Importanța clarificării sarcinii

Sarcina de proiectare este în general prezentată departamentului de

proiectare şi dezvoltare în una din următoarele forme:

• ca un ordin de dezvoltare (din afara sau din partea departamentului

de planificare a produsului sub forma unei propuneri)
• ca ordin concret
• ca o cerere pe baza sugestiilor şi criticilor personalului de vânzari,
de cercetare, de testare sau de asamblare, sau originare din
departamentul de proiectare în sine
Descrierea sarcinii conţine declaraţii nu doar despre produs, cum ar
fi funcţionalitatea şi performanţele, dar şi declaraţii cu privire la
termenele limită şi obiective de cost
Departamentul de proiectare şi dezvoltare se confruntă cu problema
identificării cerinţelor privind soluţia, concretizarea, formularea şi
documentarea cât mai cantitativ posibil
 Importanța clarificării sarcinii
Următoarele întrebări trebuie să capete raspuns în strânsă
cooperare cu clientul sau propunerea:
• Care sunt obiectivele pe care soluţia intenţionează să le satisfacă?
• Ce proprietăţi trebuie să aibă?
• Ce proprietăţi trebuie să nu aibă?
Rezultatul acestui proces este o listă de cerinţe, care reprezintă
specificaţiile dupa care succesul proiectului poate fi judecat
În măsura în care acest lucru nu a fost deja făcut la planificarea
produsului, departamentul de proiectare şi dezvoltare ar trebui să
efectueze analiza situaţiei, în scopul de a preciza starea produsului
şi pentru a identifica evoluţiile viitoare
Procedura implică două etape
1. cerinţele evidente sunt definite şi înregistrate
2. cerinţe sunt rafinate şi extinse
Cerințe de proiectare
 Cerințe de proiectare
Când se elaborează o listă detaliată de cerinţe este esenţial să se
elaboreze în mod clar obiectivele şi circumstanţele în care acestea
trebuie să fie îndeplinite
Obligaţiile care rezultă trebuie să fie identificate ca cereri sau dorințe
Cererile sunt cerinţele care trebuie îndeplinite în toate
circumstanţele, cu alte cuvinte, dacă oricare dintre aceste cerinţe nu
este îndeplinită, soluţia este inacceptabilă (de exemplu "potrivite
pentru condiţii tropicale", etc)
Cerinţele minime trebuie să fie formulate ca atare (de exemplu,
P > 20 kW; L < 400 mm)
Dorințele sunt cerinţe care trebuie luate în considerare ori de câte
ori este posibil, cu precizarea că acestea garantează doar creşteri
limitate ale costurilor (de exemplu, închidere centralizată, etc.)

Este recomandabilă clasificarea dorințelor ca fiind de importanţă

majoră, medie sau minoră
 Cerințe de proiectare
Lista cerinţelor trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii
într-un format structurat:
• utilizator: companie sau departament
• proiectul sau numele produsului
• cerinţele etichetate ca cereri sau dorinte
• persoana responsabilă pentru fiecare cerinţă
• data emiterii listei de cerinţe globală
• data ultimei modificări
• numărul versiunii şi / sau numărul de index
• numărul paginii

Orice modificări şi completări ale sarcinii originale pentru o mai

bună înţelegere a soluțiilor posibile trebuie întotdeauna să fie
introduse în lista de cerinţe, care va reflecta apoi progresul
proiectului, în orice moment

Responsabilitatea pentru acest lucru este a proiectantului şef

 Cerințe de proiectare
Prima lista de cerinţe este cel mai greu de configurat

Principala problemă asociata cu înfiinţarea unei liste de cerinţe este

cantitatea şi calitatea de documente şi date care sunt furnizate cu
sarcina de proiectare

În funcţie de ramura tehnică, nu toate proprietăţile aşteptate au fost

definite şi documentate, unele dintre ele sunt aşteptate de către
clienţi, adică sunt cerinţele implicite

Următoarele întrebări, prin urmare, trebuie să capete răspuns:

• Care este problema cu adevărat?
• Care sunt dorințele implicite şi care sunt aşteptările?
• Restricțiile specificate există în realitate?
• Care sunt căile deschise pentru dezvoltare?
 Cerințe de proiectare
Este important ca departamentul de proiectare şi dezvoltare să
înţeleaga clienţii sau segmentul de piaţă în cauză

Baza listei de cerinţe este adesea un contract semnat cu un client și

care include, de obicei, proprietăţile convenite pentru produs şi
datele de performanţă, reglementările privind răspunderea pentru
produse, precum şi liniile directoare care trebuie să fie aplicate

Într-o prima etapă, declaraţiile şi cerinţele din contract sunt traduse

în parametrii de produs relevanti pe care proiectanții si inginerii îi
pot aplica

Caietul de sarcini într-un contract implică cerinţe explicite

Cerinţele implicite, deşi nu sunt exprimate au un impact negativ în

cazul în care nu sunt îndeplinite
 Cerințe de proiectare
Lista de cerinţe depinde de tipul de client şi, în principiu, pot fi
distinse două tipuri:

• clienţii anonimi: aceștia includ un segment de piaţă special, cel

identificat de departamentul de vânzări, fără un ordin de client, şi cel
identificat de către departamentul de planificare produs

• clienţii specifici: aceștia includ nu numai clienţii individuali care au

făcut o comandă, ci si segmente de piață, care sunt deservite de
multe companii cu alte produse similare în care cerinţele au devenit
standardizate

Tipuri de cerințe

Cerinţele de bază sunt întotdeauna cerinţele implicite, nu sunt

precizate de către client

Succesul sau eşecul unui produs este determinat de aceste cerinţe

 Cerințe de proiectare
Cerinţe tehnice de performanţă sunt cerinţe explicite și sunt
precizate de către client
Valorile concrete sunt utilizate de clienţii pentru a compara produse
concurente, importanţa parametrilor individuali este determinată de
clienţii înşişi
Cerinţele de atractivitate sunt din nou cerinţe implicite. Clienţii nu
sunt, de obicei, conştienţi de aceste, dar, ele sunt utilizate pentru a
diferenţia produse concurente
Clienţii nu sunt dispuşi să plătească preţuri mai mari pentru aceste
proprietăţi suplimentare
Rafinare şi extinderea cerinţelor
Două metode au fost dezvoltate pentru a rafina şi extinde lista de
cerinţe definită până acum:
• urmărirea unei liste de verificare
• crearea de scenarii
 Cerinte de proiectare
Lista de verificare. Elementele din această listă sunt verificate în
comparatie cu sarcina existentă şi cerinţele sale pentru a obţine
cerinţe suplimentare
Când se crează scenarii, viaţa unui produs de la producţie la
eliminare este considerată şi schițată
Pentru fiecare etapă, un scenariu este dezvoltat şi apar următoarele
întrebări:
• Ce se poate întâmpla cu produsul? Exemple: Cum ar putea fi tratat
şi apoi utilizat? Cine l-ar putea folosi? În ce caz ar putea fi folosit?
• Cum ar trebui să reacţioneze produsul? Exemple: Ce nivel de toleranţă
la eşec ar trebui luat in considerare? Cum ar trebui să fie evitate situaţiile
periculoase?
Răspunsurile la aceste întrebări sunt utilizate pentru a formula
cerinţe suplimentare de produs, cele mai multe dintre aceste cerinţe
nu vor fi foarte specifice ți nu pot fi traduse în parametrii de produs
care determină soluţii sau concretizări
 Cerințe de proiectare
Metoda generală de elaborare a unei liste de cerinţe

1. Identificarea cerinţelor:
• Verificarea contractului clientului sau documentelor de vânzare
pentru cerinţele tehnice, definire și documentare
• Consultarea elementelor listei de verificare şi determinarea
datelor cantitative şi calitative
• Crearea de scenarii, care consideră toate etapele din viaţa
produsului şi obtinerea cerinţelor suplimentare
• Rafinare prin solicitare:
• Ce obiective trebuie să îndeplinească soluţia?
• Ce proprietăţi trebuie să aibă?
• Ce proprietăţi trebuie să nu aibă?
• Colectaţi informaţii suplimentare.
• Specificaţi dorinţele în mod clar.
• Dacă este posibil, dorințele să fie clasificate ca fiind de
importanţă majoră, medie sau minoră
 Cerințe de proiectare
2. Aranjarea cerinţelor într-o ordine clară:
• Definirea obiectivului principal şi caracteristicilor principale
• Împărțirea în subsisteme identificabile, funcţii, ansambluri, etc, sau
în conformitate cu principalele titluri din lista de verificare

