Geometrie Descriptiva Cu Aplicatii in Tehnica

URDEA MIHAELA DUICU SIMONA
SCHEBNER EMILIA
GEOMETRIE DESCRIPTIVǍ
cu aplicații ȋn tehnicǎ
2014-2015
GEOMETRIE DESCRIPTIVĂ cu APLICAŢII ȋn TEHNICĂ
NOTAŢII ŞI SIMBOLURI
A, B, C, ... - puncte din spaţiu
a, b, c, ... - proiecţiile punctelor A, B, C ..., pe planul orizontal [H] de proiecţie
a’, b’, c’, ... - proiecţiile punctelor A, B, C ..., pe planul vertical [V] de proiecţie
a”, b”, c”, ... - proiecţiile punctelor A, B, C ..., pe planul lateral [L] de proiecţie
A(a,a’,a”) - punctul A, având proiecţiile a, a’ şi a”
M(xM, yM, zM) - punctul M, având coordonatele descriptive: abcisa xM, depărtarea yM
şi cota zM
A=B - se citeşte: punctele A şi B coincid
{A, B, C,...} - mulţimea punctelor A, B, C,...
(D); (AB) - dreapta (D) din spaţiu, respectiv dreapta definită de punctele A şi B
din spaţiu
(D)(d,d’,d”) - dreapta (D) având proiecţiile: orizontală (d), verticală (d’) şi laterală
(d”)
(D1 )=(D2 ) - se citeşte: dreptele (D1 ) şi (D2 ) coincid
(H ); (V ) - liniile de ordine ale urmei orizontale H, respectiv verticale V, ale unei
drepte (D)
/AB / - segmentul deschis, dintre punctele A şi B (mulţimea punctelor situate
între A şi B)
//AB // - distanţa dintre punctele A şi B (lungimea segmentului /AB/)
()(,’,’’) - curba (), având proiecţiile (), (’) şi (’’)
(C)(O,r) - cercul de centru O şi rază r
[P]; [A,B,C]; [(AB), C]; [(D1 )(D2 )]; [(D1 )//(D2 )]
- planul [P]; planul definit de punctele necoliniare A, B şi C; planul definit
de dreptele concurente (D1 ) şi (D2 ); planul definit de dreptele paralele
(D1 ) şi (D2 )
[P](Ph ,Pv ,Pl ) - planul [P] având urmele: orizontală (Ph ), verticală (Pv ) şi laterală (Pl )
ABC - triunghiul ABC
[ABCA1B1C1] - prisma având ca vârfuri punctele A, B, C, A1, B1, C1
[SABC] - piramida având vârful S şi baza [A, B, C]
2
1. PUNCTUL
1.1 GENERALITǍŢI
Operația prin care un obiect din spațiu este reprezentat pe un plan se numeste proiectie,
sistemul de referinţă este denumit sistem de proiecţie.
Proiectia corpului in spațiu se realizeazǎ prin doua metode (Fig.1.1):

- Proiectia centrala sau conica, cand centrul de proiectie se afla la o distanta finita de
corp;
- Proiectia paralela cau cilindrica cand centrul de proiectie se afla la o distanta infinita
de corp.
An
A3 S
A C B
A1
A2
(D) a c b
A4
a b
Fig. 1.1
Cazul particular al proiecţiei paralele, în care direcţia de proiecţie (Ω) este perpendiculară
pe planul de proiecţie [P], poartă denumirea de proiecţie ortogonală (Fig.1.2)…/ab/ <=
/AB/.
C D
E F E
C A
F G
D B B
A
d
c
c b e
e f a a
d g
f
b
Fig. 1.2
3
Diedrul este figura formatǎ de douǎ semiplane mǎrginite de dreapta lor de intersectie (Fig.
1.2). Planele de proiecţie, orizontal [H] şi vertical [V] împart, convenţional, spaţiul în patru
unghiuri I, II, III şi IV.
Fig. 1.2
Un punct din spaţiu este determinat prin cele trei coordonate ale sale: abscisa
(x),depărtarea (y) şi cota (z). Aceste coordonate reprezintă distanţele de la punct la
planele de proiecţie. Planele de proiecţie: orizontal [H],vertical [V] şi lateral [L] împart,
convenţional, spaţiul în opt triedre (I1, II1, III1, IV1, I2, II2, III2 şi IV2) (Fig.1.3).
4
A
A
Fig. 1.3
Semnele coordonatelor punctelor situate în cele opt triedre, stabilite convenţional, sunt
prezentate în tabelul 1.1.
Tabelul 1.1
TRIEDRUL
I1 II1 III1 IV1 I2 II2 III2 IV2
Abscisa (x) + + + + - - - -
Departarea (y) + - - + + - - +
Cota (z) + + - - + + - -
Planele bisectoare [B1] şi [B2] împart fiecare diedru în unghiuri congruente, denumite
octanţi (Fig.1.4).
5
]
[B2s ]
[B1s
]
[B1i
i]
[B 2
Fig. 1.4
1.2 APLICAŢII
1.2.1
Fie punctul A (-20, -30, 25). Să se construiască epura punctului A şi să se stabilească
poziţia lui în spaţiu.
Fig. 1.5
1.2.2
Să se determine epura punctelor A şi B (Fig. 1.6). Punctul A (30, -25, -20) III1; Punctul B
(30, 25, 20) I1;
Fig. 1.6
6
1.2.3
Sǎ se reprezinte punctele (Fig. 1.7):
Punctul C (30, -25, 20) II1; Punctul D (30, 25, -20) IV1;
Fig. 1.7
1.2.4
Să se determine coordonatele punctelor H,V şi L, obţinute prin schimbarea coordonatelor
punctului A, astfel încât aceste puncte să aparţină planelor de proiecţie (H [H], V [V]
şi L [L]) şi să se reprezinte epurele lor (Fig. 1.8, 1.9).
Punctul A (-25, 20, -30)IV2 ; Punctul H (-25, 20, 0) [H] ;
2.1 GENERALITǍŢI
Fig. 1.8
7
Punctul V(-25, 0, -30)  [V] ; Punctul L (0, 20, -30) [L].
Fig. 1.9
1.2.5
Să se stabilească proiecţiile unui trunghi ale cărui vărfuri A, B şi C sunt puncte situate în
planele orizontal, vertical, respectiv lateral de proiecţie (Fig. 1.10)
Indicatii:
Un punct situat într-un plan de proiecţie are nulă coordonata care măsoară distanţa de la
punct la planul respectiv de proiecţie. Valorile coordonatelor celor trei puncte A, B, C, vor fi
stabilite ţinând seama de această caracteristică şi anume: punctul A situat în planul
orizontal de proiecţie va avea cota zA = 0, punctul B situat în planul vertical de proiecţie va
avea depărtarea yB = 0, punctul C situat în planul lateral de proiecţie va avea abscisa x C =
0. Pentru exemplificare au fost considerate punctele A(25,20,0), B(35,0,20) şi C(0,30,30),
situate în triedrul I1. Unind proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor cu drepte obţinem
proiecţiile, orizontală [abc], verticală [abc] şi laterală [abc] ale triunghiului ABC, cu
vârfurile situate în planele de proiecţie.
Fig. 1.10
8
1.3 PROBLEME PROPUSE
1. Sǎ se reprezinte in epură punctele A, B, C şi D. Să se precizeze triedrele şi octanţii

în care acestea sunt situate.
a) A(30,25,5), B(50,15,10), C(45,28,16), D(18,26,15);
b) A(14,15,43), B(26,37,48), C(32,7,54), D(21,14,27);
c) A(17,25,13), B(24,36,11), C(9,58,12), D(41,23,17);
d) A(15,12,28), B(27,4,21), C(7,17,31), D(19,8,20).
e) A(15,8,23), B(12,6,22), C(7,14,24), D(31,15,26);
f) A(5,25,12), B(11,38,6), C(23,18,6), D(6,28,12);
g) A(14,8,16), B(23,12,20), C(16,9,35), D(8,16,29);
h) A(7,28,7), B(15,25,15), C(19,18,5), D(34,41,23).
2. Să se reprezinte in epură punctele A, B şi C, precum şi simetricele acestora faţă de

planele orizontal şi vertical de proiecţie. Să se precizeze triedrele în care acestea sunt
situate.
a) A(15,23,28), B(21,9,16), C(8,40,16);
b) A(23,15,36), B(5,12,17), C(25,5,11);
c) A(32,5,15), B(17,12,23), C(21,18,35);
d) A(19,11,7), B(20,14,31), C(15,27,40).
3. Să se reprezinte in epură punctele A, B şi C, precum şi simetricele acestora faţă de

axele OX, OY şi OZ. Să se precizeze triedrele în care acestea sunt situate.
a) A(20,5,14), B(32,11,7), C(15,40,31);
b) A(12,8,27), B(5,25,12), C(7,30,11);
c) A(20,6,18), B(16,23,30), C(11,19,28);
d) A(8,24,15), B(25,11,8), C(16,12,26).
4. Să se reprezinte in epură punctul A, precum şi simetricele acestuia faţă de planele

bisectoare [B1] şi [B2]. Să se precizeze triedrele în care sunt situate punctele.
a) A(16,20,10); b) A(14,12,23); c) A(8,30,12); d) A(24,14,25).
5. Să se construiască proiecţiile unui trunghi ale cărui vărfuri A, B şi C sunt puncte

situate în planele orizontal, vertical, respectiv lateral de proiecţie. Triunghiul va fi situat în:
a) triedrul I2; b) triedrul II1; c) triedrul III1; c)triedrul IV2.
6. Să se reprezinte proiecţiile unui triunghi cu vârfurile A, B şi C plasate pe axele Ox,

Oy şi respectiv Oz, triunghi situat în:
a) triedrul I1; b) triedrul II2; c) triedrul III2; c)triedrul IV1.
9
2. DREAPTA
2.1 GENERALITǍŢI
O dreaptă (D) din spaţiul tridimensional este determinată, în general, de două puncte.
Proiecţiile sale (d), (d’) şi (d”) se obţin unind proiecţiile de acelaşi nume ale punctelor care
o determină (Fig. 2.1 a). Epura unei drepte oarecare, conform reprezentǎrii spaţiale (Fig.
2.1 a), este ca ȋn figura 2.1 b.
a b
Fig. 2.1
2.2 URMELE DREPTEI
Urmele unei dreptei (D) sunt punctele în care dreapta intersectează planele de proiecţie
şi sunt denumite după planul intersectat. Astfel, urma orizontală H este punctul în care
dreapta intersectează planul [H], urma verticală V este punctul în care dreapta
intersectează planul [V], urma laterală L este punctul în care dreapta intersectează planul
[L] (Fig. 2.2 a).
Astfel urma orizontală H(h, h', h'')(D)[H], urma verticală V(v, v', v'')(D)[V] şi urma
laterală L(l, l', l'')(D)[L]. Figura 2.2 b reprezintǎ epura dreptei DD).
Urmele dreptei sunt puncte particulare ale acesteia. Punctele H,V,L fiind puncte situate în
plane de proiecţie, una din proiecţiile unei urme este confundată cu însăşi urma, iar
celelalte două proiecţii se găsesc pe două axe de coordonate. Sunt prezentate relațiile
corespunzǎtoare:
H∈[H]; H(xH,yH, 0)⇒h=H; h'∈(Ox); h"∈(Oy);
V∈[V]; V(xV,0, zV,)⇒ v∈(Ox); v' =V; v"∈(Oz);
L∈[L]; L(0, yL, zL,)⇒ l∈(Oy); l'∈(Oz); l''=L.
10
a b
Fig. 2.2
Traseul unei dreptei (D) (Fig. 2.2 b) ne indică triedrele parcurse de această dreaptă;
triedrele sunt delimitate de cele trei urme care împart dreapta în patru porţiuni distincte,
fiecare aparţinând unui anumit triedru. Pentru stabilirea triedrelor se consideră pe fiecare
porţiune cuprinsă între urmele sale câte un punct ales arbitrar. Coordonatele acestui punct
indică triedrul în care se află porţiunea din dreaptă căreia îi aparţine punctul ales.
2.3 DREPTE PARTICULARE
Dreptele în poziţii particulare sunt dreptele paralele cu un plan de proiecţie şi dreptele

