ANEXA E

CALCULUL RADIERELOR PE MEDIU WINKLER - BOUSSINESQ

Metodă hibridă de calcul pentru radierele rigide

În cazul radierelor rigide, ale căror deplasări verticale sunt exprimate de relaţia z=z 0+θyx+θxy,
presiunea distribuită pe teren din acţiunea unei încărcări verticale (N) având excentricităţile
(ex) şi (ey) (fig. E.1), se obţine în modul următor:
- se împarte suprafaţa de fundare în n suprafeţe dreptunghiulare mici A i, i=1÷n, pe care acţionează
presiunea distribuită pi, i=1÷n; aproximarea diagramei continue de presiuni pe teren este cu atât mai
bună cu cât numărul suprafeţelor dreptunghiulare prin care se discretizează suprafaţa de fundare
este mai mare;
- utilizând expresia generală z( x, y)   p(  )  (  x ,   y)dd pentru încărcările discrete
piAi, se alcătuieşte sistemul de ecuaţii (F.1), punând condiţia ca toate tasările sa fie egale
cu unitatea:
z 1  1  p11 A 1 11  ...  p1i A i  1i  ...  p1j A j  1 j  ...  p1n A n  1n
z i  1  p11 A 1 i1  ...  p1i A i  ii  ...  p1j A j  ij  ...  p1n A n  in
(E.1)
z j  1  p11 A 1 j1  ...  p1i A i  ji  ...  p1j A j  jj  ...  p1n A n  jn
z n  1  p11 A 1 n1  ...  p1i A i  ni  ...  p1j A j  nj  ...  p1n A n  nn
unde:
1   s2 1
 ij   ;i≠j
E s ( xi  x j )  ( yi  y j ) 2
2

(E.2)
1   s2  ( Li / Bi )
 ii  
E s Bi

unde: xi, yi, xj, yj sunt coordonatele punctelor i şi j

Li şi Bi reprezintă laturile lungă, respectiv scurtă ale dreptunghiurilor de suprafaţă Ai.

Figura E.1

Valorile coeficientului de formă (ω) se iau din tabelul E.1 în funcţie de raportul (Li/Bi).

Tabelul E.1

E-1
 Li/Bi 1 2 3 4 5
 3.525 2.406 1.867 1.542 1.322
Coeficienţii de influenţă de tipul (αij) sau (αii) se calculează cu expresiile (E.2).
Valorile presiunilor ( p 1i ), rezultate din rezolvarea sistemului (E.1), sunt mai mari pe conturul
radierului şi mai reduse spre mijlocul suprafeţei de fundare.
Soluţia { p1i } a sistemului (E.1) reprezintă rigiditatea resoartelor Winkler, {ksi}:
p
k si  i  p i (E.3)
zi  1
Cu valorile {ksi} astfel determinate, se scriu, ţinând seama de relaţia z=z 0+θyx+θxy, condiţiile de
echilibru static al radierului:
n n n n n

∑ p i A i  ∑ k si z i A i  N  z o ∑ k si A i  θ y ∑ k si A i x i  θ x ∑ k si A i y i
1 1 1 1 1
n n n n n

∑p A x  ∑k
i i i z A i x i  N  e x  z o ∑ k si A i x i  θ y ∑ k si A i x  θ x ∑ k si A i y i x i
si i
2
i (E.4)
1 1 1 1 1
n n n n n

∑ p i A i y i  ∑ k si z i A i y i  N  e y  z o ∑ k si A i y i  θ y ∑ k si A i x i y i  θ x ∑ k si A i y i2
1 1 1 1 1

Din rezolvarea sistemului (E.4) rezultă valorile ) şi( z 00 ), (  0x (  0y )

care, introduse în relaţia
z=z0+θyx+θxy, permit calculul presiunile pi în orice punct pe suprafaţa de fundare, cunoscând
valoarea k si  p1i şi tasarea locală (zi) din expresia:
pi = ksi zi (E.5)
Presiunile distribuite (pi) corespund deformaţiilor terenului, ca mediu discret modelat prin resoarte.
De la un anumit nivel de solicitare, în teren încep să apară zone plastice dacă pi ≥ ppl.
Presiunea limită la care în pământ se produce cedarea se determină în funcţie de poziţia punctului
de aplicare a încărcării N.

