Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
x 1 0, x . c)
2
Noţiunea de lege de compoziţie. 1. a)a 3; b) Prin calcul obţinem
ac
a 2, b 2, c 6 şi b ; d) a 3, b 6, c 12 şi b ac . 2)a)
2
x 2; b) x ,1 ; c) x 2;1 ; d) b ac . x 0. 3) a) x 4; b) x 0,1; c) x 2 . 4.
c) x 2a 1, y 2b 1, a, b , x y 2 2ab 1 .13) a )a 30; b)a 90; c)a 2;
ax by 2a by
d )20; e )6; f )a 1. 14)i) lim 2,2 ,
x 2 4 xy 4 2y
2a by 2a 2b
ylim 2,2 a b
2 4 2y 0
a b 4, 4 . ii) d) a 0,1 15ii). Exemplu: a)
lim 2a by 2a 2b a 2,2
y 2 4 2y 8 2
5 3
a 5, b 2, a b 7; b) a , b , a b 2; c) a 1 3, b 1 3, a b 4. 21)
3 5
b)G det X X H și folosim: det X Y det X Y 22. f a fb f ab ; 24. b) Legea
" " nu este asociativă, iar celelalte legi sunt asociative. 25. c) a b 1 sau a b 0 pentru legea
" " , c 2 pentru legea " " , iar pentru legea " " , a b 1 sau a b 0 .
2
26) a ) 1,1 , 3, 3 ; b) 2, 1, 0 ; c) 1, . 30) a b 31. a ) 9; b )5; c )2; d )1; e ) nu există;
3
1
f )e 1 3 e; g ) A ; h) I 2 X 0 ; i )1 1 0 5; j ) 1, 0 . 32. Dacă e este elementul neutru,
2
atunci e x x e x, x 2n 2 , n și obținem e 1. Cum 1 2 nu există element neutru.
34. Pentru legea " " , a b 1, e 1 , pentru " " : c e 2 , iar pentru legea
" ": a b, c a 2 a , e 1 a, a . 36. a)e 2, x ' x 4; b) " " nu are element neutru, deci
nu există elemente simetrizabile;
x 1
c) e 1, x ' , x \ ; d) x 0;1 d )e 2;0 ' 0,2 ' 2, 1'; f )e i 1,
2x 1 2
9
ix 2
x'
x i
,x
\ i ; g )e 1 e , x ' 1 e
3
ln x 1
, x 0, \ 2 ; h )e 1, x ' x ;
x ', y ' x1 , yx , x 0, y
i )e 1, 0 , 37.a) e 12,5' 19; b)e 11 şi x 9;11 ; c )0 şi
2; d )e 4 şi 2 ' 16 e) X a X b X a b , a, b , elementul neutru este I 2 X 0 şi
simetricul lui X a este X a , a ; f) X a X b X 2ab , a, b elementul neutru
1 1
este X şi simetricul elementului X a este X , a \ 0 . 38.b) x 1 ; c) inducţie.
2 4a
n 1 n
40) a )1; b )2; c)1 1 x 1 . .41) i )" " este asociativă, are element neutru pe e 1 și
62
6 6x 5
x \ , x ' . 42) i)a) 1; b) 1; ii )e 4,1' 3, 3 ' 1, 4 ' 4, 2 '. 43. b)a 2;
7 7x 6
c )2; e) x 2; 4 . 44. a) Din x 1 şi y 1 deducem că log 2 x log 2 1, log 2 y log 2 1. Cum
log 2 1 0, prin adunarea inegalităţilor obţinem log 2 x log 2 y 0 şi x y 1; c) 1006 2014 .
n n 1
45. a) e 0 element neutru pe 0; ; c) .
2
a 0;ln n 1 .52. ii) " " este asociativă, e 3 și simetricul lui x este x ' 6 x , x 1, 5 .
