Metode pentru combinarea soluțiilor

 Este utilă împărțirea problemelor, sarcinilor şi funcţiilor în

subprobleme, subactivităţi şi subfunctii şi rezolvarea individuală a
acestora (metoda factorizării)
soluţiile disponibile pentru subprobleme, subactivităţi sau subfuncții
sunt combinate în scopul de a ajunge la o soluţie globală

Trebuie să se asigure compatibilitatea fizică şi geometrică a

principiilor soluţiilor care urmează să fie combinate, pentru a asigura
un bun flux de energie, materiale şi semnale şi a evita interferenţele
geometrice în sistemele mecanice
Pentru sistemele de informaţii, principala problemă o constituie
compatibilitatea fluxului de informaţii

Selectarea, din punct de vedere tehnic şi economic, a combinaţiilor

de principii favorabile din domeniul mare de combinaţii teoretic
posibile reprezintă o problemă
 Combinarea sistematică
În scopul unei asocieri sistematice este utilă "matricea morfologica“,
ale cărei elemente sunt subfuncții şi soluţii adecvate

Când acest sistem este utilizat pentru elaborarea de soluţii globale,

atunci cel puţin o soluţie de principiu trebuie să fie aleasă pentru
fiecare subfuncţie

Pentru a oferi soluţii globale, aceste principii (subsoluții) trebuie să

fie apoi sistematic combinate într-o soluţie globală, adică, dacă există
m1 soluţii de principiu pentru subfuncţia F1, m2 pentru subfuncția F2,
etc, după combinaţia completă avem N = m1 m2 · · · · · m3 mn variante
teoretic posibile de soluţii de ansamblu
Principala problemă a aceastei metode de asociere o constituie
decizia asupra compatibilității soluțiilor de principiu
 Combinarea sistematică
Solutii
Subfunctii

Combinarea principiilor
Combinarea sistematică
 Combinarea sistematică
Identificarea subsoluțiilor compatibile este facilitată dacă:
• subfuncțiile sunt listate în ordinea în care apar în structura funcţiei,
dacă este necesar, separate în funcţie de fluxul de energie, materiale şi
semnale
• soluţiile de principiu sunt dispuse corespunzător, folosind coloana
parametrilor suplimentari, de exemplu tipuri de energie
• soluţiile de principiu nu sunt doar exprimate în cuvinte, ci și schițate
• cele mai importante caracteristici şi proprietăţi ale soluţiei de principiu
sunt înregistrate

Metoda combină subsolutii în soluţiile generale și poate fi folosită

pentru a combina principii de lucru în timpul fazei conceptuale şi
subsoluții sau chiar componente şi ansambluri în timpul fazei
constructive
 Metode de selectare şi evaluare
Pentru o abordare sistematică, domeniul soluţiilor posibile trebuie
să fie cât mai cuprinzător
Multitudinea de soluţii teoretic posibile, dar practic imposibile
trebuie, cât mai din timp, redusă pe cât posibil, fără a elimina
principii funcţionale adecvate
Utilizarea procedurii de selectare şi verificare sistematică facilitează
alegerea soluţiilor promiţătoare din multitudinea de soluţii propuse
iniţial
 Procedură de selectare implică parcurgerea a doi paşi:
* eliminarea - tuturor soluţiilor necorespunzătoare
* stabilirea preferinţelor (se selectează preferenţial acele soluţii care în
mod evident sunt mai bune decât celelalte)
 În cazul unui număr foarte mare de soluţii corespunzătoare propuse
se întocmeaste o listă de selectare a soluţiilor cele mai promiţătoare
Metode de selectare şi evaluare
 Metode de selectare şi evaluare
 Fiecare soluţie trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

- să fie compatibilă cu funcţia globală (Criteriul A)

