Sunteți pe pagina 1din 10

Lucrarea practică Nr.

9-10

Aminoacizi şi Proteine

Aminoacizii
A. Reacţii specifice grupei amino (–NH2 ) a aminoacidului
A.1. Reacţia de alchilare a aminoacizilor
A.1.1. reacţia de alchilare a alaninei cu clorură de metil (CH3Cl) în mediu alcoolic
absolut;

Se realizează cu un agent de alchilare: (CH3)2SO4 sau CH3Cl. Se obţin N-alchil


derivaţi. Betainele sunt trialchilderivaţi ai aminoacizilor (săruri puternic ionizate de trialchil-
amoniu, derivați metilați cuaternari ai aminoacizilor)

+ 3 CH3Cl
CH3-CH-NH2 CH3-CH-N+(CH3)3
- 3 HCl
COOH COO-
mediu alcoolic
alanina betaine
A.1.2. reacţia de alchilare a glicinei cu iodură de metil (CH3I) în mediu de alcool metilic
absolut;

Betaina glicinei se obţine prin încălzirea aminoacidului cu iodură de metil CH3I, în


metanol absolut (CH3OH):

CH3-OH
H3N+-CH2-COO- + 3CH3-I (CH3)3N+-CH2-COO-
- 3HI Betaina glicinei
Altă variantă a reacției, constă în tratarea acidului cloracetic cu trimetilamina la temperatură
(70°-80°C), sub reflux:

HOOC - CH2 -Cl + N(CH3)3 HOOC - CH2- N (CH3)3 Cl


acid cloracetic trimetilamina - HCl

OOC - CH2- N (CH3)3


Betaina glicinei

A.2. Reacţia de acilare a aminoacizilor


A.2.1. reacţia de acilare a grupei –NH2 a glicinei cu clorură de benzoil (C6H5-CO-Cl)

1
Aminoacizii ce prezintă în moleculă o grupă aminică primară sau secundară
reacţionează cu clorurile acide, în prezenţa unei baze, formând N-acil-derivaţi. În cele mai
multe cazuri, acilarea se realizează cu clorură de benzoil la încălzire în soluţie concentrată de
NaOH.

NaOH
H2N-CH2-COOH + C6H5-COCl HOOC-CH2-NH-CO-C6H5
glicinã -HCl benzoilglicinã
(acid hipuric)

A.3. Reacţia de condensare a grupei –NH2 a aminoacizilor


A.3.1.. reacţia de condensare a glicinei cu ureea în prezenţă de Ba(OH)2

Aminoacizii formează cu ureea, în prezenţa Ba(OH)2, ureide-acizi la fierbere sub


reflux 30 minute. Acești compuși precipită cu azotat mercuric (la rece), în prezența unei
soluții de NaOH diluat:

Ba(OH)2
HOOC-CH2-NH2 + H2N-CO-NH2 HOOC-CH2-NH-CO-NH2
glicinã uree -NH3 ureide-acizi

A.3.2.. reacţia de condensare a α-alaninei cu aldehida formică (CH2O) în mediu puternic


bazic
Prin gruparea –NH2 liberă, aminoacizii dau numeroase reacţii de condensare cu
compuşi carbonilici (aldehide şi cetone) cu formare de baze Schiff. Aceşti α-aminoacizi, care
prezintă în moleculă grupa aminică primară, reacţionează uşor cu aldehida formică (CH2O) în
mediu bazic (condensare aldolică) la încălzire; are loc astfel blocarea grupa amino (-NH2).
Prin aceasta se măreşte caracterul lor acid.

+ CH2O + CH2O CH3-CH-COOH


CH3-CH-COOH CH3-CH-COOH
NaOH NaOH
NH2 NH-CH2OH HO-H2C-N-CH2-OH

B. Reacţii specifice grupei amino (–NH2 ) și carboxil (-COOH) a aminoacidului


B.1. Reacţia de acilare a α-alaninei cu pentaclorura de fosfor (PCl5). Prin tratare cu
pentaclorură de fosfor,are loc atât acilarea grupei amino – NH2 cât şi a grupei –COOH
carboxil, iar aminoacizii se transformă în cloruri acide.