63
asociativă, elementul neutru este I 2 G . Din det X 0 rezultă că pentru orice X G
există X 1 şi arătăm că X 1 G. c) I 2 . 7.) a) I 3 A 0 ; c ) Înmulţirea matricelor este
asociativă, e I 3 X 0 , A' x A1 x A x , x ; c) X 10! . ii)
1
a ) A x A y A x y 2 xy G , x, y \ b)" " matricelor este asociativă, e A 0
2
x 1
A' x A , x . c) A 0 . iii) a ) I 3 M 1,0 ; b)M x, y M u ,t M xu 2ty , xt yt yu ,
2x 1 2
det M x, y M u ,t det M x, y det M u ,t 11 18.i) a)1 1 0 3,12 3 02 1 . c)" " numerelor
1 a b 3
este asociativă, e 1, x 1 2 a b 3 G . c ) Notăm x 2 3 G . Din b)
a b 3 a 3b
2
b a 4 9
k
infinită şi B G . 9. b) cos t ,sin t 1,0,1 t k c) Înmulţirea matricelor este
2
asociativă, elementul neutru este I 2 X 0 , iar simetricul oricărui element X t G este
X t G .10. a)16 24 42 M P; b) Dacă 2n , 2k M , n, k rezultă că 2n 2k 2n k M ,
iar dacă n2 , k 2 P, n, k rezultă că n2 k 2 nk P, n, k . Înmulţirea numerelor este
2
6 2 6 4 4
b) deducem xyxy x 2 y 2 , iar prin simplificare la stânga şi la dreapta cu x, respectiv y , obţinem
yx xy. 14. a) Fie G a1 , a2 ,..., an şi a G. Pe linia lui a apar elementele a a1 , a a2 ,..., a an .
Dacă pe linia lui a ar apărea două elemente egale, de exemplu a ai a a j , i j, atunci prin
64
simplificare cu a se obţine ai a j . Contradicţie. b) Folosim a). c) Fie G a1 , a2 ,..., an şi a G.
Pe linia lui a apar elementele a a1 , a a2 ,..., a an care coincid cu a1 , a2 ,..., an , mai puţin
ordinea. Dacă G este comutativ, prin compunere obţinem a a1 ... a an a1 ... an ,
a a ... a a1 a2 ... an a1 a2 ... an , de unde deducem concluzia a n e. 15. c)
n ori
Elementul neutru al grupului este f e , unde e este elementul neutru al grupului G. Simetricul
oricărui element f a F G este f a ' F G , unde a ' este simetricul elementului a G
MORFISME ŞI IZOMORFISME. 2.b) a 1 . 2-6. Folosim definiţiile morfismului şi
izomorfismului de grupuri. 7. Dacă f : este un izomorfism între cele două grupuri,
atunci din bijectivitate rezultă că există x astfel încât f x 2. Cum
x x x x x x x
2 f x f f f rezultă că f 2. Dar , deci f , adică
2 2 2 2 2 2 2
2 . Contradicţie. 9. a) Din bijectivitatea lui f rezultă că f G, deci G . Folosind
definiţia izomorfismului x, y , f x y f x f y obţinem
2 x y 1 2 x 1 2 y 1 . Notând 2 x 1 a, 2 y 1 b , deducem că
a b a b 1, a, b G . b) G 3, , x y xy 3x 3 y 6 . d) G 3, ,
1
a b
2
a 3 b 2 3. 10. a )a 1, b 2; b)b 6, a . 12. c) g : G,
1 i 3 n n
n
Din f An 1, 3 2 n cos i sin . Pentru n 2013 , avem
3 3
f A2013 1, 3 2 cos 671 i sin 671 2 0i , de unde deducem
2013 2013
f x 2 3i nu are soluții în , deci f nu este surjectivă. c) Presupunem că există
f: izomorfism între cele două grupuri. Cum f este bijectivă, obținem că
y
, x : f x y, iar din f morfism, deducem că
f x y f x f y , x , y
. Dacă y x f 2x f x f x , x , Înlocuim x
65
x x x
cu și avem f
f x , x . f f x . Dacă f x 2 ( f este
2 2 2
x
bijectivă, deci 2 Im f ) f 2 - contradicție. 19. Din proprietățile morfismului
2
obținem f 0 0 și f x f x , x a) Din f x y f x f y , x, y deducem
f x xf 1 , f 1 endomorfismele lui , , iar pentru f 1 1;1 se obţin singurele
automorfisme ale grupului. b) c)
Din 0 f 0 f 1 1 ... 1 f 1 ... f 1 nf 1 deducem că f 1 0 . Dacă
de n ori
de n ori
a n
, deducem că f a af 1 0 . d) Din f x y f x f y , x, y şi deducem că
f 2 f 1 1 f 1 f 1 2 f 1 ,..., f n nf 1 , n , f 1 . Dacă
n , 0 f 0 f n n f n f n , deci f n nf 1 , n . Apoi
k 1 n 1 1 1
f kf , k , n , n 0 . Din f 1 f f ... nf , deducem că
n n n n n n
1 f 1 1 k k
f , n , de unde obţinem că f 1 0 şi f 0 . Deci f 0, .
