Aplicații Laser

Au trecut aproape 100 de ani de când părintele „laserului” A. Einstein, a

câştigat premiul Nobel pentru cercetările sale asupra efectului fotoelectric. Două
dintre lucrările lui Einstein din 1905 erau teorii asupra atomilor şi moleculelor,
deşi la acea vreme mai erau oameni de ştiinţă care nu credeau în existenţa
acestora.

Principiile de funcţionare ale laserului au fost enunţate în 1916 de Albert

Einstein, printr-o evaluare a consecinţelor legii radiaţiei a lui Max Planck şi
introducerea conceptelor de emisie spontană şi emisie stimulată. Aceste rezultate
teoretice au fost uitate însă până după cel de-al doilea război mondial.

În 1953 fizicianul american Charles Townes şi, independent, Nikolai

Basov şi Aleksander Prohorov din Uniunea Sovietică au reuşit să producă
primul maser, un dispozitiv asemănător cu laserul, dar care emite microunde în
loc de radiaţie laser, rezultat pentru care cei trei au fost răsplătiţi cu Premiul
Nobel pentru Fizică în 1964.

Primul laser funcţional a fost construit de Theodore Maiman în 1960 şi

avea ca mediu activ un cristal sintetic de rubin pompat cu pulsuri de flash.

Primul laser cu gaz a fost construit de fizicianul iranian Ali Javan în 1960
folosind un amestec de heliu şi neon, care producea un fascicul cu lungimea de
undă de 1,15 μm (infraroşul apropiat), spre deosebire de laserii actuali cu He-Ne
care emit în general în domeniul vizibil, la 633 nm.

Cercetările desfăşurate de Ion I. Agârbiceanu în fizică şi spectroscopie au

cunoscut o amplificare substanţială din 1956, prin înfiinţarea Institutului de
Fizică din Bucureşti şi a laboratorului de metode optice și fizică nucleară. În
1963, a fost construit în acest laborator, sub îndrumarea lui Ion I. Agârbiceanu,
primul laser românesc cu gaz, după o concepţie originală, brevetată. Pentru
meritele sale ştiinţifice a fost ales membru corespondent al Academiei Române
în 1963, a lucrat în Grupul European de Spectroscopie Atomică, a fost
reprezentantul României la Uniunea Internaţionala de Fizică Pură şi Aplicată.

Principial, un oscilator laser este format din trei elemente principale:

mediul activ în care se produce inversia de populaţi, un mecanism de excitare şi
un rezonator optic care suportă frecvenţa de oscilaţie furnizând reacţia pozitivă
pentru amplificarea radiaţiei emise spontan într-un mod particular al
rezonatorului . Laserul a devenit un instrument puternic şi extrem de important
în toate domeniile: ştiinţă, medicină, stomatologie, comunicaţii armată, artă etc.
Aplicatii industriale

Industria a acceptat laserul la scurt timp dupa ce a fost inventat.In prima

instanta, a fost folosit pentru aliniere si masuratori,dar cu timpul aplicatiile ce
implica fascicule cu putere ridicata au inceput sa apara.

Masuratori exacte (distanta,viteza)

Cum radiatia laser este o radiatie electromagnetica care se deplaseaza cu

viteza luminii,masuratori foarte precise pot fi realizate cu laserul.Masuratorile
interferometrice a distantelor a distantelor la o rezolutie ridicata sunt cunoscute
astazi.Una din aplicatiile care priveste distanta folosita de armata va fi
prezentata mai tarziu.Bazat pe acelasi principiu ca la masurarea
distantei,masuratorile industriale au fost dezvoltate.Divergenta scazuta a
fasciculului laser permite emisia laser pe distante lungi.Una din cele mai precise
masuratori cunoscute este distanta Pamant-Luna.Atronautii care au aterizat pe
Luna au lasat acolo un colt de cub.Un fascicul laser pulsatoriu a fost trimis de pe
Pamant si reflectat inapoi spre Pamant.Durata deplasarii a fost
inregistrata.Cunoscand viteza luminii,distanta a fost calculata cu o precizie de
zeci de centimetrii.Un colt de cub (un sistem de trei oglinzi perpendiculare)
reflecta lumina in aceeasi directie cu fasciculul incident.