2
H2N-CH-COOH + PCl5 Cl- NH3+-CH-COCl + POCl3
CH3 CH3
clorurã acidã

C. Reacţii specifice grupei –COOH a aminoacidului.


C.1. Caracterul amfoter al aminoacizilor
Aminoacizii formează săruri atât cu acizii cât şi cu bazele. Ei se comportă ca acizi faţă de
baze şi ca baze faţă de acizi. Au caracter amfoter (neutru), evidenţiat prin formarea unui
amfion (neutru electric) în urma unui proces de ionizare intramoleculară ce are loc în soluţie
apoasă:

H3C-CH-COOH H3C-CH-COO -
+
NH2 NH3
alanina amfionul alaninei
C.1.1. Reacţia cu bazele.

Aminoacizii formează cu soluțiile apoase de hidroxizi, carbonaţi şi bicarbonaţi alcalini


la încălzire → săruri solubile în apă.

Reacţia alaninei cu o soluție apoasă de NaOH (diluat) la încălzire.

H3C-CH-COO- + NaOH dil. H2N-CH-COO-Na+ + H2O


+
NH3 CH3
Reacţia alaninei cu o soluție apoasă de NaHCO3 (diluat) la încălzire.

H3C-CH-COO- + NaHCO3 H2N-CH-COO-Na+ + H2CO3 (H2O + CO2 )


+
NH3 CH3

C.1.2. Reacţia cu acizii.


Aminoacizii formează la cald cu acizii anorganici şi unii acizi organici săruri stabile,
cristalizate, uşor solubile sau mai greu solubile în apă. Ele servesc la identificarea
aminoacizilor prin punctele lor de topire caracteristice (clorhidraţi, picraţi, sulfaţi etc.)

Reacţia alaninei cu HCl concentrat

3
H3C-CH-COO- + HCl conc. H3C-CH-COOH
+ + NH Cl-
NH3 3
clorhidrat al alaninei
Reacţia alaninei cu o soluţie concentrată de H2SO4

H3C-CH-COO- + H2SO4 H3C-CH-COOH


+ + NH (HSO )-
NH3 3 4
sulfat acid al alaninei
C.2. Reacţia de esterificare a glicinei și a α – alaninei. Aminoacizii reacționează cu alcoolii
primari; se formează esteri de aminoacizi Esterii se obţin sub formă de cristalohidraţi, prin
tratare directă cu metanol (CH3OH) sau etanol (CH3-CH2-OH) saturaţi , în mediu de (HCl)
acid clorhidric gazos , pur Esterii aminoacizilor inferiori se pot distila la presiune redusă. Ei
au caracter bazic, dat de gruparea -NH2 ; gruparea -COOH este blocată. Esterificarea cu
metanol, etanol sau alcool benzilic este adesea utilizată pentru a proteja gruparea carboxil
în cursul sintezei chimice a peptidelor.
C.2.1. Reacţia de esterificare a alaninei cu metanol saturat (CH3OH) în mediu puternic
acid ( HCl gazos pur)
Esterii aminoacizilor se obțin prin tratarea aminoacizilor cu alcool saturat, în prealabil
cu HCl pur gazos. În final se deblochează gruparea aminică prin tratare cu trimetil sau
trietilamina.

+ HCl (g) + CH3OH


H3C - CH - COOH H3C - CH - COOH - H2O
+
NH2 NH3 Cl-

O + N(CH3)3
O
H3C - CH - C H3C - CH - C
+ OCH3 - HN+(CH3)3Cl- OCH3
NH3 Cl- NH2
C.2.2. Reacţia de esterificare a alaninei cu alcool benzilic saturat (C6H5-CH2-OH) în
mediu puternic acid ( HCl gazos pur)

+ HCl (g) + C6H5-CH2-OH


H3C - CH - COOH H3C - CH - COOH - H 2O
+
NH2 NH3 Cl-

O + N(CH3)3
O
H3C - CH - C H3C - CH - C
+ OCH2-C6H5 - HN+(CH3)3Cl-
OCH2-C6H5
NH3 Cl- NH2

C.2.3. Reacţia de esterificare a glicinei cu alcool benzilic saturat (C6H5-CH2-OH) în


mediu puternic acid ( HCl gazos pur)