n n n n n
GRUPURI FINITE
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
1. 3 e, , , , , , e , , , ,
1 2 3 2 3 1 3 1 2 1 3 2
1 2 3 1 2 3
, . Tabla compunerii permutărilor
3 2 1 2 1 3
e
e e
e
e
e
e
e
Compunerea permutărilor este compunere de funcţii, deci este asociativă. Elementul neutru este
permutarea identică e şi orice permutate este inversabilă (orice funcţie bijectivă este inversabilă)
e1 e, 1 , 1 , 1 , 1 , 1 .b) 3 e; c) e, , 2 , 3 elemente.
66
1 2 3 4
ii) a) 1 4 ; b) x , y ; c)e. 2) i) b) 3; c) n 3 ii) a) Să se rezolve în
1 2
2 4 1 3
10
, ecuaţia x 2 8 .b) 5 ;c) 2, 4, 6,8, 0 5.b) a, b 0,1, 2,3, 4 , deci G are 52 25
I2 A I2 A 0 1 2 3
I2 I2 A I2 A 0 0 1 2 3
A A I2 A I2 1 1 2 3 0
I2 I2 A I2 A 2 2 3 0 1
A A I2 A I2 3 3 0 1 2
f :G 4 , f I 2 0, f A 1, f I 2 2, f A 3
8. a)ord 3 2; b) 0,3 ; c)ord 3 6; d ) 1, 2,3, 4,5, 6 ; e) f 0 1, f 2 2 f 2 f 2 6,
f 2 2 2 f 2 f 2 f 2 9 2 . Deci f 0 2 . Contradicţie.
SUBGRUPURI
1.Folosim definiţia subgrupului sau proprietatea „ x, y H x * y ' H ” a) Dacă x, y 2 ,
atunci n, k astfel încât x 2n, y 2k şi y ' y 2k . Din x y ' 2n 2k
1
2 n k 2 , n k . 3.c) f : G , f x ln x. 5. i) x ' 3 , x G . Fie
x3
x 3
x, y H , atunci x y ' 3 , x y ' 3 şi x y ' H . 6. a ) Dacă z U n , atunci z n 1 şi
y 3
1 z 2 k 2 k 2 n k 2 n k
z' z , z cos i sin , k 0, n 1 şi z ' cos i sin ,
z zz n n n n
n
1 x x xn
k 0, n 1 . Fie x, y U n , atunci x 1, y 1 , x y ' x , x y ' n 1 , deci
n n n
y y y y
xy ' U n . 7. b1) ; b 2) . 4)3 ; 5) . 8. d) f : G , f A k k 1, k .
INELE
1. Folosim definiţia inelului.a) , este grup abelian,
, monoid comutativ, " " este
distributivă faţă de " " , adică x y z x y x z , x, y, z . Elementul neutru faţă de
" " este e 3. Din x 3, y 3 rezultă că x y 3 , adică , , este inel fără divizori ai lui
zero.2. i) b) 1 2 ... 5 3,1 2 ... 5 0; c) 1,3,5, 7 iii) a)2; b)1; c)0; d )4; iv)
1 4 4 1
a) det A 2, 2 3, A ; b) det B 3,3 3, B1 B; c) det C 2, iar 2 nu este inversabil
2 4
în 4 ; c) det D 6, iar 6 nu este inversabil în 4 ; vii)a) ”” este asociativă,
, , , ,
e 1, 0 0, 1 1, 2 4, 4 2, 3 nu este simetrizabil; viii) det A 5a 2 1, 2, 4,5, 7,8 ,
67
a 6,8,3,5, 0, 2
3. b)a 1, b 3; c) x 1;5 6. a ) x 1,3 ; b) 1,3 ;
2 2 2 0 0 0
O2 ; c) A, , este inel cu divizori ai lui zero. 8. a )a b 1,
2 2 0 2 0 0
O2 O2
c 6; b) 1, 2 . 8. c)
7 , este grup cu 6 elemente, deci x 6 e 1, x
7 , iar
x2012 x63352 x6335 x2 x2 , x
7
g 2X 3 2X 2 1. b) g X 3 X 2 2X 2 şi g 2X 3 X 2 X 2 .
Operaţii cu polinoame.