perpendiculare pe un plan de proiecţie.
ORIZONTALĂ (DREAPTĂ DE NIVEL) || [H]
a b
DREAPTA FRONTALA (F) || [V]
11
a b
DREAPTA DE PROFIL || [L]
a b
12
VERTICALA  [H]
a b
DREAPTA DE CAPĂT  [V]
a b
13
DREAPTA FRONTO-ORIZONTALĂ || [H], || [V]
a b
DREPTE COPLANARE – drepte care determină un plan
14
DREPTE NECOPLANARE – nu determină un plan
2.4 APLICATII CU DREAPTA ÎN EPURĂ
2.4.1
Se dau punctele: H(35,26,0), V(10,0,40) A(25,7,25), B(7,0,35,0). Sǎ se construiascǎ
dreptele (HV) şi (AB) şi urmele lor.
2.4.2
Să se construiască proiecțiile dreptei oarecare (D) (d,d',d”) definită de punctele
A(20,22,35) și B(45,37,15) și să se determine traseul ei.
15
2.4.3
Fie dreapta oarecare (D) (d,d',d") definită de punctele A(17,-42,5) şi B(-45,-5,23). Să se
construiască proiecţiile dreptei (D) şi proiecţiile urmelor sale; să se determine traseul
dreptei (D).
16
Indicații:
- Se reprezintă epurele punctelor A și B;
- Proiecțiile dreptei oarecare (D) (d,d',d”) definită de punctele A și B se construiesc unind
proiecțiile de același fel ale acestor puncte:
- proiecția orizontală (d) a dreptei (D) se obține prin unirea proiecțiilor orizontale
a și b;
- proiecția verticală (d') a dreptei (D) se obține prin unirea proiecțiilor verticale a' și b';
- proiecția laterală (d”) a dreptei (D) se obține prin unirea proiecțiilor laterale a” și b”.
- Pentru determinarea traseului dreptei (D) se construiesc urmele ei:
- urma orizontală H a dreptei (D) se construiește astfel: se prelungește proiecția
verticală (d') până intersectează axa (Ox) în h', proiecția verticală a urmei orizontale
(punctul de pe dreaptă cu cota 0); proiecția orizontală h a urmei orizontale H se
obține ducând o linie de ordine din h' până intersectează proiecția orizontală (d) a
dreptei (D); proiecția laterală h” a urmei orizontale H se determină cunoscând
celelalte două proiecții h și h' (ca verificare h”∊(d”));
- urma verticală V a dreptei (D) se construiește astfel: se prelungește proiecția
orizontală a urmei orizontale (d) până intersectează axa (Ox) în v, proiecția
orizontală a urmei verticale(punctul de pe dreaptă cu depărtarea 0); proiecția
verticală v' a urmei verticale V se obține ducând o linie de ordine din v până
intersectează proiecția verticală (d') a dreptei (D); proiecția laterală v” a urmei
verticale V se determină cunoscând celelalte două proiecții v și v' (ca verificare v”∊
(d'));
- urma laterală L a dreptei (D) se construiește astfel: se prelungește proiecția
orizontală (d) până intersecteză axa (Oy) în l, proiecția orizontală a urmei laterale
(punctul de pe dreaptă cu abscisa 0); proiecția verticală a urmei laterale l' se află la
intersecția proiecției verticale (d') cu axa (Oz); proiecția laterală l” a urmei laterale L
se determină cunoscând celelalte două proiecții l și l' (ca verificare l”∊(d”)).
- Cunoscându-se urmele dreptei se pot delimita zonele de trecere ale ei, ducând linii de
ordine prin dreptul lor;
- Pentru fiecare zonă în parte se alege arbitrar pe dreaptă un punct, în funcție de
semnele coordonatelor sale se determină triedrul căruia îi aparține.
2.4.4
Să se construiască dreptele (AC) şi (AB) conform punctelor date. Ce drepte sunt (AC) şi
(AB)? Sǎ se determine urmele dreptelor. Se dau: A(65, 20, 15) , B( 10, 50, 15), C( 50, 20,
35).
17
2.4.5
Să se construiască drepta (AB) şi traseul ei, conform punctelor date: A(17,42,5) B(-45,5,-
23). Prin punctul I(20,yI,zI) situat pe dreapta (D), să se construiască dreapta orizontală (D1)
care face cu planul lateral [L] un unghi de 30o.
2.4.6
Să se construiască un triunghi dreptunghic ABC, având cateta //AC//=30 mm şi unghiul
drept in C. (AC) este frontală şi (AB) orizontală. Punctul A(65,20,15) şi poziţia dreptelor
particulare rezulta din desen.
18
A(65, 20, 15)
2.4.7
Fie dreapta (AB) determinatǎ de punctele A(10,77,30), B(-23,32,10). Sǎ se gaseascǎ
punctul M(20,yM,zM)  (AB).
2.4.8
Fie drepata (AB): A(25,15,20) B(40,35,40) şi frontala (F)(AB). Sǎ se construiascǎ
dreptunghiul [ABCD] cu latura ||AD|| = 25 mm.
19
Indicații:
- Segmentul ||AD|| = 25 mm se va construi inițial pe frontal (f’) ȋn plan vertical.
- Laturile dreptunghiului sunt paralele douǎ cȃte douǎ.
2.4.9
Se consideră dreapta (D) definită prin punctele A(60,35,35), B(20,50, 85). Să se
construiască proiecţiile dreptei (D) şi proiecţiile urmelor acesteia.
20
3. PLANUL
3.1 GENERALITǍŢI
Planele sunt submulţimi ale spaţiului. Un plan este definit , în general, prin trei puncte
necoliniare sau prin o dreaptă şi un punct exterior, două drepte concurente sau două
drepte paralele (Fig. 3.1).
a b
c d
Fig. 3.1
Urmele unui plan [P] sunt dreptele sale de intersecţie cu planele de proiecţie (Fig. 3.2):
- urma orizontală (Ph)  [P] ∩ [H];
- urma verticală: (Pv)  [P] ∩ [V];
- urma laterală: (Pl)  [P] ∩ [L].
Urmele planului se intersecteazǎ cu axele O x, Oy, Oz ȋn punctele Px, Py, Pz. Adesea
urmele planului sunt reprezentate doar de urmele (Ph) şi (Pv).
Epura planului [P] este reprezentatǎ ȋn figura 3.2 b.
21
[P]
a b
Fig. 3. 2
3.2 DREAPTA şi PUNCTUL ȋn PLAN
O dreaptǎ este inclusǎ ȋn plan daca are cel puţin douǎ puncte incluse ȋn plan. In acest caz
urmele sale aparţin urmelor de acelaşi fel ale planului. Dacǎ (D) [P]  h (Ph ) şi v'
(Pv).
[P]
a b
Fig. 3.3
Un punct aparţine unui plan dacă aparţine unei drepte conţinute în plan (Fig. 3.3 b).
Anume M  (D)  [P]  M  [P].
22
Ca o consecinţǎ, la construirea planului determinat de douǎ drepte, dupǎ construirea

dreptelor, se determinǎ urmele dreptelor, rezultȃnd astfel urmele planului prin unirea
urmelor dreptelor de acelaşi nume (Fig. 3.4).
Fig. 3.4
3.3 DREPTE PARTICULARE CONŢINUTE ȊN PLAN
Orizontala planului
Orizontala sau dreapta de nivel este o dreaptǎ conţinutǎ într-un plan oarecare [P] şi paralelǎ
cu planul orizontal de proiecţie [H]. Orizontala este reprezentatǎ spatial şi ȋn epurǎ ȋn figura
3.4. Orizontalele sunt toate paralele intre ele cu urmǎtoarea relație (Ph)||(o) şi (o’)||(0x),
intersecția orizontalei cu planul vertical de proiecție v’ este pe urma verticalǎ a planului (Pv).
[P]
Fig. 3. 4
Frontala planului
Frontala este o dreaptǎ conţinutǎ într-un plan oarecare [P] şi paralelǎ cu planul vertical de
proiecţie [V]. Frontala este reprezentatǎ spatial şi ȋn epura ȋn figura 3.5. Frontalele sunt toate
paralele intre ele cu urmǎtoarea relație (Pv)||(f’) şi (f)||(0x), intersecția frontalei cu planul
orizontal de proiecție h este pe urma orizontalǎ a planului (Ph).
23
[P]
Fig. 3.5
Dreapta de profil
Dreapta de profil este o dreaptǎ conţinutǎ într-un plan oarecare [P] şi paralelǎ cu planul
lateral de proiecţie [L]. Dreapta de profil este reprezentatǎ spatial ȋn epura figura 3.6.
Dreptele de profil sunt toate paralele intre ele cu urmǎtoarea relație (Pl)||(d’’), (d)||(0y) şi
(d’)||(0z), intersecția dreptei de profil cu planul orizontal de proiecție h este pe urma
orizontalǎ a planului (Ph) şi intersecția dreptei de profil cu planul vertical de proiecție v’
este pe urma verticalǎ a planului (Pv).
[P]
Fig. 3.6
O dreaptǎ conţinutǎ ȋn plan se poate reprezenta şi ȋn cazul ȋn care acest plan determinat
de douǎ drepte (D1) şi (D2), nu este construit prin urmele lui. Pentru exemplificare s-a ales
construirea unei frontale (Fig. 3.7) şi a unei orizontale (Fig. 3.8) ȋntr-un plan determinat de
24
douǎ drepte paralele sau coplanare intersectate ȋn punctul I. Cazul unei drepte oarecare
se rezolvǎ similar.
Dacǎ punctele M=(D1) ∩ (F) şi N=(D2) ∩ (F) sunt punctele de intersecţie ale dreptelor cu
frontala (F), se definesc iniţial punctele m şi n ȋn plan orizontal, urmȃnd identificarea
punctelor m’ şi n’ ȋn plan vertical anume: m=(d1) ∩ (f); n=(d2) ∩ (f); m’=(d’1) ∩ (f’); n’=(d’2) ∩
(f’), din condiţia de coplanaritate a celor trei drepte (Fig 3.7).
a b
Fig. 3.7
Analog se construieşte orizontala (O) coplanarǎ cu douǎ drepte (D1) şi (D2) paralele sau
concurente ȋn punctual I, conform figurilor 3.8 a,b.
a b
Fig. 3.8
3.4 DREAPTA DE CEA MAI MARE PANTǍ
Dreapta de cea mai mare pantǎ (d.c.m.m.p.) este o dreapta a planului [P], perpendicularǎ
pe toate orizontalele. Ea formeazǎ cu planul de proiecţie, la care se referǎ, un unghi egal
25
cu unghiul diedru dintre planul [P] şi planul de proiecţie corespunzǎtor [Q] (Fig.3.9 a). Ȋn
general, unghiul format de o dreaptǎ (D)  [P] cu un plan [Q] este unghiul dintre dreaptǎ şi
proiecţia ei ortogonalǎ.
Ȋn figura 3.9 b se observǎ drapta (D) d.c.m.m.p. a planului [P], raportatǎ la planul [H], ea
este perpendicularǎ la (Ph). Din definiţia d.c.m.m.p. rezultǎ: (D)  [P] şi (D)  (Ph)  (d) 
(Ph).
[P]
[P]
a b
Fig. 3.9
Unghiul  format de dreapta (D)  [P] şi proiecţia ei orizontalǎ (d) reprezintǎ unghiul diedru
dintre cele douǎ plane. Masura acestui unghi  se determinǎ prin rabaterea  hvv’
dreptunghic ȋn v, ȋn planul orizontal. La rabatere latura |hv| rǎmȃne neschimbatǎ iar
segmentele |vv’|  |vV1 | conform figurii 3.9 b.
Raţionamentul este similar şi pentru d.c.m.m.p. raportatǎ la planul [V] şi [L]. Figura 3.10
prezintǎ epurele dreptelor d.c.m.m.p. fatǎ de planul orizontal (Fig. 3.10 a) şi faţǎ de planul
vertical (Fig. 3.10 b).
a b
Fig. 3.10
26
3.5 POZIŢII RELATIVE A DOUǍ PLANE
Planele paralele
Teorema: Douǎ plane sunt paralele dacǎ unul dintre ele contine 2 drepte concurente,
amandouǎ paralele cu al doilea plan sau cu douǎ drepte din al doilea plan. Urmele
planelor fiind drepte din plan, rezultǎ cǎ douǎ plane sunt paralele dacǎ au urmele de
acelaşi nume paralele. Figura 3.11 prezintǎ douǎ plane [P] || [Q] ȋn triedru şi ȋn epurǎ.
[Q]
[P]
Fig. 3.11
Plane concurente
Douǎ plane sunt concurente dacǎ au o dreaptǎ comunǎ, dreapta de intersecție. Dreapta
fiind conținutǎ ȋn ambele plane are urmele situate pe urmele de acelaşi nume ale planelor,
adicǎ ȋn punctele de intersecție a urmelor planelor (Fig. 3.12):
(D) = [P] ∩ [Q]; (Pv) ∩ (Qv) = v’; (Ph) ∩ (Qh) = h;
 (D) (d,d’) ∩ [H] = h şi (D) (d,d’) ∩ [V] = v’
[Q]
[P]
a b
Fig. 3.12
27
Plane perpendiculare
Teorema: Două plane sunt perpendiculare dacă şi numai dacă unul dintre ele conţine o
dreaptă perpendiculară pe celălalt plan.
Ȋn figura 3.13 (D)  [P] şi s-a construit planul [Q] astfel: (Q h)  (d) şi (Qv)(d’)  [Q]  (D).
ȋn concluzie şi (D)[Q]  [Q]  [P].
Fig. 3.13
3.6 POZIŢII RELATIVE A UNEI DREPTE FAŢǍ DE UN PLAN
Dreapta paralelǎ cu un plan

Teoremă : Dacă o dreaptă este paralelă cu o dreaptă dintr-un plan, ea este paralelă cu
planul şi reciproc.
Ȋn figura 3.14 se considerǎ planul [P](Ph,Pv) şi dreapta (D)  [P], cu urmele ei pe urmele
planului. Prin punctul M(m,m’) se construieşte o dreaptǎ (D1) || (D) anume (d1)||(d) şi
(d’1)||(d). Din teoremǎ rezultǎ ca (D1) este paralelǎ cu planul [P]. Astfel se pot construi prin
punctual M o infinitate de drepte paralele la planul [P].
Dreapta concurentǎ cu un plan