3. Prezentarea listei de cerinţe pe formulare standard şi circulația

între departamentele interesate, licenţiaţii, directori, etc

4. Examinarea obiecţiilor şi amendamentelor şi, dacă este necesar,

încorporarea lor în lista de cerinţe
 Cerințe de proiectare
De exemplu, declarația menționată anterior "întreținere simplă" trebuie să fie specificată în detaliu.
Kramer propune următoarele trei etape pentru procedura de realizare a acestui lucru.
Prima etapă (declarația)
• necesitatea clientului: întreținere simplă.
Etapa a doua (dezvoltare)
• Cerințele clientului:
1. Asigurarea unui interval de intreținere lung
2. Să permită o întreținere simplă
3. Asigurarea unei proceduri de întreținere ușor de învățat.
A treia etapă (rafinare)
• Asigurarea unui interval de întreținere lung:
1. Intervalul de întreținere de cel puțin 5 000 de ore de funcționare
2. Ungere la fiecare 10 000 de ore de funcționare.
• Să permită o intreținere simplă:
1. acces de întreținere acoperit cu încuietori manuale
2. puncte de lubrifiere care se potrivesc cu sculele standard de uns
3. Prevederea unui spațiu pentru tava de scurgere pentru ulei
4. Furnizarea de caracteristici de amplasare pentru a ajuta la remontare
• Asigurarea unei proceduri de întreținere ușor de învățat:
1. Adăugați o secțiune separată în manualul de utilizare care descrie procedurile de întreținere
2. Furnizarea de etichete care indică siguranța, care trebuie să fie îndepartată pentru întreținere
3. Indică direcțiile operațiunilor de întreținere cu săgeți gravate
 Proiectarea conceptuală
Proiectarea conceptuala este partea procesului de proiectare în care -
după identificarea problemelor esenţiale, prin abstractizare, stabilirea
structurii funcţiilor, căutarea principiilor adecvate de lucru şi
combinarea acestor într-o structură de lucru – se stabilește calea
către soluţia de bază prin elaborarea unei soluţii de principiu
Proiectarea conceptuală specifică soluţia de principiu
Faza conceptuală este precedată de o decizie care răspunde la
următoarele întrebări bazate pe lista de cerinţe convenită în timpul
clarificării sarcinii :
• este sarcina suficient de clară pentru a permite dezvoltarea unei
soluţii într-o forma concretă?
• este necesară o elaborare conceptuală cu adevărat, sau soluțiile
cunoscute permit trecerea către proiectarea constructivă şi de detaliu?
• În cazul în care faza conceptuală este indispensabilă, cum şi în ce
măsură ar trebui să fie dezvoltată în mod sistematic?
 Proiectarea conceptuală
Speciifcatii

Conform procesului de planificare şi proiectare, faza de proiectare

Abstractizare pentru identificarea problemelor esentiale
conceptuală urmează după faza de clarificare a sarcinilor, paşii care
trebuie urmaţi respectă principiile procesului general de rezolvare a

PROIECTAREA CONCEPTUALA
problemelor
Stabilirea structurii de functii
Fumctia globala - subfunctii

Gasirea principiilor functionale utilizate pentru

dezvoltarea subfunctiilor

Combinarea principiilor functionale intr-o structura

functionala

Selectarea combinatiilor posibile

Stabilirea variantelor de solutii principiale

Evaluarea variantelor pe baza criteriilor tehnice si

economice

Solutia principiala
(Conceptul)
PROIECTAREA PRODUSELOR
PROIECTAREA PRODUSELOR
Catedra Tehnologia Constructiilor de Masini
Universitatea Politehnica din Bucuresti
 Proiectarea conceptuală
Abstractizarea

