Turbulenţa.

În dinamica fluidelor, curgerea potenţială sau irotaţională (în cazul

fluidelor incompresibile) este definită de ecuaţiile:


v  0 (10)
şi


  v  0. (11)
Din prima ecuaţie rezultă că nu avem rotaţie şi cea de a doua ecuaţie
implică o divergenţă nulă, ceea ce este echivalent cu o conservare de volum.
De asemenea avem:


v   , (12)
unde  este potenţialul. Curgerea potenţială are multe aplicaţii în
proiectarea avioanelor.
Ecuaţiile de mai sus implică respectarea ecuaţiei lui Laplace

 2  0 . Aceste ecuaţii, ecuaţiile Navier-Stokes şi ecuaţia lui Euler se pot

utiliza pentru calcularea soluţiilor în cazul multor situaţii practice de curgere
a fluidelor.
Este clar că în cazul curgerii potenţiale nu sunt incluse toate
caracteristicile unei curgeri reale. De exemplu, curgerea potenţială exclude
turbulenţa care este întâlnită în mod frecvent în natură. Richard Feynman a
considerat curgerea potenţială ca fiind atât de nefizică, încât singurul fluid
care care ar corespunde unei asemenea situaţii era “apa uscată”.
De asemenea, curgerea potenţială nu este indicată pentru descrierea
comportamentului curgerilor care includ un strat limită (de graniţă). Stratul
 2

limită (de graniţă) este acel strat din imediata vecinătate a suprafeţei de
graniţă. În atmosferă acest strat limită este reprezentat de aerul de lângă
regiunea afectată de încălzirea din timpul zilei şi de amestecul sau transferul
de impuls spre sau dinspre suprafaţă. În cazul unei aripi de avion stratul
limită este acea parte a curgerii care este apropiată de aripă. Stratul limită
determină o distorsiune a mediului înconjurător în cazul fluidului nevâscos.
Acesta este un fenomen datorat forţelor de vâscozitate.
În mecanica fluidelor există două cazuri limită: curgerea potenţială
(irotaţională) şi curgerea rotaţională (vortex). Curgerea laminară poate fi
potenţială sau turbionară (rotaţională), în acest caz turbioanele sunt dispuse
regulat faţă de direcţia generală de curgere. În cazul curgerii turbulente,
turbioanele sunt dispuse dezordonat faţă de direcţia generală de curgere şi
liniile de curent sunt aşezate neregulat una faţă de celelalte.
În cazul curgerii irotaţionale viteza tangenţială v variază invers
proporţional cu distanţa r până la centrul de rotaţie. Momentul cinetic
    
L  r  p  r  m v este constant. Vortexul (vârtejul) este zero cu excepţia
unei singularităţi în linia de centru.
Viteza tangenţială este:

v , (13)
2 r
unde  este puterea vortexului.
În cazul vortexurilor forţate viteza tangenţială este:
v  r , (14)
unde  este viteza unghiulară şi r este distanţa până la centrul vortexului.
Vortexurile apar în cazul curgerii turbulente. În dinamica fluidelor
mişcarea unui fluid este cu vârtejuri dacă fluidul se mişcă în cerc sau în elice
 3

sau tinde să se rotească în jurul unei axe. Această mişcare este solenoidală.
Avem:
 
   v, (15)

unde v este viteza fluidului.
Turbulenţa este un regim de curgere caracterizat de schimbări haotice
ale unor proprietăţi. Există variaţii rapide ale presiunii şi itezei în spaţiu şi
timp.
Se poate face o clasificare a curgerii unui fluid în curgerea laminară şi
curgere turbulentă cu ajutorul numărului lui Reynolds. Numărul lui
Reynolds este:
 vL
Re  , (16)

şi este egal cu raportul dintre forţele de inerţie  v şi forţele de vâscozitate


. Este o mărime adimensională. Trecerea de la curgerea laminară la
L
curgerea turbulentă este indicată de valoarea critică a numărului lui
Reynolds Re crt . În cazul tuburilor cilindrice cu secţiunea circulară, o

valoare a numărului lui Reynolds mai mare de 2300 indică existenţa

turbulenţei. În cazul curgerii laminare avem valori mici pentru numărul lui
Reynolds, forţele de vâscozitate sunt dominante această curgere având loc de
exemplu în tuburile capilare. În cazul curgerii turbulente avem valori mari
ale numărului lui Reynolds şi această curgere este dominată de forţele
inerţiale, producându-se vârtejuri sau alte fluctuaţii ale curgerii. Câteva
caracteristici ale curgerii turbulente sunt:
- liniile de curent sunt aşezate neregulat una faţă de celelalte şi câmpul de

viteze v nu este o funcţie continuăîn orice;
 4


v
- curgerea turbulentă nu este staţionară şi avem relaţia  0 , deci există
t
variaţii rapide ale vitezei în spaţiu şi timp;
- forţa de frecare (vâscozitate) nu este proporţională cu viteza v , dar este

proporţională cu v , unde n  1 .
n

Exemple de vârtejuri:
- vârtejul creat de aripa unui avion

- spirala mişcării aerului sau a unui lichid în jurul unui centru de rotaţie
- fenomenul atmosferic numit “whirlwind” – vârtej de vânt (ia forma
unei elice, a unei coloane sau a unei spirale)takes the form of a helix,
column, or spiral) sau o tornadă
 5

Tornadă la Union City, Oklahoma (1973)

- vârtejul format la o scurgere, cum ar fi la scurgerea de la o cadă
- un ciclon (uragan, taifun)

Ciclonul Catarina, 26 martie 2004, oceanulAtlantic

- o furtună cu vârtejuri pe apă

 6

Saltstraumenun curent puternic localizat la 30 km est de oraşul

norvegian Bodø

- o furtună cu vârtejuri pe zăpadă

 7

- un inel de fum în aer

- vârtej polar, un vârtej puternic localizat aproape de poli în stratosferă
- petele solare

- galaxia spirală Milky Way