4
+ HCl (g) + C6H5-CH2-OH
CH2 - COOH CH2 - COOH - H2O
+ -
NH2 NH3Cl
O O
+ N(CH3)3
CH2 - C CH2 - C
OCH2-C6H5 - HN+(CH3)3Cl- OCH2-C6H5
Cl-H3N+ NH2

C.2.4. Reacţia de esterificare a glicinei cu alcool etilic saturat (CH3-CH2-OH) în mediu


puternic acid ( HCl gazos pur)

+ HCl (g) + CH3-CH2-OH


CH2 - COOH CH2 - COOH - H2O
+ -
NH2 NH3Cl
O O
+ N(CH3)3
CH2 - C CH2 - C
OCH2-CH3 - HN+(CH3)3Cl- OCH2-CH3
Cl-H3N+ NH2

Bibliografie

1. Veronica Dinu, Eugen Truția, Elena Popa -Cristea, Aurora Popescu,


Biochimie Medicală – mic tratat, Editura Medicală, București, 1998, 736 p.
2. Costin D. Neniţescu, Chimie organică, Volumul I, Colecția “Cărți mari ale
Școlii Românești”, 2015. (reeditată, ediție on-line).
3. Gh.Chiriţă, M.Chiriţă, Tratat de biomolecule, Vol.1, Editura SEDCOM
Libris, Iaşi, 2009.
4. Daniela Istrati, Florin Iordache, Compuşi organici cu funcţiuni mixte,
structură, reacţii, mecanisme, Editura Printech, 2008, ISBN 978-973-718-878-
5. Jerry March, Advanced Organic Chemistry – Reactions, mechanisms and
structure, 5th Ed., John Wiley & Sons, New York, 2001, ISBN 0-471- 58589-0.

- Partea Experimentală -
Aminoacizi şi Proteine – partea practică

Aminoacizi
1.. Reacţia aminoacizilor cu acizii minerali şi cu bazele. Aminoacizii formează săruri
atât cu acizii cât şi cu bazele.
1.a. Reacţia cu acizii.
Aminoacizii formează cu acizii anorganici şi unii acizi organici săruri stabile,
cristalizate, uşor solubile sau mai greu solubile în apă. Ele servesc la identificarea
aminoacizilor prin punctele lor de topire caracteristice (clorhidraţi, picraţi etc.)

5
În 2 eprubete, la 5 mL dintr-o o soluţie concentrată de α-alanină şi histidină în apă se
adaugă câte 2 mL soluţie concentrată 37% de acid clorhidric HCl şi respectiv 1 mL de acid
sulfuric H2SO4 98% şi se încălzeşte pe baie de apă. După răcire separă sarea (clorhidratul)
sub formă de precipitat cristalin, cu punct de topire caracteristic.

1.b. Reacţia cu bazele


Se dizolvă circa 0,1-0,2 g de aminoacid în soluţii diluate de NaOH, Na2CO3 sau
NaHCO3 la încălzire. Se obţin amestecuri clare, limpezi, ale sărurilor aminoacizilor folosiţi.

2. Reacţii de condensare cu compuşi carbonilici: 4 mL de soluţie de αaminoacid se


neutralizează dacă este necesar şi se tratează cu 4-5 picături de roşu de metil. Apare o
coloraţie galbenă, care la adăugare de formaldehidă (circa 3 mL) trece în roşu intens cu o
tentă portocalie. Se realizează experimentul în 3 eprubete ce conţin soluţii apoase de
histidină, glicină şi α-alanină.

3. Reacţia de diazotare a aminoacizilor aromatici cu grupe aminice primare cu nitrit


de sodiu şi acid clorhidric şi cuplarea produşilor de reacţie formaţi: 0,1 g aminoacid se
tratează într-o eprubetă cu 1,5 mL HCl diluat şi se răceşte amestecul la circa 0ºC circa 10
minute , apoi se tratează cu 1,5 mL soluţie NaNO2, 10%. Amestecul se toarnă peste o soluţie
puternic alcalină de β-naftol, fenol sau α-naftol drept componente de cuplare.. Se obţine un
precipitat roşu, roşu--orange caracteristic de colorant azoic. (o coloraţie roşie caracteristică în
volumul de soluţie).Se folosesc soluţii apoase de aminoacizi aromatici (histidină, triptofan,
fenil-alanină)

4. Reacţia aminoacizilor cu ninhidrina. Este o reacţie specifică de identificare şi


dozare spectrofotometrică a grupelor aminice primare libere din moleculele aminoacizilor.