Soluţiile principiale sau proiectele bazate pe metodele tradiţionale nu

pot oferi soluţii optime atunci când noi tehnologii, proceduri, materiale
și descoperiri ştiinţifice pot oferi soluţii mai bune

Pentru rezolvarea problemelor se utilizează abstractizarea, care ignoră

aspectele particulare sau aspectele care apar ocazional, şi se
concentrează pe aspectele generale şi cele esenţiale

Exemplu: îmbunătăţirea unui sistem de etanşare cu labirint la o turbină

de mare viteză, conform unei liste de cerinţe

În abordarea abstractă dificultatea problemei nu constă în proiectarea

formei labirintului de etanșare fără contact fizic ci, costurile limită sau
perioada de livrare
 Proiectarea conceptuală
Trebuie luat în considerare:
- îmbunătăţirea funcţiei tehnice, adică calitatea sau siguranţa etanşării
- reducerea greutăţii sau a dimensiunilor
- micşorarea timpului de livrare
- îmbunătăţirea metodelor de fabricare

Noile dezvoltări implică o soluţie de principiu utilizată, cuplată cu

modificări în metodele de producţie, de multe ori impusă de necesitatea
reducerii costurilor şi scurtarea timpiilor de livrare
 Proiectarea conceptuală
Când se începe stabilirea sarcinilor nu trebuie să existe nici o soluţie
stabilită
Abstractizarea şi formularea problemei constă în analiza listei de cerinţe
care trebuie să fie în conformitate cu funcţiile cerute şi restricțiile
esenţiale
Analiza însoţită de abstractizare va conduce la stabilirea aspectelor
generale şi a caracteristicilor esenţiale prin parcurgerea următorilor paşi:

Pasul 1 - Se elimină preferinţele personale

Pasul 2 - Se omit cerinţele care nu au legătură directă cu funcţia globală
şi cerinţele esenţiale
Pasul 3 - Transformarea datelor cantitative în date calitative
Pasul 4 - Generalizarea rezultatelor pasului precedent
Pasul 5 - Formularea problemei în termeni neutrii
 Proiectarea conceptuala
Exemplu de abstractizare şi formulare a unei probleme
Procedura de lucru pentru rezolvarea problemei: indicator al cantităţii
de lichid dintr-un recipient, bazată pe lista de cerinţe
 Proiectarea conceptuală
Rezultatele paşilor 1 şi 2
Volumul: 20 ÷ 160 litri
Forma recipientului fixă dar nespecificată
Conectare laterală sau în partea superioară
Înălţimea recipientului: 100 ÷ 600 mm
Distanţa dintre recipient şi indicator ≠ 0 m, 3m ÷ 4m
Domeniul de temperatură: -25°C ÷ 65°C, al petrolului sau motorinei
Energia externă: cc de 6V, 12V, 24V. Variaţie de -15% ÷ +25%
Eroarea (acurateţei) semnalului de ieşire ± 3% (împreună cu erorile
indicatorului ±5%)
Sensibilitatea de răspuns 1% din valoarea max. a semnalului de ieşire
Posibilitatea calibrării semnalului
Conţinutul minim măsurabil: 3% vin valoarea conţinutului maxim
 Proiectarea conceptuală
Rezultatele pasului 3
Volume variabile
Forme variate de recipienţi
Conţinut variat (nivelul de lichid)
Distanţa dintre recipient şi indicator ≠ 0
Cantitatea de lichid variază în timp
Tip de semnal nespecificat
Legătura la recipient: variată
 
Rezultatele pasului 4
Volume variabile
Forme variate de recipienţi
Transmitere a semnalului la distanţe diferite
Măsoară continuu schimbările cantităţii de lichid
 
Rezultatele pasului 5
Măsoară continuu schimbarea cantităţii de lichid dintr-un recipient de
dimensiuni şi formă nespecificată şi indică rezultatele măsurate la
distanţe diferite de recipient
 Proiectarea conceptuală
Stabilirea structurii funcției

