Daniel GHICULESCU Curs 4.

TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

Capitolul 4
PARAMETRII TEHNOLOGICI PRINCIPALI LA EDM

Obiectivul Obiectivul capitolului este de a cunoaște parametrii tehnologici

capitolului principali (ieșiri ale procesului EDM):
 - productivitatea;
 - uzura volumetrică relativă;
 - calitatea suprafeței prelucrate - Ra și structura stratului superficial;
4.1. Parametrii tehnologici principali (de ieșire)
Procesul EDM poate fi reprezentat ca o schemă bloc cu intrări și ieșiri
(fig. 1):
→ Intrările sunt parametrii regimului de prelucrare: (Polaritate (Pol),
Intrările în tensiune (U), curent (I), timp de impuls (ti), timp de pauză (to) – v. Cursul
procesul EDM 3, presiunea de spălare a interstițiului (psp) - v. Cursul 5.
→ Ieșirile sunt parametrii tehnologici: Productivitatea (Vw), uzura
volumetrică relativă ( ), rugozitatea (Ra) și calitatea suprafeței prelucrate
Ieșirile din (notații conform CIRP- Comitetul Internațional pentru Cercetare în
procesul EDM Productică).

Fig. 1. Schema
bloc (generică) a
procesului EDM
4.2. Productivitatea
Relaţia de calcul pentru parametrul de productivitate, VW este:
VW = Vp / tprel [mm3/min] (1)
Relația
productivității unde: Vp reprezintă volumul de material prelevat din piesa prelucrată
[mm3];
tprel este timpul de prelucrare [min].
Volumul de material prelevat din piesă se determină cu formula:

Volumul Vp = 1000 (mip - mfp) / p [mm3]

prelevat din
piesă unde: mip este masa iniţială a piesei de prelucrat [g];
mfp este masa finală a piesei prelucrate [g] – masele sunt determinate
prin cântărire;
p reprezintă densitatea materialului piesei [g/cm3].
Curba de variație a Vw are aspectul din fig. 2.

Fig. 2. Variația
productivității în
funcție de timpul
de impuls

1
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

Explicații: Volumul de material îndepărtat este proporțional cu

energia descărcării, care se determină cu formula simplificată:
Relația simplificată a
We = Ue Ie ti [J] (3) energiei descărcării
unde: Ue [V] și Ie [A] sunt tensiunea și curentului descărcării
dacă sunt constante pe durata descărcării, iar ti - timpul de
impuls [s].
Se observă că la creșterea timpului de impuls, Vw crește până
la un punct de maxim, după care scade. Deși odată cu Productivitatea crește odată cu
creșterea ti, energia descărcării (We) crește, după o anumită energia descărcării, respectiv ti
valoarea critică, ticritic (corespunzătoare punctului de maxim),
cantitatea de material îndepărtată din piesa prelucrată este atât După ticritic, materialului este în
de mare încât, electrodului sculă (capul de lucru) este nevoit să exces în interstițiul frontal
efectueze frecvente mișcări de retragere (V2) pentru eliminarea
materialului din interstițiul de prelucrare și evitatea scurt-
circitului dintre sculă și piesă și arcului continuu. Acestea sunt
situații în care se produce instabilitatea procesului EDM – fig. 3.
Fig. 3 Retragerea
electrodului-sculă la
creșterea excesivă a
volumului de material
prelevat din piesă

Pentru evitarea instabilității EDM, se recomandă să nu se Densitatea de current, J,

depășească o anumită densitate de curent (J), calculată cu parametrul prin care se
formula: previne instabilitatea
J= I / S 2
[A/cm ] (4) EDM
unde: I este treapta de curent a generatorului (la impulsuri
comandate) selectată pentru prelucrare [A];
S – suprafața frontală electrodului-sculă [cm2].
Densitățile de curent limită sunt acelea din tabelul 1:
Tabelul 1. Polarităţi şi densităţi de curent recomandate la
degroşare la prelucrarea oțelului
Material electrod Polarităţi Densitatea de
curent J [A/cm2]
cupru + 15…20 Densități de curent
grafit + 10…12 recomandate;
grafit - 6…8 nu se depășesc valorile
wolfram-cupru +, - 2…5 maxime!

Observație: la unele regimuri de finisare, superfinisare și

microprelucrări, energia de descărcare are valori reduse. Atunci
dispare pericolul acumulării de material prelevat în interstițiul de La finisare, nu apare
prelucrare și dispare ramura descendentă a curbei Vw (v. fig.2). curba descendentă a Vw

2
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

Aplicație: Se prelucrează prin EDM suprafața din fig. următoare cu

eletrod-sculă cu formă conjugată, cu treapta de curent, I=50A.
Să se stabilească materialul pentru sculă și polaritatea, folosind
Aplicație – stabilirea datele din tabelul 1.
materialului pentru
sculă și polaritatea 5

50

10

Rezolvare: Se calculează densitatea de curent:

J= I / S = 50 / (1 x5)=10 [A/cm2]

Rezultatul se încadrează, conform tabelului 1 la:

Material electrod Polarităţi Densitatea de

curent J [A/cm2]
grafit + 10…12

4.3. Uzura volumetrică relativă

Uzura volumetrică relativă ( ) se determină cu formula:
Relația uzurii
volumetrice relative  = 100 ( Ve / Vp ) [%] (5)
unde: Ve reprezintă volumul uzat al electrodului–sculă [mm3].
Volumul uzat al electrodului se determină cu formula:
Volumul uzat al Ve = 1000 (mie - mfe) /e [mm3] (6)
electrodului-sculă unde: mie este masa iniţială a electrodului [g];
mfe este masa finală a electrodului [g] – prin cântărire;
e este densitatea materialului electrodului [g/cm3].
Dacă materialul electrodului este grafit, se au în vedere pentru
Cazul grafitului ca determinarea volumului de material grafitic uzat şi considerente
material de electrod geometrice pentru evitarea erorilor datorate impregnării cu dielectric
(situaţie în care mie > mfe).
Curba de variație a parametrului  are aspectul din fig. 4:
Fig. 4.
Variația uzurii
volumetrice relative
în funcție de timpul
de impuls

Explicații: Se observă variația descrescătoare a parametrului  la

Variația  creșterea timpului de impuls explicată pe baza a două considerente:
3
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

1)  este un parametru relativ, și parametrul Vp de la numitor  parametru relativ

crește mult mai mult decât Ve la creșterea ti;
2) depunerea carbonului (intensificată la ti mari) pe suprafața
electrodului-sculă în special pe suprafețele plane sau cu raze Carbonul depus pe
mari (fig. 5), care protejează scula împrotriva uzurii. Carbonul suprafața sculei este
având temperatura foarte mare de topire/sublimare (3550 oC) strat protector
este prelevat cu dificultate prin EDM.

Fig. 5. Depunerea
carbonului pe suprafața
electrodului-sculă

Explicații: Carbonul provinde din descompunerea (cracarea)

moleculelor lichidului dielectric (hidrocarburi bogate în C) sub Fenomene la depunerea
acțiunea temperaturii canalului de plasmă (10.000 C). Cu cât carbonului pe suprafața sculei
crește timpul de impuls cu atât fenomenul de depunere a C
pe suprafața sculei se intensifică – în special pe suprafețele
plane. Depunerea are loc și pe muchii pe măsură ce razele
muchiilor sculei se rotunjesc - uzura este mai mare pe
muchii, câmpul electric fiind mai intens. Fenomenul de
depunere a C este favorizat de prezența următoarelelor
metale în compoziția materialului prelucrat: Fe, Cr, Ni etc.
Este cazul oțelurilor aliate, prelucrate frecvent prin EDM.

Rugozitatea și calitatea suprafeței prelucrate

Variația rugozității suprafeței prelucrate în raport cu timpul de
impuls este reprezentată în fig. 5:

Fig. 6. Variația rugozității

Ra în funcție de timpul
de impuls ti

Se observă variația crescătoare a parametrului Ra la

creșterea timpului de impuls, care se explică prin creșterea Crește energia
energiei descărcării și implicit a adâncimii craterelor formate. descărcării, crește
Calitatea suprafeței prelucrate presupune atât rugozitatea, Rz≈4Ra
rugozitatea cât și structura stratului superficial afectat de
EDM, respectiv zona de influență termică (ZIT) – fig. 7.

4
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

Fig. 7. Structura stratului superficial la EDM

Fig. 8. Structura stratului superficial La EDM – Foto firma Charmilles

Stratul alb –
îmbogățit cu C
Strat martensitic – duritate
mare
Strat austenitic, constituenți
de călire
ZIT mai redusă la finisare
Stratul alb are rezistență
redusă la oboseală
Asistarea cu ultrasunete
reduce stratul alb
Stratul alb este topit de descărcare și resolidificat (circa 10% din
materialul topit este prelevat). El este îmbogățit cu C provenit din
lichidul dielectric (similar cu depunerea C pe electrodul-sculă). La
microscop are culoarea albă, nefiind atacat chimic de reactivii uzuali
(de tip nital). El prezintă mumeroase microfisuri ca urmare a depășirii
rezistenței la rupere produsă de șocul termic cauzat de descărcări. La
piesele solicitate la oboseală, este necesară îndepărtarea acestuia.
Mai în profunzime, se întâlnește un strat martensitic cu duritate mare
superficială (circa 1000 HV la adâncime de 25 µm) și apoi unul
austenitic, constituenți tipici de călire ca urmare a încălzirii și răcirii
rapide, produse de procesul EDM.
Energia mai mică a descărcărilor (specifică finisărilor și
microprelucărilor) afectează un strat mai mic de material (zona de
influență termică – ZIT) și implicit, calitatea suprafeței prelucrate
crește.
Microfisurile pot reduce rezistenţa la oboseală cu 60%, impunându-se
deci precauţie la utilizarea pieselor prelucrate prin electroeroziune,
care sunt supuse la solicitări de acest tip. De aceea, este indicată
eliminarea totală a stratului alb (fig. 8) prin operaţii ulterioare sau
reducerea sa la minimum folosind regimuri de finisare (superfinisare).
S-a observat însă, că asistarea cu ultrasunete (US) a finisării
electroerozive reduce considerabil stratul alb şi implicit tensiunile
interne (cu circa 50%), crescând rezistenţa la oboseală (de 2…6 ori).

5
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

I=50A

6
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

I=50A

7
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

I=6A

8
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

I=12A

9
Daniel GHICULESCU Curs 4. TN_Electroeroziune_ Parametrii tehnologici

Regim de finisare, Impulsuri de relaxare, mașina EDM Charmilles:

● Interstițiul de prelucrare = 0,025…0,047 mm;
● Ra=0,4…1,6 µm;
● Productivitate = 0,2…2,1 mm3/min;
● Uzura volumetrică relativă = 20… 26%;

10