Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2
ANEXA A
A1. PRESIUNI CONVENŢIONALE
A2. DEPLASĂRI SAU DEFORMAŢII ADMISE. VALORI ORIENTATIVE
A3. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE DEFORMAŢII
A4. CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE LA STAREA LIMITĂ DE CAPACITATE
PORTANTĂ
ANEXA B
CALCULUL GRINZILOR CONTINUE PE MEDIU WINKLER
B1. METODA DE CALCUL BAZATĂ PE SOLUŢII EXACTE
B2. METODE NUMERICE DE CALCUL
ANEXA C
CALCULUL GRINZILOR PE MEDIU BOUSSINESQ
ANEXA D
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER
ANEXA E
CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER – BOUSSINESQ
ANEXA F
CALCULUL PRESIUNILOR PE TEREN ALE FUNDAŢIILOR IZOLATE DE FORMĂ
DREPTUNGHIULARĂ
3
Lista notaţiilor şi simbolurilor
Notaţia sau
UM Semnificaţia
simbolul
A [m2] Aria secţiunii transversale a sistemului de fundare
Aas [mm2] Aria de armătură de suspendare
Aav [mm2] Aria armăturii verticale
AP [mm2] Aria minimă a plăcii
AS [mm2] Aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului
Suprafaţa secţiunii de forfecare (lunecare) dintre elementul vertical
Awf [m2]
şi planşeu (placă)
Dimensiunea cea mai mică a tălpii fundaţiei având forma
B [m] dreptunghiulară în plan; Lăţimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
Ba [m] Lăţimea activă a fundaţiei
Lăţimea sau diametrul plăcii utilizate pentru determinarea
Bp [m]
caracteristicilor de compresibilitate prin incercarea pe teren
D [kNm] Rigiditatea cilindrică a radierului
E [kPa] Modulul de elasticitate
Es [kPa] Modulul de deformaţie liniară al terenului de fundare
Es* [kPa] Modulul dinamic de deformaţie liniară al terenului de fundare
E' I C [kPa] Rigiditatea aproximativă a construcţiei
E' I F [kPa] Rigiditatea fundaţiei
F [kN] Forţa tăietoare transmisă între pereţii cu planuri mediane intersectate
G [kPa] Modulul transversal (de forfecare)
H [m] Înălţimea fundaţiei
H’ [m] Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc
H1, H2 [m] Înălţimile treptelor blocului din beton simplu
HC [m] Înălţimea secţiunii fundaţiei continue
Hf [m] Grosimea fundului paharului
Hî [m] Adâncimea de îngheţ
Hmin [m] Înălţimea minimă a fundaţiei
HP [m] Înălţimea paharului
Momentul de inerţie al secţiunii transversale a sistemului de fundare
I [m4]
în lungul axei longitudinale
IC [-] Indicele de consistenţă
Momentul de inerţie al unei fâşii de radier definită între mijloacele a
If [-]
două deschideri succesive
IP [%] Indicele de plasticitate
Coeficient care depinde de forma în plan a fundaţiei, rigiditatea
K [-]
fundaţiei, cota z a punctului pentru care se calculează tasarea
K0 [-] Coeficientul presiunii laterale a pământului în stare de repaos
KG [-] Indice de rigiditate pentru radiere generale de formă dreptunghiulară
KR [-] Rigiditatea relativă
Dimensiunea cea mai mare a tălpii fundaţiei având forma
L [m] dreptunghiulară în plan; Lungimea sistemului de fundare pentru
fundaţii de secţiune dreptunghiulară în plan
L0 [m] Distanţa dintre doi stâlpi vecini
L1 [m] Lungimea treptei blocului din beton simplu
4
La, Lb [m] Valoarea maximă a dimensiunilor plăcii de bază
Ls [kN] Valoarea de calcul a forţei de lunecare transmisă planşeului superior
Momentul încovoietor rezultant în centrul de greutate al secţiunii
M [kNm]
fundaţiei
M [kPa] Modulul edometric
Coeficient de corelaţie între valoarea modului edometric în
M0 [-]
intervalul de presiuni 200÷300 kPa şi modulul de deformaţie liniară
Momentul încovoietor transmis paharului prin presiuni pe peretele
M1 [kNm]
frontal
Modulul edometric determinat pentru intervalul de presiuni
M2-3 [kPa]
200÷300 kPa
Mi [kNm] Momentul încovoietor în stâlpul i
Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii
Mr, Mc [kNm]
superioare a peretelui frontal
MST,cap [kNm] Momentul capabil al stâlpului în secţiunea de la faţa paharului
Mx [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea x-x
My [kNm] Momentul încovoietor faţă de secţiunea y-y
Forţa axială; Rezultanta încărcărilor axiale în centrul de greutate al
N [kN]
secţiunii fundaţiei
Numărul de lovituri necesare penetrării instalaţiei SPT pe o adân-
N [-]
cime de 30 cm pentru un diametru al tijei de penetrare de 50 mm
N1cap [kN] Forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare
Ni [kN] Forţa axială în stâlpul i
NP [kN] Forţa de întindere în pereţii longitudinali
Forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii
NST.montaj [kN]
prefabricate
P [kN] Rezultanta presiunilor pe peretele frontal
Q [kN] Forţa tăietoare
Forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii asociată
Qas [kN]
mecanismului de plastificare la acţiuni seismice
Qinf [kN] Forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu
Ra [kPa] Rezistenţa de calcul a armăturii de suspendare
Rc* [N/mm2] Rezistenţa de calcul de bază la compresiune a betonului
Ri [kN] Reacţiunea în reazemul i
2
Rt [N/mm ] Rezistenţa de calcul la întindere a betonului din stâlp
U [m] Perimetrul secţiunii de forfecare
Modulul de rezistenţă al tălpii fundaţiei având forma dreptunghiulară
W [m3] în plan; Modulul de rezistenţă al secţiunii transversale a sistemului
de fundare
Lăţimea unei fâşii de radier definită între mijloacele a două
bf [m]
deschideri succesive
Rezistenţa la compresiune monoaxială a pământului (coeziunea
cU [kPa]
nedrenată)
di [m] Distanţa din centrul de greutate al tălpii fundaţiei la axul stâlpului i
e [-] Indicele porilor
h [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii
h [m] Grosimea radierului
Înălţimea cuzinetului; Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în
hc [mm]
câmp
hd [m] Înălţimea diafragmelor
5
hr [mm] Înălţimea secţiunii transversale a grinzii în reazem
Coeficientul de pat obţinut prin încercarea de probă cu placa de
k’s [kN/m3]
latură sau diametru Bp
k1 [kN/m3] Coeficientul de pat obţinut din încercarea cu placa de 1m2
ks [kN/m3] Coeficientul de pat al mediului deformabil
lancorare [mm] Lungimea de ancorare
lc [mm] Lungimea cuzinetului
le [mm] Lungimea elastică
ls, bs [mm] Dimensiunile secţiunii transversale a stâlpului
Coeficient de corecţie care depinde de raportul între grosimea z0 a
m [-]
stratului deformabil şi lăţimea B a sistemului de fundare
mbt [-] Coeficientul condiţiilor de lucru
p [kPa] Presiunea de contact fundaţie-teren
qc [kPa] Rezistenţa pe vârf (CPT)
td [m] Grosimea diafragmelor
vp [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor longitudinale (principale) prin teren
vs [cm/sec] Viteza de propagarea a undelor trasversale (secundare) prin teren
z [m] Deplasarea tălpii fundaţiei pe direcţie verticală
z0 [m] Grosimea stratului deformabil
E' I ca (kPa) Rigiditatea cadrelor din componenţa construcţiei
[-] Factorul de transformare de la valoarea k’s la valoarea ks
º] Unghiul blocului din beton simplu
[º] Unghiul cuzinetului
[%] Deformaţia longitudinală specifică
[mm] Diametrul barei de armătură
Coeficient de flexibilitate pentru radiere sub stâlpi uniform
[m-1]
distribuiţi pe suprafaţa acestora
[-] Coeficient de frecare
Coeficient de deformaţie transversală (Poisson) al terenului de
s -]
fundare
Coeficient dinamic de deformaţie transversală (Poisson) al terenului
s* [-]
de fundare
[g/cm3] Densitatea
[kPa] Efortul unitar normal
z [kPa] Efortul unitar normal vertical
med [kPa] Efortul unitar tangenţial mediu pe suprafaţa de lunecare
6
1. Prevederi generale
1.1. Prezentul normativ se aplică la proiectarea structurilor de fundare directă pentru clădirile de
locuit şi social – culturale, construcţiile industriale şi agrozootehnice.
La proiectarea structurilor de fundare directă se va avea în vedere respectarea cerinţelor prevăzute la
punctul 2.2 şi în reglementările tehnice conexe.
La proiectarea structurilor de fundare directă în condiţii speciale de teren (pământuri sensibile la
umezire, pământuri contractile, pământuri lichefiabile) se au în vedere şi măsurile suplimentare din
reglementările tehnice în vigoare specifice acestor cazuri.
2.1.1. Sistemul structural reprezintă ansamblul elementelor care asigură rezistenţa şi stabilitatea
unei construcţii sub acţiunea încărcărilor statice şi dinamice, inclusiv cele seismice.
