Cap.

6 – Echipamente de Fabricare 1

Capitolul 6. Schema de orientare și fixare optimă SOFO

Activitățile asociate acestui capitol aparțin registrului SEFA – S01 E02 F03 (stadiul de proiectare,
etapa proiectării schemei de orientare optime, faza determinării schemei de orientare optime) și S01 E02 F06
(stadiul de proiectare, etapa proiectării schemei de orientare și fixare optime, faza determinării schemei de fixare
optime).
În primul rând este important de definit noțiunea de optim. Conform DEXonline 1 optim
semnifică (în contextul disciplinei) schema de orientare și fixare cea mai bună/potrivită/favorabilă/indicată
și care asigură cea mai bună eficiență , deci care corespunde cel mai bine intereselor urmărite. Din
această formulare se poate deduce că noțiunea de optim este asociată întotdeauna unor interese urmărite,
în cazul de față unui sistem criterial ales de proiectant. Este evident că dacă sistemul criterial se schimbă
soluția optimă, în majoritatea cazurilor, se schimbă.
Practic determinarea schemei de orientare și fixare optime SOFO se realizează printr-o metodă
decizională care are ca obiectiv armonizarea obiectivelor cu resursele disponibile (sau alocate), decizia
reprezentând rezultatul prelucrării informațiilor. Există mai multe metode de decizie, adoptarea uneia
dintre ele facându-se funcție de specificul problemei decizionale. În cazul general deciziile pot fi
clasificate după gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident. Astfel distingem:
 decizii în condiții de certitudine;
 decizii în condiții de risc;
 decizii în condiții de incertitudine.
Alegerea schemei de orientare și fixare optime este o problemă decizională în condiții de
This files has expired at 15-Sep-23
certitudine, decidentul cunoscând exact toate variantele de scheme de orientare și fixare. Cum sunt mai
multe criterii de decizie, deci mai multe consecințe ce se pot exprima prin unități de măsură diferite, se
va folosi utilitatea (ca mijloc de cuantificare a efectului) pentru a estima/măsura gradul în care o variabilă
decizională este preferabilă (în detrimentul alteia). Acest fapt presupune că toate consecințele unei decizii
trebuie transformate în utilități care pot fi apoi ierarhizate.
Există mai multe metode de optimizare a deciziilor în condiții de certitudine:
– metoda utilității globale;
– metoda ELECTRE.

6.1 Metodologia de selectare economică

Pentru problema considerată în contextul dispozitivelor/echipamentelor de fabricare este
recomandabilă (datorită simplității de utilizare, fără însă a afecta acuratețea rezultatului) metoda utilității
globale, cunoscută în literatura de specialitate și ca o metodă multicriterială și multiatribut (MC – MA).
Metoda utilității globale presupune parcurgerea următorilor pași metodologici:
– se alege un interval de variație de exemplu [0,1] sau [0,10] a utilității notate cu u(vi);
– se va atribui celei mai favorabile consecințe decizionale utilitatea cea mai mare (1 sau 10 funcție
de intervalul de variație adoptat), iar celei mai nefavorabile consecințe decizionale utilitatea cea
mai mică (0 indiferent de scala utilităților);
– restul utilităților se vor calcula prin interpolare liniară conform relației:
a ij  a 0j
u ij  1 0
aj aj

1
https://dexonline.ro/definitie/optim
100
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1

unde: a 1j este valoarea maximă din șirul de valori; a 0j este valoarea minimă din șirul de valori; a ij este
valoarea pentru care se dorește calcularea utilității. Pentru valoarea minimă respectiv maximă se atribuie
valorile corespondente extreme ale intervalului de variație ales.

Metoda utilității globale este cea mai simplă metodă de optimizare a deciziilor în condiții de
certitudine și poate fi utilizată atât în situația în care criteriile decizionale au aceeași importanță pentru
decident (a), dar și în situația în care criteriile decizionale au coeficienți de importanță diferiți pentru
decident (b), astfel:
a) în cazul în care toate criteriile decizionale sunt la fel de importante pentru decident, adică au
același coeficient de siguranță, pentru alegerea variantei optime se calculează utilitatea globală
folosind relația:
Ug(vi )   u ij

unde: Ug(vi) este utilitatea globală a variantei i și Uij este utilitatea globală a variantei i după criteriul j.

b) pentru situația în care criteriile decizionale au coeficienți de importanță diferiți (specificați de

decident) se folosește relația:

Ug(v i )   p j  U ij

unde pj este coeficientul de importanță al criteriului j.

