Determinarea temperaturii de vitrifiere

Vitrifierea este procesul prin care un material polidispers, încălzit la o

temperatură superioară celei de formare a fazei lichide, se consolidează şi se densifică
devenind lipsită de pori.
Fenomenul este însoţit întotdeauna de contracţie.
Temperatura de vitrifiere este temperatura la care proba se densifică
devenind impermeabilă faţă de apă.
Temperatura şi intervalul de vitrifiere prezintă un deosebit interes pentru
tehnică şi pentru majoritatea produselor şi se pot determina după variaţia contracţiei,
a porozităţii si densităţii aparente în funcţie de temperatură.
În practică se deosebesc două feluri de porozităţi:
• absolută, care reprezintă raportul dintre volumul tuturor porilor şi
volumul produsului, în %
• aparentă, care reprezintă raportul dintre volumul porilor care comunică
cu atmosfera şi volumul probei, în % vol.
În afara acestor doua mărimi se mai determină absorbţia apei, adică raportul
dintre masa probei saturată în apă şi masa ei în stare uscată.

Determinarea absorbţiei apei prin metoda fierberii

Se folosesc probe sub formă de prisme sau cuburi. Probele nu trebuie să

prezinte fisuri, adâncituri sau alte defecte. Se curaţă de praf sau alte particule aderente
cu o perie sau aer comprimat. Se cântăresc cu o precizie de + 0,01g rezultând mo.
După cântărire, probele se introduc într-un vas cu apă la fierbere, se fierb 2-3 ore,
completându-se apa care se evaporă. După fierbere, probele se răcesc în apă. Înainte
de cântărirea probei saturate, se înlătură excesul de umiditate de pe suprafaţa probei
cu o cârpa umedă (folosirea cârpei uscate sau a hârtiei de filtru este interzisă, întrucât
poate absorbi apa din pori). Proba se cântăreşte cu o precizie de + 0,01g (m1), iar
rezultatele se trec în tabel. Absorbţia apei (A) se calculează cu relaţia:

m1 − m 0
A= ⋅ 100 %
m0
 Determinarea densităţii aparente ρa

Pentru determinarea ei trebuie să se cunoască volumul aparent Va al probei

(inclusiv volumul porilor închişi). În acest scop, se foloseşte balanţa hidrostatică,
(proba fiind cufundată complet în apă). determinându-se astfel masa m2.
Diferenţa (m1-m2) reprezintă pierderea de masă a corpului de probă la
scufundarea lui în lichid. Raportul dintre această diferenţă şi densitatea lichidului
folosit este volumul pe care îl ocupă corpul împreună cu porii închişi, adică:
m1 − m 2
Va=
ρl

În cazul apei ρl= 1 g/cm3, iar Va= m1- m2.

Densitatea aparentă se determină cu relaţia:

m0
ρa=
Va

Porozitatea aparentă Pa reprezintă produsul ρa•A, % dacă lichidul de

saturaţie este apa. Pentru alte lichide de saturaţie se aplică relaţia:

m1 − m 0
Pa = ⋅ 100 ,%
m1 − m 2

Tabel cu rezultatele experimentale

Denumirea produsului
Temperatura de tratament termic:
Nr.probă Masa probei, g Abs. apei Vol. ap. Densit. ap. Poroz. ap.
m0 m1 m2 A, % Va, cm3 ρa, g/cm3 Pa, %
1.
2.
3.
4.
Valoarea
medie

Temperatura de vitrifiere se determină din curbele de variaţie a absorbţiei

apei, a densităţii aparente în funcţie de temperatura de tratament termic.

Temperatura de vitrifiere corespunde acelei temperaturi la care absorbţia

apei are valoarea minimă, iar densitatea aparentă valoarea maximă.