Elementele structurale pot fi grupate în patru subsisteme: suprastructura (S); substructura (B);
fundaţiile (F); terenul de fundare (T) (fig. 2.1).
2.1.4. Substructura este zona poziţionată între suprastructură şi fundaţii. În raport cu suprastructura,
aceasta prezintă diferenţe de alcătuire şi conformare, care conduc la capacităţi de rigiditate şi
rezistenţă majorate.
2.1.5. Fundaţiile reprezintă ansamblul elementelor structurale care transmit încărcările la terenul de
fundare.
2.1.6. Terenul de fundare constituie suportul construcţiei şi reprezintă volumul de rocă sau de
pământ care resimte influenţa construcţiei respective sau în care pot avea loc fenomene care să
influenţeze construcţia.
2.2.1. Fundaţiile trebuie proiectate astfel încât să transmită la teren încărcările construcţiei, inclusiv
cele din acţiuni seismice, asigurând îndeplinirea condiţiilor privind verificarea terenului de fundare
la stări limită.
7
Fig. 2.1 Componentele sistemului structural
Suprastructura (S); Substructura (B); Fundaţiile (F); Terenul de fundare (T); nfrastructura ()
2.2.2. Fundaţiile ca elemente structurale se vor proiecta astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de
verificare la stările limită ultime şi ale exploatării normale.
2.3.2. Substructura este alcătuită, de regulă, din elemente structurale verticale (pereţi, stâlpi) şi
elemente orizontale sau înclinate (plăci, grinzi etc.).
2.3.5. Eforturile din acţiuni seismice transmise substructurii se vor asocia mecanismului de
plastificare al suprastructurii (fig. 2.2).
Această condiţie nu este obligatorie în zonele seismice de calcul E şi F definite în reglementarea
tehnică de referinţă NP100-92.
8
Perete
Articulaţii plastice
Stâlp
Grindă
S
S
F
B
T
F
T
9
- existenţa unor construcţii în vecinătate care pot fi afectate de lucrările de execuţie a infrastructurii
(instabilitatea taluzului, afuierea terenului la realizarea epuismentelor etc.);
- sistemul de epuismente;
- prezenţa reţelelor de apă-canal, de gaze, de energie electrică etc.
3.2.1. Adâncimea de fundare este distanţa măsurată de la nivelul terenului (natural sau sistematizat)
până la talpa fundaţiei.
3.2.3. Adâncimea de îngheţ are valorile indicate în reglementarea tehnică de referinţă STAS
6054/77.
3.2.4. Adâncimea minimă de fundare se stabileşte conform tabelului 3.1 în funcţie de natura
terenului de fundare, adâncimea de îngheţ şi nivelul apei subterane.
Tabelul 3.1
Hî H Adâncimea minimă de fundare
adâncimea de adâncimea apei (cm)
îngheţ subterane faţă de
Terenul de fundare Terenuri
cota terenului Terenuri ferite
supuse acţiunii
natural de îngheţ*)
îngheţului
(cm) (m)
Roci stâncoase oricare oricare 30÷40 20
Pietrişuri curate, H2.00 Hî 40
nisipuri mari şi oricare
H<2.00 Hî+10 40
mijlocii curate
H2.00 80 50
Hî70
Pietriş sau nisip H<2.00 90 50
argilos, argilă grasă H2.00 Hî+10 50
Hî>70
H<2.00 Hî+20 50
H2.50 80 50
Nisip fin prăfos, praf Hî70
H<2.50 90 50
argilos, argilă
H2.50 Hî+10 50
prăfoasă şi nisipoasă Hî>70
H<2.50 Hî+20 50
*)
Observaţie – Valorile indicate pentru cazul terenurilor ferite de îngheţ se măsoară de la cota
inferioară a pardoselii.
3.2.5. Talpa fundaţiei va pătrunde cel puţin 20 cm în stratul natural bun de fundare sau în stratul de
fundare îmbunătăţit.
3.2.6. Pentru construcţiile fundate pe terenuri dificile (pământuri sensibile la umezire, pământuri
contractile, pământuri lichefiabile etc.), adâncimea de fundare este indicată în reglementările
tehnice de referinţă specifice acestor cazuri.
10
4. Materiale utilizate la fundaţii
b) Beton armat
C8/10 pentru fundaţii izolate sau continue, fundaţii monolite tip pahar, cuzineţi, radiere şi reţele de
grinzi neexpuse la acţiuni agresive, cu procente optime de armare;
C12/15 pentru fundaţii prefabricate tip pahar, fundaţii supuse la solicitări importante şi fundaţii
supuse la acţiuni dinamice.
În condiţii de agresivitate caracteristicile betoanelor se stabilesc ca în reglementarea tehnică de
referinţă NE 012-99 respectiv C215-88.
4.4. Tipul de ciment ce se utilizează la prepararea betonului pentru fundaţii se stabileşte în funcţie
de influenţa condiţiilor mediului de fundare ca în reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99.
4.5. Oţelul beton trebuie să îndeplinească condiţiile definite în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 438/1-89 respectiv STAS 438/2-91.
Pentru armătura rezultată din criterii constructive se utilizează, de regulă, oţel OB37 iar pentru
armătura de rezistenţă rezultată din calcul se utilizează oţel OB37, PC sau plase sudate din STNB.
4.6. Pentru fundaţiile din zidărie de piatră se aplică prevederile definite în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 2917-79.
Mortarul întrebuinţat este din var şi ciment de marcă minim M 10 indicat în reglementarea tehnică de
referinţă STAS 1030-85.
4.7. Pentru fundaţiile continue ale construcţiilor cu cel mult un nivel amplasate în mediul rural se
pot aplica şi soluţii constructive bazate pe folosirea materialelor locale. Fundaţiile se pot realiza din
zidărie de piatră sau beton ciclopian.
5.1.4. Structurile considerate în calcul în stadiul de comportare liniară (elastic) se recomandă să fie
schematizate ca ansamblul constituit din suprastructură, infrastructură şi teren de fundare.
5.1.5. În gruparea specială de încărcări la acţiuni seismice, când, de regulă, se acceptă plastificarea
suprastructurii şi dezvoltarea unui mecanism de disipare a energiei induse de cutremur, solicitările
transmise infrastructurilor se determină corespunzător forţelor generalizate (N, M, Q etc.)
dezvoltate în secţiunea de la baza suprastructurii (fig 5.1).
5.3.1. Prevederile de la pct. 5.3. sunt aplicabile grupărilor speciale de încărcări în care se consideră
acţiunile seismice aplicate construcţiei.
Calculul va considera orice direcţie de acţiune seismică semnificativă pentru proiectarea
infrastructurii. De regulă, se vor considera 8 direcţii în plan orizontal, corespunzătoare direcţiilor
principale şi direcţiilor oblice (la 45º şi 135º) ale construcţiei.
12
Valorile forţelor generalizate transmise infrastructurii sunt determinate prin majorarea forţelor
capabile dezvoltate de mecanismul de plastificare a suprastructurii cu coeficientul kF:
kF = 1.35 (5.1)
Forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele de calcul ale materialelor.
Dacă forţele generalizate capabile se determină considerând rezistenţele medii ale materialelor
valoarea coeficientului kF este:
kF = 1.00 (5.2)
5.3.3. Dacă mecanismul de plastificare care asigură disiparea energiei induse de cutremur implică
dezvoltarea de deformaţii inelastice şi în elementele substructurii, pentru calcul se consideră
următoarele valori ale solicitărilor transmise de suprastructură:
- pentru calculul elementelor infrastructurii se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări;
- pentru verificarea terenului de fundare se consideră valorile solicitărilor capabile din grupările
speciale de încărcări majorate cu coeficientul kF dat de (5.1).
5.3.6. În grupările speciale de încărcări care cuprind şi acţiunea seismică se consideră acţiunea de
lungă durată a încărcărilor aplicate direct elementelor infrastructurii precum şi forţele seismice de
calcul stabilite pe baza unui coeficient seismic cu valoarea minimă:
cs = 1.5ks (5.3)
6.1.1. Dimensiunile bazei fundaţiei se stabilesc pe baza calculului terenului de fundare definit în
reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/1-85 respectiv STAS 3300/2-85.
6.1.2. Dimensiunile bazei fundaţiei se aleg astfel încât presiunile la contactul între fundaţie şi teren
să aibă valori acceptabile, pentru a se împiedica apariţia unor stări limită care să perecliteze
siguranţa construcţiei şi/sau exploatarea normală a construcţiei.
Stările limită ale terenului de fundare pot fi de natura unei stări limită ultime (SLU), a cărei depăşire
conduce la pierderea ireversibilă, în parte sau în totalitate, a capacităţii funcţionale a construcţiei sau
de natura unei stări limită a exploatării normale (SLEN), a cărei depăşire conduce la întreruperea
exploatării normale a construcţiei.