2.ii) a)a 2, b 3, c 4, d 10; b)a 1, b 1, c 7, d 10; c)a i, b 0, c 3i, d 1 i.
68
2 2
3. i) a ) X 2 şi X 1; b) X 1 şi . X 1 .
2 2
Împărţirea polinoamelor. 3. a) Aplicăm algoritmul împărţirii şi obţinem câtul X 2 3 X 8 şi
restul a 18 X b 16 . Egalând restul cu X 1 şi identificând coeficienţii, obţinem
a 17, b 15 . Altă metodă ar fi aplicarea teoremei împărţirii cu
rest. b)a 12, b 9; c)a 0, b 2; d )a 0, b 1; e)a 2, b 5 .
4) a)q 3 X 2 X , r 2; b)q 2 X 2 2 X 3, r 2; c)q X 3 2 X 2 4 X 7, r 14. 5. Aplicăm
teorema restului: restul împărţirii lui f la X a este f a . a) f 1 3;
b) f 1 10; c) f 3 14; d ) f 3 5. 6. a ) Din f 1 2 , rezultă că
a 2; b ) Din f 1 3 , rezultă că a 1; c) f 1 6, f 2 3 a b 3;
d ) f 1 1, f 2 4 a 3, b 2; e) f 1 1, f 3 4, a 3, b 11 f ) f i 3 de unde
a 1, b 5 . 8. Se aplică teorema împărţirii cu rest.
a) X 11 X 2 1 q r , grad r grad X 2 1 . Obţinem r aX b, a, b şi
X 11 X 2 1 q aX b . Luăm x 1 şi apoi x 1 (rădăcinile împărţitorului) şi obţinem
sistemul 1 a b, 1 a b cu a 1, b 0 şi r X ; b) X ; c) X 2 ; d ) 299 1 X 1 ;
e) f 1 r 1 , f ' 1 r ' 1 f ) f 1 r 1 , f ' 1 r ' 1 , f '' 1 r '' 1 , unde
f ', f '' reprezintă derivata, respectiv derivata de ordinul doi a funcţiei polinomiale f asociată
deîmpărţitului. 9. a)4; b)5; c) X 5. 10. a)3; b)1; c) X 2. 11. a ) 4; b) 5;
c) X 5. 12. a )0; b)0; c) 2 X 2. 13.a) a)a 5, b 6; b)a 8, b 1; c)a 4, b 5;
d )a 2, b 5. 14. b) X ; c)2011.
f 1 f 1 32012 1
15. a)a0 f 0 1 2 , a1 f ' 0 2012 1 2
2012
2011
; b)
2
2
2011
2
, cu
32012 1
32012 1 4 1 1 4 2 , de unde 22011 2 1 .c) Restul este de forma
2012
2
r aX 2 bX c . Aplicând teorema împărţirii cu rest şi luând x 2 şi x 1 ( 1 rădăcină multiplă
a lui f ), obţinem f 1 r 1 , f ' 1 r ' 1 , f 2 r 2 şi r 2012 X 2 6036 X 4025 .
16. a) b 1, b , b ; c)a 0, b 2; c)2013 1006.
DIVIZIBILITATEA POLINOAMELOR2. a) f X 4 2 X 3 28 X 2 8 X 96
b) g 2 0; c) restul împărţirii lui f prin g este egal cu 0. 3. a) f 2 0, f ' 2 0;
b) f 2 0; c) f X 2 X 2 X 2 2 X 2 . 4. a) f 1 0; b) f ' 1 0; c)99.
5. a) f 3 0 şi a 2; b) f 2 0 şi a 1; c ) f a 0 şi a 2; d) a b 1;
e) a 12, b 12; f) a 1, b 2 ; g) a 3, b 3 . 6. Folosim proprietatea „ f g orice
rădăcină a lui g este rădăcină şi a lui f . ” Cum g X 2 4 X 3 are rădăcinile 1 şi 3 , rezultă că
f 1 0 şi f 3 0 , de unde a 5, b 6. b) f 1 0, f 2 0; c) f i 0 şi
a 4, b 1; d ) f 1 0, f ' 1 0 şi a 1, b 1; e) f 1 0, f ' 1 0, f '' 1 0 .