Dreapta (D)(d,d’) definitǎ prin proiecțiile ei, este concurentǎ cu planul [P] ȋn punctul I, (D) ∩
[P] = I. Construirea punctului de intersectie I presupune etapele:
- Construirea unui plan ajutǎtor (Q)  [H], vertical (Fig. 3.15), prin dreapta datǎ (D)  [Q].
Similar se poate construi un plan de capǎt prin dreapta datǎ;
- Construirea dreptei de intersecție a celor douǎ plane (D 1) = [P]∩[Q]. Se remarcǎ
(d)=(d1)=(Qh) din definiția planului vertical;
- Punctul de concurențǎ I = (D) ∩ (D1) reprezintǎ punctul de intersecție cautat, I = (D) ∩
[P].
28
Fig. 3.14 Fig. 3.15
Dreapta perpendicularǎ pe un plan

Definiție: O dreaptǎ este perpendicularǎ pe un plan dacǎ este perpendicularǎ pe orice
dreaptǎ a planului.
Teoremǎ: Dacǎ o dreaptǎ este perpendicularǎ pe 2 drepte concurente dintr-un plan, atunci
ea este perpendicularǎ pe plan.
Teoremǎ: Un unghi drept se proiecteazǎ ȋn adevǎratǎ mǎrime pe un plan dacǎ cel puțin
una din laturile unghiului este paralelǎ cu acel plan.
Conform acestor teoreme, ȋn epurǎ, o dreaptǎ este perpendicularǎ pe un plan dacǎ este
perpendicularǎ pe o frontalǎ şi o orizontalǎ a planului sau pe urmele planului [P]
considerate drepte ale planului, anume (d)(Ph) şi (d’)(Pv) (Fig. 3.16).
Fig. 3.16
29
Se construiesc, prin punctul M, o orizontalǎ (O) şi o frontalǎ (F) a planului [P] conform
definiției lor (o)||(Ph), (f’)||(Pv). Se construiesc proiecțiile dreptei (D)(d,d’)  [P] anume (d) 
(o) ȋn planul [H] şi (d’)  (f’) ȋn planul [V]. In consecințǎ (d)(Ph) şi (d’)(Pv).
3.6 PLANE PARTICULARE
Planele particulare, raportate fațǎ de planele de proiecție, sunt ȋn poziții particulare.

Aceste plane pot fii paralele cu planele de proiecție sau perpendiculare fațǎ de planele de
proiecție (plane proiectante).
Planul de Nivel [N]

Planul [N] este paralel cu planul orizontal de proiecție: [N]||[H]. Ȋn figura 3.17 este
prezentat planul de nivel ȋn spațiu şi ȋn epurǎ, conținȃnd un triunghi oarecare ABC.
Fig. 3. 17
Orice figurǎ geometricǎ situatǎ în acest plan se proiecteazǎ în adevǎratǎ formǎ şi mǎrime
pe planul orizontal de proiecție [H], urma verticalǎ (Nv)||(Ox) şi urma lateralǎ (Nl)||(Oy) şi
toate dreptele conținute ȋn acest plan sunt orizontale.
Planul de front sau frontal

Planul [F] este paralel cu planul vertical de proiecție: [F]||[V]. Ȋn figura 3.18 este prezentat
planul de front ȋn spațiu şi ȋn epurǎ, conținȃnd un triunghi oarecare ABC.
pe planul vertical de proiecție [V], urma orizontalǎ (Fh)||(Ox) şi urma lateralǎ (F l)||(Oz) şi
toate dreptele conținute ȋn acest plan sunt frontale sau fronto-orizontale.
30
Fig. 3.18
Planul de profil
Planul este paralel cu planul lateral de proiecție: [P]||[L]. Ȋn figura 3.19 este prezentat
planul de profil ȋn spațiu şi ȋn epurǎ, conținȃnd un triunghi oarecare ABC.
Fig. 3.19
pe planul lateral de proiecție [L], urma orizontalǎ (P h)||(Oy) şi urma verticalǎ (P v)||(Oz) şi
toate dreptele conținute ȋn acest plan sunt drepte de profil.
31
Planul vertical
Planul este perpendicular pe planul orizontal de proiecție şi ȋnclinat fațǎ de celelalte plane
de proiecție. Ȋn figura 3.20 este prezentat planul vertical ȋn spațiu şi ȋn epurǎ.
[P]
Fig. 3. 20
Orice punct conținut ȋn planul vertical se proiecteazǎ ȋn plan orizontal [H] pe urma planului
(Ph): A[P]  a(Ph), orice dreaptǎ conținutǎ ȋn planul vertical se proiecteazǎ ȋn plan
orizontal [H] pe urma planului (P h).
Planul de capǎt
Planul este perpendicular pe planul vertical de proiecție şi ȋnclinat fațǎ de celelalte plane
de proiecție. Ȋn figura 3.21 este prezentat planul de capǎt ȋn spațiu şi ȋn epurǎ.
Fig. 3. 21
Orice punct conținut ȋn planul de capǎt se proiecteazǎ ȋn plan vertical [V] pe urma planului
(Pv): A[P]  a’(Pv), orice dreaptǎ conținutǎ ȋn planul de capǎt se proiecteazǎ ȋn plan
orizontal [V] pe urma planului (P v).
32
Planele vertical şi de capǎt se regǎsesc adesea ȋn practicǎ. Figura 3.22 a,b prezintǎ
proiecția unui triunghi ABC, ȋn plan vertical respectiv ȋn plan de capǎt.
a b
Fig. 3.22
Planul paralel cu axa (Ox)

Planul este perpendicular pe planul lateral de proiecție şi ȋnclinat fațǎ de celelalte plane de
proiecție. Ȋn figura 3.23 este prezentat acest plan ȋn spațiu şi ȋn epurǎ.
[P]
Fig. 3.23
Orice punct conținut ȋn acest planul se proiecteazǎ ȋn plan lateral [L] pe urma planului (P l):
A[P]  a”(Pl), orice dreaptǎ conținutǎ ȋn planul se proiecteazǎ ȋn plan lateral [L] pe
urma planului (Pl).
33
3.7 APLICAŢII cu PLANE OARECARE
3.7.1
Sǎ se construiascǎ ȋn diedru urmele planului [P] definit de punctele A(35,10,30),
B(60,35,0) şi C(20,50,10).
Etape de lucru
a. Se traseazǎ dreptele concurente (D1)=(AB) şi (D2)=(AC);
b. Se definesc urmele dreptelor. Se remarcǎ B=H, b=h, B punct ȋn planul [H];
c. Se traseazǎ urmele planului unind urmele din planul [H] şi urmele din planul [V]. Aceste
urme se intersecteazǎ pe axa (Ox) ȋn punctul P x.
Indicaţii (Fig. 3.24)::

- Se determină urmele dreptelor (D1) şi (D2):
- (d1) ∩ (Ox)= v1  v1';
- (d1') ∩ (Ox)= h1' h1;
- (d2) ∩ (Ox)= v2  v2';
- (d2') ∩ (Ox)= h2' h2;
- Se unesc proiecţiile urmelelor de acelaşi fel:
- (Pv)  v1' v2' ; (Ph)  h1 h2. Px=(Ph) ∩ (Pv).
Fig. 3.24
34
3.7.2
Sǎ se construiascǎ urmele planului [P] definit de dreapta (AB), A(55, 30, 0), B(25, 5, 25) şi
frontala prin C(40, 15, 30) coplanarǎ cu dreapta (AB) ȋn punctul I.
Indicații (Fig. 3.25):

- Se traseazǎ drepta (AB) şi dreapta frontalǎ prin punctual C astfel ȋncȃt sǎ fie coplanarǎ
cu (AB), I=(AB) ∩ (F), anume I = (f) ∩ (ab)  I’  (c’I’)
- Se definesc urmele dreptelor;
- Se traseazǎ urmele planului [P].
Fig. 3.25
3.7.3
Să se construiască urmele planului [P] definit de frontala (F), perpendiculară în punctul A
pe dreapta oarecare (D)=(AB), unde A(30, 5, 25) şi B(10, 35, 0).

- Se traseazǎ drepta (AB);
- Proiecţia verticală a frontalei (f ') (a'b') în a' şi (f) || (Ox) prin a.
- Pentru determinare urmelor planului [P] se determină urmele dreptelor (D) şi (F):
- (f ‘) ∩ (Ox) = h1' h1;
- ('d) ∩ (Ox) = v  v';
- (d ‘) ∩ (Ox) =h' h;
- (Ph)  h  h1;
- (Pv)  v'  Px.
35
Fig. 3.26
3.7.4
Să se construiască urmele planului [P] definit de dreapta (AV) dreaptǎ d.c.m.m.p. pentru
planul [P]. Se cunosc punctele A(30,15,10) şi V(15,0,35).
Indicație (Fig. 3.27):

Se construiesc dreapta (AV) şi urmele dreptei, h şi v’ ( v’ este deja definit). Urma (P h) a
planului [P] din definiția d.c.m.m.p. are proprietatea (Ph)  (d).
Fig. 3.27
36
3.7.5
Să se construiască urmele planului [P] definit de orizontala (O), concurentă în punctul A cu
dreapta oarecare (D)=(AB). Unghiul dintre orizontala (O) şi planul [V] este 60o. Se cunosc
punctele A(40, 25, 25) şi B(90, 55, 0).

- Se traseazǎ drepta (AB);
- Proiecţia orizontală a orizontalei (o) se construieşte prin a la un unghi de 60o faţă de
planul [V] , iar (o') ||(Ox) prin a';
- Pentru determinare urmelor planului [P] se determină urmele dreptelor (D) şi (O):
- (o ) ∩ (Ox)= v1 v1’;
- (d) ∩ (Ox)= v  v';
- (d ‘) ∩ (Ox)= h' h; v'  v1’ (Pv); h  Px  (Ph).
Fig. 3.28
3.7.6
Să se construiască urmele planului [P] definit de orizontala (O)=(AB) concurentă cu
frontala (F)=(AC), A(70, 20, 15), B(10, 52, 25) şi C(50, 20, 35).
Indicaţii (Fig. 3.29):

Se determină urmele celor două drepte:
- (o ) ∩ (Ox)= v  v’;
- (f ‘) ∩ (Ox)= h1'  h1;
- Urmele planului se obţin astfel: (Ph) ||(o) şi (Pv) ||(f').
37
Fig. 3.29
3.7.7
Să se construiască urmele planului [P] definit de frontalǎ (F) concurentă în punctul N cu
dreapta oarecare (D)=(AB). Unghiul dintre (F) şi planul [H] este 45o. Se cunosc A(20, 20,
35), B( 45, 37, 15), xN=35 (Indicații ȋn Fig. 2.30).
Fig. 3.30
38
3.7.8
Fie date o frontalǎ (F) şi o orizontalǎ (O) concurentǎ in A, A(40, 20, 30). Frontala face un
unghi de 45o cu planul [H], orizontala face un unghi de 60 o cu planul [V].
- Sǎ se construiascǎ frontala şi orizontala;
- Să se construiască triunghiul ABC dreptunghic în C astfel ca latura |AC| = 40 mm, B
(O) şi punctul C  (F).
- Sǎ se construiascǎ urmele planului [P] definit de (F) şi (O).

- Latura |AC|=|a’c’| = 40, segment de frontalǎ;
- Se construieşte triunghiul a’c’b’ cu unghi drept in c’, inițial se determinǎ punctul b’ pe
(o’). (CB)  (F)  (c’b’)  (f’).
Fig. 3.31
3.7.9
Sǎ se intersecteze un plan [P] oarecare cu un plan vertical, de capǎt, de nivel şi de front.
a b
39
c d
Fig. 3.32

a. dreapta de intersecție (D) are proiecția (d) = (Qh), din definiția planului de capǎt;
b. dreapta de intersecție (D) are proiecția (d’) = (Rv), din definiția planului vertical;
c. dreapta de intersecție este o orizontalǎ [P] ∩ [N] = (O);
d. dreapta de intersecție este o frontalǎ [P] ∩ [F] = (F);
3.8 APLICAŢII CU DREPTE şi PLANE PARTICULARE
3.8.1
Se dau punctele A(20,12,25) şi B(10,10,40). Sǎ se construiascǎ ȋn diedru dreapta (AB) şi
planul de capǎt [P] prin dreapta datǎ. (AB)  [P].
3.8.2
Se dau punctele A(35,12,30) şi B(25,23,40). Sǎ se construiascǎ ȋn diedru dreapta (AB) şi
planul vertical [Q] prin dreapta datǎ. (AB)  [Q].
Indicații (Fig. 3.39 şi 3.40):

- Se va folosi urmǎtoarea afirmație rezultatǎ din definitiile planelor de capǎt şi vertical
“ Fiecare dreaptǎ oarecare poate fi conţinută într-un plan de capăt sau vertical “;
- Orice punct conținut ȋn planul de capǎt se proiecteazǎ ȋn plan vertical [V] pe urma
planului (Pv)  (a’b’) = (Pv);
- Orice punct conținut ȋn planul vertical se proiecteazǎ ȋn plan orizontal [H] pe urma
planului (Qh)  (ab) = (Qh).
40
Fig 3.39 Fig 3.40
3.8.3
Se dau planul de capǎt [P] ȋnclinat fațǎ de planul [H] cu 60o şi punctul A(20,12,zA). Din
punctul A se ridicǎ o perpendicularǎ (D) perpendicularǎ pe planul [P].
- Sǎ se construiascǎ ȋn diedru planul de capǎt [P].
- Sǎ se construiascǎ perpendiculara (D) şi segmentul |AB|, ||AB|| = 30mm, B(D).
3.8.4
Se dau planul vertical [Q] ȋnclinat fațǎ de planul [V] cu 45o şi punctul A(20,yA,30). Din
punctul A se ridicǎ o perpendicularǎ (D) perpendicularǎ pe planul [Q].
- Sǎ se construiascǎ ȋn diedru planul vertical [Q].
- Sǎ se construiascǎ perpendiculara (D) şi segmentul |AB|, ||AB|| = 30mm, B(D).
Fig 3.41 Fig 3.42

41
3.8.5
Se dau planul vertical [P] ȋnclinat fațǎ de planul [V] cu 45o şi punctele A(50,yA,30),
B(35,yB,45), C(20,yC,15) incluse ȋn planul [P]. Sǎ se construiascǎ ȋn diedru ABC.
Fig. 3.43 Fig. 3.44

3.8.6
Se dau planul de capǎt [Q] ȋnclinat fațǎ de planul [H] cu 45o şi punctele A(55,30,zA),
B(35,45,zB), C(17,15,zC) incluse ȋn planul [Q]. Sǎ se construiascǎ ȋn diedru ABC.
3.8.7
Să se construiască perpendiculara din punctul M pe planul  ABC, fără a determina
urmele planului. Să se determine punctul de intersecţie I şi vizibilitatea perpendicularei
(MI) în raport cu  ABC. Se dau A(100, 5, 25), B(50, 50, 5), C(50, 20, 60) şi M (80, 60,65).