Varianta optimă se determină în baza relației:
Voptim  max Ug(vi )
Totodată metoda utilității globale, prin sistemul criterial (de obiective), este o problemă care are
ca scop optimizarea simultană a mai multor obiective, recomandabil contradictorii. De exemplu se
This files has expired at 15-Sep-23
dorește găsirea soluției optime (configurației optime) a unui dispozitiv prin minimizarea costului și
maximizarea calității sale (simultan).
Deși nu este nici locul nici scopul acestei lucrări de a elucida paradigma optimului, este important
de remarcat că în metodologia SEFA schema de orientare și fixare optimă SOFO este obținută ca sumă
de optime locale, adică:
SOFO = SO / Optimă + SF / Optimă
Abordarea din prezenta lucrare este diferită urmărind optimizarea soluției la nivel global, fapt
care, în opinia autorului, conduce la un rezultat mai aproape de realitate.
Cele două abordări reprezintă de fapt paradigma optimului și, deși mulți specialiști în domeniu
se ocupă de această problemă este greu de apreciat că ea a fost integral soluționată sau formalizată.

6.2 Precizarea criteriilor de selectare

Obiectivul acestei activități este de a stabili un sistem criterial minimal SCmin, care să includă un
număr suficient de criterii de selectare economică (trebuie să includă și criterii contradictorii), considerat
relevant pentru situația concretă considerată. În acest scop este util ca decidentul să revizuiască condițiile
tehnico-economice formulate în definirea temei de proiectare.
Deși aparent simplă, problema este destul de complexă deoarece în aprecierea (calitativă sau
cantitativă) aspectelor economice legate de dispozitiv intervin mai mulți factori a căror influență poate fi
destul de greu de cuantificat. Parte dintre factorii de considerat sunt specificați în cele ce urmează:
 numărul și tipul elementelor care materializează sistemul de orientare (reazemele) și cele pentru
fixare (sunt incluse evident și elementele care asigură forțele de reglare);
 gradul de complexitate a elementelor de orientare și/sau fixare;
 poziția (dispunerea) elementelor de orientare și/sau fixare;

101
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1
 numărul, tipul, complexitatea și poziția reazemelor suplimentare;
 configurația, dimensiunile, varianta constructivă (turnat, sudat, asamblat demontabil etc.) a corpului
dispozitivului și elementelor de construcție (corpi), corelate cu forma, dimensiunile și configurația
PSF și cu modul de amplasare a elementelor de orientare/fixare;

 comoditatea în exploatare, a instalării DOF/EF pe masa mașinii-unelte, a întreținerii și reparării

dispozitivului, fiabilitatea etc.
În tabelul 6.1 sunt prezentate cele mai frecvent utilizate criterii de selecție. Acest sistem criterial
este doar o propunere, decidentul având posibilitatea de a elimina unele ditre aceste criterii sau de adăuga
criterii noi, funcție de relevanța acestora într-un caz concret de analizat.
Tabel 6.1 Criterii de selecție frecvent utilizate (exemplu)
Nr.
Tipul
Criteriului Denumirea criteriuluide selectare Criteriului
(informativ)
C1 cost de execuţie (fabricare) min.
C2 cost de întreţinere min.
C3 rigiditate (în contextul operației) max.
C4 fiabilitate max.
C5 stabilitatea PSF pe reazeme max.
C6 mărimea forţei de fixare principale min.
C7 numărul forţelor de reglare min.
C8 cost total al dispozitivului min.
Așa după cum se poate remarca în tabelul 6.1 sistemul criterial propus include și o serie de
condiții contradictorii, în coloana Tipul Criteriului fiind specificat sensul de optimizare. De exemplu
This files has expired at 15-Sep-23
este evident că dacă ne referim la costuri (vezi C1 și C2) varianta aleasă se dorește să aibă un cost minim,
iar dacă ne referim la rigiditate și fiabilitate (vezi C3 și C4) este de dorit ca acestea să fie maxime. Acest
fapt este în concordanță și cu cerințele formulate în definirea SCmin de a include și cerințe contradictorii.
Sistemul criterial, definit de decident, poate să mai includă și criterii referitoare la: simplitate
constructivă, adaptabilitate la schimbare de produs/ ușurința în reglare (pentru DOF/EF de grup),
productivitate etc., chiar dacă, aparent unele dintre aceste noi criterii pot fi incluse/asociate unor criterii
deja formulate. În concluzie pentru acuratețe se recomandă folosirea unui număr cât mai mare de criterii,
însă pentru operativitate este indicată folosirea unui număr rezonabil (minimal) de criterii.