Figura 13.1 Sectiune de cub

Marcarea cu ajutorul unei linii sau a unui plan de referinta

Multe aplicatii cotidiene necesita o linie de referinta precisa pentru

aliniere.Ca exemple,montarea tevilor de gaz,apa,electricitate etc,saparea
tunelurilor subterane,alinierea sistemelor mecanice.

Marcarea cu spoturi pentru directionarea radiatiei invizible de la un alt

laser (cum ar fi Nd-YAG sau laserii cu CO2).Radiatia laser vizibila este aliniata
paralel cu radiatia invizibila,astfel incat sa marcheze locul unde se va indrepta
radiatia invizibila

Marcarea unui plan de referinta pentru constructii:Prin folosirea unei

oglinzi rotative pentru a reflecta lumina laser vizibila,un plan perfect este definit
in spatiu.Oglinda vibreaza in jurul unei singure axe,astfel lumina este reflectata
in unghiuri consecutive continuu,astfel definind un plan perfect.Cum frecventa
de vibrare a oglinzii este mai mare decat cea a perceptiei ochiului uman,omul
vede un plan de lumina.Acest plan este util la alinierea peretilor,plafonului etc in
industria constructiilor.

Prelucrarea materialelor

Avantajele principale ale laserilor in prelucrarea materialelor este: o

precizie foarte ridicata in cazul ultimei etap de productie care poate fi obtinuta
fara lustruire.Nu exitsa uzura a sculelor mecanice.Procesarea materialelor
include multe tipuri de procese.O lista partiala cuprinde:

a. Taiere – laserul poate fi o scula de taiat foarte precisa.Laseri cu

puteri ridicate de 1 pana la 10 kW sunt folositi pentru taierea
otelului,aluminiului sau a altor materiale.Laserii care ofera puteri
de cativa zeci de wati sunt folositi pentru taierea
cauciucului,plasticului,lemnului sau a altor materiale.
b. Sudarea – combinarea (fuziunea) a doua materiale.Prin incalzirea
materialelor aproape de zona de contact,metalele se topesc local si
se lipesc.
c. Tratamentele termice (durificarea) – prin incalzirea anumitor zone
ale materialului,majoritatea metalelor se durifica.Pana si durificarea
locala a unei parti specifice a unei scule poate fi facuta prin iradiere
locala.
d. Topirea – absorbtia fasciculelor laser cauzeaza o ridicare a
temperaturii.Cum o putere ridicata poate fi transferata materialului
intr-un timp foarte scurt,topirea poate fi facuta foarte usor.
e. Evaporarea – folosita pentru eliminarea materialului (transformarea
in starea gazoasa).
f. Fotolitografie – folosita in special in idustria
semiconductoarelor.Forme foarte delicate pot fi creeate in
materialele care sunt folosite pentru masti in
fotolitografie.Materiale speciale raspund la lumina cu o lungime de
unda specifica, prin schimbarea proprietatilor.Astfel este posibila
dislocarea de material cu o precizie foarte ridicata (de domeniul
micrometrilor).
g. Masuratori 3D cu laserul – cu ajutorul unui scner laser este posibil
sa obtinem informatii despre forma unui obiect 3D si sa le stocam
in computer
h. Litografie 3D Stereo – este similara cu fotolitografia,dar laserul
este folosita pentru a creea sculpturi 3D folosind informatia stocata
in calculator.
 O combinatie dintre ultimele doua aplicatii a facut posibila creearea unor
modele 3D.Pana si statuile au fost construite cu o precizie extraordinara folosind
aceste tehnici.

Mecanismul de interactiune dintre laser si materie

Efectul termic - majoritatea aplicatiilor laserilor in cadrul prelucrarii

materialelor au fost bazate pe absorbtia radiatiei laser inauntrul materialului,iar
efectul principal este cel termic. Procesul de absorbtietransfera energie
materialului.Ca rezultat, temperatura creste in zona de lucru foarte mult.