- Direcţiile urmelor planului  ABC sunt date de proiecţiile orizontalei (A1) şi frontalei
(C2);
- Perpendiculara din M pe  ABC se construieşte ducând (d)(a1) prin m şi (d ')  (c '2 ')
prin m ';
- Prin dreapta (D) se construieşte planul auxiliar de capǎt [Q];
42
Fig. 3.45
- Dreapta (34) = [Q] ∩  ABC anume:
(Qv) ∩ (a'c')  3'  3 ;
(Qv) ∩ (b'c')  4'  4 ;
(34) ∩ (d)  i  i' .
3.9.1
Fie Planul [P] definit de punctele A (80, 20, 50), B (40, 45, 10), C(30, 10, 30). Sǎ se
construiascǎ urmele planului [P] prin douǎ metode:
a. [P]  (AB) ∩ (BC);
b. [P]  (AB) ∩ (OC), orizontala (Oc) este coplanarǎ cu (AB).
3.9.2
Fie Planul [P] definit de Px (40, 0, 0), A (130, 70, 20), B(80, 20, 20) şi M(30, 20, 40).
a. Sǎ se construiascǎ planul [P], ce dreaptǎ este (AB)?
b. Sǎ se construiascǎ prin M o dreaptǎ paralelǎ la planul [P].
43
c. Sǎ se construiascǎ prin M un plan paralel la planul [P].
3.9.3
Fie Planul [P] definit de Px (90,0,0), A (70, 0, 25), B(60, 15, 10) şi M(30,20,40).
a. Sǎ se construiascǎ planul [P];
b. Prin M sǎ se construiascǎ un plan [N] de nivel şi sǎ se intersecteze planele
construite, [P] ∩ [N]. Ce este dreapta de intersecție?
3.9.4
Să se construiască urmele planului definit de dreapta (AB) şi punctul C. A(50,30,5),
B(30,5,20), C(40,10,30).
3.9.4
Fie punctul A(50,30,40). Prin M se construieşte o frontalǎ (F), ȋnclinatǎ la 60 o fațǎ de [H] şi
o orizontalǎ (O), ȋnclinatǎ la 45o fațǎ de [V].
a. Sǎ se construiascǎ frontala şi orizontala;
b. Sǎ se construiascǎ un segment |AB|  (O) astfel incȃt ||AB||=40;
c. Sǎ se construiascǎ triunghiul ABC dreptunghic ȋn B astfel ȋncȃt C(F);
d. Sǎ se construiascǎ planul [P] definit de (F) ∩ (O).
3.9.5
Fie punctul A(50,30,40). Prin M se construieşte o frontalǎ (F), ȋnclinatǎ la 45 o fațǎ de [H] şi
o orizontalǎ (O), ȋnclinatǎ la 60o fațǎ de [V].
a. Sǎ se construiascǎ frontala şi orizontala;
b. Sǎ se construiascǎ un segment |AC|  (F) astfel incȃt ||AC||=40;
c. Sǎ se construiascǎ triunghiul ABC dreptunghic ȋn C astfel ȋncȃt B(O);
d. Sǎ se construiascǎ planul [P] definit de (F) ∩ (O).
3.9.6
Fie planul [P] plan de capǎt cu Px(90,0,0). Planul [P] este ȋnclinat fațǎ de planul [H] cu 45 o.
a. Fie punctul A  [P], A(30, 20, zA). Prin A sǎ se construiascǎ o frontalǎ a planului [P];
b. Sǎ se ridice o perpendicularǎ (D) la planul [P] ȋn punctul A şi sǎ se defineascǎ un
segment |AB|  (D), ||AB||=30.
c. Ce dreaptǎ este (AB)?
Se dau punctele A(40, 25, 25) şi B(90, 55, 0). Sǎ se construiascǎ ȋn diedru dreapta (AB)
şi planul de capǎt [P] prin dreapta datǎ. (AB)  [P]. Din punctul M(0, 40, 20) sǎ se
construiascǎ o perpendicularǎ (D) pe planul [P].
Se dau punctele A(35,10,30), B(20,50,10). Sǎ se construiascǎ ȋn diedru dreapta (AB) şi
planul vertical [P] prin dreapta datǎ. (AB)  [P]. Din punctul M (60, 35, 40) sǎ se
construiascǎ o perpendicularǎ (D) pe planul [P].
Fie Planul [P] definit de Px (95, 0, 0), M (10, 50, 0), N(20, 0, 70). Să se construiască în
acest plan un triunghi isoscel ABC cu laturile ||AB||=||AC||= 35 mm. |AB| este un segment
de frontalǎ şi |AC| este un segment de orizontalǎ.
44
Să se determine proiecţiile dreptei de intersecţie dintre planul [P], definit de punctele

Px(90,0,0), H1(35,25,0), V1(30,0,55) şi planul [Q] definit de punctele Qx(90,0,0),
H2(45,40,40), V2(15,0,50).
Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane [ABC] şi [KLM] şi să se

studieze vizibilitatea intersecţiei. Coordonatele vârfurilor celor două plăci sunt:
A(25,55,15), B(110,80,10), C(90,20,70), K(35,20,30), L(75,90,75), M(125,45,15).
Să se determine urmele planului [P] pentru care se cunoaşte d.c.m.m.p. faţă de planul
orizontal de proiecţie, definită de punctele A(65,40,15) şi B(30,5,70). Să se stabilească
proiecţiile uni punct M, de cotă egală cu depărtarea yM=zM = 35, situat în planul [P].
Se consideră planul [P]definit de punctele Px(105,0,0), Py(0,50,0), Pz(0,0,70). Să se

construiască în planul [P]: o orizontală de cotă z = 20, o frontală de depărtare y = 25 şi o
dreaptă de profil de abscisă x = 35.
În planul [P] determinat de punctele Px(120,0,0), Py(0,85,0), Pz(0,0,95), să se constuiască

patrulaterul [ABCD] ale cărui vârfuri au cordonatele: A(75,yA,25), B(55,yB,5), C(20,35,zC),
D(30,15,zD).
Să se determine proiecţiile dreptei de intersecţie a două plane [P] şi [Q] definite prin câte
trei puncte: Px, H1, V1 şi respectiv Qx, H2, V2.
a. Px(90,0,0), H1(60,25,0), V1(45,0,55) Qx(15,0,0), H2(30,20,0), V2(70,0,60);
b. Px(75,0,0), H1(40,25,0), V1(25,0,60) Qx(95,0,0), H2(70,40,0), V2(15,0,40);
c. Px(95,0,0), H1(90,6,0), V1(90,0,15) Qx(15,0,0), H2(35,35,0), V2(30,0,75);
Să se determine piciorul perpendicularei (D), coborâtă din punctul M pe planul triunghiului

[ABC]. Să se stabilească vizibilitatea dreptei (D) cosiderând triunghiul opac. A(75,20,10),
B(15,5,68), C(30,40,25), M(75,75,60).
Prin punctul M(70,50,30) să se ducă un plan [P] perpendicular pe două plane date: planul
[Q] definit de Qx(130,0,0), H1(100,35,0), V1(100,0,24) şi planul [R] definit de Rx(25,0,0),
H2(100,23,0), V2(35,0,23).
45
4. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE
4.1 GENERALITǍŢI
Prin metodele geometriei descriptive se realizează transformarea proiecţiilor unor

elemente geometrice, aflate în poziţii oarecare faţă de planele de proiecţie, în alte poziţii
care sunt mai avantajoase pentru rezolvarea unor probleme specific geometriei descriptive
sau desenului tehnic. Se ştie, de exemplu, că diverse elemente geometrice (segmente de
dreaptă, unghiuri oarecare, suprafeţe plane) se proiectează în adevărată mărime dacă
sunt conţinute într-un plan paralel cu unul din planele de proiecţie.
Rezolvarea grafică a unor probleme metrice (determinarea unor distanţe, unghiuri, arii
etc.) impune, deci, utilizarea unor metode pentru transformarea poziţiilor datelor iniţiale ale
acestor probleme în poziţii particulare faţă de sistemul de referinţă. Această transformare
se realizează fie prin modificarea sistemului de referinţă în raport cu elementul geometric
considerat fix, fie prin modificarea poziţiei elementului în raport cu sistemul de referinţă
adoptat. Ca urmare, rezultă cele două metode ale geometriei descriptive:
• metoda schimbării planelor de proiecţie prin care elementele geometrice, considerate

fixe, sunt aduse în poziţii particulare în raport cu noul sistem de referinţă, obţinut în urma
modificării sistemului adoptat iniţial;
• metoda rotaţiei (cu un caz particular al acesteia, denumit rabatere) prin care elementele
geometrice sunt aduse în poziţii particulare în raport cu sistemul de referinţă, considerat
fix, în urma rotirii acestora în jurul unor axe convenabil alese.
4.2 METODA SCHIMBĂRII PLANELOR DE PROIECŢIE
a. Metoda schimbării planului de proiecţie vertical

Prin schimbarea planului de proiecţie vertical rămân neschimbate proiecţiile orizontale şi
cotele punctelor.
Noile proiecţii verticale se obţin măsurând pe liniile de ordine faţă de noua axă (O 1x1),
segmente de mărimea cotelor punctelor respective; astfel planul oarecare [P] devine plan
de capăt [P1] iar dreapta oarecare (D)[P] devine (D1) o frontală a planului [P1] (Fig. 4.1).
b. Metoda schimbării planului de proiecţie orizontal.

Prin schimbarea planului de proiecţie orizontal rămân neschimbate proiecţiile verticale şi
depărtările punctelor .
Noile proiecţii orizontale se obţin măsurând pe liniile de ordine faţă de noua axă (O 1x1),
segmente de mărimea depărtărilor punctelor respective; astfel planul oarecare [P] devine
plan vertical [P1] iar dreapta frontală (F)[P] devine (F1) o verticală a planului [P1] (Fig.
4.2).
46
Fig. 4.1
Fig. 4.2
4.3 METODA ROTAŢIEI
Prin această metodă corpurile geometrice din spaţiu sunt aduse în poziţii particulare faţă
de planele de proiecţie. Planele de proiecţie [V] şi [H] rămân fixe.
Rotaţia se efectuiază în jurul unei axe perpendiculare pe unul din planele de proiecţie. În
funcţie de axa de rotaţie deosebim:
- rotaţia de nivel;
- rotaţia frontală.
47
Dacă axa de rotaţie este o dreaptă verticală, punctele se rotesc în plane de nivel şi rotaţia
se numeşte rotaţie de nivel. Dacă axa de rotaţie este o dreaptă de capăt, punctele se
rotesc în plane frontale şi rotaţia se numeşte rotaţie de front.
Fig 4.3
La rotaţia de nivel - axa de rotaţie este o dreaptă de verticală; proiecţiile orizontale

descriu arce de cerc cu centrul pe axa de rotaţie () iar proiecţiile verticale se deplasează
paralel cu axa (Ox) până în dreptul noilor proiecţii orizontale. Este prezentatǎ rotația de
nivel a unui plan oarecare (Fig. 4.3).
La rotaţia frontală - axa de rotaţie este o dreaptă de capăt; proiecţiile verticale descriu
arce de cerc cu centrul pe axa de rotaţie () iar proiecţiile orizontale se deplasează paralel
cu axa (Ox) până în dreptul noilor proiecţii verticale. Este prezentatǎ rotația de nivel a unui
plan oarecare (Fig. 4.4).
Fig. 4.4
48
Rotația de nivel pentru un punct (Fig. 4.5).
Fig. 4.5
Rotația de nivel pentru o dreaptǎ (Fig. 4.6).
Fig. 4.6
Rotația de nivel - Epura (Fig. 4.7).
49
Fig. 4.7
Rotatie de front pentru un punct (Fig. 4.8).
Fig. 4.8
Rotatie de front pentru o dreaptǎ (Fig. 4.9).
Fig. 4.9
50
Rotația de front - Epura (Fig. 4.10).
Fig. 4.10
4.4 METODA RABATERI DE PLANE
Rabaterea este un caz particular al rotaţiei în care axa de rotaţie este chiar urma planului
pe care se face rabaterea. În cazul în care rabaterea se efectuează într-un plan paralel cu
unul din planele de proiecţie axa de rabatere este dreapta de intersecţie dintre planul
rabătut şi planul pe care se face rabaterea.
Cercurile descrise prin rotaţia diferitelor puncte în timpul rabaterii sunt cuprinse în plane
perpendiculare pe axa de rabatere.
Fig. 4.11
51
Planele proiectante având urmele lor perpendiculare între ele,după rabatere aceste urme
rămân tot perpendiculare.
Rabatere - Plan de capăt, plan vertical (Fig. 4.11).
Adevărată mărime a unui triunghi inclus într-un plan de capăt (Fig. 4.12, 4.13).
Fig. 4.12
PLANUL DE CAPAT [P]