6.1.3. Având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/1-85, stările limită ale terenului de
fundare sunt:
- starea limită de deformaţii (SLD), care poate fi de natura unei stări limită ultime (SLD.U), dacă
deformaţiile terenului conduc la deplasări şi deformaţii ale construcţiei incompatibile cu structura
de rezistenţă sau de natura unei stări limită a exploatării normale (SLD.EN), dacă deformaţiile
terenului împiedică exploatarea normală a construcţiei;
13
- starea limită de capacitate portantă (SLCP) corespunde unei extinderi a zonelor în care se
îndeplineşte condiţia de rupere (efortul tangenţial efectiv este egal cu rezistenţa la forfecare a
materialului) astfel încât are loc pierderea stabilităţii terenului şi a construcţiei, în parte sau în
totalitate; starea limită de capacitate portantă a terenului de fundare este întotdeauna de natura unei
stări limite ultime.
6.1.5. Din punctul de vedere al construcţiei, calculul terenului de fundare se diferenţiază în funcţie
de următorii factori:
a) Clasa de importanţă
- construcţii speciale, CS (din clasele de importanţă I şi II);
- construcţii obişnuite, CO (din clasele de importanţă III, IV, V).
b) Sensibilitatea la tasări
- construcţii sensibile la tasări diferenţiale (CSEN);
- construcţii nesensibile la tasări diferenţiale.
c) Existenţa restricţiilor de deformaţii în exploatare
- construcţii cu restricţii (CRE);
- construcţii fără restricţii.
6.1.6. Din punctul de vedere al terenului de fundare, calculul terenului de fundare se diferenţiază în
funcţie de apartenenţa terenului la una din următoarele categorii:
a) terenuri bune (TB)
b) terenuri dificile
În tabelul 6.1 sunt date, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, situaţiile in
care terenul de fundare aparţine categoriei TB.
6.1.7. Condiţiile de efectuare a calculului terenului de fundare alcătuit din pământuri, în vederea
stabilirii unor dimensiuni ale bazei fundaţiei care să conducă la presiuni acceptabile pe teren, sunt
sintetizate în tabelul 6.2.
După cum rezultă din tabelul 6.2, calculul terenului de fundare pe bază de presiuni convenţionale
impune îndeplinirea simultană a patru condiţii. În schimb, o singură condiţie este suficientă pentru
a face obligatoriu calculul la starea limită de deformaţie (la SLD.U sau SLD.EN) sau calculul la
starea limită de capacitate portantă (SLCP).
6.1.8. În cazul fundării pe rocă, folosirea presiunilor convenţionale ca presiuni acceptabile este
admisă în toate cazurile, cu excepţia construcţiilor speciale când se impune calculul la starea limită
de capacitate portantă (SLCP).
6.2.1. Presiunile convenţionale sunt presiuni acceptabile stabilite pe cale empirică, ţinând seama de
experienţa de construcţie din ţară.
În anexa A sunt reproduse, având ca referinţă reglementarea tehnică STAS 3300/2-85, tabelele
cuprinzând aşa-numitele valori de bază ale presiunilor convenţionale, p conv, corespunzătoare unor
14
fundaţii convenţionale având lăţimea tălpii B = 1,0 m şi adâncimea de fundare D f = 2.0 m, precum şi
regulile de stabilire a corecţiilor de lăţime CB şi de adâncime CD .
Caracterul empiric al presiunilor convenţionale este evidenţiat de faptul că valorile de bază din
tabele se obţin în funcţie de caracteristici ale naturii pământurilor (granulozitate, plasticitate) şi ale
stării pământurilor (starea de îndesare, starea de consistenţă, gradul de saturaţie, indicele porilor),
fără a se face uz de cunoaşterea proprietăţilor mecanice (compresibilitatea şi rezistenţa
Tabelul 6.1
Nr.
Terenuri bune (TB)
crt.
1 Blocuri, bolovănişuri sau pietrişuri conţinând mai puţin de 40% nisip şi mai puţin de 30%
argilă, în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale (având înclinarea mai
mică de 10%)
2 Pământuri nisipoase, inclusiv nisipuri prăfoase, îndesate sau de îndesare medie, în condiţiile
unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
3 Pământuri coezive cu plasticitate redusă: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase şi prafuri, având
e �0, 7 şi Ic �0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
4 Pământuri coezive cu plasticitate medie: nisipuri argiloase, prafuri nisipoase-argiloase, având
e �1 şi Ic �0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
5 Pământuri coezive cu plasticitate mare: argile nisipoase, argile prăfoase şi argile, având
e �1,1 şi Ic �0,5 , în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
6 Roci stâncoase şi semistâncoase în condiţiile unei stratificaţii practic uniforme şi orizontale
7 Orice combinaţie între stratificaţiile precizate la nr. crt. 1...6
8 Umpluturi de provenienţă cunoscută realizate organizat, conţinând materii organice sub 5%
Notă: Pământurile coezive saturate de consistenţă ridicată (Ic > 0,5) pot fi considerate terenuri bune
în accepţia tabelului 6.1.
Totuşi, în situaţia în care încărcarea transmisă de fundaţia directă asupra acestor pământuri se
realizează rapid, fără posibilitatea drenării apei din porii pământului, devine necesară o verificare a
terenului la starea limită de capacitate portantă (SLCP).
Tabelul 6.2
Modul de Terenul Construcţia
calcul
Pământ Restricţii de
(stabilirea Bun Sensibilitatea la
Dificil coeziv saturat Importanţa deformaţii în
presiunii (TB) tasări diferenţiale
încărcat rapid exploatare
acceptabile)
Cu
Obişnuită Specială Sensibilă Fără
Nesensibilă restricţii
(CO) (CS) (CSEN) restricţii
(CRE)
pconv x x x x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.U x
SLD.EN x
SLCP x
SLCP x
6.2.2. Condiţiile care trebuie respectate în cazul calculului terenului de fundare pe baza presiunilor
convenţionale se diferenţiază în funcţie de tipul încărcării şi de gruparea de încărcare (gruparea
fundamentală GF, gruparea specială GS) şi sunt sintetizate în tabelul 6.3.
15
6.2.3. Pentru stabilirea dimensiunilor în plan ale fundaţiei este necesară, după caz, îndeplinirea
tuturor condiţiilor specificate în tabelul 6.3. Prin aceasta se consideră implicit îndeplinite condiţiile
calcului terenului de fundare la starea limită de deformaţie şi la starea limită de capacitate portantă,
ca stări limită ultime.
Tabelul 6.3
Centrică Cu excentricitate după Cu excentricitate
Tipul încărcării o singură direcţie după două direcţii
Gruparea de
încărcare
GF pef pconv pef max 1.2 pconv pef max 1.4 pconv
GS p’ef 1.2 pconv p’ef max 1.4 pconv p’ef max 1.6 pconv
6.2.4. Dimensiunile în plan ale fundaţiilor se stabilesc astfel ca rezultanta încărcărilor provenite din
acţiuni din grupări fundamentale să fie aplicată în cadrul sâmburelui central.
6.2.5. Pentru situaţiile în care în gruparea fundamentală intervin solicitări orizontale importante,
nepermanente, se admite ca rezultanta încărcărilor să se aplice în afara sâmburelui central cu
condiţia ca secţiunea activă a tălpii fundaţiei să nu fie mai mică de 80% din aria totală a acesteia.
În cazul construcţiilor de tipul castele de apă, turnuri etc. nu se admite desprinderea fundaţiei de pe
teren în grupările fundamentale de încărcări.
6.2.6. Excentricităţile maxime admise pentru rezultantele încărcărilor din grupări speciale trebuie să
fie limitate astfel încât secţiunea activă a suprafeţei tălpii fundaţiei să se extindă cel puţin până în
dreptul centrului de greutate al acesteia.
6.2.7. Modul de calcul al lui pef pentru excentricitate pe două direcţii este prezentat în anexa F.
6.3.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii se cere îndeplinirea a două
seturi de condiţii, sintetizate în tabelele 6.4 şi 6.5.
Tabelul 6.4
Tipul stării limită de deformaţie Condiţia de îndeplinit
SLD.U s s
SLD.EN t t
Condiţiile specificate în tabelul 6.4 au semnificaţia:
- s : deplasări sau deformaţii posibile ale construcţiei datorate tasărilor terenului de fundare,
calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLU;
- t : aceeaşi semnificaţie ca şi s calculate cu încărcări din gruparea fundamentală pentru SLEN;
16
- s :deplasări sau deformaţii de referinţă admise pentru structură, stabilite de proiectantul
structurii;
In lipsa unor valori stabilite de proiectant pot fi luate în considerare, orientativ, valorile specificate
în anexa A pentru construcţii neadaptate în mod special în vederea preluării tasărilor neuniforme -
t : deplasări sau deformaţii admise din punct de vedere tehnologic, specificate de
proiectantul tehnolog.
Tabelul 6.5
Centrică Cu excentricitate după o Cu excentricitate după
singură direcţie două direcţii
Tipul
încărcării
Condiţia de
pef ppl pef max 1.2 ppl pef max 1.4 ppl
îndeplinit
În condiţiile definite în tabelul 6.5, ppl (presiunea plastică) reprezintă presiunea corespunzătoare
unei extinderi limitate pe o adâncime egală cu B/4, B fiind lăţimea fundaţiei, a zonei plastice în
terenul de fundare. Prin zonă plastică se înţelege zona pe conturul şi în interiorul căreia se
îndeplineşte condiţia de rupere în pământ.