a) Încărcarea centrică
Încărcarea totală critică are valoarea Pcr=pcrA în care A este aria totală a bazei radierului.

b) Încărcarea excentrică
Se admite, în mod aproximativ, că presiunea limită maximă la care terenul cedează local, în zona
interioară a bazei radierului, plim variază liniar între ppl pe conturul radierului şi o valoare pv,
corespunzătoare centrului de greutate al suprafeţei radierului.
Presiunea pv se calculează conform relaţiei:
pv=3ppl–2pcr (E.6)
Pentru a ţine seama de faptul că presiunile repartizate de radier nu pot depăşi presiunile limită de
cedare locală a terenului, se procedează la rezolvarea sistemului de ecuaţii (E.4),
după cum urmează:
 valorile z 00 ,  0x şi  0y obţinute în prima etapă de rezolvare a sistemului (E.4) reprezintă
situaţia în care pe suprafaţa de fundare apar puncte de cedare locală a terenului;
cu relaţia z  z 0   y  x   x  y se stabilesc valorile deplasărilor verticale ale radierului în
0 0 0

punctele i, i=1÷n;
 cu expresia z( x , y)   p(  )  (  x ,   y)dd , în care se introduc coeficienţii de pat
ksi cu valorile proprii fiecărui punct i, se determină presiunile pi, i=1÷n.

Valorile presiunilor pi se pot situa în unul din următoarele cazuri:

0 < pi ≤ pc,i (E.7)
pi > pc,i (E.8)
E-2
 pi < 0 (E.9)
unde: pi reprezintă presiunea corespunzătoare ariei Ai
pc,i=0.9plim,i
plim,i reprezintă presiunea limită corespunzătoare ariei Ai, determinată prin interpolare liniară
între valoarea ppl şi pv, în funcţie de poziţia centrului ariei Ai şi punctul de aplicare al forţei
exterioare N.

Pentru toate suprafeţele Ai la care s-a îndeplinit condiţia (E.8), se introduce p i=pc,i, în toţi termenii
sistemului de ecuaţii (E.4).
Se calculează:
S i   p c ,i  A i (E.10)
Se plafonează valorile ksi în funcţie de pc,i şi se corectează încărcarea exterioară la valoarea
N’=N - Si în cele trei ecuaţii din sistemul (E.4).
Pentru toate suprafeţele Ai pentru care este îndeplinită condiţia (E.9), se anulează termenii
corespunzători din sistemul (E.4).
Cu aceste corecţii rezolvarea sistemului de ecuaţii furnizează valorile z1o , 1x şi 1y ale primei
iteraţii. Pentru noile valori pi se verifică condiţiile (E.7)÷(E.9) şi se reia procedura prezentată
anterior pentru toate suprafeţele Ai care îndeplinesc relaţiile (E.8) şi (E.9).
Calculul continuă, prin iteraţii succesive, până când pentru toate suprafeţele „active” A i se
îndeplineşte condiţia (E.7). Cunoscând distribuţia finală a presiunilor la contactul radier general -
teren de fundare, se pot calcula eforturile secţionale în secţiunile caracteristice ale radierului.
Dacă încărcarea N este mare şi / sau cu excentricităţi mari, condiţia (E.7) nu va putea fi îndeplinită
pe un număr suficient de suprafeţe Ai astfel încât:
- fie nu se poate obţine condiţia de echilibru global
- fie suprafaţa activă se reduce sub 50%.
În ambele situaţii se produce pierderea generală de stabilitate a terenului de fundare aflat sub radier
prin refulare laterală, fenomen însoţit de tasări şi rotiri excesive ale fundaţiei.

E-3