ABC [P]
g
b
EPURA A [P] Rabaterea ABC pe planul [H]
g
b
Co
Ao
Bo
Fig. 4.13
52
Adevărată mărime a unui triunghi inclus într-un plan vertical (Fig. 4.14, 4.15).
Fig. 4.14
PLANUL VERTICAL [P]

ABC [P]
b
EPURA A [P] Rabaterea ABC pe planul [V]

Bo
Ao
Co
b
Fig. 4.15
53
5. POLIEDRE
5.1 GENERALITĂŢI
In general starea materiei este cristalina, caracterizată prin regularitate în distribuţia

materiei care alcătuieşte substanţa. Cristalele pot fi formate din atomi, ioni, molecule prin
dispunere ordonată şi simetrică în spaţiu. Ca urmare a ordinii şi simetriei structurii interne,
sunt simetrice şi proprietăţile fizice ale cristalelor şi formele lor poliedrice exterioare,
vizibile cu ochiul liber. În figura 5.1 sunt prezentate cristale naturale cu formă prismatică şi
vârfuri piramidale.
Fig. 5.1
Poliedrele sunt corpuri geometrice mărginite de feţe poligonale plane. Intersecţia a două
feţe determină o muchie a poliedrului, iar intersecţia a cel puţin trei feţe se face intr-un
punct numit vârf al poliedrului.
Poliedrele pot fi regulate sau neregulate în funcţie de poligoanele de care sunt mărginite;
de asemenea un poliedru poate fi convex,dacă este situat de aceiaşi parte a planului
oricăreia din feţe, sau concav,dacă este intersectat de planele feţelor sale.
La poliedrele regulate toate feţele sunt poligoane regulate care pot fi inscriptibile şi
circumscriptibile sferei [Traian].
Există cinci poliedre regulate numite şi solide perfecte (Fig. 5.2): tetraedrul regulat,
octaedrul regulat, icosaedrul regulat (20 de fețe triunghiuri echilaterale), cubul (hexaedrul)
şi dodecaedrul regulat (12 fețe pentagoane regulate).
Fig. 5.2
54
Cele mai vechi dovezi că solidele perfecte au fost cunoscute sunt din neolitic: popoarele
neolitice din Scoţia au construit modele în piatră în care apar cele cinci solide, cu 1000 de
ani înaintea lui Platon. Modelele sunt păstrate în Ashmolean Museum – Oxford.
Poliedrele neregulate nu respectă proprietăţile enumerate, anume feţele poliedrului sunt

poligoane neregulate. Poliedrele neregulate frecvent întâlnite sunt prisma (Fig. 5.3) şi
piramida (Fig. 5.4). Prisma are muchiile paralele între ele şi bazele egale şi paralele.
Prisma dreaptă are muchiile perpendiculare pe planul bazei, în caz contrar este prisma
oblică. Piramida are muchiile laterale concurente într-un punct numit vârf, iar feţele laterale
sunt triunghiuri. Piramida dreaptă are vârful proiectat în centrul bazei, în caz contrar este
piramidă oblică.
Fig. 5.3 Fig. 5.5
Studiul geometriei poliedrelor este util pentru ȋnțelegerea şi desenarea corpurilor utilizate
ȋn construcții, arhitecturǎ şi industrie (Fig. 5.5).
Fig. 5.5
Poliedrele se reprezintă în epură prin proiecţiile vârfurilor şi ale muchiilor; fiind considerate
corpuri opace muchiile vizibile se reprezintă cu linie groasă continuă iar cele acoperite se
reprezintă cu linie întreruptă (Fig 5.6).
Determinarea vizibilitǎții muchiilor presupune urmǎtoarele:

- La determinarea vizibilitǎții ȋn proiecție orizontalǎ se comparǎ cotele diferitelor puncte
ale poliedrului. Similar la determinarea vizibilitǎții ȋn proiecție verticalǎ se comparǎ
depǎrtǎrile punctelor poliedrului;
- Conturul aparent al poliedrului ȋn epurǎ este vizibil;
- O muchie sau o fațǎ ce conține un punct vizibil este vizibilǎ;
- O muchie a bazei din interiorul conturului aparent este invizibilǎ;
- Dacă proiecţiile a două muchii ce nu se intersectează în spaţiu sunt
- concurente, atunci una este vizibilă şi una nevizibilă;
55
- Dintr-un vǎrf din afara conturului aparent vizibil pornesc muchii vizibile;
- Dintr-un vǎrf invizibil pornesc muchii invizibile.
Fig. 5.6
Un punct de pe suprafaţa unui poliedru aparţine unei drepte de pe faţa acestuia.

Secţionând un poliedru convex cu un plan se obţine un poligon convex; laturile poligonului
rezultă din intersecţia planului de secţiune cu feţele poliedrului, iar vârfurile acestuia
rezultă din intersecţia planului de secţiune cu muchiile poliedrului. Deci pentru
detreminarea secţiunii unui poliedru cu un plan se pot utiliza în general două metode:
-determinarea poligonului de secţiune prin vârfuri,
-determinarea poligonului de secţiune prin laturi.
Prin secţionarea unui poliedru convex cu un plan se obţine un poligon convex. Prin
secţionarea unui poliedru cu un plan proiectant, proiecţia poligonului de secţiune rezultat
aparţine urmei planului de secţiune pe care planul proiectant este perpendicular. In figura
5.7 prisma oblicǎ este secționatǎ cu un plan de capǎt, determinarea poligonului de
secţiune s-a facut prin vârfuri.
Fig. 5.7
56
5.2. REPREZENTAREA şi SECŢIONAREA PRISMELOR
Pentru exemplificare se construieşte o prismǎ dreptǎ [ABCDEFA1B1C1D1E1F1] şi se

secționeazǎ cu un plan de capǎt conform figurii 5.8 a. Dupǎ secționare rezultǎ un trunchi
de prismǎ, secțiunea rezultatǎ este o suprafațǎ poligonalǎ cu 6 laturi (Fig. 5.8 b).
a b
Fig. 5.8
Figura 5.9 prezintǎ epura raportatǎ la diedru a prismei cu baza [ABCDEF] un hexagon
regulat ȋnscris ȋntr-un cerc de razǎ R=35, centru cercului este G(60, 55, 0), ȋnǎlțimea
prismei h=120, planul de capǎt [P] este definit de Px (140,0,0) şi M(15,0,80).
Fig. 5.9
57
Pentru o mai bunǎ lizibilitate s-a ȋngroşat doar conturul aparent al trunchiului de prismǎ ȋn
planul orizontal şi vertical de proiecție. Celelalte muchii se reprezentǎ cu linie subțire.
Secțiunea [123456] este reprezentatǎ ȋn planul [H] precum şi ȋn planul [V] conform
definiției planului de capǎt [P], pe urma (Pv) a planului [P].
Fig. 5.10
Prin desfăşurarea unui poliedru toate feţele sale sunt aduse în acelaţi plan; figura plană
poligonală obţinută se numeşte desfăşurată sau transformată prin desfăşurare; Trasarea
desfăşuratei atât pentru prismă cât şi pentru piramidă presupune cunoaşterea adevăratei
mărimi a bazelor poliedrelor desfăşurate şi a muchiilor şi feţelor laterale. La desfǎşurare
unghiurile dintre muchii se conservǎ, muchiile paralele ale poliedrului rǎmȃn paralele.
Pentru desfǎşurata trunchiului de prismǎ din figura 5.10, fiind necesarǎ secțiunea ȋn
adevǎratǎ mǎrime, se proiectezǎ secțiunea [123456] ȋn planele de proiecție apoi se rabate
secțiunea ȋn planul [H]. Astfel se obține adevǎrata mǎrime a secțiunii. Rezultǎ un poligon
cu 6 laturi reprezentat cu linie ȋntreruptǎ şi notat [AoBoCoDoEoFo]. Ȋn rest, pentru
reprezentarea desfǎşuratei suprafeței laterale, se cunosc toate muchiile trunchiului de
prismǎ acestea fiind muchii verticale, ȋn adevǎratǎ mǎrime, vizualizate şi mǎsurabile ȋn
planul [V].
Ȋn figura 5.11 se prezintǎ desfǎşurata trunchiului de prismǎ. Sunt anexate bazele

cunoscute ȋn adevǎratǎ mǎrime. Ȋn toate reprezentǎrile secțiunea se remarcǎ cu altǎ
culoare, culoarea planului de secțiune.
58
Fig. 5.11
Un poliedru convex este intersectat de o dreaptă în două puncte. Acestea sunt

determinate de intersecţia dreptei cu poligonul rezultat prin secţionarea poliedrului cu un
plan proiectant care conţine dreapta considerată.
5.3 REPREZENTAREA şi SECŢIONAREA PIRAMIDELOR
Pentru exemplificare se construieşte o piramidǎ dreptǎ şi se secționeazǎ cu un plan de

capǎt conform figurii 5.?. Dupǎ secționare rezultǎ un trunchi de prismǎ, secțiunea rezultatǎ
este o suprafațǎ poligonalǎ cu 6 laturi (Fig. 5.12).
Fig. 5.12
59
S-a ales pentru exemplificare o piramida triunghiularǎ oblică [SABC], cu baza un triunghi
oarecare [ABC] în planul [H] de proiecţie. Piramida este secţionată cu un plan de capăt [P]
definit de urmele (Ph) şi (Pv). Proiecţia verticală a secţiunii 1’2’3’ se suprapune pe urma
verticală (Pv) a acestui plan. Proiecţia orizontalǎ 123 este situatǎ pe proiecţiile orizontale
ale muchiilor piramidei (Fig. 5. 13).
Pentru o mai bunǎ lizibilitate s-a ȋngroşat doar conturul aparent al trunchiului de piramidǎ
rezultat dupǎ secționare, ȋn planul orizontal şi vertical de proiecție. Celelalte muchii se
reprezentǎ cu linie subțire.
Pentru desfăşurarea piramidei, sunt necesare adevăratele mărimi ale bazei şi muchiilor
laterale. Feţele laterale ale unei piramide sunt triunghiuri. Adevărata mărime a bazei se
determină prin metoda rabaterii, iar adevăratele mărimi ale muchiilor laterale se obţin prin
metoda rotaţiei. Ȋn figura 5.13 se rabate secțiunea [1o2o3o] ȋn planul [H] şi fiecare muchie a
piramidei se roteşte prin rotație de nivel în jurul unei axe verticale ce trece prin punctul
S(s,s’). Se obțin muchiile ȋn adevǎratǎ mǎrime, segmente de frontalǎ, ca de exemplu
||AS||=||a’1s’1||, ||A1||=||a’11’1|| etc.
Fig. 5.13
Desfăşurata feţelor laterale se compune dintr-o succesiune de triunghiuri care au un vârf

comun S şi ale căror laturi sunt muchiile piramidei (Fig. 5.14 b). Adăugând la desfăşurata
suprafeţei laterale [SABCA] triunghiul bazei [ABC] şi secțiunea [123], se obţine
desfăşurata completă a piramidei.
60
b
Fig. 5.14
5.4 APLICAŢII CU POLIEDRE
5.4.1
Fie prisma triunghiularǎ dreaptă [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral [ABC]  [H].
61
Fig. 5. 15
Se cunosc punctele A(70,35,0) şi B(45,10,0) şi înălţimea prismei |AA1|=55 mm.