- să îndeplinească condiţiile din lista de cerinţe (Criteriul
B)
- să fie realizabilă (Criteriul C)
- să se încadreze în costurile permise (Criteriul D)
Criteriile A şi B pot fi evaluate prin da sau nu, iar criteriile C şi D
cer o evaluare cantitativă şi sunt utilizate doar dacă criteriile A şi B
au fost satisfăcute

Deoarece criteriile C şi D implică consideraţii cantitative, ele pot

duce nu doar la eliminarea acelor soluţii propuse cu efecte
nesatisfăcătoare sau a celor cu costuri ridicate, ci şi la selectarea
soluţiilor preferenţiale
 Metode de selectare şi evaluare
O soluţie preferenţială este justificată dacă dintre numărul de
soluţii posibile există anumite soluţii care:
- încorporează şi măsuri de siguranţă sau caracteristici ergomomice
favorabile (Criteriul E)
- sunt preferate de proiectanţii companiei (Criteriul F)
- există informaţii corespunzătore privitoare la soluţia respectivă
(Criteriul G)
Evaluarea solutiilor
Soluţiile promiţătoare rezultate în urma procedurii de selectare
sistematică trebuie confirmate înainte de evaluarea finală utilizând
criterii mai detaliate şi posibil de cuantificat
Evaluare presupune o analiză a detaliilor tehnice, a siguranţei, a
protecţiei mediului şi a valorii economice
O evaluare este un mijloc de determinare a valorii sau a utilităţii unei
soluţii în conformitate cu un obiectiv dat
 Metode de selectare şi evaluare
Principii de bază
O evaluare implică o comparare a conceptelor cu o soluţie
imaginară
Evaluarea nu trebuie să se bazeze pe aspecte individuale cum ar fi
costul de producţie, siguranţa, ergonomia sau protecţia mediului
înconjurător
Identificarea criteriilor de evaluare

Primul pas în orice activitate de evaluare îl reprezintă stabilirea unui

set de obiective din care pot fi stabilite criteriile de evaluare, care în
domeniul mecanic derivă din lista de cerinţe și din restricțiile
generale identificate pentru o soluţie particulară

Un set de obiective cuprinde elementele care nu introduc doar o

varietate de factori tehnici, economici sau de siguranţă, ci sunt și
diferite din punct de vedere al importanţei acestora
 Metode de selectare şi evaluare
Obiectivele se stabilesc astfel încât să îndeplinească următoarele
condiţii:
 obiectivele tehnice trebuie să acopere cerinţele relevante şi
restricțiile generale cât mai complet posibil

 obiectivele individuale pe baza cărora se realizează evaluarea

trebuie să fie independente între ele

proprietăţile unui sistem ce trebuie evaluat, trebuie exprimate dacă

este posibil în termeni cantitativi şi mai puţin în termeni calitativi
(verbali).

Criteriile de evaluare pot deriva direct din setul de obiective stabilite

Toate criteriile trebuie formulate în mod pozitiv, de exemplu: zgomot

scăzut, eficienţă ridicată
 Metode de selectare şi evaluare
Criterii de evaluare cu ajutorul ponderilor
 Pentru stabilirea importanței obiectivelor (criteriilor de evaluare) trebuie
evaluată contribuția relativă (ponderea) a acestora la valoarea globală a
soluției
O pondere este un număr pozitiv real care indică importanţa relativă a
unui criteriu de evaluare (obiectiv)
 Suma subobiectivelor
aflate până pe ultimul
nivel trebuie să fie
întotdeauna egală cu 1
(sau 100), astfel ca un
procent ponderat să
poată fi atribuit tuturor
subobiectivelor
 Metode de selectare şi evaluare
Evaluarea este realizată pas cu pas pornind de la nivelul cu
complexitatea cea mai ridicată către cele cu complexitate mai redusă