6.3.3. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-85
referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de deformaţii.
6.4.1. Prin calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă, în cazul fundării
directe, se cere respectarea condiţiei generale Q �mR , cu cele trei forme particulare date
în tabelul 6.6.
17
Tabelul 6.6
Fundaţie de suprafaţă Fundaţie solicitată Fundaţie pe taluz sau în
transversal apropiere de taluz
Tipul
lucrării
Cazul de
SLCP.1 SLCP.2 SLCP.3
calcul
Condiţia
N 0.9L’B’pcr T 0.8N Mr 0.8Ms
Q mR
unde: Q reprezintă încărcarea de calcul asupra terenului de fundare, provenită din acţiunile din
grupările speciale;
R reprezintă valoarea de calcul a rezistenţei terenului de fundare;
m reprezintă coeficientul condiţiilor de lucru.
6.4.2. În anexa A sunt sintetizate prevederile din reglementarea tehnică de referinţă STAS 3300/2-85
referitoare la calculul terenului de fundare la starea limită de capacitate portantă.
18
d) pentru stâlpii de calcan, de rost sau situaţii în care există în vecinătate alte elemente de
construcţii sau instalaţii se pot utiliza fundaţii excentrice în raport cu axul stâlpului; în acest caz
momentul transmis tălpii fundaţiei se poate reduce prin prevederea de grinzi de echilibrare.
c) verificarea fundaţiei la încovoiere; de regulă verificarea secţiunii de beton armat la starea limită
de rezistenţă la încovoiere nu implică modificarea înălţimii secţiunii de beton stabilită conform
punctelor a şi b;
d) valoarea minimă a înălţimii fundaţiei este Hmin = 300 mm.
Înălţimea la marginea fundaţiei tip obelisc (H’) rezultă în funcţie de următoarele condiţii:
a) înălţimea minimă necesară pentru ancorarea armăturilor de pe talpa fundaţiei (15max);
b) panta feţelor înclinate ale fundaţiei nu va fi mai mare de 1/3;
c) valoarea minimă este H’min = 250 mm.
19
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea
minimă de 15.
b) armătura de la partea superioară, realizată din 34 bare dispuse în dreptul stâlpului
sau ca o reţea dezvoltată pe toată suprafaţa fundaţiei
Fundaţiile tip obelisc care nu au desprindere de pe terenul de fundare au armătură constructivă la
partea superioară, unde se dispun pe fiecare direcţie principală minimum 3 bare de armătură OB37,
cu diametrul de minim 12 mm.
La fundaţiile care lucrează cu arie activă, armătura de la partea superioară rezultă din calculul la
încovoiere. Dimensionarea armăturii se face în secţiunile de consolă cele mai solicitate, considerând
momentele încovoietoare negative rezultate din acţiunea încărcărilor din greutatea fundaţiei,
a umpluturii peste fundaţie şi a sarcinilor aplicate pe teren sau prin repartizarea momentului
încovoietor transmis de stâlp. În această situaţie de solicitare armătura se realizează ca o reţea de
bare dispuse paralel cu laturile fundaţiei.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm.
Distanţa maximă între armături este de 250 mm; distanţa minimă este de 100 mm.
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea fundaţiei şi se prevede la capete cu ciocuri cu lungimea
minimă de 15.
Tabelul 7.1
20
Presiunea H/L minim pentru care nu
H/L minim pentru
efectivă este necesară verificarea la
care nu se verifică
maximă forţă tăietoare a fundaţiei
rigiditatea fundaţiei
pe teren (kPa) Beton C8/10 Beton C12/15 *
Fig. 7.3
În cazul fundaţiilor la care se respectă condiţiile privind raportul minim H/L din tabelul 7.1 stabilit
în funcţie de condiţia de rigiditate a tălpii şi pentru care aria activă este de minimum 80%, armătura
calculată funcţie de momentele încovoietoare (Mx şi My) se distribuie uniform pe talpa fundaţiei.
Dacă aria activă este mai mică de 80%, în relaţia 7.2 se înlocuieşte pmed cu valoarea p1.
Dacă fundaţia este solicitată cu momente încovoietoare pe două direcţii (solicitare oblică), p1, având
semnificaţia de presiune maximă pe teren, se determină cu relaţiile indicate în Anexa F.
21
7.1.2. Fundaţii tip bloc şi cuzinet
Fundaţiile tip bloc de beton şi cuzinet sunt alcătuite dintr-un bloc de beton simplu pe care reazemă
un cuzinet de beton armat în care se încastrează stâlpul (fig. 7.4).
. Tabelul 7.2
Valori minime tg
Presiunea funcţie de clasa
efectivă pe betonului
teren (kPa) C8/10 sau
C4/5
mai mare
200 1.15 1.05
250 1.30 1.15
300 1.40 1.30
350 1.50 1.40
400 1.60 1.50
600 2.00 1.85
Fig. 7.5
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi bloc, funcţie de care se determină eforturile
secţionale în cuzinet, sunt determinate de solicitările din stâlp (nu se ţine cont de greutatea
cuzinetului).
Presiunile pe suprafaţa de contact dintre cuzinet şi blocul de beton, dacă nu apar desprinderi sau aria
activă este cel puţin 70%, se determină cu relaţiile (7.3):
N 6M N 6M C ( y )
pc1,c 2 C 2 C ( x ) 0 sau pc1,c 2 C (7.3)
lc bc lc bc lc bc lc bc2
dacă: pc2<0, atunci se admite pc2=0 iar pc1 se determină cu relaţiile (7.4):
2NC 2NC
pc1 pc1
l M C ( x) sau b M C ( y) (7.4)
3 bc c 3 lc c
2 NC 2 NC
unde: NC, MC(x) şi MC(y), sunt forţa axială şi momentele încovoietore la nivelul tălpii cuzinetului.
Momentele încovoietoare în cuzinet se calculează cu (7.5) şi (7.6):
l2 l2
M x bc pc 0 c1 ( pc1 pc 0 ) c1 (7.5)
2 3
bc21 p p c2
M Y lc pcmed , p cmed c1 (7.6)
2 2
Dacă aria activă de pe suprafaţa de contact cuzinet – bloc este mai mică decât 70% din talpa
cuzinetului (lcxbc):
23
Mx= MC(x) şi, respectiv, My= MC(y) (7.7)
24
lS la bp l1
lS
b1 Beton de monolitizare
bp
bS lb B Hp
100 mm H
bp
Hf 2030 mm Ht
b1
7.2.1.2. Grosimea Hf
Grosimea fundului paharului (Hf) rezultă în urma verificării la străpungere; în calcul se va considera
situaţia cea mai defavorabilă de solicitare la străpungere, din faza de montaj sau exploatare
a construcţiei.
În faza de montaj, cu paharul nemonolitizat, verificarea la străpungere este dată de condiţia (7.10):
L B l S H f b S H f
N ST , montaj 0,75 U H f R t N av (7.10)
LB
unde: N ST.montaj este forţa axială maximă în stâlp în faza de montaj a structurii prefabricate;
U = 2lS+2bS+4Hf este perimetrul secţiunii de forfecare;
Rt rezistenţa de calcul la întindere a betonului din fundaţia pahar;
Nav = avAav; av = 100 N/mm2 şi Aav = aria de armătură verticală dispusă pe faţa interioară a
paharului, ancorată corespunzător pe fiecare parte a planulului de cedare la străpungere;
25
În faza finală, forţă axială maximă NST,max (valoare de calcul) trebuie să respecte
relaţiile (7.11 şi7.12):
L B lS H f bS H f
NST , max 0,75 U H f R t N av N1cap (7.11)
LB
N1cap = AS mbt Rt (7.12)
unde: N1cap - este forţa axială transmisă la pahar prin betonul de monolitizare (Fig. 7.7);
AS - aria laterală a stâlpului pe înălţimea paharului: AS = (2lS+2bS)Hp;
Rt - rezistenţa de calcul la întindere a betonului de monolitizare;
mbt - coeficientul condiţiilor de lucru, cu valoarea m bt = 0,30 în cazul construcţiilor fără
poduri rulante sau cu poduri rulante cu regim uşor de lucru; mbt = 0 în cazul halelor cu poduri
rulante cu regim mediu sau greu de lucru sau al construcţiilor solicitate dinamic din încărcările
curente de exploatare.
Fig. 7.7 Transmiterea forţei axiale din stâlpul prefabricat la fundaţia pahar
26
Momentele încovoietoare rezultate în plan orizontal aplicate părţii superioare a peretelui frontal:
Mr = 0.045Plb (7.15)
Mc = 0.020Plb (7.16)
Forţa de întindere în pereţii longitudinali (NP) rezultă:
NP = P/2 (7.17)
Secţiunea de beton şi de armătură în pereţii paharului trebuie să repecte următoarele:
1.5P
bp (7.18)
HP R t
c) Pereţii longitudinali se verifică la întindere centrică cu forţa N P. Armătura rezultată se dispune
simetric pe feţele peretelui, distribuită în treimea superioară a paharului (fig. 7.10).
d) Verificarea pereţilor longitudinali la forţă tăietoare consideră secţiunea activă cu
dimensiunile bp’a0 sau bp’b0 (fig. 7.9), în funcţie de direcţia acţiunii în stâlp şi
forţa tăietoare de calcul cu valoarea NP.