Prisma se secționeazǎ cu planul [P], plan de capat, definit de punctele Px(5,0,0) şi
M(75,0,40). Sǎ se desfǎşoare trunchiul de prismǎ [ABC123] rezultat.
Fig. 5.16
62
Indicații cu etape de lucru (Fig. 5.15):

a. Se construieşte prisma cu baza ABC echilateral pornind de la punctele A şi B;
b. Se construieşte planul [P] de capǎt;
c. Secţionarea prismei cu planul de capăt şi construirea secţiunii ȋn planul [H] şi [V];
d. Rabaterea planului [P] pentru adevărata mărime a secţiunii;
e. Se desfăşoarǎ poliedrul rezultat prin secţionarea prismei cu planul de capăt [P] (Fig.
5.16).
5.4.2
Să se construiască în planul de capăt [P] determinat de punctele A(45,10,35), B(35,30,40)
un pătrat [ABCD].
Să se construiască prisma dreaptă cu baza [ABCD] şi de înălţime h=60 mm.
Indicații cu etape de lucru (Fig. 5.17):

a. Se construiesc ȋn epurǎ punctele A şi B şi planul [P] definit de A şi B, (Pv)  (a’b’);
b. Se rabate planul [P] ȋn planul [H] şi se defineşte pătratul ȋn adevărată mărime ȋn planul
rabǎtut;
c. Ridicarea rabaterii, pentru punctele C, D;
d. Construirea prismei pornind de la muchiile din planul [V] frontale, cu lungime de 60;
e. Vizibilitatea şi desfǎşurata prismei.
Fig. 5.17
63
5.4.3
Fie prisma triunghiulară oblică [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi oarecare în planul
orizontal de proiecţie (Fig. 5.7). Se dau punctele A(80,25,0), B(65,40,0), C(50,10,0), A1(45,
25,50).
a. Sǎ se secționeze prisma cu un plan [P] perpendicular pe muchiile prismei. Planul [P],

este plan de capăt definit de punctul Px(15,0,0), [P]  (AA1).
b. Să se determine adevărata mărime a secţiunii.
c. Sǎ se desfăşoare trunchiului de prismă de sub planul de capăt.

- Muchiile prismei sunt segmente de frontalǎ ȋn adevǎratǎ mǎrime ȋn planul [V].
- Pentru generarea desfǎşuratei se va porni de la secţiunea 123 (Fig. 5.19).
Fig. 5.18
Fig. 5.19
64
5.4.4
Sǎ se construiască epura unei prisme dreapte [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi echilateral
[ABC]  [P]. [P] este un plan vertical definit de punctele (Px, A). Sunt date: Px(30,0,0),
A(60, 25, 60), B(100, xB, 20), înălţimea prismei h=80 mm.
a. Sǎ se construiascǎ prisma;
b. Să se secționeze prisma cu un plan de front [R], [R] || [V] aflat la distanţa d = 80 mm de
[V] şi sǎ se construiascǎ secțiunea de intersecție, triunghiul [123];
c. Să se desfăşoare trunchiul de prisma rezultat în urma intersecţiei [ABC123] .
Indicaţii (Fig. 5. 20 a,b, 5.21):
- Se determină planul [P], punctul B,
continut în planul [P];
- Se rabat planul [P] şi punctele A şi B în
planul [H] unde se construieşte
triunghiul echilateral [A0B0C0];
- Se ridică rabaterea pentru punctul C
(c,c’);
- Se construiesc muchiile prismei
(segmente pe orizontale),
perpendiculare pe urmele planului [P]
de mǎrime 80 mm, inţial în planul [H],
avându-se in vedere vizibilitatea lor.
- Se construieşte urma (Rh) a planului
[R], paralelă cu (Ox) cu depǎrtarea 80;
Fig. 5.20 a
Fig. 5.20 b
65
- Se definesc proiecţiile secțiunii de intersecție [1’2’3’] şi [123] al prismei cu planul [R] ;

- Pentru construirea desfaşuratei prismei este necesarǎ cunoasterea dimensiunilor
muchiilor; Muchiile prismei sunt segmente de frontală, valoarea reala a muchiilor fiind
de 80 mm în planul [H].
- Desfaşurata se construieşte pornind de la triunghiul echilateral [ABC] şi de la feţele
laterale ale prismei. Segmentul |A 1| =|a1| se găseşte în adevată mărime pe orizontala
(AA1) (Fig. 5.22).
Fig. 5.21
Fig. 5.22
66
5.4.5
[ABC] [P]. [P] este plan de capǎt definit de punctele G(110,40,40), A(125,65,60). Baza
prismei este un triunghi echilateral înscris în cercul de rază AG, înălţimea este h=75mm.
Sǎ se construiascǎ desfaşurata prismei.
Indicaţii (Fig. 5. 23):

- Se construieşte planul [P] definit de punctele G şi A şi se rabate ȋn planul [H];
- Se construieşte cercul cu centrul G razǎ 35 şi se ȋnscrie [AoBoCo];
- Se revine din rabatere cu punctele B şi C;
- Se reprezintǎ prisma cu muchiile segmente de frontalǎ ||AA1||=||a’a’1||=75 ;
- Se desfǎşoarǎ prisma folosind baza ȋn adevǎratǎ mǎrime [AoBoCo].
Fig. 5.23
5.4.6
Să se construiască o prismă cu baza un triunghi echilateral ABC şi înălţime 60mm. Baza
este într-un plan oarecare definit de Px(100,00), H(0,80,0), V(0,0,90). (AB) este o frontală
a planului |AB|=30, A(70,20,zA).
67
Indicații:
- (Fig. 5.24 a) pentru rabaterea planului [P] ȋn planul [V];
- (Fig. 5.24 b) pentru construirea prismei şi construirea adevǎratei mǎrimi a muchiei
||CC1|| = ||cc11|| = 60.
b
Fig. 5.24
68
5.4.7
Sǎ se construiascǎ piramida [SABCD] cu baza ABCD un dreptunghi cu laturile ||AB||=25
mm şi ||AD||=40 mm, [ABCD]  [P] plan vertical definit de Px(60,0, 0) şi M(0,65,0). Punctul
A(40,yA,5 )  [P], ȋnǎlțimea piramidei este ||S||=50 mm. Laturile bazei respectǎ
urmǎtoarele; |AB|(D1), (D1) dreaptă orizontală şi |AD| (D2), (D2) dreaptă verticală.

- Din definiția planului vertical punctul a  (Ph);
- /AB/  unei orizontale a planului, se va măsura pe urma orizontală a planului [P].
/AB/=/ab/;
- /AD/ = /a’d’/, segmentul se va măsura pe proiecţia verticală a verticalei din plan căreia
îi aparţine;
- Înălţimea /S/  [P], va fi o dreaptă orizontală; /S/ =/ s /.
Fig. 5.25
5.4.8
Fie piramida dreaptă [VABC] cu baza un triunghi echilateral [ABC]  [H] şi înălţimea |VG|
=55 mm, A(70,35,0), B(45, 10,0).
Piramida se intersectează cu planul [P], plan de capăt definit de Px(5,0,0) M(75,0,40).
Se cer :
a. Construcţia piramidei;
b. Construcţia planului [P];
c. Secţionarea piramidei cu planul de capăt, construcţia secţiunii;
d. Rabaterea planului [P] pentru adevărata mărime a secţiunii;
e. Să se desfăşoare poliedrul rezultat prin secţionarea piramidei cu planul de capăt [P] .
69
Indicaţie (Fig. 5.26 a,b,c):

- Proiecţia verticală a secţiunii 1’2’3’ se suprapune pe urma verticală (Pv) a acestui plan.
Proiecţia orizontalǎ 123 este situatǎ pe proiecţiile orizontale ale muchiilor piramidei;
- Pentru determinarea adevǎratei mǎrimi a secțiunii se rabate planul [P] ȋn planul [H];
- Pentru desfaşurată se roteşte muchia CV în poziţie de frontală.
b
70
c
Fig. 5.26
5.4.9
Fie piramida patrulateră dreaptă [VABCD] cu baza un patrat [ABCD]  [H] şi înălţimea
|VG|=55 mm. Să se desfăşoare poliedrul rezultat prin secţionarea piramidei cu un plan
proiectant [P] ( Px,M). Planul [P] este un plan de capăt cu Px(80, 0, 0) şi M(15, 70, 0),
A(65, 30,0), B(45, 10, 0).
71
72
Indicaţii (Fig. 5.27 a,b,c):

- Pătratul [ABCD] [H] şi piramida fiind dreaptă, punctul G se va afla la intersecţia
diagonalelor patratului.
- Planul [P] fiind un plan de capăt, proiecţia verticală a poligonului de secţiune se va afla
pe urma verticală ( Pv) , iar proiecţia orizontală a acestuia se obţine trasând liniile de
ordine de la proiecţia verticală până pe proiecţiile orizontale ale muchiilor
corespunzătoare.
- Muchiile fiind în poziţii particulare (frontale şi drepte de profil) se proiectează în
adevărata lor mărime pe planele cu care sunt paralele;
- Pentru desfǎşuratǎ este necesarǎ adevǎrata mǎrime a secțiunii [1234] obținutǎ prin
rabaterea planului [P] ȋn [H]. Pentru adǎugarea secțiunii la desfǎşuratǎ se va folosii
segmentul |24| =|2o4o|.
c
Fig. 5.27
5.4.10
Fie piramida [SABC] cu baza [ABC] triunghi echilateral in planul [P] vertical. Se cunosc
punctele A(60,25,60), B(100,55,20) şi ȋnalţimea piramidei h=75 mm.
a. Să se reprezinte piramida şi planul [P] ;
b. Sǎ se secționeze piramida cu un plan [F] de front, [F] || [V] cu yF=65 ;
Indicaţii (Fig. 5.28 a,b,c):

- Planul [P] vertical este definit de punctele A şi B ;
- Se rabate planul [P] şi se construieşte [AoBoCo] echilateral pornind de la segmentul
AoBo, se defineşte centru de greutale Go al triunghiului, necesar pentru construirea
ȋnǎlțimii piramidei;
- Se revine din rabatere pentru punctele C şi G;
- Ȋnǎlțimea piramidei |GS| este perpendicularǎ pe urmele planului [P] ;
- Se reprezintǎ piramida, tinȃnd cont de vizibilitatea muchiilor ;
- Se construieşte secțiunea [123], ȋn planul [V] va fi ȋn adevǎratǎ mǎrime ( [F] || [V]).
73
Fig. 5. 28
5.4.11
Sǎ se construiască epura unei piramide dreapte [SABC] cu baza un triunghi echilateral
[ABC] [P]. [P] este plan de capǎt definit de punctele G(110,40,40), A(125,65,60). Baza
piramidei este un triunghi echilateral înscris în cercul de rază AG, înălţimea este h=75mm.
Sǎ se secționeze piramida cu un plan [Q] || [P] la distanța de 30 mm. Sǎ se construiascǎ
secțiunea rezultatǎ şi sǎ se desfǎşoare trunchiul de piramidǎ rezultat.
Indicaţii (Fig. 5. 29 a,b):

- Se construieşte planul [P] definit de punctele G şi A şi se rabate ȋn planul [H];
- Se construieşte cercul cu centrul G razǎ 35 şi se ȋnscrie [AoBoCo];
- Se revine din rabatere cu punctele B şi C;
- Se reprezintǎ piramida cu ȋnǎlțimea segment de frontalǎ |GS| = |g’s’| = 75 ;
- Se reprezintǎ planul [Q], distanța de 30 mm dintre plane se va mǎsura ȋn planul [V] şi
Se construieşte secțiunea conform definiției planului ce capǎt [Q] ;
- Pentru trasarea desfǎşuratei se roteşte muchia |SA| a piramidei ȋn poziție de frontalǎ,
|SA| = |s’1a’1|, |A1| = |1’1a’1| ;
74
Fig. 5.29
- Se desfǎşoarǎ piramida folosind muchiile determinate ȋn adevǎratǎ mǎrime, baza ȋn

adevǎratǎ mǎrime [AoBoCo] şi secțiunea definitǎ cu ajutorul segmentelor |12|, |13| şi
|23|.
75
5.5.1
Se consideră prisma [ABCA1B1C1], definită prin vârfurile A(40,0,30); B(20,0,5);
C(10,0,35) şi C1(10,45,35). Să se construiască desfăşurata prismei.
5.5.2
[ABC]  [P]. [P] este un plan vertical definit de punctele (P x, A). Centrul cercului
circumscris bazei este G  [P] şi înălţimea prismei h=80 mm. Sunt date: Px(30, 0, 0),
A(60, 25, 60), B(100, xB, 20)
d. Sǎ se construiascǎ prisma;
e. Să se secționeze prisma cu un plan de front [R], [R] || [V] aflat la distanţa d = 80 mm de
[V] şi sǎ se construiascǎ secțiunea de intersecție, triunghiul [123];
f. Să se desfăşoare trunchiul de prisma rezultat în urma intersecţiei [ABC123] .
5.5.3
Să se construiască epura prismei drepte [ABCDA1B1C1D1] cu baza un dreptunghi [ABCD]
conţinut într-un plan de capăt [P] definit de punctele Px(80,0,0) şi Pz(0,0,70). Dreptele
(AB) şi (CD) sunt frontale, ||AB||=30 mm, ||AD||=40 mm
Se cunosc punctele: A(30,10,zA), B(xB,10, zB), xB<xA, D(30, yD, zD) şi înălţimea prismei
||AA1||=45
mm;
Indicaţii: Se construieşte planul de capăt [P] ştiind că (Ph)⊥(Ox). Întrucât orice figură
parţinând unui plan de capăt are proiecţia verticală pe (Pv)  [a’b’c’d’] ⊂ [Pv]; Prisma fiind
dreaptă, muchiile sale sunt frontale perpendiculare pe planul [P].
5.5.4
Fie prisma triunghiulară oblică [ABCA1B1C1] cu baza un triunghi oarecare în planul vertical
de proiecţie (Fig. 5.7). Se dau punctele A(80,0,25), B(65,0,40), C(50,0,10), A1(45,50,25).
d. Sǎ se secționeze prisma cu un plan [P] perpendicular pe muchiile prismei. Planul [P],

