Tema: Funcția de cercetare-dezvoltare

1) Importanță, definiție și conținut

2) Asimilarea de produse si tehnologii noi
3) Structuri organizatorice ale compartimentului de cercetare dezvoltare

1. Importanță, definiție și conținut

Elementul fundamental care influenteaza decisiv dezvoltarea economica si sociala a unei tari este, in
mod sigur, cercetarea. Evolutia societatii omenesti , in general, a fost posibila si datorita preocuparilor pe
care marile intreprinderi le-au avut in domeniul cercetarii.
Intensificarea concurentei obliga managementul intreprinderii sa caute permanent solutii noi, inedite,
care sa le permita mentinerea sau cresterea segmentului de piata si sporirea profitabilitatii.
Aceste idei sunt o rezultanta a procesului creativ in cadrul caruia resursele umane demonstreaza
capacitatea lor creativa, creativitatea individuala si de grup.
In competitia pe pietele internationale castiga intreprinderile preocupate sa descopere si sa creeze
produse noi, corespunzatoare cererii clientilor. Diferentele dintre tari se vor accentua, dar la varf pozitiile de
lideri vor fi ocupate cu siguranta de statele ale caror guverne sustin activitatile de cercetare si dezvoltare,
alocand pentru acestea procente importante din produsul intern brut.
Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde ansamblul activitatilor care se desfasoara in cadrul
intreprinderii in vederea realizarii obiectivelor din domeniul producerii de idei noi si transformarea acestora
in noutati utile dezvoltarii in viitor a intreprinderii respective.
Principalele activitati incluse in functiunea de cercetare-dezvoltare sunt urmatoarele:
a) Cercetarea stiintifica, ingineria tehnologica si introducerea progresului tehnic, reprezentata de
ansamblul atributiilor intreprinderii pentru realizarea obiectivelor din domeniul cercetarii aplicative constand
in descoperirea de idei noi sau implementarea in practica a noilor cunostinte (asimilarea de noi produse si
tehnologii; modernizarea celor existente);
b) Investitii si constructii, ca ansamblul atributiilor intreprinderii referitoare la transformarea
resurselor materiale, financiare si de munca in capital fix prin realizarea de noi capacitati de productie,
modernizarea, dezvoltarea, reconstructia si reinnoirea celor existente;
c) Organizarea manageriala si a muncii, se refera la ansamblul atributiilor creativ-inovative din
domeniul introducerii unor noi metode, tehnici de organizare si management a activitatii productive, de
economisire a resurselor materiale, financiare si umane.
Rezultatele cele mai semnificative ale activitatilor de cercetare-dezvoltare se concretizeaza in
descoperiri, inventii si inovari.
Descoperirea consta in identificare, stabilirea, formularea si explicarea unor legi si fenomene, din
lumea materiala si sociala, care exista in mod obiectiv dar erau necunoscute pana in momentul punerii lor in
evidenta. Produsul descoperirii se concretizeaza in noi cunostinte care se adauga celor acumulate in tezaurul
stiintei si care rezulta din activitatea de cercetare stiintifica fundamentala.
Inventia reprezinta o creatie intelectuala concretizata intr-o idee, o schita sau un model pentru
produs, proces sau sistem nou sau imbunatatit, care prezinta noutate si progres fata de stadiul cunoscut al
tehnicii mondiale si care nu a mai fost brevetata sau facuta publica in tara sau strainatate. Inventia constituie,
deci, o creatie care adauga ceva nou la ceea ce exista in domeniul stiintei si tehnicii.
Descoperirea si inventia fiind produse ale unei activitati intelectuale creatoare fac obiectivul unui
sistem specific de protectie consacrat in Conventia pentru instituirea Organizatiei mondiale pentru
Proprietate intelectuala, prin care se stabileste proprietatea asupra acestor produse a autorilor lor reali, acestia
avand dreptul exploatarii si valorificarii produselor respective.
Inovarea este o realizare care consta in aplicarea unor idei sau inventii, a unor produse, tehnologii
sau sisteme in activitatea economica.
Formele concrete de manifestare a inovarii sunt:
a) inovarea de proces – reprezinta perfectionarea, modernizarea metodelor de obtinere a produsului
cu scopul de a genera o crestere a eficientei economice, in general, prin diminuarea semnificativa a costului
de fabricatie;
b) inovarea de produs – este legata direct de satisfacerea nevoilor clientilor.

2. Asimilarea de produse si tehnologii noi

Innoirea portofoliului de produse vizeaza trei cai principale:
a) asimilarea de noi produse dupa licenta de fabricatie – care consta in achizitionarea
documentatiei tehnice de fabricatie de la alte intreprinderi din alte tari si fabricarea produselor pe baza
acesteia. In acest fel se reduce ciclul de asimilare si creste nivelul de tehnicitate al intreprinderii in fabricarea
unor produse complexe;
b) asimilarea noilor produse dupa conceptie proprie – care consta in valorificarea inteligentei
proprii privind cercetarea, proiectarea si fabricatia noilor produse;
c) asimilarea in fabricatie dupa model de referinta. Modelul de referinta reprezinta numai un
punct de plecare dupa care are loc o proiectare proprie; proiectul elaborat dupa modelul de referinta trebuie
sa asigure inlaturarea elementelor invechite ale modelului, retinand numai ceea ce corespunde realizarilor de
varf in domeniul fabricatiei respective.
Ritmul rapid al innoirilor face ca pentru executarea unui produs sau operatii sa existe mai multe
posibilitati tehnologice.
Alegerea variantei optime a procesului tehnologic presupune stabilirea si adoptarea pe baza de
analiza, din mai multe procese tehnologice posibil de folosit, a acelui proces care prezinta cele mai mari
avantaje din punct de vedere economic in raport cu celelalte.
 Pentru alegerea variantei tehnologice optime este necesara analiza acestora pe baza de indicatori,
procedandu-se in doua etape:
a. compararea indicatorilor in expresie naturala;
b. compararea indicatorilor valorici de cost
Dintre acesti indicatori, mai frecvent utilizati sunt:
- costul tehnologic unitar;
- costul tehnologic total.
Alegerea variantei tehnologice optime pe baza costului tehnologic presupune gruparea cheltuielilor in
doua categorii:
- cheltuieli variabile care cresc direct proportional cu volumul productiei;
- cheltuieli conventional-constante, care raman nemodificate ca marime cand volumul de
productie variaza.
Costul tehnologic unitar si total se calculeaza astfel:

unde:
Ctu – costul tehnologic unitar;
Ctn – costul tehnologic pentru o anumita cantitate de produse;
V – cheltuiala variabila pe unitatea de produs;
Cc cheltuieli conventional-constante ;
N – cantitatea de produse.
Compararea variantelor tehnologice folosind acesti indicatori se face analitic si grafic. In cazul
folosirii procedeului analitic se intocmeste un tabel de calcul prezentat mai jos.
Tabelul 1.
Tabel de calcul al costului tehnologic unitar
Varianta I de proces Varianta a II-a de Varianta “n” de
tehnologic proces tehnologic… proces tehnologic
Cantitatea de
productie
V1 Ctu1 V2 Ctu2… …Vn Ctun

N1
N2
Nn
 Pe baza completarii datelor din tabel se va considera ca varianta optima aceea care, pentru o cantitate
de productie ce urmeaza a fi fabricata, necesita costul cel mai redus.
Procedeul grafic impune reprezentarea grafica a variatiei costurilor (pe axa Oy) in functie de
cantitati (pe axa Ox), pentru fiecare varianta de proces tehnologic in parte, considerand drept varianta optima
pe cea care pentru cantitatea ce urmeaza a se fabrica conduce la un cost tehnologic minim.

Figura 1. Variatia costului unitar in functie de cantitatea de productie

Relatia exprimand variatia costului tehnologic unitar in functie de cantitatea de productie este de tipul
unei hiperbole echilatere, asimptotica la axele de coordonate.
Relatia exprimand variatia costului tehnologic total de productie in functie de capacitatea de
productie este de tipul ecuatiei unei drepte cu coeficient unghiular (fig.2.).

Figura 2. Variatia costului tehnologic total in functie de cantitatea de productie

In procesul de comparare grafica sau analitica a variantelor tehnologice posibile, se observa existenta
unei cantitati denumite critice (Ncr) pentru care costul tehnologic este acelasi. Pentru determinarea unei
relatii generale de calcul pentru aceasta cantitate critica atunci cand se compara doua variante de proces
tehnologic se procedeaza astfel:

Acelasi rezultat se va obtine si prin utilizarea costului tehnologic total.

3. Structuri organizatorice ale compartimentului de cercetare dezvoltare

In practica intreprinderii se intalnesc, urmatoarele tipuri de structuri organizatorice:
- pe discipline stiintifice;
- pe linii de produse;
- matriceala;
a. Structura organizatorica pe discipline stiintifice se foloseste cu predilectie in universitati sau in
marile laboratoare din industrie. Compartimentele de cercetare-dezvoltare structurate dupa acest tip se ocupa
cu cercetarea fundamentala, plecand de la premisa ca dobandirea de noi cunostinte intr-un domeniu este
obiectivul cel mai important.
b. Structura organizatorica pe linii de produse este proprie intreprinderilor care practica
descompunere activitatii generale in subactivitati sau activitati-derivate, fiecare ocupandu-se de vanzarea
unor produse similare sau de aceeasi clienti. Acestui specific i se preteaza organizarea pe sectii sau pe linii
de fabricatie a unor produse care are doua variante: organizarea pe secții și organizarea centralizata.â

Figura 3. Organizarea structurală pe secții a cercetării-dezvoltării

 Figura 4. Organizarea centralizata a cercetarii-dezvoltarii
c. Structura organizatorica matriceala are drept caracteristici de baza separarea responsabilitatilor
profesionale de cele manageriale. Acest tip de structura impune cercetatorului sa raspunda dublu:
- in fata conducatorului de proiect pentru activitatea sa, si
- in fata sefului sau de disciplina pentru nivelul profesional al muncii sale.
In acest tip de structura se dezvolta responsabilitatea manageriala a conducatorului de proiect,
punand accentul atat pe nevoile de conducere, cat si pe cele profesionale.
In practica organizatorica nu exista o structura unica, aplicabila tuturor intreprinderilor. In mod
concret, structura trebuie sa fie adoptata in cadrul particular al intreprinderii cu luarea in considerare a
factorilor care influenteaza activitatea de cercetare-dezvoltare pentru a raspunde cerintelor prioritare dintr-un
anumit moment.

Figura 5. Structura organizatorică matriceală

Cuvinte-cheie:
 funcția de cercetare-dezvoltare
 invenția
 inovarea
 descoperirea

Întrebări de verificare:
1) Care este importanța funcției de cercetare-dezvoltare în cadrul companiei?
2) Cum are loc procesul de asimilare de produse și tehnologii noi în cadrul companiei?
3) Explicați organizarea structurală pe secții.
4) Explicați organizarea centralizată a cercetării-dezvoltării
5) Explicați structura organizatorică matriceală