Dacă:
NP 0.5bp’a0Rt (NP 0.5bp’b0Rt) (7.19)
armătura pentru preluarea forţei tăietoare nu este necesară şi se dispune pe considerente de
armare minimă. În situaţiile în care condiţia 7.18 nu este respectată se dimensionează
armătura pentru preluarea forţei tăietoare cu relaţia (7.19) sau se dimensionează ca etrieri;
armătura se distribuie în pereţii longitudinali pe direcţia corespunzătoare dimensiunii mai mici a
pereţilor longitudinali (fig. 7.9).
Dacă armătura se dispune pe direcţie verticală în peretele paharului (a 0 HP), aria totală necesară
(Aav) într-un perete rezultă:
N H
A av 0.6 P P (7.20)
a oR a
Dacă: bo < HP, armătura se dimensionează ca etrieri, conf. STAS 10107/0-90.
e) Verificarea în secţiunea orizontală de la baza paharului consideră secţiunea chesonată cu
dimensiunile exterioare a0b0 şi grosimea pereţilor bp’. Secţiunea se verifică la compresiune
excentrică cu valori ale eforturile de calcul N şi M, determinate astfel:
27
Forţa axială N = N1.cap (valoare calculată cu relaţia (7.12)).
Momentul încovoietor :
M = MST+QSTHP (7.21)
f) Armătura rezultată din calculul paharului la compresiune excentrică se dispune pe direcţie
verticală, uniform distribuită pe laturile secţiunii.
g) Grosimea minimă a pereţilor paharului (bP) este de
- 200 mm în cazul paharelor din beton armat monolit;
- 150 mm la paharele din beton armat prefabricat.
h) Armătura dispusă în pereţii paharului trebuie să respecte şi următoarele cerinţe minimale:
- procentul minim de armătură orizontală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52;
- procentul minim de armătură verticală este 0.10% pentru armături OB37 şi 0.075% pentru
armături PC52.
Calculul momentelor încovoietoare se face cu relaţii de tipul (7.1) şi (7.2), pe fiecare direcţie
principală a fundaţiei. Se recomandă ca înălţimea Ht să fie stabilită astfel încât armătura calculată în
secţiunea din axul stâlpului, cu înălţimea Hf, să fie suficientă pentru preluarea momentului
încovoietor din secţiunea de la faţa paharului. Se vor respecta şi condiţiile (fig. 7.6):
• Ht Hf +100mm
• Ht 0,6 l1
Procentul minim de armătură în talpa fundaţiei este 0.10% pentru armături tip OB37 şi
0.075% pentru armături tip PC52.
Diametrul minim al armăturilor este 10 mm.
Distanţa maximă între armături este 250 mm.
28
Armătura se distribuie uniform pe lăţimea tălpii şi se prevede la capete cu ciocuri având lungimea
minimă de 15.
7.3.1. Fundaţiile izolate ale stâlpilor metalici se realizează ca fundaţie cu bloc şi cuzinet (fig. 7.11).
Se pot utiliza şi modele de fundaţii tip talpă armată, de formă prismatică, dacă înălţimea acestora
asigură lungimea de înglobare necesară pentru şuruburile de ancorare ale stâlpului şi este adecvată
adâncimii de fundare.
Fig. 7.11
29
7.3.2. Stâlpul metalic se realizează cu o placă de bază prevăzută cu rigidizări care asigură
transmiterea presiunilor la fundaţie şi a forţelor la şuruburile de ancorare.
Secţiunea în plan a plăcii de bază rezultă din condiţiile privind limitarea presiunii maxime pe
suprafaţa de contact cu betonul la următoarele valori:
- rezistenţa la compresiune a betonului din cuzinet;
- rezistenţa la compresiune a mortarului de poză.
Presiunea pe placa de bază se determină considerând solicitările capabile ale stâlpului (N cap şi Mcap)
şi forţa de pretensionare a şuruburilor.
7.3.4.1. Betonul din cuzinet este de clasă minimă C 8/10. Betonul din bloc este de clasă minimă C 8/10
dacă armăturile cuzinetului sunt ancorate în blocul fundaţiei; dacă în bloc nu sunt dispuse armături
de rezistenţă, clasa minimă este C4/5.
31
Fig. 8.1 Fig. 8.2
c) alcătuirea generală a construcţiei în care stâlpii structurii în cadre au legături (la nivelul
subsolului) cu pereţii de beton armat rezemaţi pe teren prin fundaţii continue (fig. 8.3);
d) terenuri de fundare susceptibile de deformaţii diferenţiale importante şi unde nu se poate realiza
o creştere a rigidităţii în plan a ansamblului structural.
Fig. 8.3
32
Hv 1
tg
Lv 3
(8.1)
H Hv
1.2 1.5
H
- condiţii constructive:
Ht 300 mm
H’ 200 mm (pentru grinzile cu vute)
b = bs+50÷100 mm.
- clasa betonului şi tipul de ciment se stabilesc funcţie de nivelul de solicitare a fundaţiei şi
condiţiile de expunere a elementelor de beton armat.
Clasa minimă de beton este C12/15.
Fig. 8.4
33
Armătura minimă trebuie să corespundă unui procent de 0.1% dar nu mai puţin decât bare de 8 mm
diametru la distanţe de 250 mm.
Longitudinal grinzii, în console se dispune armătura de repartiţie (procent minim 0.1% şi 1/5 din
armătura transversală a consolei).
Dacă grinda de fundare este solicitată la momente de torsiune consolele se armează pe direcţie
transversală cu etrieri iar longitudinal se dispune armătură dimensionată corespunzător stării de
solicitare.
Armăturile pentru stâlpi (mustăţi) rezultă din dimensionarea cadrelor de beton armat.
Mustăţile pentru stâlpi se prevăd cu etrieri care asigură poziţia acestora în timpul turnării betronului.
Nu se admite înnădirea armăturilor londitudinale ale stâlpilor în secţiunile potenţial plastice de la
baza construcţiei.
34
Dacă:
R i Ni
0.2 (8.6)
Ni
utilizarea metodei este acceptabilă.
Se trece la determinarea în secţiunile semnificative a eforturilor secţionale (M, T).
În cazul în care condiţia (8.6) nu este îndeplinită, pentru a reduce diferenţa între încărcările în stâlpi
şi reacţiunile în reazeme se poate adopta o diagramă de presiuni pe talpă obţinută prin repartizarea
încărcărilor (N, M) fiecărui stâlp pe aria aferentă de grindă (fig. 8.6).
Fig. 8.6
8.3.1.2. Metoda grinzii continue static determinate
Grinda este încărcată de jos în sus cu reacţiunile terenului şi de sus în jos cu încărcările din stâlpi.
Se consideră că încărcările în stâlpi şi reacţiunile în reazeme coincid. În grinda static determinată
astfel rezultată, momentul încovoietor într-o secţiune x (fig. 8.7) se calculează considerând
momentul tuturor forţelor de la stânga secţiunii.
Fig. 8.7
8.3.2. Calculul cu metode care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren
Metodele care iau în considerare conlucrarea între fundaţie şi teren se diferenţiază în funcţie de
modelul adoptat pentru teren.
8.3.2.1. Metode care asimilează terenul cu un mediu elastic discret reprezentat prin resoarte
independente (modelul Winkler)
În figura 8.8a se consideră o fundaţie foarte rigidă solicitată centric de o forţă concentrată sau de o
încărcare uniform distribuită, aşezată pe un mediu Winkler. Deformaţia terenului modelat prin
resoarte independente se produce numai sub grinda încărcată, ceea ce contravine observaţiilor din
realitate care arată că deformaţiile se extind şi în afara zonei încărcate (fig. 8.8b)
35
Fig. 8.8
În figura 8.9a se consideră o fundaţie foarte flexibilă supusă la o încărcare uniform distribuită şi
aşezată pe un mediu Winkler. Şi în acest caz, în realitate, deformaţia terenului se extinde şi în afara
fundaţiei, fapt care nu este evidenţiat de modelul Winkler (fig. 8.9b).
Fig. 8.9
În ciuda acestor limitări, avantajele care decurg din simplitatea modelului şi a soluţiilor matematice
prevalează astfel încât metodele bazate pe modelul Winkler sunt utilizate pe larg în proiectare.
O problemă esenţială este alegerea coeficientului de pat, ks, de utilizat în calcul.
Fig. 8.10
În relaţia (8.11) B se exprimă în metri. Relaţiile (8.10) şi (8.11) sunt valabile numai în cazul
încercării cu placa de formă pătrată având latura de 0.30 m.
În lipsa unor date obţinute prin încercări pe teren cu placa, pentru valorile k s’ corespunzătoare unei
plăci cu latura de 0.30 m se pot utiliza valorile date în tabelele 8.1 şi 8.2.