Conform interdependenţei funcţionale, cerinţele duc la determinarea

funcţiei care reprezintă legătura dintre intrările şi ieşirile unui sistem
tehnic

Odată formulată problema generală, este posibil indicarea funcţiei

tehnice globale care se bazează pe fluxuri de energie, material şi
semnal

Aceasta se realizează cu ajutorul unei scheme bloc şi reprezintă

legătura dintre datele de intrare şi datele de ieşire, legătură care este
independentă de orice soluţie

În exemplul considerat indicator de benzină, cantitatea de lichid este

introdusă şi îndepărtată din interiorul recipientului şi problema este
măsurarea şi indicarea cantităţii de lichid aflat în recipient la un anumit
moment
 Proiectarea conceptuală
Rezultatul este un sistem cu lichid parcurs de un flux de material a
cărui funcţie este “înmagazinează lichid” şi un sistem de măsurare
parcurs de un flux de semnal cu funcţia “măsoară şi indică cantitatea
de lichid”

SISTEM FUNCTIE

INMAGAZINEAZA
SISITEM CU LICHID
LICHID

MASOARA SI INDICA
SISTEM DE MASURARE CONTINUU
CANTITATEA DE LICHID
 Proiectarea conceptuală
Cu cât complexitatea functiei globale este mai mare, cu atât legăturile
dintre datele de intrare şi cele de ieşire sunt lipsite de claritate, sunt
utilizate procese fizice mai complexe, respectiv implică un număr
relativ mare de ansambluri şi componente

Aşa cum un sistem poate fi împărţit în subsisteme şi elemente, si

o funcţie globală poate fi împărţită în subfuncţii de complexitate
mai scăzută, a căror combinare alcătuieşte structura de funcţii

Descompunerea funcţiilor complexe în subfuncţii facilitează cercetarea

ulterioară pentru găsirea de soluţii

Ca mod de lucru este util a se începe cu stabilirea fluxului principal în

sistemul tehnic pentru obţinerea unei structuri de bază a funcţiilor,
fluxurile auxiliare fiind adăugate ulterior structurii de bază
 Proiectarea conceptuala
La stabilirea structurii funcțiilor trebuie să se facă distincţie între
proiectarea originală şi cea adaptivă
În cazul proiectării originale, informaţiile care stau la baza alcătuirii
structurii de funcţii sunt cele din lista de cerinţe şi formularea abstractă a
problemei
În cazul proiectării adaptive, punctul de pornire pentru alcătuirea unei
structuri de funcţii îl constituie structura de funcţii a unei soluţii existente
obţinută în urma analizei elementelor componente ale unui produs
La alcătuirea unei structuri de funcţii este utilă cunoaşterea câtorva din
cele mai frecvente subfuncţii de transformare a energiei, materialului şi
semnalului care apar în majoritatea structurilor de funcţii:
Transformarea energiei
- Conversia energiei: ex. din energie electrică în energie mecanică
- Modificarea formei de energia: ex. amplificarea momentului
- Conectarea energiei cu semnalul: ex. comutator pentru energie electică
- Dirijarea energiei: ex. transferul de putere
- Înmagazinarea energiei: ex. înmagazinarea energiei cinetice
 Proiectarea conceptuală
Transformarea materialului
- Conversia materiei: ex. din stare lichidă în stare gazoasă
- Modificarea dimensiunilor materialului: ex. laminarea tablelor
- Cuplarea materiei cu energia: ex. mişcarea pieselor
- Cuplarea materiei cu semnal: ex. închiderea aerului (aburului)
- Cuplarea materialelor de tipuri diferite: ex. alierea materialelor
- Direcționarea materiei: ex. cărbunele

- Înmagazinarea materialului: ex. păstrarea grâului în depozit

Transformarea semnalului
- Schimbarea semnalelor: ex. mecanic in electric sau continuu in
intermitent
- Modificarea marimii semnalului: ex. creşterea amplitudinii semnalului
- Cuplarea semnalului cu energia: ex. amplificarea datelor măsurate
- Cuplarea semnalului cu materia: ex. marcarea materialului
- Cuplarea unui semnal cu un alt semnal: ex. compararea valorilor
obiectiv cu valorile reale
- Dirijarea semnalului: ex. transfer de date
- Stocarea semnalelor: ex. baze de date
 Proiectarea conceptuală
Funcţia globală: măsoară şi indică continuu schimbarea cantităţii de
lichid
Masoara si indica
cantitatea de lichid