Efectul fotochimic – ruperea legaturilor dintre moleculele

materialului.Laserul excimer emite in spectrul UV si fotonii lui sunt foarte
incarcati cu energie.Poate fi folosit pentru a taia structuri foarte delicate fara a
cauza daune termice zonelor invecinate.

Cei mai folositi laseri pentru procesarea materialelor sunt:

1. Laserul cu CO2 care are o putere ridicata si este foarte absorbit de

majoritatea materialelor.

2. Laserul cu Nd-YAG care are o putere ridicata si fasciculul emis

poate fi transmis prin fibra optica.

Analiza spectrala

Procesul laser se bazeaza pe absorbtia si emisia de fotoni la anumite

lungimi de unda. Lungimea de unda emisa de laser este monocromatica, si
latimea de banda este foarte ingusta. Astfel, cu laserul poate fi folosit pentru
excitatia controlata a moleculelor. Utile pentru acest procedeu sunt laserii
reglabili, a caror lungime de unda poate fi reglata exact pentru a excita
molecule.

Laserul în cercetarea ştiinţifică

Temperatura şi concentraţia extrem de înaltă a radiaţiei laser oferă

posibilitatea de a studia materia în stări extreme, existente numai în adâncurile
stelelor fierbinţi. Un rol deosebit de important îl joacă laserele în fizica nucleară,
la declanşarea reacţiilor termonucleare. În căutarea de noi surse de energie care
să satisfacă cerinţele mereu crescânde ale omenirii, fizicienii au ajuns la ideea
utilizării în acest scop a reacţiilor termonucleare controlate. Una dintre aceste
reacţii constă în 204 fuziunea, în anumite condiţii, a unor nuclee atomice mai
uşoare şi formarea unuia mai greu, însoţită de degajarea unei cantităţi imense de
energie. Laserele oferă şi chimiştilor noi posibilităţi în studiul şi cercetarea
reacţiilor fotochimice, cu multiple aplicaţii în tehnologiile chimice moderne. De
exemplu, prin activarea clorofilei cu ajutorul luminii laser se poate accelera şi
controla procesul de fotosinteză, ceea ce deschide noi perspective în obţinerea
pe cale industrială de carbonaţi şi, eventual, proteine sintetice.

România va avea începând cu anul 2015 cel mai puternic laser din lume,
cu ajutorul căruia cercetătorii vor face experimente atomice, folosind energii atât
de înalte, încât este de aşteptat ca rezultatele să depăşească legile relativităţii.
Proiectul european ELI (Extreme Light Infrastructure), comparabil cu celebrul
CERN de la Geneva, va reprezenta cea mai mare infrastructură de cercetare din
spaţiul excomunist, punând, practic, România pe harta lumii ştiinţifice.

Practic, în complexul ce va fi construit începând cu anul 2012 şi care se va

întinde pe o suprafaţă de două hectare, 400 de cercetători români vor încerca,
sub coordonarea specialiştilor din Occident, să obţină reacţii atomice folosind
energii fără precedent. Puterea dezvoltată de aceşti laseri, din 2015 este
prevăzută să ajungă în jurul sutelor de petawaţi sau chiar un exawatt. Această
putere dezvoltată reprezintă, practic, de peste zece mii de ori puterea generată la
nivelul anului 2004, de către toate facilităţile ce generează energie pe această
planetă

Laserele tehnologice

Laserele de mare putere cu acţiune continuă sunt utilizate pentru tăierea,

sudarea şi lipirea pieselor din diferite materiale. Temperatura înaltă în fasciculul
laser permite sudarea unor materiale, imposibilă de realizat prin alte tehnologii
(de exemplu, metal şi ceramică). Monocromaticitatea înaltă a radiaţiei permite
focalizarea razei luminoase într-un punct de ordinul submicronilor (datorită
lipsei dispersiei) şi utilizarea ei la executarea microcircuitelor. La prelucrarea
pieselor în vid sau în atmosferă de gaz inert fasciculul laser poate fi introdus în
camera tehnologică printr-un geam transparent. Fasciculul laser este „ideal” de
rectiliniu şi poate servi ca o „riglă” foarte comodă pentru orientare. Laserul cu
impulsuri este folosit în geodezie şi construcţia de case, pentru măsurarea
distanţelor pe teren după timpul de parcurgere de către impulsul de lumină a
distanţei dintre două puncte.

