Sunteți pe pagina 1din 3

Înnădirea armăturilor

a) Înnadirea armăturilor verticale ale inimilor pereților se poate realiza prin


suprapunere.
În zona A a peretelui, lungimile de suprapunere se determină conform
prevederilor pct. 5.7.3 din P 100-1. În cazurile curente, se pot admite lungimi de
suprapunere de 50dbL pentru clasa DCH si 45dbL pentru clasa DCM.
În zona B, lungimile minime de înnădiri prin suprapunere sunt cu 10dbL mai mici
decât cele prescrise în zona A.

b) Înnadirea în zona A a barelor verticale principale situate la extremitățile


secțiunii pereților va fi de regulă evitată. Dacă nu se poate evita înnădirea în zona A,
se recomandă ca aceasta să se realizeze prin sudură de tip cap la cap sau prin
cuplaje mecanice, omologate prin
încercări corespunzătoare în condiții compatibile cu clasa de ductilitate aleasă,
conform legislației în vigoare.
Înnadirea prin sudură a barelor suprapuse este interzisă.
Barele verticale se vor executa fără cârlige.
În cazul în care se aplică totuși înnădiri prin suprapunere, lungimile de înnădire
se calculează conform pct. 5.7.3 din P 100-1.

Nota: Înnădirea prin suprapunere pe lungimi sporite a barelor verticale principale


împiedică local dezvoltarea deformațiilor plastice ale armăturilor și afectează
comportarea de „articulație plastică”. În asemenea situații măsurile de armare
transversală specifice zonei A trebuie prelungite pe verticală cu încă 30% din
lungimea zonei critice.

c) Armăturile orizontale se înnădesc, de regulă, prin petrecere pe lungimi de cel


puțin 50dbT (dbT, diametrul armăturilor transversale) la construcții proiectate
pentru DCH și 40dbT la construcții proiectate pentru DCM.

d) În cazul utilizării plașelor sudate în condițiile precizate la 8.1, lungimile


de suprapunere minime sunt de un ochi + 50 mm, dar nu mai puțin de 40 diametre.
e) Înnădirea armăturilor pentru structuri proiectate pentru clasa DCL se va
face conform SR EN 1992-1-1 și Anexa Națională.
8.3.5 Ancorarea armăturilor
Problema ancorării se pune, de regulă, pentru:
a) Barele orizontale din centuri și barele orizontale din inima pereților la intersecțiile
în formă de T sau L (Fig. 8.4 a);
b) Barele orizontale și înclinate din grinzile de cuplare (Fig. 8.15, 8.16);
c) Barele verticale din pereți, ancorate în infrastructură (Fig. 8.4 b);
d) Barele verticale și orizontale de bordare a golurilor (Fig. 8.5).
Fig. 8.4
Lungimile de ancorare lbd ale armăturilor sunt cele obținute prin aplicarea prevederilor
de la cap. 8.4 din SR EN 1992-1 și Anexa Națională. Lungimile de ancorare ale
armăturilor din zona A se sporesc cu 30% pentru structuri proiectate pentru DCH și cu
20% pentru structuri
proiectate pentru DCM.
Pentru barele de bordare a golurilor (pct. d), lungimea de ancorare se stabilește
astfel încât să se antreneze cel puțin numarul de bare întrerupte în fiecare direcție
conform schemei din Fig. 8.5.
Armăturile orizontale de bordaj pot include și armătura centurii planșeului.
Armătura orizontală prevazută la partea superioara a golului trebuie să preia și
eforturile de încovoiere ale grinzii create prin introducerea golului.
Fig. 8.5
8.3.6 Plasele care formează armarea continuă a pereților se vor lega cu agrafe care
să le asigure poziția în timpul turnării (Fig. 8.3).
Se vor dispune cel puțin:
- 4 agrafe Ø6/m2, în cazul barelor cu db, max ≤ 10 mm;
- 6 agrafe Ø6/m2, în cazul barelor cu db, max > 10 mm.
în care db,max este diametrul maxim al barelor longitudinale sau verticale prinse de
agrafă.

S-ar putea să vă placă și