“Modifică semnalul”
Primeste Conduce Indica valoarea
semnal semnalul semnalului

Primeste Modifica Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalului

Cerinţe: măsoară şi indică continuu schimbarea cantităţii de lichid din

recipiente de dimensiuni nespecificate
Regleaza
semnalul

Primeste Modifica Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalului
 Proiectarea conceptuală
Cerinţe: măsoară şi indică continuu schimbarea cantităţii de lichid din
recipiente de dimensiuni şi forme nespecificate
Regleaza
semnalul

Primeste Modifica Corecteaza Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalul semnalului

Cerinţe: măsoară şi indică continuu schimbarea cantităţii de lichid din

recipiente de dimensiuni nespecificate, utilizând alimentarea cu energie
din exterior

Regleaza
semnalul

Primeste Modifica Corecteaza Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalul semnalului

Alimentare
cu energie
externa
 Proiectarea conceptuală
Limita sistemului: Limita unui sistem de furnizare a unui semnal
electric
Regleaza
semnalul

Primeste Modifica Corecteaza Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalul semnalului

Alimentare
cu energie
externa

Limita sistemului pentru formularea generală a problemei

Regleaza
semnalul

Primeste Modifica Corecteaza Conduce Indica valoarea

semnal semnal semnalul semnalul semnalului

Alimentare
cu energie
externa
 Proiectarea conceptuală
Fluxul principal a fost considerat a fi fluxul de semnal

Datorită specificaţiilor de măsurare a cantităţii de lichid în recipienţi de

diferite forme şi mărimi, se introduce o funcţie de reglare care ține seama
de dimensiunile recipientului, şi în consecinţă este introdusă funcţia
auxiliară “reglează semnalul”

Măsurarea cantităţii de lichid din recipienţi cu forme diferite impune

introducerea unei alte funcţii auxiliare de corectare a valorii semnalului

Operaţia de măsurare necesită alimentarea cu energie din exteriorul

sistemului, ceea de duce la introducerea unui flux de energie

Pentru indicarea cantităţii de lichid din recipient, dispozitivul trebuie să

includă funcţiile “conduce semnalul” şi “indică valoarea semnalului”
 Proiectarea conceptuală
Exemplu: “efectuarea unei solicitări la întindere a unei epruvete şi
măsurarea încărcării şi deformaţiei acesteia”

Pe primul nivel de subfuncţii se găsesc specificate numai acele subfuncţii

care satisfac în mod direct funcţia globală

Fluxurile de energie şi semnal sunt considerate fluxuri principale de

importanţă aproximativ egală, în timp ce fluxul de material este considerat
un flux secundar deoarece el nu este necesar pentru funcţionarea maşinii
Subfuncţiile “amplificarea mărimilor de măsurat” şi “compararea valorii
reale cu cea nominală” sunt adăugate ulterior din considerente ce ţin
seama de principii de măsurare
 Proiectarea conceptuală
Einc Edef

Epruveta Testare epruveta Epruveta def.

(forta-deformare) Sforta
S
Sdef

Ea
Einc
Transf. energ. Sforta
in forta si Masoara forta
Comparare
Sforta presr. S deplasare Amplificarea
valori
marimilor
SDl prescr. prescrise cu
masurate
cele reale
Sforta
Masoara forta
Masoara SDl
deformatia
Einc
Transf. energ. Reglarea Solicitare SDl
in forta si marimii epruveta Masoara
Epruveta
S deplasare energiei deformatia Epruveta def.

Epierduta

Edeformare
Fixare Solicitare
Epruveta
epruveta epruveta
Epruveta def.
 Proiectarea conceptuală
Obținerea structurii funcțiilor prin analiza sistemelor existente

frecare

Sub- funcțiile pot fi variate pentru a îmbunătăți produsul