Ninhidrina (IUPAC: 2,2 Dihidroxiindan-1,3 diona) sau:

Indan-1,2,3 – triona (obţinută prin deshidratarea intramoleculară a 2,2 Dihidroxiindan-


1,3 –dionei)

Se aduc aproape de fierbere în 3 eprubete câte 2 mL soluţie apoasă neutră de


aminoacid (α – alanină, histidină şi glicină) cu câte 1 mL de soluţie apoasă ninhidrină 0,1 % .
Soluţia capătă de cele mai multe ori o coloraţie albastru-închis, mai rar roşie sau violet.
Reacţiile au loc numai la încălzire (circa 60-70ºC).
6
Proteinele

5. Reacţii de precipitare ireversibilă a proteinelor în soluţie apoasă, prin tratare cu


acizi minerali (HCl, H2SO4) şi unii acizi organici (CH3COOH, Cl3C-COOH). Fenomenul se
datoreşte deshidratării moleculelor proteice, neutralizării sarcinilor lor electrice (particulele se
aglomerează foarte uşor) şi formării de proteinate acide insolubile. Excesul de acizi minerali
dizolvă precipitatele formate, în timp ce excesul de acizi organici nu dizolvă aceste
precipitate. În 3 eprubete se măsoară câte 3 mL din soluţia apoasă a unei proteine (albumina)
peste care se adaugă în porţiuni cu grijă în porţiuni câte 1,5 mL de soluţie apoasă de acid
clorhidric 15 % , H2SO4 15%, respectiv acid acetic CH3COOH, 15%).Se observă fenomenele
care au loc în cele 3 eprubete.

6. Reacţii ale proteinelor cu sărurile metalelor grele. Cantităţi mici din sărurile
metalelor grele reacţionează cu soluţiile proteice şi formează precipitate. Precipitatele formate
cu sărurile de plumb şi cupru sunt solubile în exces de reactiv. În şase eprubete se măsoară
câte 3,5 mL de soluţie apoasă proteică. În prima eprubetă se adaugă circa 1,5 mL de soluţie
CuSO4, 1%, în a doua 1,5 mL de soluţie de (CH3COO)2Pb , în a treia 1,5 mL de soluţie
apoasă de HgCl2. În eprubetele 4 şi 5, peste soluţia proteică se adaugă exact câte 1,5 mL
soluţii apoase de nitrat mercuros Hg2(NO3)2, respectiv nitrat de cadmiu Cd(NO3)2. Se obersvă
apariţia precipitatelor caracteristice.

7. Reacţia proteinelor cu solvenţii organici. În trei eprubete se măsoară circa 3,5 mL


soluţie de proteină. câte 0,2 mL soluţie apoasă de acid acetic, 0,5 mL soluţie NaCl şi 2,5 mL
alcool etilic sau metilic absolut, clorură de metil şi cloroform. Se observă precipitarea
proteinei.

8. Reacţia xantoproteică (reacţie de culoare). Este o reacţie caracteristică în special


proteinelor care conţin în molecula lor aminoacizi cu nuclee aromatice. Se tratează într-o
eprubetă circa 4 mL de soluţie proteică cu 1 mL soluţie HNO3, 60%. Se formează un
precipitat galben care se dizolvă prin încălzire. După fierberea soluţiei pe baie de apă se
observă apariţia unei coloraţii galbene în eprubetă. Se răceşte sub jet de apă şi se alcalinizează
cu amoniac concentrat sau o soluţie de NaOH, 20% când culoarea galbenă devine portocaliu
intens.
OH OH
O 2N NO2
+ 2 HO-NO2
- 2 H2O

CH2 CH2
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
tirozina dinitro-tirozina

9. Reacţia biuretului (reacţie de culoare) Este singura reacţie a legăturii peptidice.


Reacţia se numeşte astfel deoarece biuretul (substanţă ce se obţine prin încălzirea ureei la
170-175°C) dă o astfeld e reacţie.

