Moduri de încărcare și rezemare

Rezemarea grinzilor perete se poate face direct sau indirect. Tipul de rezemare se
stabileşte funcţie de modul de interacţiune dintre grinda perete şi elementele
structurale adiacente. Rezemarea directă se face direct pe stâlpi sau alte elemente
structurale similare amplasate la partea inferioară a grinzii Rezemarea indirectă se
face prin intermediul unor rigidizări laterale, pe înălțimea secțiunii transversale.

Încărcarea aplicată direct la partea superioară a grinzilor poartă denumirea de

încărcare directă. Dacă încărcarea este aplicată la partea inferioară a grinzii, așa
cum se întâmplă, de exemplu, în cazul rezervoarelor rezemate pe stâlpi, aceasta
poartă denumirea de încărcare supendată. Dacă încărcarea se face prin intermediul
altei grinzi perete amplasată perpendicular pe planul median, aceasta poartă
denumirea de încărcare indirectă.

Modul de rezemare şi modul de încărcare au influenţa directă asupra distribuţiei şi

valorilor eforturilor unitare în direcţie orizontală şi verticală, σx şi σy.
Aspecte privind comportarea sub încărcări
În cazul grinzilor perete calculul eforturilor, dimensionarea şi alcătuirea elementelor
prezintă particularităţi importante în comparație cu grinzile lungi. Ipoteza geometrică
a secţiunilor plane (legea lui Bernoulli) nu mai poate fi folosită.
În figura următoare este prezentată diagrama de eforturi unitare sx pentru un element
alcătuit dintr-un material cu comportare elastică şi omogenă pentru două raporturi
diferite l/h. În cazul elementului cu raportul l/h=4, distribuţia eforturilor σx în zona
mediană a grinzii. Această distribuţie este conformă și cu rezultatele obţinute prin
aplicarea ipotezei geomtrice a secţiunilor plane pentru un material cu comportare
elastică şi omogenă. În cazul elementului cu raportul l/h=1, diagrama σx se
îndepărtează mult de la distribuţia liniară. În această situație ipoteza geometrică a
secțiunilor plane nu mai poate fi aplicată.

Astfel, in cazul grinzilor scurte determinarea distribuţiilor de deformaţii specifice şi de

eforturi unitare nu mai poate fi făcută simplificat pornind de la valorile eforturilor
secţionale pe baza legii secţiunilor plane, ca în cazul grinzilor lungi. Calculul
eforturilor se poate face utilizând metode numerice (de exemplu, metoda elementului
finit) completate cu relaţii obţinute experimental. Armarea grinzilor perete din beton
armat trebuie făcută în acord cu aceste rezultate.
Calculele efectuate pe grinzi perete cu diferite moduri de încărcare şi rezemare au
pus în evidenţă că:
- Eforturile de întindere σx sunt concentrate la partea de jos a grinzii, rezultanta
lor, Ts, fiind aproximativ constantă pe toată deschiderea. Eforturile maxime de
întindere sunt mai mari decât cele care ar rezulta dintr-un calcul pe baza ipotezei
secțiunilor plane (Bernoulli-Navier) iar cele de compresiune sunt mai mici. Axa neutră
este curbă iar la jumătatea deschiderii grinzii brațul de pârghie al eforturilor
interioare, z, este egal cu 0,6l (dacă l<h).
- Modul de încărcare nu modifică semnificativ distribuţia eforturilor unitare în
direcţie orizontală, σx. Astfel, atât în cazul încărcării directe cât şi în cazul încărcării
suspendate necesarul de armătură orizontală şi poziţia acesteia în secţiune este
aceeaşi.
- Valoarea şi distribuţia eforturilor unitare verticale σyse modifică semnificativ cu
modul de încărcare. În cazul încărcării directe eforturile unitare în direcție
verticală σy sunt de compresiune. În cazul încărcării suspendate apar eforturi σy de
întindere fiind necesară dispunerea de armătură verticală pentru suspendarea
încărcării de zona comprimată a grinzii. În ambele situații, eforturile σy de
compresiune în vecinătatea reazemelor au valori ridicate.
Dacă rezemarea se face indirect, distribuția eforturilor σxdevine aproximativ liniară,
axa neutră se mută către jumătatea înălțimii elementului. Rezemarea indirectă duce
la scăderea semnificativă a eforturilor σy în vecinătatea reazemelor.