea de la un plan la altul, devine dificilă şi subiectul nu va putea să menţină timp
îndelungat o activitate vizuală în plan apropiat.
Variaţiile dioptrice trebuie să fie suficient de mari pentru a permite o adaptare rapidă la
toate distanţele de focalizare. Limitarea sau extensia lor, ca şi descentrarea în raport cu echilibrul

Page 1 of 4
Optometrei_funcțională_oftalmică_Capitolul(5)
 Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

funcţional, constituie probleme funcţionale care dăunează eficacităţii vizuale a individului.

Echilibrul funcţional de focalizare trebuie sa fie centrat sau uşor descentrat în convex.
● O problemă operaţională poate fi consecinţa problemelor structurale şi funcţionale,
comportamentele operaţionale având însă propiile lor aspecte. La nivel operaţional, feed-back -ul
cortical, adică efectul de control şi de reajustare a ariilor vizuale şi a centrilor corticali influenţează
echilibrul emetropic şi oscilaţiile sale. Echilibrul pentru vederea departe, poate prezenta variaţii în
funcţie de teste sau diferenţe, în raport cu focalizarea (skiascopie).
● Probleme de adaptare - Adaptarea corespunde unei modificări a structurilor sau
funcţiilor, pentru a reduce tensiunile provocate de o situaţie neobişnuită. Odată realizată, adaptarea
este mai bună faţă de o activitate dată, dar suprasolicitată în detrimentul altor activităţi. Problema
de adaptare se agravează, dacă lucrul vizual aproape devine excesiv sau dacă compensarea optică
purtată nu corespunde echilibrului pentru vederea aproape. Dacă există posibilităţi de adaptare,
echilibrul subiectului trece spre concav şi dacă nu se iau măsuri miopia progresează. Adaptându-
se la planul apropiat, miopul îşi pierde echilibrul departe.
● Probleme de randament se datorează legăturii deficitare între capacităţile şi nevoile
vizuale ale subiectului, faţă de munca pe care o prestează. Pentru determinarea şi integrarea
problemei de randament este necesară o istorie a cazului foarte precisă şi o cunoaştere a nevoilor
vizuale, în condiţiile în care îşi exercită profesia, activităţile în general. Simptomele constituie, de
asemeni, un aspect important care poate determina problema de randament.
Problemele procesului de binoculizare - prin problemă binoculară se înţelege absenţa sau
deficienţa unuia din comportamentele normale ale componentelor oculare, care la rândul lor pot fi
datorate unor carenţe de dezvoltare binoculară sau unor anomalii ale structurilor musculare sau
nervoase.
a) Probleme structurale
● Probleme de orientare - Reflexul de orientare utilizează antagonismul retinian între
periferie şi fovee şi transferă o stimulare periferică într-una centrală. Ochiul se roteşte, pentru ca
imaginea obiectului de interes să se formeze pe maculă. În unele cazuri, acest reflex nu există sau
nu se realizează normal.
● Probleme de compensare şi de versiune - se pot constata absenţa reflexelor de
compensare şi versiune, limitarea amplitudinii mişcărilor, neregularitatea acestor mişcări. Absenţa
reflexelor poate fi totală sau parţială (momentană), ceea ce duce la pierderea fixării. În cazul

Page 2 of 4
Optometrei_funcțională_oftalmică_Capitolul(5)
 Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

