Armarea constructivă se stabilește în funcție de rolul îndeplinit (de exemplu,

pentru preluarea eforturilor din deformații impuse) și de dimensiunile elementelor

structurale.
Aceste armături nu vor fi mai mici decât cele date în tabelul 8.1 pentru zona B a
pereților.
Armarea constructivă minimă este de 2 plase Ø8/200mm din oțel cu fyd ≤ 350MPa
dispuse câte una la fiecare față a peretelui.
La pereții de la calcane și de la rosturi, precum și la cei care mărginesc casa scării,
pe toată înălțimea acesteia, precum și la ultimul nivel, în toate cazurile, se vor
prevedea armături orizontale care corespund cel puțin unor procente de armare de
0,30%, în cazul oțelului cu fyd ≤ 350MPa, și 0,25% pentru oțel cu fyd > 350MPa.
8.5 Armări locale ale elementelor verticale
8.5.1 Armarea zonelor de la extremitățile pereților structurali
În zonele de la extremitățile secțiunilor pereților structurali, pe suprafețele marcate
cu hașură în Fig. 8.6 a, pentru secțiunile pereților cuplați, în Fig. 8.6 b, pentru secțiuni
prevazute cu bulbi și tălpi, și în Fig. 8.6 c, pentru secțiuni lamelare, armarea se
realizează cu carcase de tipul celor utilizate la armarea stâlpilor.
Valorile coeficienților mecanici de armare verticală ale acestor zone, ωv, nu vor fi
mai mici decât valorile indicate în tabelul 8.2.
Tabelul 8.2

Valorile din tabelul 8.2 corespund proiectării pentru clasele DCH și DCM.
Diametrul minim este 12 mm.

Fig. 8.6
Armarea locală va respecta, de regulă, din punct de vedere al distribuției și al
numărului minim de bare, detaliile de principiu din Fig. 8.7, Fig . 8.8 și Fig. 8.9.
În cazul proiectării pentru clasa DCL, valoarea ωv, min este 0,10 în întreg peretele.
S-a notat:

(8.1)
în care:
Ac aria secțiunii de beton a zonei de margine (Fig. 8.6)
Asv aria armăturii verticale dispuse în aria Ac
fyd valoarea de proiectare a rezistenței oțelului
fcd valoarea de proiectare a rezistenței betonului la compresiune

Fig. 8.7
 Fig. 8.8

Armătura concentrată la capete împreună cu armătura verticală a inimii trebuie să

confere secțiunii peretelui structural o rezistență la încovoiere superioara valorii
momentului de fisurare Mcr al secțiunii determinat cu:
Mcr = NEd rs + 0,5 cpl Wf fctd (8.2)
în care:
rs distanța de la centrul de greutate al secțiunii până la limita sâmburelui
central situat de aceeași parte cu forța excentrică NEd (forța axială de proiectare
în combinația seismică de acțiuni)
Wf modulul de rezistențăa la fisurare (elasto-plastic) calculat considerând
zona întinsă integral palstificată
cpl coeficient care ține seama de plastificarea parțială a zonei întinse (Tabel 8.3)