Tabelul 8.1
Pământ Pământ Pământ
Pământuri necoezive
afânat de îndesare medie îndesat
ID 0÷0.33 0.34÷0.66 0.67÷1.00
ks (kN/m3) 14000÷25000 25000÷72000 72000÷130000
Tabelul 8.2
Pământ Pământ Pământ Pământ
Pământuri coezive
plastic curgător plastic moale plastic consistent plastic vârtos
IC 0÷0.25 0.25÷0.50 0.50÷0.75 0.75÷1.00
3
ks (kN/m ) - 7000÷34000 34000÷63000 63000÷100000
Estimarea valorii coeficientului de pat ks în funcţie de:
• modulul de deformaţie liniara Es şi de coeficientul lui Poisson s ale pământului:
Es
ks km
1 s2 (8.12)
unde: km este un coeficient funcţie de raportul dintre lungimea şi lăţimea suprafeţei de contact a
fundaţiei (conform tabelului 8.3.);
Es este modulul de deformaţie liniară a terenului;
s este coeficientul de deformaţie transversală a terenului;
a
unde a este semilăţimea iar b semilungimea suprafeţei de contact a fundaţiei.
b
Tabelul 8.3.
a a
km km
b b
1.00 0.5283 6.00 0.2584
1.25 0.4740 7.00 0.2465
1.50 0.4357 8.00 0.2370
1.75 0.4070 9.00 0.2292
2.00 0.3845 10.00 0.2226
2.25 0.3663 20.00 0.1868
2.50 0.3512 30.00 0.1705
2.75 0.3385 40.00 0.1606
3.00 0.3275 50.00 0.1537
3.50 0.3093 60.00 0.1481
4.00 0.2953 70.00 0.1442
4.50 0.2836 80.00 0.1407
5.00 0.2739 90.00 0.1378
100.00 0.1353
unde: m- coeficient de corecţie prin care se ţine seama de adâncimea zonei active z0 (Anexa A);
pnet- presiunea netă pe talpa fundaţiei, (Anexa A) , în kilopascali;
B- lăţimea tălpii fundaţiei dreptunghiulare sau diametrul fundaţiei circulare, în metri;
K1, K0- coeficienţi adimensionali indicaţi în Anexa A, stabiliţi pentru adâncimile z=z0
şi z=0, unde z se măsoară de la nivelul tălpii fundaţiei;
s- tasarea absolută probabilă a fundaţiei, în metri;
s _ med - coeficientul mediu de deformaţie transversală (Poisson) determinat ca medie ponderată
în funcţie de valorile si ale diferitelor straturi de pământ din cuprinsul zonei active :
s _ med
si h i ; h – grosimea stratului i
hi
i
Tabelul 8.4
Pământul s
Argilă saturată 0.4÷0.5
Argilă nesaturată 0.1÷0.3
Argilă nisipoasă 0.2÷0.3
Praf 0.3÷0.35
Nisip 0.3÷0.4
38
Stabilirea caracteristicilor Es* şi s* în condiţii dinamice impune determinarea pe teren a vitezelor de
propagare ale undelor primare (vp) şi ale undelor secundare (vs) utilizând metode indicate
în reglementarea tehnică de referinţă C241-92.
Fundatiile pereţilor sunt de tip continuu; în anumite situatii pot fi avantajoase şi fundaţiile cu
descarcări pe reazeme izolate.
Fundaţiile se pozitionează, de regulă, centric şi, numai în anumite situaţii particulare, excentric faţă
de pereţii pe care îi suportă.
9.2. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate redusă
39
Fig. 9.1 Fundaţie bloc cu o treaptă
40
Fig. 9.3 Fundaţie cu soclu şi bloc
41
La fundaţiile pereţilor exteriori se vor avea în vedere particularităţile de alcătuire şi protecţie
exemplificate în figurile 9.5÷9.8. Sub pereţi exteriori realizaţi din zidărie de blocuri BCA (fig. 9.7)
sau pereţi având alcătuire mixtă, cu componenta termoizolatoare la exterior sensibilă la umezeală
(fig. 9.8), faţa exterioară a soclului se retrage în raport cu faţa exterioară a peretelui de deasupra
cu cca 50 mm.
Fig. 9.5 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului la aceeaşi cotă cu trotuarul)
Fig. 9.6 Fundaţie bloc sub perete exterior (pardoseala parterului deasupra cotei trotuarului)
42
Fig. 9.7 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire simplă (monostrat)
Fig. 9.8 Fundaţie cu soclu şi bloc sub perete exterior cu alcătuire mixtă
43
9.2.2. Fundaţii la clădiri cu subsol
Pereţii subsolului se prevăd sub pereţii structurali, pe cât posibil axaţi faţă de aceştia şi realizaţi din
beton armat sau din zidărie de cărămidă.
Se recomandă realizarea pereţilor de la subsol din beton armat. În acest caz se vor respecta
indicaţiile de conformare de la capitolul 10.
În cazul pereţilor de subsol din zidărie (cărămidă plină, piatră) fundaţiile se alcătuiesc conform
detaliilor din figurile 9.9 şi 9.10.
Inălţimea soclului şi a treptelor blocului de fundaţie va fi de cel puţin 400 mm. La determinarea
înălţimii blocului şi a treptelor se va respecta valoarea minimă tg dată în tabelul 7.2.
Fundaţiile supuse la solicitări excentrice (de exemplu fundaţiile zidurilor de calcan) se
dimensionează astfel încât rezultanta tuturor forţelor N să se menţină în treimea mijlocie a bazei
pentru ca întreaga lăţime să fie activă la transmiterea presiunilor pe teren.
Când acest lucru nu poate fi realizat iar lăţimea activă Ba = 1.5b (Fig. 9.11a) nu satisface din punct
de vedere al presiunilor efective acceptabile la teren, se ţine seama de efectul favorabil al deformării
terenului şi a blocului de fundaţie si se admite o lăţime activă B a = 2.25b (Fig. 9.11b), cu
următoarele condiţii:
- peretele ce sprijină pe fundaţie trebuie să fie legat de construcţie la partea superioară prin placa
planşeului sau centura planşeului, precum şi prin ziduri transversale suficient de dese (recomandabil
la maximum 6 m distanţă);
- presiunea ce se dezvoltă între perete şi fundaţie să nu depăşească rezistenţele de calcul ale
materialelor din care sunt alcătuite peretele şi fundaţia.
În cazul fundaţiilor sub pereţi cu goluri pentru uşi (fig. 9.12) se verifică condiţia:
Rt 2
L o H (9.1)
p efectiv tg
unde: tg- valoare dată în tabelul 7.2;
Rt- rezistenţa de calcul la întindere a betonului din blocul fundaţiei.
Dacă relaţia (9.1) este îndeplinită, fundaţia poate prelua presiunile de pe deschiderea golului.
În acest caz fundaţia se poate realiza din beton simplu sau, dacă se dispune armătură, aceasta poate
corespunde procentului minim de armare (pmin = 0.10%).
44
În cazul în care relaţia (9.1) nu este respectată fundaţia se calculează la încovoiere şi forţă tăietoare
ca o grindă pe mediu elastic. Armătura se calculează şi se dispune avand ca referinţă reglementarea
tehnică STAS 10107/0-90.
45
Fig. 9.10 Fundaţie sub perete interior de subsol
a b
Fig. 9.12
46
9.3. Fundaţii la clădiri amplasate pe teren bun de fundare în zone cu seismicitate ridicată
Fig. 9.13
9.3.2. Fundaţiile se realizează, de regulă, sub forma unor grinzi continue de beton armat şi se
calculează după modul de calcul al grinzilor continue prezentat la capitolul 8.
Dimensionarea secţiunii de beton şi a armăturilor se defineşte în concordanţă cu prevederile din
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90.
9.3.3. Alcătuirea fundaţiilor este prezentată în fig. 9.14 a, b pentru construcţiile fără subsol şi în
fig. 9.15 pentru constructiile cu subsol.
47
a.
b.
48
Fig. 9.15 Fundaţii armate pentru construcţii cu subsol
49
Fig. 9.16 Armare locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior nestructural
Fig. 9.17 Îngroşarea şi armarea locală a plăcii suport a pardoselii sub perete interior nestructural
50
Fig. 9.18 Racordarea în trepte a fundaţiilor având cote de fundare diferite
Se recomandă ca, în urma unei analize tehnico – economice, să se decidă asupra soluţiei optime:
- îmbunătăţirea terenului dificil de fundare şi utilizarea de soluţii de fundare pentru
terenuri bune;
- utilizarea de fundaţii adaptate terenurilor dificile de fundare.
51
ansamblului suprastructură – infrastructură, fie pentru o structură flexibilă adaptabilă la
deformaţii mari.
La alcătuirea planului de fundaţii se cere respectarea următoarelor condiţii:
- realizarea de elemente de legătură între fundaţiile pereţilor structurali (fig. 9.19);
Fig. 9.19
Fig. 9.20
52
- lungimea fundaţiilor fără legături pe direcţie transversală nu trebuie să depăşească 6 m.
Fig. 9.21
Astfel de fundaţii se recomandă a se utiliza în cazul în care fundaţiile au o înălţime suficientă pentru
a prelua eforturile datorate diferenţei de tasare (tasărilor diferenţiale).
Centurile se realizează în mod curent cu o înălţime de 15÷20 cm, armătură longitudinală de 6÷8
bare 12 mm÷16 mm, pe unul sau două rânduri şi etrieri 6 mm la 20÷30 cm, procent minim de
armare 0.2%.