7
NH2
O=C NH2
NH2 O=C
170 -175°C
+ NH (1)
- NH3
NH2 O=C
O=C NH2
NH2
uree biuret

NH2 NH2 NH2


O=C O=C C=O (2)
CuSO4
2 NH NH NH
(NaOH) 2+
O=C O=C Cu C=O
NH2 NH2 NH2

biuret complex violet

Într-o eprubetă se măsoară circa 4 mL soluţie proteică peste care se adaugă 1 mL


soluţie NaOH 10% şi circa 0,4-0,5 mL soluţie CuSO4, 1-2%. Apare o coloraţie violetă datorită
prezenţei în soluţie a unui derivat peptidic sau proteic cupro-alcalin, care îşi schimbă culoarea
în timp în albastru.

10. Reacţia Liebermann


Se coagulează prin încălzire circa 6 mL solutie proteică , se decantează cât se poate de
bine tot lichidul rămas, iar coagulul se introduce în 6 mL HCl concentrat. Se încălzeşte încet
până la redizolvarea completă a coagulului, când apare o culoare violet, care devine din ce în
ce mai brună. Încălzirea cu HCl concentrat determină transformarea zaharurilor existente în
molecula substanţelor proteice în nuclee furfurolice care se condensează cu fenolii (tirozina)
prezentă în macromoleculele proteinelor, cu formarea de coloraţii violete. Albuminele din
albuşul de ou dau intens reacţia Liebermann.
H
OH OH
C O CH2OH
H+(HCl)
+
OH
HOH2C O CHO
CH2 CH2
Hidroximetil- furfurol
CH-NH2 CH-NH2
COOH COOH
Tirozina violet

8
11. Reacţia Pettenkoffer Triptofanul rezultat în urma hidrolizei parţiale a proteinei
reacţionează cu hidroximetil-furfurolul format din zaharoză în prezenţa H2SO4 concentrat. Se
obţine un compus colorat în roşu.

CH2-CH-COOH
NH2
N
H
Triptofan
La 2 mL soluţie proteică se adaugă 0,1 mL soluţie de zaharoză 2,5% se agită iar apoi
se adaugă cu atenţie 2 mL H2SO4 concentrat., prin prelingere pe pereţii eprubetei. La limita de
separare dintre cele două soluţii apare un inel colorat în roşu.

12. Reacţia sulfului Aminoacizii cu sulf în moleculă formează, în prezenţa unei soluţii
de NaOH, sulfură de sodiu, care prin tratare cu acetat de plumb formează un precipitat negru
de sulfur de plumb.

CH2-SH CH2-OH

CH-NH2 + 2NaOH CH-NH2 + Na2S + H2O

COOH COOH
Cisteinã Serinã

Na2S + Pb(CH3COO)2 PbS + 2CH3COONa

La 4 mL soluţie proteică se adaugă un volume egal de NaOH, 30% într-o eprubetă.


Conţinutul se încăzeşte circa 15 minute pe baie de apă. După răcire se adaugă 3 mL de soluţie
de acetat de plumb 10%. Apare un precipitat negru ; se formează sulfura de plumb, PbS↓.

13. Reacţia proteinelor (albuminei) cu ninhidrina. Se aduce aproape de fierbere într-


o eprubetă circa 4 mL soluţie apoasă de proteină peste care se adaugă exact 3 mL de soluţie
apoasă ninhidrină 0,1 % . Soluţia capătă de cele mai multe ori o coloraţie albastru-închis, mai
rar roşie sau violet. Reacţia chimică are loc numai la încălzire (circa 80ºC) pe baie de apă sau
bec de gaz.

Importanţa biologică a hidroxiacizilor. Acidul glicolic (α-hidroxiacetic), este întâlnit


în strugurii necopţi, frunzele de viţă sălbatică. Este folosit în industria adezivilor, polimerilor
biodegradabili, detergenţilor. Acidul lactic (α-hidroxipropionic) răspândit în laptele acru sub
formă de amestec racemic. Este folosit în industriile farmaceutică, alimentară, textilă. Acidul
malic (monohidroxisuccinic) se găseşte în fructele necoapte, în special în mere şi struguri.
Acidul tartric (2,3-dihidroxisuccinic) acid dicarboxilic se găseşte în fructe liber, sau sub formă
de săruri. Este folsit ca acidulant, în industria alimentară. Acidul citric este un acid
monohidroxitricarboxilic ce este răspândit în citrice (lămâi, portocale, grapefruit în
concnetrații mari), în zmeură, coacăze şi alte fructe, liber sau ca sare acidă de potasiu. Este