Laserele în comunicaţii
Laserele au produs o revoluţie în telecomunicaţii şi în tehnica de imprimare a
informaţiei. Există o legitate simplă: cu cât e mai înaltă frecvenţa purtătoare a
canalului de telecomunicaţie, cu atât e mai mare capacitatea de transmisie a
acestuia. Tocmai de aceea în legătura radio, realizată iniţial pe unde lungi, s-a
trecut treptat la unde tot mai scurte. Cum se ştie, lumina este o undă
electromagnetică ca şi undele radio, numai că are lungimea de zeci de mii de ori
mai scurtă. Ca urmare, cu ajutorul unui laser se poate transmite de zeci de mii de
ori mai multă informaţie, decât printr-un canal radio cu unde ultrascurte.
Legătura laser se realizează prin fibre optice care reprezintă nişte fire subţiri din
sticlă şi în care lumina, datorită reflexiei interioare totale, se propagă practic fără
pierderi la distanţe de sute de kilometri. Fasciculul laser este utilizat la
imprimarea şi citirea imaginilor (inclusiv în mişcare) şi a sunetelor pe CD-uri

Laserul în medicină

Tehnica laser se întrebuinţează pe larg în chirurgie şi în terapie. Cu raza laser

introdusă prin pupilă „se sudează” retina desprinsă de pe globul ochiului şi se
corectează defectele de vedere. Intervenţiile chirurgicale efectuate cu „bisturiul
laser” traumatizează mai puţin ţesuturile vii. În plus, radiaţia laser de mică
putere grăbeşte cicatrizarea rănilor şi exercită o influenţă asemenea acupuncturii.
În ingineria genetică şi nanotehnologii (tehnologii care operează cu obiecte de
dimensiunile 10-9 m ), cu ajutorul laserului se taie şi se combină fragmente de
gene, molecule biologice şi obiecte cu dimensiuni de ordinul milionimilor de
milimetru.

Potenţialul laserului de a îmbunătăţi tratamentele stomatologice depinde de

capacitatea medicului de a controla puterea și timpul de expunere a ţesuturilor
dentare. Printre tratamentele și procedurile stomatologice ce utilizează laserul se
numără: detectarea cariilor, obturaţii dentare (inclusiv preparaţia dintelui),
tratamentul hiperestehiei dentinare (laserul sigileaza tubii dentinari),
gingivectomie şi gingivoplastie (reconturarea gingiei), frenectomie şi
frenoplastie, tratamentul aftelor bucale, albire dentare, regenerarea nervilor,
îndepărtarea tumorilor benigne, analiza ţesuturilor dentare și a celor gingivale.

Sculptarea corneei este metoda modernă prin care se pot corecta defectele de
vedere cu ajutorul laserului. În funcţie de numărul de dioptrii (mărimea viciului
de refracţie) şi de grosimea corneei, specialistul recomandă una dintre cele trei
metode de corectare cu laser excimer: keratectomie fotorefractivă (PRK), laser
in situ keratomileusis (LASIK) sau LASEK (o combinaţie între cele două tehnici
precedente).

Laserele şi calculatoarele

Cu ajutorul laserelor s-ar putea realiza pe cale optică transmiterea

semnalelor între diferitele componente ale calculatorului, fără ca între acestea să
existe vreun contact. Chiar şi alimentarea calculatorului s-ar putea face cu
ajutorul luminii laser, fără să mai fie nevoie de curent electric. Impulsurile
luminoase de scurtă durată produse de un laser sunt transmise între diferitele
elemente componente prin intermediul unor „conductori” de lumină de tip
special, cunoscuţi sub numele de fibre optice. Aceste „cabluri” de lumină sunt,
de fapt, fire de sticlă foarte subţiri în care lumina, pătrunzând sub un unghi
oarecare faţa de axul firului, se propagă prin reflexii repetate pe pereţii firului,
acoperit cu o peliculă extrem de fină tot din sticlă, dar având indicele de
refracţie mai mic decât al firului. Printr-un astfel de fir cu diametrul de numai 1
mm se pot propaga simultan sute de impulsuri laser. Aşadar, se conturează
apariţia unei noi generaţii de calculatoare, calculatoarele optice, a căror
construcţie şi principiu de funcţionare diferă mult de cele ale calculatoarelor
electronice.