69
7. Folosim proprietatea „ f g orice rădăcină a lui g este rădăcină şi a lui f . ”a) Cum
rădăcinile lui g sunt i , atunci arătăm că f i 0 şi f i 0 . Deoarece f X , folosind
faptul că f a bi f a bi , a, b , era suficient să arătăm doar că f i 0 . b) Fie
rădăcină a polinomului g. Atunci 2 1 0 şi 3 1. Calculăm
f 1 3n 2
2 6 n 1
6 n 1
3n 2 0 .c) Fie rădăcină a polinomului g . Atunci
1
2
6n2 2
n 1
2 1 0 , 3 1 şi 6 1 . Calculăm f 1
3 n 1
3n 2 0 .
1
2
c ) a 3 3; d ) a 1; e)a 0; f )a 1 i .2. Calculăm f 0 , f 1 ,..., f n 1 ) şi folosim
70
7. a) 0; b ) Din a ) rezultă că x1 1 şi f X 1 , de unde f X 1 X 2 5 X 6 şi obţinem
soluţiile x2 2 şi x3 3 . c) f X 1 X 2 X 3 . 8) a) f 1 0, f 2 0; b) x1 1,
1,1,3.5 .c) Presupunem că ecuaţia are soluţii reale şi în progresie geometrică. Atunci
x1 x2 x3 x4 15 x14 r 6 15, r raţia progresiei. Contradicţie. 33. b) Din a) rezultă că media
aritmetică a soluţiilor este egală cu media geometrică, deci x1 x2 x3 x4 2 şi a 8, b 24 .c)
Din x12 x22 x32 x42 64 2a 0, a 32 , rezultă că ecuaţia are cel puţin două soluţii din
\ , deci ecuaţia poate avea cel mult două soluţii reale.34. b)0; c ) Folosind b) deducem că
x1 x2 x3 x4 1 şi a 4, b 1 . 35. a)q X , r 1;c) 4. 36. Din x12 x22 x32 x42 4 şi
x12 , x22 , x32 , x42
rezultă că x12 x22 x32 x42 sau x12 x22 x32 0, x42 4 . Cum
x1 x2 x3 x4 0 , deducem că x1 x2 1 şi x3 x4 1 şi b 1;b) Presupunem că f n are o
rădăcină întreagă k . Atunci există q X astfel încât fn X k q . Deoarece
f n 2 2 k q k şi f n 3 3 k q k sunt numere întregi impare, atunci 2 k şi 3 k sunt
numere întregi impare. Cum suma a două numere impare este un număr impar, atunci 5 2k este
un număr par. Contradicţie. c) Presupunem că există q, p X , astfel încât
X 3 X 2k 1 qp , cu grad p 1, grad p 2 . Avem
71
X 3 X 2k 1 aX b cX 2 dX e . Prin identificarea coeficienţilor, obţinem sistemul
ac 1, ad bc 0, ae bd 1, be 3 , sistem care nu are soluţie în . e) Notăm cu
f f n1 f n2 f n3 X 3k
X 3 p 1
X 3n 2
, k , p, n . Dacă este o rădăcină a polinomului
g 1 X X 2 , atunci 1 2 0 , 3 1 şi f 0 , deci f g.
37. Se foloseşte definiţia rădăcinii unui polinom. a) Fie a soluţie a ecuaţiei date. Atunci
a 3 2a 2 8a 0
f a 0 a3 2a 2 8a a 2 2a 8 3 0 2 , cu a 4; 2 . Cum şi
a 2 a 8 0
Pentru x impar, avem ax3 bx 2 cx d 0 ( a b c este par, de unde a, b, c sunt toate trei
par impar
pare sau două dintre numere sunt impare şi unul par). Contradicţie. d) Cum
g det A xB xC det B xA xC este un polinom de grad cel mult 3 care se anulează
pentru 4 valori distincte, deci g este polinomul nul. Atunci g 0 0 , adică det A det B .
REZOLVAREA ECUAŢIILOR CU COEFICIENŢI ÎN , ,
1. Polinoame cu coeficienţi reali. 1. a) x1 2i, x2 2i, X 4 2 X 3 3X 2 8 X 4 X 2 4 şi
ecuaţia este echivalentă cu x2 4 x2 2 x 1 0 , iar x3 1 2, x4 1 2 .