Barele longitudinale se înădesc prin petrecere pe o lungime de 45 respectând regula armării
unghiurilor intrânde (fig. 9.22 a şi b).
Fig. 9.22
Se urmăreşte dispunerea într-un singur plan a armăturilor inferioare respectiv superioare, devierea
pe verticală fiind admisă cu respectarea unei pante de 1:4.
53
Se va sigura realizarea unei aderenţe cît mai bune a suprafeţelor de separaţie între centuri şi betonul
simplu.
În cazul amplasamentelor în zone cu seismicitate ridicată se aplică prevederile de la punctul 9.3.
Fig. 9.23
54
9.7.2. Fundaţii pe pământuri cu umflări şi contracţii mari
În cazul anumitor pământuri argiloase, ca efect al umflării datorită umezirii şi contracţiei prin
uscare, apare pericolul degradării sau ruperii fundaţiilor, fenomen însoţit de apariţia de fisuri
profunde în pereţii structurali din zidărie.
La proiectarea fundaţiilor pe pământuri cu umflări şi contracţii mari se va urmări, de regulă, ca
presiunea efectivă transmisă la teren să fie mai mare decât presiunea de umflare.
Fig. 9.24
55
9.7.2.2. Fundaţii cu descărcări pe reazeme izolate
Fundaţiile cu descărcări pe reazeme izolate transmit terenului încărcările exterioare prin blocuri de
fundaţie dispuse discontinuu în lungul pereţilor.
Fig. 9.25
Poziţia în plan a blocurilor de beton simplu se va alege astfel încât centrele de greutate ale bazelor
lor să coincidă pe cât posibil cu axul peretelui.
În cazul reazemelor executate din zidărie din piatră sau cărămidă, la partea superioară a blocului se
prevede un cuzinet de beton armat pentru repartizarea încărcărilor transmise de elementele de
descărcare ale suprastructurii.
Elementele de descărcare sunt alcătuite din grinzi de beton armat care constituie suportul zidurilor
şi care transmit încărcările la reazemele izolate.
În cazul obişnuit al construcţiilor fără subsol elementele de descărcare alcătuiesc şi soclul zidului,
depăşind cu cel puţin 25 cm cota trotuarului construcţiei.
Faţa inferioară a elementelor de descărcare se aşează la cel puţin 10 cm sub nivelul trotuarului.
Izolaţia hidrofugă orizontală a zidurilor se pozează, în mod obişnuit, la partea superioară a grinzilor.
Sub elementele de descărcare se prevede un strat de pietriş de cca. 8 cm; în cazul grinzilor din beton
armat monolit se va turna şi un strat de beton de egalizare peste stratul de pietriş.
Grinzile se fac, de regulă, mai late decât zidul de deasupra cu cca. 2.5 cm de fiecare parte.
56
Grinzile se realizează, în general, din beton armat turnat monolit. Grinzile prefabricate se
recomandă în cazul construcţiilor cu ziduri având o dispoziţie regulată în plan şi cu încărcări mici.
Pentru uşurinţa execuţiei se va urmări, pe cât posibil, ca grinzile să aibă aceeaşi înălţime.
Grinzile sunt continue având, de regulă , înălţimea constantă (fig. 9.26).
1
Pentru asigurarea unei rigidităţi corespunzătoare se recomandă h L.
68
Fig. 9.26
57
Dacă infrastructura este suficient de rigidă şi rezistentă pot fi acceptate distribuţii liniare de presiuni
pe teren (fig. 10.5). Calculul presiunilor pe teren (şi implicit dimensionarea tălpii fundaţiilor) se
poate face acceptând ipoteza secţiunilor plane.
În cazul infrastructurilor cu deformaţii semnificative calculul presiunilor pe teren se face pe baza
unui model care permite luarea în considerare a interacţiunii dintre infrastructură şi terenul
de fundare.
Perete Perete
structural structural
a b c
1 1
1 1
1 1
Perete de subsol
Perete Perete structural
suprastructură
Infrastructură
1-1
hs
Fundaţie
a. b.
59
Fig. 10.7 Schema de armare a fundaţiei peretelui de beton armat
●Armătura de conectare cu peretele substructurii (2) poate rezulta funcţie de următoarele condiţii:
• verificarea la lunecare în rosturile de turnare ale betonului (fig.10.7);
• verificarea la forţă tăietoare a peretelui substructurii;
• verificarea la moment încovoietor şi forţă axială a peretelui substructurii; armătura rezultată
din această condiţie nu poate depăşi aria corespunzătoare greutăţii fundaţiei;
• verificarea secţiunii de la baza peretelui la moment încovoietor determinat de presiunea
pământului pe planul peretelui; în calcul se poate consideră şi efectul favorabil al forţei axiale
din perete.
Diametrul minim al armăturilor este de 10 mm; pmin= 0,10%
Distanţa maximă între armături este de 250 mm iar distanţa minimă de 100 mm.
●Armăturile longitudinale (3) rezultă din verificarea secţiunii verticale a peretelui la încovoiere,
conform schemei de solicitare din figura 10.7. Armătura minimă (3) trebuie să corespundă armăturii
de repartiţie corespunzătoare mărcii (1).
60
Fig. 10.8 Fundaţie tip bloc şi cuzinet sub pereţi de beton armat
61
11.2.1. Radierul poate fi folosit şi la construcţii situate sub nivelul apei subterane (fig. 11.7).
În acest caz subsolul împreună cu radierul realizează o cuvă etanşă.
Etanşarea cuvei se obţine prin dispunerea hidroizolaţiei la exteriorul radierului şi a pereţilor
perimetrali conform figurii 11.7.
De asemenea, suprafaţa interioară a pereţilor structurali perimetrali se tratează pentru a asigura
impermeabilitatea necesară.
lmax
1 1
hr
Beton de
Fig. 11.1 Radier general tip dală groasă egalizare
Perete
structural
hr1
hr2
-radier
-beton de egalizare
62
Capitel
1 1
Perete
perimetral
stâlp
1-1
a
45o Capitel cu o
hr
pantă
stâlp c
Capitel
drept
1-1
Capitel cu
b
hr
hr
două pante
63
Fig. 11.5 Radier tip placă cu vute
Fig. 11.7
64
11.2.3. Armarea radierelor se realizează cu reţele orizontale de armătură, dispuse pe feţele plăcii
pentru preluarea momentelor pozitive şi negative. De asemenea, este necesară şi o armare pe zona
centrală a plăcii pentru fenomenele de contracţie.
În varianta în care nu se prevăd armături înclinate, se face verificarea la forţă tăietoare a secţiunii
de beton simplu cu relaţia:
Q0.7bhrRt (11.2)
Este posibil ca în zona lifturilor, înălţimea radierului să se reducă, micşorându-se capacitatea
betonului simplu la forţă tăietoare .
În acest caz se pot prevedea local etrieri şi armătură de bordaj a golurilor.
Procentele minime de armare pentru placa radierului sunt 0,15% pentru fiecare faţă.
Înnădirea barelor se face prin petrecere sau prin sudare pentru barele cu diametre mari (25.. 40).
Dimensionarea radierului se realizează în concordanţă cu prevederile din reglementarea tehnică de
referinţă STAS 10107/0-90.
11.2.4. Rosturile de turnare şi măsurile care trebuie prevăzute în proiectare din punctul de vedere al
rezistenţei şi tehnologiei de execuţie ( reglementarea tehnică de referinţă NE 012-99).
calculul efortului de lunecare L în rost (fig. 11.8. a) se face cu relaţia (11.3):
M M
L12 1 2 (11.3)
Z1 Z2
Dimensionarea armăturii de conectare în rost se face în concordanţă cu prevederile din
reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90.
a b c
Fig. 11.8
rosturi verticale de turnare (fig.11.8 b)
Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de turnare se realizează prin armătura orizontală care
traversează rostul şi de rugozitatea feţelor rosturilor.
Pentru realizarea acestor rosturi se foloseşte o plasă de ciur amplasată vertical la faţa întreruptă
a elementului şi rigidizată pentru a rezista la împingerea betonului proaspăt.
Prin poziţiile rosturilor de turnare se va asigura împărţirea radierului în volume de beton pentru care
pot fi asigurate condiţiile optime şi sigure pentru lucrările de preparare a betonului, transportul auto,
turnarea şi vibrarea acestuia în vederea realizării monolitismului total, a continuităţii, precum
şi etanşeitatea contra infiltrării apelor freatice.
Turnarea betonului se va face continuu, în straturi orizontale de aproximativ 40cm grosime, iar
intervalul de timp între turnarea a două straturi suprapuse (pe întreaga suprafaţă a acestora) să
fie mai scurt decât durata prizei celor două straturi suprapuse.
Turnarea betonului în volume prestabilite asigură consumarea practic totală într-un anumit interval
de timp a deformaţiilor din fenomenul de exotermie (degajarea de căldură din procesul chimic
de hidratare a cimentului).
65
Rezistenţa la lunecare în planurile rosturilor de betonare va fi realizată de armătura verticală care
traversează rostul şi de rugozitatea feţelor rosturilor.