este plan vertical definit de punctul Px(15,0,0), [P]  (AA1).
e. Să se determine adevărata mărime a secţiunii.
f. Sǎ se desfăşoare trunchiului de prismă definit de planul vertical.
5.5.5
Să se construiască un tetraedru regulat [SABC] având baza [ABC] situată în planul [V] de
proiecţie. Se dau punctele A(100,0,50), B(50,0,10).
Indicaţii: Tetraedrul regulat are toate muchiile egale. Se noteazǎ |AE| înălţimea triunghiului
bazei. Pentru determinarea adevăratei mărimi a înălţimii |SΩ| a tetraedrului, se rabate
ΔASE în planul [V] de proiecţie. Axa rabaterii este înălţimea |AE| a triunghiului bazei.
5.5.6
Fie piramida triunghiularǎ dreaptă [VABC] cu baza un triunghi echilateral [ABC]  [H] şi
înălţimea |VG| = 70 mm, A(80,40,0), B(35, 10,0).
Piramida se intersectează cu planul [P], plan de capăt definit de Px(0,0,0) M(75,0,30).
Se cer :
76
a. 1 Construcţia piramidei;
b. 2 Construcţia planului [P];
c. 3 Secţionarea piramidei cu planul de capăt, construcţia secţiunii;
d. 4 Rabaterea planului [P] pentru adevărata mărime a secţiunii;
e. 5 Să se desfăşoare poliedrul rezultat prin secţionarea piramidei cu planul de capăt [P].
5.5.7
Fie piramida hexagonlǎ dreaptă [VABCDEF] cu baza un hexagon [ABCDEF]  [H] cu
centrul ȋn G şi înălţimea |VG| = 70 mm, G(100,0,60). Se secționeazǎ piramida cu un plan
vertical definit de punctele Px(30,0,0) şi M(135,40,0).
Se cer :
f. Construcţia piramidei; Construcţia planului [P];
g. Secţionarea piramidei cu planul de capăt, construcţia secţiunii;
h. Rabaterea planului [P] pentru adevărata mărime a secţiunii;
i. Să se desfăşoare poliedrul rezultat prin secţionarea piramidei cu planul vertical [P].
5.5.8
Sǎ se construiască epura unei piramide dreapte [SABCDEF] cu baza un hexagon
[ABCDEF] [P]. [P] este plan de capǎt definit de punctele G(110,40,40), A(125,65,60).
Baza piramidei este un hexagon înscris în cercul de rază AG, înălţimea este h=75mm.
Sǎ se secționeze piramida cu un plan [Q] || [P] la distanța de 30 mm. Sǎ se construiascǎ
secțiunea rezultatǎ şi sǎ se desfǎşoare trunchiul de piramidǎ rezultat.
5.5.9
Să se construiască în planul de capăt [P] determinat de Px(80, 0, 0), A(35, 40, 50), un
triunghi echilateral ABC de latură AB=25 cu latura AB o orizontală.
a) Să se construiască prisma dreaptă cu baza ABC de inălţime h=50 mm.
b) Să se secţioneze prisma cu un plan de nivel.
a) Să se desfăşoare prisma rezultată sub planul de nivel.
5.5.10
Să se construiască în planul de capăt [P] determinat de Px(35, 0, 0), M(42, 16, 20), un
pătrat ABCD cu A(38, 20, zA), de latură AB=20, ştiind că M aparţine lui AD ;
a) Să se construiască piramida dreaptă cu baza ABCD de înălţime h=50 mm.
b) Să se secţioneze piramida cu un plan de nivel.
c) Să se desfăşoare trunchiul de piramidă.
5.5.11
Să se construiască în planul vertical [P] determinat de Px(80, 0, 0), A(40, 40, 50), un pătrat
ABCD de latură AB=26 a cărui diagonală AC face un unghi de 60o cu (Ph). Să se
construiască prisma dreaptă cu baza ABCD de înălţime h=50 mm.
a) Să se construiască prisma dreaptă cu baza ABCD de înălţime h=50 mm.
b) Să se secţioneze prisma cu un plan de front.
c) Să se desfăşoare prisma.
5.5.12
Să se construiască în planul de capăt [P] determinat de Px(10, 0, 0), G(55, 20, 40) un
pǎtrat ABCD cu centrul de greutate G, A(75,30,zA). Să se construiască prisma dreaptă cu
baza ABCD de înălţime h=50 mm şi sǎ se secționeze cu un plan de nivel cu cota 60mm.
Sǎ se desfǎşoare trunchiul de prismǎ rezultat.
77
6. CONUL ŞI CILINDRUL
6.1.GENERALITĂŢI
Suprafaţa cilindrică este generată de o dreaptă mobilă, numită generatoare, ce se

deplasează paralel cu o direcţie datǎ şi se sprijină pe o curbă fixă, numită curbă
directoare.
Cilindrul este corpul geometric mărginit de o suprafaţă cilindrică şi două plane paralele.
Porţiunile din aceste plane, mărginite de suprafaţa cilindrică, constituie bazele
În funcţie de curba directoare deosebim: cilindru circular, eliptic etc; frecvent utilizat este
cilindrul circular drept sau oblic.
Suprafaţa conică este generată de o dreaptă mobilă, numită generatoare, care trece
printr-un punct fix numit vârf şi se sprijină pe o curbă fixă, numită curbă directoare.
Conul este corpul geometric mărginit de o suprafaţă conică şi de un plan. Suprafaţa

conică este generată prin rotaţia unei drepte mobile, numită generatoare, concurentă cu
axa de rotaţie într-un punct fix numit vârf şi care se sprijină pe o curbă fixă, numită curbă
directoare.
În funcţie de curba directoare deosebim: con circular, eliptic, parabolic etc; frecvent utilizat
este conul circular drept sau oblic.
Figura 6.1 prezitǎ un exemplu de suprafațǎ cilindricǎ, cilindru, suprafațǎ conicǎ şi con.
Fig. 6.1
Conul şi cilindrul se reprezintă în epură prin conturul lor aparent pe planele de proiecţie
care coincid cu proiecţiile generatoarelor de contur(Fig. 6.2). Un punct M este pe un con
sau cilindru dacă proiecţiile sale aparţin unei generatoare a acestuia (Fig.6.3).
Planul tangent la con sau cilindru conţine întotdeauna o generatoare a acestora. Secţiunile
plane prin con şi cilindru se pot asimila secţiunilor prin piramidă şi prismă, care ar avea un
număr infinit de muchii. Desfăşurarea conului şi cilindrului se poate considera ca limita
desfăşurării unei piramide sau prisme cu număr infinit de feţe şi cu unghiuri sau distanţe
între feţele laterale, care tind spre zero.
Punctele de intersecţie dintre o dreaptă şi un con sau cilindru se determină la intersecţia
dreptei cu conturul secţiunii prin con sau cilindru cu un plan care o conţine .
78
Fig. 6.2
Fig. 6.3
6.2 Secțiuni plane ȋn cilindru
Conform teoremei lui Dandelin, secţiunea cu un plan oarecare în cilindrul de rotaţie este o
elipsă. În cazul particular în care planul de secţiune este perpendicular pe axa de rotaţie,
sau paralel cu aceasta, secţiunea este un cerc, respectiv, un dreptunghi (Fig. 6.4).
79
Fig. 6.4
În figura 6.5 este prezentat cazul cilindrului în care secţiunea plană în cilindrul de rotaţie
determină o elipsă de secţiune.
Se considerǎ cilindrul circular drept cu baza un cerc ȋn planul [H] cu centrul O(50,40,0) şi
R=20 mm, ȋnǎlțimea este h=65mm. Clindrul este secționat cu un plan de capǎt [P] definit
de punctele Px(20,0,0) şi M(85,0,40). Sǎ se stabileascǎ curba determinatǎ de secționarea
cilindrului cu planul [P] şi desfaşurata trunchiului de cilindru rezultat.
Cilindrul se reprezintă în epură prin conturul aparent pe planele de proiecţie, elipsa de

secţiune se determină prin punctele în care generatoarele cilindrului intersectează planul
de secţiune. Pentru construirea elipsei de secţiune, au fost utilizate 8 generatoare
echidistante ale cilindrului.
Proiecţia verticală a elipsei de secţiune este situată pe urma verticală (Pv) a planului de
secţiune, conform definiției planului de capǎt, iar proiecţia orizontală a acesteia se
confundǎ cu proiecţia orizontală a cilindrului. Adevărata mărime a elipsei de secţiune
[AoBoCoDoEoFoGoHo] se determină prin rabaterea planului [P] în jurul urmei orizontale
(Ph).
Desfăşurata suprafeţei laterale a unui cilindru de rotaţie este un dreptunghi cu lungimea

2πR şi ȋnǎlțimea h = 65. Transformata în desfăşurată a cercului de bază este o dreaptă pe
care se transpun arcele ab = |AB|, bc = |BC|, etc. Transformata în desfăşurată a elipsei de
secţiune se obţine prin punctele 1o,2o,3o,4o,5o,6o,7o,8o. Aceste puncte se determină
măsurând pe cele 8 generatoare adevăratele mărimi ale distanţelor punctelor elipsei de
secţiune, faţă de baza cilindrului: |A1| ≡ |a’1’|, |B1| ≡ |b’2’|, etc.
80
Punctele 3 şi 7 sunt puncte de inflexiune.
Fig. 6.5
6.3 Secțiuni plane ȋn con
Conform teoremei lui Dandelin, secţiunea plană într-un con de rotaţie este (Fig. 6.7):
- cerc (plan de secțiune paralel cu baza);
- elipsă (planul paralel cu planul de secţiune, dus prin vârful conului, nu secţionează
conul);
- parabolă (planul paralel cu planul de secţiune, dus prin vârful conului este tangent la
con);
81
- hiperbolă (planul paralel cu planul de secţiune, dus prin vârful conului ȋl secţionează
după două generatoare);
- un triunghi (planul de secțiune trece prin vȃrful conului).
Fig 6.6
Figura 6.7 prezintǎ cele cinci variante de secțiuni ȋn con: cerc, elipsǎ, parabolǎ, hiperbolǎ
şi triunghi.
Fig. 6.7
Secțiune elipticǎ ȋn con
Conul circular drept, din figura 6.8, cu baza ȋn planul [H] şi vârful S(s,s’), este secționat cu
un plan de capǎt [P]  (Ph,Pv). Ȋn urma secționǎrii rezultǎ o elipsă de secţiune. Elipsa de
secţiune se determină prin punctele în care generatoarele conului intersectează planul de
secţiune.
Pentru construirea elipsei de secţiune, au fost utilizate 8 generatoare echidistante ale

conului. Proiecţia verticală a elipsei de secţiune [1’2’3’4’5’6’7’8’] se confundă cu urma
verticală (Pv) a planului de secţiune, conform definiției planului de capǎt. Proiecţiile
orizontale [12345678] ale punctelor elipsei de secţiune sunt situate pe proiecţiile orizontale
|1s|, |2s|…|8s| ale generatoarei conului.
82
Punctele 3 şi 7 din planul [H] se determinǎ prin secționarea conului cu un plan de nivel cu
urma (NV) ȋn planul [V] şi care trece spațial prin aceste puncte 3, 7. Va rezulta un cerc de
diametru |37| care se va trasa ȋn planul [H].
Fig. 6.8
Desfăşurata suprafeței laterale a conului cu raza cercului de bază R este un sector circular
de rază egală cu generatoarea conului G şi având unghiul la centru α=360 R/G. Aceasta
desfǎşuratǎ se ȋmparte ȋn 8 sectoare egale. Generatoarele trunchiului de con sunt aduse
în adevărată mărime pe generatoarea |ES|, devenind generatoare de front, printr-o rotaţie
de nivel, efectuată în jurul axei conului. Rezultǎ punctele 1’1, 2’1, 3’1, 4’1 (Fig. 6.9).
Pentru trasarea pe desfăşurată a transformatei elipsei de secţiune, se traseazǎ arce de

cerc cu centru ȋn s’ pornind de la 1’1, 2’1, 3’1, 4’1.
Punctele de infexiune ale transformatei elipsei de secţiune sunt 3 şi 7, ele sunt punctele de
pe suprafaţa conului, pentru care planele tangente la con sunt perpendiculare pe planul
secant [P] (teorema Olivier).
83
Fig. 6.9
Secțiune sub formǎ de parabolǎ ȋn con
Conform teoremei lui Dandelin o secțiune ȋn con cu un plan [P] paralel cu o generatoare a
conului va genera o parabolǎ. Ȋn figura 6.10 se prezintǎ cazul secțiunii conului circular
drept cu baza ȋn planul [V], centru bazei O (50,0,35), R= 25, h= 65, cu un plan vertical [P]
paralel cu generatoarea conului, Px(35,0,0). Se cere ȋn epurǎ curba rezultatǎ la
secționarea conului cu planul [P].
Se aleg 7 generatoare a conului, este importantǎ alegerea generatoarei de contur.