1 i 3 3
b) x1,2 , x3,4 ;c) x1,2 1 i, x3 2; d) x1,2 2 i, x3,4 i. 2. a)
2 3
x1 i, x2 i , x3 3 2i, x4 3 2i, f X x1 X x2 X x3 X x4 ; b)
x1 1 2i, x2 1 2i , x3 3, f X x1 X x2 X x3 ;
1 i 3 1 i 3
c ) x1 3 2i, x2 3 2i , x3 , x4 , x5 1,
2 2
f X x1 X x2 X x3 X x4 X x5 ; d ) f X 1 i X 1 i X 1 .
2
72
1 i 3
2. Polinoame cu coeficienţi raţionali.1. a) x1,2 2, x3,4 ; b)
2
1 i 3
x1,2 3 3, x3,4 ; c) x1,2 3, x3,4 1 i; d)
2
x1,2 1 5, x3 x4 1. 2. a) x1,2 2, x3,4 3, f X 2
X 2 X 3 X 3
3. a)b 2a 4, b ; b)a 21, b 5; 4. a ) x 3, x 3, f X 3 X 3 şi
1 2
a ib i
73
xk i 2 k 2 k
cos i sin , k 0, n 1 deducem rădăcinile xk , k 0, n 1 ale lui f .4.
xk i n n
a )1 şi 0; b) S 0. 6. Ecuaţii bipătrate.1. Notăm x 2 t şi obţinem o ecuaţie de gradul al doilea
cu soluţiile t1 şi t2 . Revenind la notaţie, obţinem două ecuaţiie binome x 2 t1 şi x 2 t 2 . Soluţiile
celor două ecuaţii binome vor fi soluţiile ecuaţiei bipătrate.
1
a) 1, 2; b) 1, 3i; c) 1, ; d ) 1, 2i 2. Notăm a) x3 t; b) x5 t ; c) x 4 t şi obţinem ecuaţii
2
cu soluţiile t1 şi t2 . 3. Notăm x 2 t şi punem condiţiile: 0, t1 t2 0, t1t2 0 .
6. Ecuaţii reciproce 1. i) x1 1 este rădăcina unei ecuaţii reciproce de grad 3, deci f X 1 .
Câtul împărţirii este un polinom de gradul al doilea ale cărei rădăcini le putem afla. a) x1 1 şi
1 i 3
ecuaţia devine x 1 x2 x 1 0 cu x2,3 ( X 2 X 1 este câtul împărţirii lui f prin
2
1 17 1
X 1 ); b) 1, i; c) 1, 2 3; d ) 1,1,1; e) 1, ; f ) 1, 2, . ii) a ) Împărţim cu x 2 ,
2 2
1 1 1
x4 2 x3 2 x2 2 x 1 0 : x 2 şi obţinem x 2 2 2 x 2 0 . Notăm x t , rezultă că
x x x
1
x 2 2 t 2 2 şi obţinem ecuaţia t 2 2t 0 cu soluţiile t1 0, t2 2 . Revenind la notaţie
x
1 1
obţinem ecuaţiile x 0 şi x 2 cu soluţiile x1,2 i, x3 x4 1.iii) x1 1 este rădăcina
x x
unei ecuaţii reciproce de grad 5, deci f X 1 . Câtul împărţirii este un polinom de gradul al
patrulea ale cărei rădăcini le aflăm ca la punctul ii).a) a) x1 1 şi ecuaţia devine
1 i 3
x 1 x4 x3 2x2 x 1 0 cu x2,3 ( X 4 X 3 2 X 2 X 1 este câtul împărţirii
2
lui f prin X 1 ). Pentru obţinerea celorlalte 4 soluţii, rezolvăm ecuaţia reciprocă de gradul
1 i 3
4: x 4 x3 2 x 2 x 1 0 şi obţinem soluţiile x2,3 i, x4,5 . 2. a)Ecuaţia are soluţia
2
x1 1, iar celelalte două soluţii se obţin din ecuaţia x 2 ax 1 0 . Pentru ca ecuaţia să aibă o
singură soluţie, punem condiţia 0. Cum a 2 4 , rezultă a 2 4 0, cu a 2. b) Ecuaţia
are soluţia x1 1, iar celelalte două soluţii se obţin din ecuaţia x 2 a 1 x 1 0 . Se impune
condiţia 0. Cum a 2 2a 3 , rezultă a 2 2a 3 0, cu a , 1 3, .c) Împărţim
1 2
egalitatea cu x 2 şi ataşăm funcţia f :
, f x x2
2
2 x a . Aplicând şirul lui
x x
Rolle, deducem că ecuaţia are două soluţii reale pentru a 6; 2 . d) a 26 .
74