În cazul radierelor încărcate de forţe concentrate din stâlpi dispuşi echidistant pe ambele
direcţii iar încărcările din stâlpi nu diferă cu mai mult de 20% între ele, se defineşte un coeficient de
flexibilitate, , după cum urmează:
k b
4 s f (11.6)
4EI f
unde: bf şi If se definesc ca lăţimea, respectiv momentul de inerţie ale unei fâşii de radier
considerată între mijloacele a două deschideri consecutive între stâlpi (fig. 11.9). Se remarcă faptul
că bf este egal cu distanţa dintre două axe consecutive ale stâlpilor.
66
Dacă bf este mai mare decât 1.75/, atunci radierul poate fi considerat flexibil.
În cazul în care structura de rezistenţă a construcţiei este realizată din cadre (stâlpi şi grinzi)
şi din pereţi portanţi (diafragme) iar fundaţia este un radier general, se defineşte rigiditatea relativă,
KR, care permite evidenţierea conlucrării dintre structură, radier şi terenul de fundare:
E' I C
KR (11.7)
E s B3
unde: E ' I C reprezintă rigiditatea construcţiei şi a radierului.
Această valoare se calculează cu ajutorul relaţiei:
t h3
E' I C E' I F E' I ca E' d d (11.8)
12
unde: E ' I F este rigiditatea radierului
- se examinează radierul ca un întreg pe fiecare dintre cele două direcţii paralele cu axele x şi y.
Figura 11.10
Forţa tăietoare totală acţionând în orice secţiune dusă prin radier este egală cu suma aritmetică a
tuturor încărcărilor şi presiunilor de contact la stânga secţiunii considerate.
Momentul încovoietor total acţionând în aceeaşi secţiune este egal cu suma momentelor aceloraşi
încărcări şi presiuni faţă de secţiunea considerată.
67
Metoda nu permite determinarea distribuţiei forţei tăietoare totale şi momentului încovoietor total în
lungul secţiunii. Se impune, în consecinţă, introducerea unor simplificări.
Fig. 11.11
68
11.3.4. Calculul radierelor pe mediu Winkler - Boussinesq
În anexa E este prezentată metoda hibridă de calcul pentru radierele rigide rezemate pe un teren de
fundare modelat printr-un mediu compus Winkler – Boussinesq.
12. Infrastructuri
69
Acţiunile transmise de suprastructură la elementele infrastructurii pot fi considerate pentru calculul
static astfel:
- dacă înălţimea secţiunii transversale a elementului vertical (h) respectă condiţia (12.1), eforturile
transmise infrastructurii se pot considera aplicate punctual, în centrul de greutate al secţiunii
elementului vertical (fig.12.1.a):
h 0.5 h p (12.1)
unde: hp este înălţimea secţiunii transversale a peretelui substructurii, înălţimea secţiunii
transversale în zona de rezemare a elementului vertical;
- dacă condiţia (12.1) nu este realizată, acţiunile transmise de elementul vertical, în grupările
speciale de încărcări, se consideră ca în figura 12.1.b; în grupările fundamentale de încărcări se
admit simplificări ale schemei de încărcare a infrastructurii.
Eforturile din fazele intermediare de execuţie ale construcţiei vor fi considerate la proiectarea
infrastructurilor (fig.12.2). Se recomandă ca prin măsuri adecvate de etapizare a execuţiei etc.
precizate în proiect, solicitările infrastructurii în fazele intermediare să fie inferioare solicitărilor
rezultate din calculul ansamblului construcţiei.
Fisuri
Fisuri în radier
Fig. 12.2 Solicitări ale elementeleor infrastructurii în faze intermediare de execuţie ale construcţiei
Dacă condiţiile de exploatare ale construcţiei, de teren de fundare, tasări diferenţiale etc. determină
şi alte situaţii de încărcare semnificative, acestea vor fi luate în considerare la proiectarea
elementelor structurale (fig. 12.3).
70
Fig. 12.3 Solicitări ale elementelor infrastructurii datorită încărcării excentrice a fundaţiilor
71
a) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare nu se anulează pe deschiderea golului
b) Goluri mari
cazul în care diagrama de momente încovoietoare se anulează pe deschiderea golului
Fig. 12.4
72
Diafragmele orizontale se verifică şi la eforturile locale în zonele de intersecţie cu elementele
structurale verticale (pct. 12.5).
Verificarea secţiunilor de beton şi de armătură este definită în reglementarea tehnică de referinţă
STAS 10107/0-90. În calcul se va considera efectul combinat al solicitărilor specifice planşeelor şi
diafragmelor orizontale.
Armăturile de centură se dimensionează considerând valoarea maximă a forţei tăietoare din pereţii
structuali (fig.12.6).
Perete
structural
Planşeu AaQ/Ra
Q
Fisură de cedare
Perete subsol la forţă tăietoare
Fig.12.6
73
Fig. 12.7 Rezemări indirecte - dispunerea armăturilor de suspendare
Planşeu Rc M
x
Perete AaiRa
M Rosturi de turnare
(secţiuni de lunecare) M M
AaiRa
Fundaţie
x
Rc
Fig.12.8 Distribuţii de efoturi unitare considerate în verificarea la lunecare
a secţiunilor prefisurate (rosturi orizontale de turnare)
74
A ao 0,6 A av (12.5)
Procentele minime de armătură sunt:
- armătura transversală verticală 0.20%
- armătura longitudinală distribuită pe înălţimea secţiunii 0.15%
- armătura longitudinală concentrată la marginea secţiunii (sus/jos) 0.20%.
75
PERETE PERETE
STRUCTURAL PLANŞEE STRUCTURAL
PLANŞEU
a). S1
Subsol S2
RADIER RADIER
b).
Fig. 12.10
Fig. 12.11
76
L s Q as Q inf . (12.6)
unde: Qas- forţa tăietoare în elementul vertical al suprastructurii, asociată mecanismului de
plastificare la acţiuni seismice;
Qinf - forţa tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical sub planşeu; valoarea de calcul se
determină acoperitor:
1.5M cap
Q inf (12.7)
Hs
Valoarea forţei tăietoare care se dezvoltă în elementul vertical, sub planşeul superior este
dependentă de gradul de încastrare asigurat de fundaţie (fig. 12.12 a) şi de schema de rezemare
asigurată de planşeele subsolurilor (fig. 12.12 b şi c), în interacţiune cu restul pereţilor substructurii.
Fig. 12.12
Verificarea la lunecare va lua în considerare efectele determinate de prezenţa golurilor din planşee,
prin reducerea corespunzătoare a secţiunilor de forfecare în zona de conectare şi în verificarea
planşeelor ca diafragme orizontale.
77
12.5.2.3. Armătura în zona de conectare
Armătura de conectare din planşeu dispusă perpendicular pe planul de lunecare, calculată în
concordanţă cu reglementarea tehnică de referinţă STAS 10107/0-90, este cel puţin:
Ls
A a , tot (12.9)
0,8 R a
Armătura se dispune pe lungimea de transmitere corespunzătoare secţiunilor de lunecare
(fig. 12.13).
Fig. 12.13
12.5.2.5. Verificarea elementului vertical (stâlp, perete) pe înălţimea infrastructurii se face având ca
referinţă reglementarea tehnică STAS 10107/0-90.
Efortul tangenţial mediu este limitat la valoarea:
Q inf
4Rt (12.11)
A bp
78
cenuşă de centrale termoelectrice situate în terenuri cu agresivităţi
naturale şi industriale
Metodologia de determinare a caracteristicilor dinamice ale terenului de
C241-92
fundare la solicitări seismice
Cod de proiectare şi execuţie pentru construcţiile fundate pe pământuri cu
NE 001-96
umflări şi contracţii mari
Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi
NE 012-99
beton precomprimat
Normativ privind fundarea construcţiilor pe pământuri sensibile la
P7-2000
umezire (proiectare, executare şi exploatare)
Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor de locuinţe
P100-92
social-culturale, agrozootehnice şi industriale
STAS 438/1-89 Oţelul beton laminat la cald. Condiţii tehnice generale de calitate
STAS 438/2-91 Sârma rotundă profilată
STAS 1030-85 Mortare obişnuite pentru zidărie şi tencuieli. Clasificare şi condiţii tehnice
STAS 1242/5-88 Teren de fundare. Cercetarea terenului prin penetrare dinamică în foraj
STAS 2917-79 Lucrări de zidărie din piatră naturală. Prescripţii de alcătuire
STAS 3300/1-85 Teren de fundare.Principii generale de calcul
STAS 3300/2-85 Teren de fundare.Calculul terenului de fundare în cazul fundării directe
STAS 6054-77 Teren de fundare. Adâncimi maxime de îngheţ. Zonarea teritoriului RSR
Teren de fundare. Determinarea compresibilităţii şi consolidării
STAS 8942/1-89
pământurilor prin încercarea în edometru
Teren de fundare. Determinarea modului de deformaţie liniară prin
STAS 8942/3-90
încercarea pe teren cu placa
STAS 10101/0-75 Acţiuni in construcţii.Clasificarea şi gruparea acţiunilor
Acţiuni in construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru construcţii
STAS 10101/0A-77
civile şi industriale
Construcţii civile şi industriale. Calculul şi alcătuirea elementelor
STAS 10107/0-90
structurale din beton, beton armat şi beton precomprimat
79