Ponderea relativă a unui obiectiv de

pe un nivel particular în legătură cu
obiectivul O1 este găsită prin
multiplicarea ponderii obiectivului de
pe nivelul respectiv cu ponderile
obiectivelor de pe nivelele superioare
 Metode de selectare şi evaluare
Stabilirea parametrilor
Parametrii trebuie să fie cuantificabili, sau dacă acest lucru este
imposibil, să fie exprimaţi într-o formă cât mai concretă, fiind foarte utilă
atribuirea de astfel de parametri criteriilor de evaluare
 Metode de selectare şi evaluare
Stabilirea valorilor
Aceste valori derivă din considerarea scării relative a parametrilor
determinaţi anterior, au un caracter mai mult sau mai puţin subiectiv, sunt
exprimate în puncte şi sunt cuprinse între 0 şi 10 conform analizei valorii
sau 0 şi 4 conform recomandărilor VDI 2225
 Metode de selectare şi evaluare
Determinarea valorilor globale (totale)
Pentru evaluarea produselor tehnice, însumarea subvalorilor j poate fi
realizată astfel:
- neponderată
- ponderată
Compararea variantelor
 Pe baza valorii totale determinate în pasul anterior, cea mai bună
variantă este aceea pentru care

Compararea relativă a variantelor se realizează cu ajutorul analizei

cost-beneficiu
Determinarea rating-ului: Când comparaţia relativă a variantelor este
considerată a fi insuficientă şi trebuie stabilit rating-ul absolut al unei
variante, atunci valoarea totală trebuie să fie raportată la o valoare ideală
imaginară care rezultă din valoarea maximă posibilă
 Metode de selectare şi evaluare
În cazul în care informaţiile disponibile despre toate variantele concept
permit estimări de costuri, atunci este recomandabil să se determine
separat rating-ul tehnic Rt şi rating-ul economic Re

Dacă evaluările tehnice şi economice au fost stabilite separat, “rating-ul

general" al unei variante se determină cu ajutorul diagramei-S (VDI 2225)

Rating economic
Aceste diagrame sunt deosebit de utile în evaluarea variantelor în timpul
evoluţia ulterioare, deoarece prezintă efectele deciziilor de proiectare
În cazul în care există diferenţe mari între evaluările tehnice şi economice,
metoda liniară ar putea calcula un rating de ansamblu mai mare Rating total
decât
este cazul, dar echilibrat parţială

Deoarece soluţiile echilibrate ar fi de preferat, totuşi, metoda hiperbolică

este mai bună deoarece ajută la echilibrul diferenţelor mari de rating prin
reducerea progresivă a efectului
Rating tehnic
 Metode de selectare şi evaluare
Metoda descrisă se bazează pe scări de valori diferenţiate, este utilă ori
Variante
de câte ori parametrii "obiectivul" pot fi precizați cu oarecare acurateţe şi
ori de câte ori li se pot atribui valori
Alternativa o constituie o evaluare dură care implică aplicarea unui
criteriu de evaluare special pentru două variante la un moment dat şi

In comparatie cu varianta
selectarea celor mai bune în fiecare caz

Rezultatele sunt introduse într-o aşa-numită matrice a dominației,

din suma coloanelor fiind posibilă stabilirea unui clasament

Suma

Rang
 Metode de selectare şi evaluare
Eventualele erori sau incertitudini ale metodelor de evaluare propuse se
împart în două grupe principale, şi anume erori subiective şi neajunsurile
inerente procedurii

Erorile subiective pot fi eliminate prin evaluarea de către mai multe

persoane, dacă este posibil departamente diferite, înlăturand părtinirea

Determinarea punctelor slabe

Puncte slabe pot fi identificate prin valorile sub medie pentru criteriile de
evaluare individuală
O atenţie deosebită trebuie acordată acestora, în special în cazul
variantelor promiţătoare cu valoare generală bună, fiind eliminate, dacă
este posibil în cursul dezvoltării ulterioare
Identificarea punctelor slabe poate fi facilitată prin grafice de valori,
in care lungimea barelor corespunde valorilor şi grosimea
ponderilor
Metode de selectare şi evaluare
Varianta 1 OWV1=6 Varianta 2 OWV2=6