9
folosit la obţinerea de preparate farmaceutice şi în cosmetică, la obţiberea de loţiuni
astringente acide, la controlul pH-ului în şampoane, în industria alimentară etc. Toţi
hidroxiacizii sunt intermediari importanţi folosiţi la sinteza unor compuşi organici cu
importante roluri în organism (de exemplu acidul piruvic obţinut din acid lactic, este un
intermediar important ce rezultă prin catabolismul glucozei , în urma glicolizei ). Acizii
fenoli – acidul salicilic cu importante proprietăţi antiseptice, folosit la conservarea unor
alimente şi băuturi. Este intermediarul de bază din care au fost obţinute o parte din
antiinflamatoarele nesteroidiene de sinteză. (salicilatul de metil, salicilamida, salicilatul de
sodiu, acidul acetilsalicilic etc.). Folosit în terapeutică pentru combaterea reumatismului, a
durerilor articulare și musculare mici și moderate, ca sare de sodiu sau sub formă de acid
acetilsalicilic sau salicilat de metil. Are acțiune analgezică, antiseptică, precursor al
antiinflamatoarelor nesteroidiene pe bază de salicilați. Acidul salicilic a fost descoperit și
izolat pentru prima dată din frunzele verzi și din ramurile tinere de salcie, unde există în
concentrații foarte ridicate.

Importanţa biologică a aminoacizilor: α-aminoacizii joacă roluri foarte importante în


organsimul uman: Există 8 aminoacizi esenţiali, de o importanță majoră, indispensabili
pentru organism (în special în procesele de creștere și dezvoltare ), dar care nu pot fi
sintetizați în organism. Necesarul este satisfăcut doar prin aport alimentar extern (alimente
bogate în proteine). Acești aminoacizi sunt sunt: Izoleucina (Ile), Leucina (Le), Lizina (Lys),
Metionina (Met), Fenilalanina (Phe), Treonina (Thr), Triptofanul (Trp) și Valina (Val)
- participă activ şi direct la biosinteza proteinelor;
- la sinteza de vitamine şi de poliamine;
- sinteza bazelor purinice şi pirimidinice (care intră în structura ADN –ului și a
ARN – acizii nucleici);
- la sinteza de molecule active biologic;
- ca sursă importantă de energie (scheletul lor hidrocarbonat→ în biosinteza
glucozei);
- formează situsul activ al enzimelor;
- intră în structura coenzimelor;
- rol important în transmiterea impulsului nervos în organism;
- participă la conjugarea cu compuşi endogeni şi exogeni.
Aminoacizi neesenţiali;(cu roluri importante, care pot fi sintetizați de organism) sunt:
asparagina, acidul aspartic, glutamina, cisteina, cistina, serina, glutationul, glicina, histidina,
prolina, taurina.
Acidul glutamic are un rol major in detoxifierea organismului, glutamina obținută
prin aminarea lui este recomandată pentru combaterea oboselii, a depresiei. Glicina intervine
în sinteza hemoglobinei; ca precursor al glutationului; glicina se combină cu acidul colic și
formează glucocolați (săruri biliare) cu rol deosebit în digestie. Serina participă la sinteza
cefalinei și stingomielinei. Arginina trece în ornitină, care permite sinteza spermidinei și
sperminei, prolamine considerate principali factori de creștere.Tirozina este precursorul a doi
hormoni tiroidieni și anume: triiodotironina T3 si tiroxina T4. De aceea, tirozina este deosebit
de importantă în eliminarea dereglajelor tiroidiene. Se remarcă că tirozina este precursor al
adrenalinei și noradrenalinei (catecolamine), substanțe cu un rol important în păstrarea
echilibrului psihic. Triptofanul conduce la formarea serotoninei care este un vasoconstrictor
puternic, un bun stimulator al contracției mușchilor netezi, un excelent neurotransmițător al
sistemului nervos

10

S-ar putea să vă placă și