În prezent există diverse proiecte de realizare a acestui nou tip de

calculatoare. Fără a intra în detalii, vom menţiona că viitoarele calculatoare vor
avea dimensiuni mult mai mici decât cele electronice, iar informaţiile obţinute,
prelucrate şi redate de calculatoarele optice nu vor mai fi triate după adresă, ca
în calculatoarele electronice, ci după imagini. Aceasta înseamnă că datele nu
mai sunt tratate separat, fiecare în parte, ci există posibilitatea prelucrării lor în
grup, calculatorul optic putând memora dintr-o singură „privire” o mare
cantitate de informaţii. În memoria noilor calculatoare informaţiile sunt reţinute
sub formă de imagini. Se vorbeşte deja de o logică a imaginilor şi de o
aritmetică a imaginilor. Calculatoarele optice vor avea o memorie imensă,
capabilă să cuprindă o cantitate de informaţii echivalentă cu cea conţinută într-o
bibliotecă cu milioane de volume, precum şi o viteză fantastică, de circa 1013 -
1014 operaţii pe secundă.

Concluzii

Domeniile de utilizare a laserului, deloc complete, punctate mai sus ilustrează

acea imensă influenţă pe care o exercită laserul în dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii,
precum şi în viaţa societăţii moderne. Se poate afirma, fără prea mare exagerare,
că laserul apărut la mijlocul secolului XX a produs un impact asupra omenirii,
asemănător cu acela pe care l-a avut energia electrică şi radioul cu o jumătate de
secol mai înainte.
 Aplicații ale radiațiilor X

Datorită proprietățiilor lor, radiațiile X se folosesc:

 În cercetarea științifică;

 În medicină;

 În verificarea calității produselor;

 În industrie;

 Pentru dispozitive de scanare;

 În artă;

 În criminalistică

 Studiul radiațiilor X au jucat un rol vital în fizică, în special în dezvoltarea

mecanicii cuantice. Ca mijloc de cercetare, radiațiile X au permis
fizicienilor să confirme experimental teoria cristalografiei. Folosind
metoda difracției, substanțele cristaline pot fi identificate și determinată
structura lor. Metoda poate fi aplicată și la pulberi, care nu au structură
cristalină, ci o structură moleculară regulată. Prin aceste mijloace se pot
identifica compuși chimici și se poate stabili mărimea particulelor
ultramicroscopice.

Prin spectroscopie cu raze X, se pot identifica elementele chimice

și izotopii lor.

În medicină, radiografele sau fluoroscoapele sunt mijloace de

diagnosticare. Radiografia este o metodă radiologică tradițională, ce
consta în examinarea organismului cu ajutorul radiațiilor Röntgen (raze
X), care impresionează un film fotografic. Radioterapia se utilizează în
tratamentul cancerului. Aparatul computerizat, tomograful axial (scanner
CAT sau CT) a fost inventat în 1972 de inginerul electronist Godfrey
Hounsfield și a fost pus in aplicare pe scara largă după anul 1979.
În afară de aplicațiile din fizică, chimie, mineralogie, metalurgie și
biologie, razele X se utilizează și în industrie, pentru testarea
nedestructivă a unor aliaje metalice.

De asemenea, prin radiații X se testează anumite faze de producție

și se elimină defectele. Razele X ultramoi se folosesc în determinarea
autenticității unor lucrari de artă sau la restaurarea unor picturi.
REFERAT
FIZICĂ

ELEV: STĂNCESCU ANCA-OANA

PROFESOR: STOICA DANIELA
CLASA: a XII-a C