Proiecţia verticalǎ a secţiunii, care este o parabolǎ.. Proiecţia orizontalǎ a secțiunii este
un segment ce se aflǎ pe urma planului vertical [P] anume (P h) conform definiției planului
vertical. Urma (Pv) intersecteazǎ planul bazei conului, pe aceasta se aflǎ segmentul |1’2’|
ce aparține secțiunii cautate.
84
Fig. 6.10
6.4 APLICAŢII CU CILINDRU ŞI CON
6.4.1
Să se construiască epura unui cilindru circular drept, cu baza, într-un plan [P] de capǎt,
un cerc cu centrul în O1, raza R şi înălţimea h. Se dau O1(60, 40, zO), R=25 mm, h=50,
Planul [P] este definite de punctele Px(20, 0, 0), M(70, 0, 50).
Indicații: Se rabate planul [P] pentru construirea bazei cilindrului ȋn adevǎratǎ mǎrime ȋn
epurǎ.
6.4.2
Sǎ se construiascǎ un cilindru circular drept cu baza în planul [H], centrul în O 1(60, 40, 0),
R=20 mm şi ȋnǎlțimea de 60 şi un plan [P] de capǎt definit de punctele Px(30, 0, 0) şi
M(90, 0, 40).
Se cere:
a. Construirea secțiunii rezultate la secționarea cilindrului cu planul [P];
b. Să se construiască desfăşurata trunchiului de cilindru rezultat.
85
Indicaţii figura 6.5, secţiunea este o elipsă.
6.4.3
Să se construiască desfăşurata cilindrului obţinut prin secţionarea unui cilindru circular
drept cu baza în [V], un cerc cu centrul în O1(60, 0, 40) şi raza R=30mm, cu un plan
vertical [P] definit de Px(40, 0, 0) şi M(90, 40, 0).. Înălţimea cilindrului este de 70 mm.
6.4.4
drept cu baza în [H], un cerc cu centrul în O 1(60,40,0) şi raza R1=25 mm, cu un plan de
capăt [P] cu Px(40,0,0) şi care face un unghi de 60o cu planul [H]. Înălţimea cilindrului este
de 50 mm.
6.4.10
Cilindrul circular drept cu baza ȋn planul [V], O(50,0,40), R=25, h=65, este sectionat cu un
plan de capat Px(20,0,0), M(85,60,0). Sǎ se determine adevǎrata mǎrime a secțiunii, sǎ se
desfǎsoare trunchiul de cilindru rezultat şi sǎ stabileascǎ curba determinata de
secționarea cilindrului cu planul [P].
6.4.11
Conul circular drept cu baza ȋn planul [H] determinat de O (50, 35, 0), R= 25, h=65, se
secționeazǎ cu un plan de capǎt [P] paralel cu generatoarea lui, Px(35, 0, 0). Se cere, ȋn
epurǎ, curba rezultatǎ la secționarea conului cu planul [P]. Sǎ se determine adevǎrata
mǎrime a secțiunii. Ce curbǎ se obține la secționarea cu planul [P]?
6.4.12
drept cu baza într-un plan de proiecţie, un cerc cu centrul în O1 şi raza R, cu un plan [P]
(Px,M) . Înălţimea cilindrului este de 70 mm.
1. Cilindrul are baza în [V],centrul în O1(60,0,40), R=30 mm, [P] plan vertical, Px(40,0,0),
M(90,40,0).
2. Cilindrul are baza în [H],centrul în O1(60,40,0), R=20 mm, [P] plan de capǎt Px(40,0,0),
M(70,0,80).
6.4.13
Să se secţioneze un con circular drept cu baza, în planul orizontal de proiecţie, un cerc cu
centrul O1(60, 40, 0) şi raza R1=30 mm, cu un plan proiectant [P], Px(40, 0, 0), M(95, 0,
70), plan de capăt. Vârful conului este S(60, 40, 65). Să se desfăşoare trunchiul de con
situat sub planul [P].
6.4.14
Să se determine secţiunea realizată de un plan [P] în cilindrul circular drept de rază r=20 şi
inălţime h=50, cu baza de centru (50,25,0), în plan orizontal de proiecţie. Planul [P] este
definit de Px(15,0,0), H(35,25,0) şi V(28,0,10).
6.4.15
Să se stabilească poziţia punctelor de intersecţie dintre dreapta (D) definită de punctele
A(45,45,17) şi B(110,25,50) şi conul circular drept cu vârful în S(80,45,75) şi baza în
planul orizontal de proiecţie cu centrul (80,45,0) şi raza r=30.
86
7. NTERSECTII DE CORPURI GEOMETRICE

7.1 GENERALITǍŢI
Corpurile geometrice se pot intersecta prin rupere (intersecţia este formată dintr-o singură
linie spaţială) (Fig. 7.1) sau pătrundere (intersecţia este formată din două linii) (Fig. 7.2).
Fig. 7.1
Fig. 7.2
Fig. 7.3
Din intersecţia a două corpuri geometrice rezultă una sau două linii poligonale sau curbe
închise, de regulă spaţiale, linia de intersecţie fiind mulţimea punctelor comune
suprafeţelor celor două corpuri.
87
Intersecţia a două corpuri geometrice alcătuită dintr-o singură linie se numeşte rupere sau
intersecţie parţială iar intersecţia formată din două linii se numeşte pătrundere sau
intersecţie totală.
La intersecţia prin rupere linia de intersecţie este întotdeauna spaţială. La intersecţia prin
pătrundere liniile de intersecţie pot fi ambele plane, ambele spaţiale sau una plană şi una
spaţială; dacă liniile de intersecţie au un punct comun se obţine o intersecţie tangenţială.
Partea comună celor două corpuri care se intersectează poartă denumirea de solid
comun.
7.1 APLICAŢII
7.2.3
Să se construiască epura intersecţiei dintre doi cilindri. Un cilindru are axa fronto-
orizontala (O1O2) şi baza în planul [L] un cerc cu raza R1, iar cel de al doilea cilindru are
axa verticala (O3O4) şi baza în planul [H] un cerc cu raza R2. Se dau punctele ce
determinǎ cei doi cilindri:
- O1(15,40,30), O2(65,40,30), R1=20 mm;
- O3(40,25,0), O4(40,25,60) R2=20 mm.

- Planele auxiliare utilizate sunt planele frontale [F1 ], [F2 ], [F3 ], [F4 ], [F5 ], paralele cu
axele celor doi cilindri. Acestea secţionează fiecare cilindru după câte un dreptunghi.
Punctele curbei de intersecţie se vor situa la intersecţiile dreptunghiurilor.
- Ordinea de unire a punctelor curbei de intersectie urmăreşte succesiunea planelor
auxiliare. Vizibilitatea s-a determinat în funcţie de vizibilitatea generatoarelor pe care se
află punctele curbei de intersecţie a celor doi cilindri (Fig. 7.6 c).
a b
88
Fig. 7. 1
7.2.4
Să se intersecteze doi cilindri cu axele perpendiculare şi concurente. Cilindri sunt definiţi
de punctele : O1(65,40,0), O2(65,40,90), O3(20,40,45), O4(110,40,45) cu R 12=36 şi
R34=35, (R12> R34).
Indicaţii, (Fig. 7.7, 7.8)

- (Fig. 7.7) Intersecția se rezolvǎ similar ca ȋn figura 7.6 folosind plane de front;
- (Fig.7.8) Intersecția se rezolvǎ prin metoda sferelor de intersecție, curbele de
intersecţie (hiperbole) sunt construite numai în proiecţie verticalǎ. Se intersecteazǎ
cilindri cu sfere ajutǎtoare cu centrul ω’, punctul de concurenţă a axelor celor doi
cilindri;
- Suprafaţa sferică auxiliară cu raza minimă R1 și centrul în ω’ este înscrisă în cilindrul
mare. Această sferă este tangetă la cilindrul cu axa verticalǎ după un cerc şi cilindrul
cu axa fronto-orizontalǎ după două cercuri. Aceste trei cercuri se intersectează în patru
puncte situate pe curbele de intersecţie (hiperbole) c’=g’ și c1=g1;
- Similar se obțin și alte puncte ale curbelor de intersecție utilizând sfera de rază R2.
89
a b
Fig. 7.2
Fig. 7. 3
7.2.5
Să se construiască intersecţia dintre un con circular drept cu baza în planul [H] și
înălţimea (SO3) şi un cilindru circular drept cu axa (O1O2) şi baza în planul [L]. Baza
conului este un cerc cu centrul în O3 şi raza R1, baza cilindrului este un cerc cu centrul în
O1 şi raza R2. Se dau punctele ce determinǎ conul și cilindrul [13]:
- O3(35,35,0), S(35,35,58), R1=30 mm,
- O1(0,35,20), O2(70,35,20) R2=20 mm.
90

- Planele auxiliare utilizate sunt planele de nivel [N1 ], [N2 ], [N3 ], [N4 ], [N5 ], [N6 ], [N7 ],
[N8], paralele cu axa cilindrului şi perpendiculare pe axa conului. Acestea secţionează
cilindrul după nişte dreptunghiuri şi conul după nişte cercuri. Punctele curbelor de
intersecţie se vor situa la intersecţiile dreptunghiurilor cu cercurile corespunzătoare
secţionării cu acelaşi plan de nivel;
- Ordinea de unire a punctelor curbelor de intersectie urmăreşte succesiunea planelor
auxiliare. Vizibilitatea s-a determinat în funcţie de vizibilitatea generatoarelor pe care se
află punctele curbelor de intersecţie.
b
Fig. 7.9
91

Geometrie Descriptiva Cu Aplicatii in Tehnica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Geometrie Descriptiva Cu Aplicatii in Tehnica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

URDEA MIHAELA DUICU SIMONA

Proiectia corpului in spațiu se realizeazǎ prin doua metode (Fig.1.1):

Punctul V(-25, 0, -30)  [V] ; Punctul L (0, 20, -30) [L].

1.3 PROBLEME PROPUSE

1. Sǎ se reprezinte in epură punctele A, B, C şi D. Să se precizeze triedrele şi octanţii

2. Să se reprezinte in epură punctele A, B şi C, precum şi simetricele acestora faţă de

3. Să se reprezinte in epură punctele A, B şi C, precum şi simetricele acestora faţă de

4. Să se reprezinte in epură punctul A, precum şi simetricele acestuia faţă de planele

5. Să se construiască proiecţiile unui trunghi ale cărui vărfuri A, B şi C sunt puncte

6. Să se reprezinte proiecţiile unui triunghi cu vârfurile A, B şi C plasate pe axele Ox,

2.2 URMELE DREPTEI

2.3 DREPTE PARTICULARE

Dreptele în poziţii particulare sunt dreptele paralele cu un plan de proiecţie şi dreptele

ORIZONTALĂ (DREAPTĂ DE NIVEL) || [H]

DREAPTA DE PROFIL || [L]

DREAPTA DE CAPĂT  [V]

DREAPTA FRONTO-ORIZONTALĂ || [H], || [V]

DREPTE COPLANARE – drepte care determină un plan

DREPTE NECOPLANARE – nu determină un plan

2.4 APLICATII CU DREAPTA ÎN EPURĂ

A(65, 20, 15)

Epura planului [P] este reprezentatǎ ȋn figura 3.2 b.

3.2 DREAPTA şi PUNCTUL ȋn PLAN

Ca o consecinţǎ, la construirea planului determinat de douǎ drepte, dupǎ construirea

3.3 DREPTE PARTICULARE CONŢINUTE ȊN PLAN

3.4 DREAPTA DE CEA MAI MARE PANTǍ

3.5 POZIŢII RELATIVE A DOUǍ PLANE

3.6 POZIŢII RELATIVE A UNEI DREPTE FAŢǍ DE UN PLAN

Dreapta paralelǎ cu un plan

Dreapta concurentǎ cu un plan

Fig. 3.14 Fig. 3.15

Dreapta perpendicularǎ pe un plan

3.6 PLANE PARTICULARE

Planele particulare, raportate fațǎ de planele de proiecție, sunt ȋn poziții particulare.

Planul de Nivel [N]

Planul de front sau frontal

Planul paralel cu axa (Ox)

3.7 APLICAŢII cu PLANE OARECARE

Indicaţii (Fig. 3.24)::

Indicații (Fig. 3.25):

Indicații (Fig. 3.26):

Indicație (Fig. 3.27):

Indicații (Fig. 3.28):

Indicaţii (Fig. 3.29):

Indicații (Fig. 3.31):

Indicații (Fig. 2.32):

3.8 APLICAŢII CU DREPTE şi PLANE PARTICULARE

Indicații (Fig. 3.39 şi 3.40):

Fig 3.39 Fig 3.40

Indicații (Fig. 3.41 şi 3.42):

Fig 3.41 Fig 3.42

Fig. 3.43 Fig. 3.44

Indicații (Fig. 3.43 şi 3.44):

Indicaţii (Fig. 3.45):

3.9 PROBLEME PROPUSE

c. Sǎ se construiascǎ prin M un plan paralel la planul [P].

Să se determine proiecţiile dreptei de intersecţie dintre planul [P], definit de punctele

Să se determine dreapta de intersecţie dintre două plăci plane [ABC] şi [KLM] şi să se

Se consideră planul [P]definit de punctele Px(105,0,0), Py(0,50,0), Pz(0,0,70). Să se

În planul [P] determinat de punctele Px(120,0,0), Py(0,85,0), Pz(0,0,95), să se constuiască

Să se determine piciorul perpendicularei (D), coborâtă din punctul M pe planul triunghiului

4. METODELE GEOMETRIEI DESCRIPTIVE

Prin metodele geometriei descriptive se realizează transformarea proiecţiilor unor