reflexelor de compensare, dacă orientarea nu este menţinută când se mişcă capul, subiectul îşi
pierde uşor reperele sale spaţiale. Această problemă este legată adesea de pierderi de echilibru,
ameţeli, care pot fi cauzate de perturbaţii vestibulare. Reflexele de versiune depind de stimularea
vizuală. Cel mai des se constată piederi de fixare, mişcări asociate, sacade, salturi la mediană
(trecerea de nas). Mişcările asociate depind de controlul deficitar al motricităţii. Subiectul nu
urmăreşte numai cu ochii, ci mişcă şi capul şi corpul.
● Probleme de aliniere - Integrarea reflexelor de orientare, de compensare şi de versiune
duce la aliniere. Această aliniere precisă menţinută pe un obiect în mişcare este la baza urmăririlor
vizuale.
b) Probleme funcţionale - comportamentele funcţionale ale procesului de binoculizare
sunt: centrarea celor doi ochi pe punctul de fixare, funcţionarea simultană a ochilor, variaţiile de
vergenţă.
● Problemele centrării sunt: strabismele, tropiile, foriile.
Strabismul: există strabism când un singur ochi se aliniază pe punctul de fixare, celălalt
având direcţie diferită. Stabismul poate fi unilateral, alternant, intermitent. Ochiul strabic se
orientează diferit fără provocare.
Tropiile: tropia este o aliniere nesimultană a celor doi ochi, unul singur fixând obiectul,
celălalt se orientează în direcţie diferită. Această aliniere nesimultană se produce cu ocazia unui
test, când subiectul se află în situaţie vizuală anormală (fără suport periferic de exemplu). Testul
cu ocluzor permite observarea tropiilor. Înlăturând ocluzorul, ochiul demascat nu este aliniat pe
punctul de fixare. Pentru realiniere se acoperă celălalt ochi sau se închid ochii.
Foriile: în absenţa stimulării fuziunii, axele vizuale ale ochilor se intersectează în spatele
sau în faţa punctului de fixare. La testul cu demascare, ochiul care era acoperit se roteşte pentru a
se realinia pe punctul de fixare.
c) Problemele operaţionale rezultă cel mai adesea din dificultăţile structurale sau
funcţionale. Ele pot totuşi să se dezvolte într-un context binocular normal, dacă tensiunile vizuale,
provocate de mediu sau de nevoile excesive, provoacă o degradare a sistemului.
● Probleme de dezvoltare: în cursul dezvoltării organismului uman pot apărea lipsuri,
deficienţe, care nu permit desăvârşirea unui stadiu dat. Există trei tipuri de probleme în acest caz:
falia, fixarea, regresia. Falia (întrerupere bruscă): dacă un stadiu de dezvoltare este incomplet
parcurs, binoculizarea continuă, dar va lipsi o consolidare indispensabilă a eficacităţii optime, mai

Page 3 of 4
Optometrei_funcțională_oftalmică_Capitolul(5)
 Colegiul UCECOM„Spiru Haret” București

ales în ce priveşte rezistenţa la tensiunile provocate de exigenţele vizuale importante. Foria este în
general consecinţa unei falii. Falia este cel mai frecvent indusă de o anomalie mai mult sau mai
puţin gravă, care a survenit în cursul evoluţiei motrice a copilului. Fixarea: prin fixare se înţelege
o suprimare monoculară din cauza unei evoluţii motrice blocate. Blocajele pot fi: macula falsă,
ametropie mare monoculară, lipsa de sensibilitate a unui ochi. Regresia: un sistem vizual care a
suferit falia este fragilizat şi dacă este supus la tensiuni ajunge la regresie. Acumulările binoculare
realizate după înregistrarea faliei, dispar şi sistemul vizual va funcţiona cu comportamentele avute
înainte de apariţia faliei.
● Probleme de adaptare - ca urmare a unor dificultăţi binoculare determinate de o
dezvoltare vizuală incompletă sau a unor exigenţe vizuale prea mari, sistemul vizual binocular se
poate adapta. Adaptarea are scopul de a reduce tensiunile sau oboseala cauzate de o problemă sau
de constrângerile mediului. Un exemplu de adaptare este compensarea unor probleme de postură
binoculară, prin postura capului şi corpului.
● Problemele de randament se manifestă prin dificultatea de a menţine o activitate vizuală
un timp îndelungat. Astfel de probleme pot fi dificultăţi de urmăriri vizuale, forii, amplitudini de
vergenţă, absenţa ochiului director, limitarea stereocularităţii.
Problemele procesului de identificare se definesc în raport cu normele fiziologice ale
sistemului vizual, cu exigenţele mediului şi cu capacitatea individului. Comportamentele normale
se deduc din funcţionarea generală şi unitară a individului. Subiectul trebuie să răspundă
exigenţelor fixate de mediul şi societatea în care trăieşte. Exemple de astfel de probleme: orbirea,
ambliopia, dislexia, probleme de eficacitate perceptivă, probleme de randament, vederea deficitară
a culorilor.
● Eficacitatea perceptivă are trei caracteristici principale: întinderea câmpului perceptiv,
adică suprafaţa în care obiectele percepţiei vor fi recunoscute dintr-o singură fixare, fidelitatea
recunoaşterii, timpul necesar decodificării.
● Problemele de randament sunt legate de capacitatea de a rezolva exigenţele impuse de
profesie.
● Problemele procesului de identificare pot fi: de natură organică, care se manifestă în
principal prin orbire, scotoame, ambliopii; funcţionale marcate prin insuficienţa sensibilităţii; de
organizare perceptivă; de integrare motrică, provocând dificultăţi de organizare spaţială; de
eficacitate perceptivă, reducând performanţele vizuale; de randament.

Page 4 of 4
Optometrei_funcțională_oftalmică_Capitolul(5)