PLĂCI CONTINUE CU DESCĂRCARE

UNIDIRECȚIONALĂ. SCHEMATIZĂRI
PENTRU CALCUL.
ENCIPEDIA > EDUCATIONAL > PLĂCI PLANE DE BETON ARMATPUBLICAT LA 27.09.2012SCRIS DE VIOREL POPA

1. Schematizarea reazemelor
2. Scheme de încărcare
Sistemele de plăci cu descărcare unidirecţională sunt întâlnite, de exemplu, în cazul
planşeelor cu grinzi principale şi grinzi secundare utilizate pentru spaţii cu deschidere şi
încărcări mari (hale industriale, depozite).

Calculul plăcii presupune stabilirea valorii şi poziţiei încărcărilor, calculul eforturilor –

în special al momentelor încovoietoare, dimensionarea şi dispunerea armăturii
longitudinale.
Daca panourile de placă sunt regulate şi de dimensiuni apropiate calculul eforturilor se
poate face numai pentru o fâşie de lăţime unitară orientată în lungul laturii scurte.
Calculul static al acestei fâşii se poate face ca pentru o grindă continuă prin luarea în
calcul a celor mai defavorabile ipoteze de încărcare posibil să apară.
Schematizarea reazemelor
Pentru calcul eforturilor într-un element de beton armat trebuie adoptate ipoteze
simplificatoare privind, de exemplu, secțiunea transversală, deschiderea de calcul,
natura reazemelor, rigiditatea echivalentă etc.
Legăturile ideale cu care se operează în statica construcțiilor cum sunt articulația,
reazemul simplu sau încastrarea nu sunt întâlnite ca atare în structuri reale. De exemplu,
la hale comerciale parter la care grinzile sunt așezate pe capătul superior al stâlpilor,
fără continuizarea armăturilor longitudinale, legătura care se creează nu este nici
articulație perfectă dar nici nod rigid. Cu alte cuvinte, deși prin lipsa continuității
armăturii longitudinale nu se poate echilibra un moment semnificativ, prin legătura
grindă-stâlp se poate asigura un anumit grad de continuitate.
Pentru a putea efectua calculul eforturilor in ipotezele acceptate ale staticii
constructiilor, proiectantul trebuie sa identifice natura legaturilor dintre elementele
structurale si natura reazemelor si sa stabileasca o reprezentare schematizata
conventionala a acestor legaturi. Aceasta schematizarea trebuie sa aiba caracter
acoperitor (in sensul ca trebuie sa conduca la valori maxime ale eforturilor) in limitele
unor ipoteze simplificatoare acceptabile.
În cazul sistemelor de plăci cu descărcare unidirecțională care au continuitate peste
reazemele interioare se pune problema stabilirii deschiderilor de calcul si a naturii
reazemelor. În ceea ce privește reazemul marginal se pot identifica următoarele situații:
- Grinda cu rigiditate infinită la torsiune; placa poate fi considerată încastrată în
reazemul marginal (a)
- Grinda de beton armat cu rigiditate limitată la torsiune; placa poate fi considerată
articulată (b); pentru calculul armăturii din reazem se va considera un moment egal cu
jumătate din momentul de încastrare perfectă. În cazul planșeelor monolite aceasta este
cea mai potrivită modalitate de schematizare.
- Grinda fără rigiditate la torsiune (c); placa poate fi considerată articulată în
reazemul marginal.

Atunci când placa este legată monolit de grinzi (reazeme) deschiderea ei de calcul poate
fi luată ca fiind egală cu lumina ei, l0.
Scheme de încărcare
Planșeele curente sunt expuse la două tipuri de încărcări orientate perpendicular pe
planul median al plăcilor: încărcări permanente și încărcări variabile.
Valoarea și modelul de aplicare al încărcărilor permanente sunt cunoscute la momentul
proiectării. Încărcările permanente sunt generate în principal de greutățile proprii ale
elementelor structurale sau nestructurale. Valorile acestor încărcări pot fi apreciate prin
raționamente înginerești elementare.
În cazul încărcărilor variabile, stabilirea valorilor și a modului de dispunere necesită o
analiză de la caz la caz. Pornind de la prevederile normativelor de proiectare se pot
determina valorile caracteristice ale încărcărilor variabile și, prin amplificare cu factori
supraunitari, valorile maxime probabile. Poziția încărcărilor variabile trebuie analizată
de la caz la caz în funcție nu numai de funcțiunea clădirii dar și de efectul pe care
dispunerea acestor încărcări îl are asupra stării de eforturi din structură. Dispunerea
încărcărilor variabile ale unui planșeu în toate ochiurile de placă, cu valorile maxime
probabile, nu conduce în mod necesar la valorile maxime ale momentelor încovoietoare
în plăci ci numai la valori maxime ale reacțiunilor.