6.3 Obținerea schemei de orientare și fixare optime

În urma parcurgerii metodologiei SEFA – DISROM (până în această etapă) au rezultat un

număr (uneori considerabil) de scheme de orientare și fixare tehnic acceptabile. Din rațiuni economice
activitatea curentă are ca scop determinarea unei singure scheme de orientare și fixare care satisface cel
mai bine (surclasează celelalte opțiuni) un sistem criterial stabilit de un decident. Este important de
reamintit că la schimbarea sistemului criterial este destul de probabil ca varianta optimă să fie alta, la fel
cum nu este imposibil să rămână aceeași. Bazat pe această observație este justificat ca atunci când ne
referim la o variantă optimă să fie specificat și sistemul de criterii folosit pentru determinarea acesteia
(schema de orientare și fixare optimă este relativă la sistemul criterial).
Metoda operativă de selectare a SOFO (utilizând metoda utilității globale) constă în parcurgerea
următorilor pași metodologici:
p1) într-o primă etapă se grupează simbolurile regăsite pe SOFTA bazat pe gradul lor de rudenie
(apartenența la un criteriu). De exemplu, în cazul reazemelor, criteriul de rudenie este dat de condiția
determinantă care le-a generat (vezi EDEOS - § 3.5 / Aplicație 3.19) sau după criterii constructiv-
102
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1
funcționale în cazul forțelor (elemente/subansambluri pentru forțe de reglare, fixare, reazeme
suplimentare). Dacă de exemplu toate SOFTA de analizat au o singură variantă de forță de fixare
(mărime direcție, sens și punct de aplicare) pot fi adoptate două strategii și anume:
– cum toate schemele au aceeeași forță de fixare, este irelevant ca aceasta să fie introdusă în
analiză, deci nu va influența rezultatul final;
– dacă se dorește o analiză mai complexă putem introduce fixarea în analiză, considerând
mai multe variante constructive. De exemplu forța de fixare poate fi cu acționare manuală,
pneumatică, hidraulică, electro-mecanică etc. sau combinații constructive. Este ușor de
înțeles că toate aceste variante diferă în primul rând prin costurile asociate, dar evident
influență și celelalte criterii de optimizare (vezi tabel 6.1), de exemplu în mod cert este
influențat costul de realizare a dispozitivlui (C8), costul de întreținere (C2)etc.
Aceste informații se trec într-un tabel de forma:
Tabel 6.2 Gruparea simbolurilor informaționale după gradul de rudenie
[SIi] [SIa] ..... ..... .....
asociate condiției determinante CDX
mulțimea [SI]
[SIj]
 SOFO asociate condiției determinante CDY
[SIc] ..... ..... .....
........... [SIe] ..... ..... .....
[SIm] [SIf] ..... ..... .....
asociate forței de fixare

Este recomandabil ca tabelul să fie completat respectând ordinea EDEO asociate simbolurilor.
p2) constă în stabilirea sistemului criterial. Pentru fiecare criteriu se vor preciza numărul condiției,
formularea, tipul criteriului. Un exemplu de astfel de sistem de criterii este prezentat în tabelul 6.1.
p3) stabilirea ponderilor criteriilor definite. Acest pas este opțional și se va considera în cazul în care se
This files has expired at 15-Sep-23
dorește o selectare foarte riguroasă. Este important de precizat că este necesară respectarea condiției
ca suma ponderilor să tuturor criteriilor să fie egală cu unitatea.
Tabel 6.3 Atribuirea ponderilor criteriilor de selectare
Criteriul de selectare C1 C2 ...... Ck
ponderea p1 p2 ...... pk Σ pk = 1
Așa după cum a fost menționat anterior utilizarea unor ponderi pentru criteriile de selectare este
opțională, funcție de acuratețea cerută. Dacă se dorește o abordare sistematică a metodei, pentru
simplificare, faptul că nu se atribuie ponderi pentru criterii poate fi exprimat prin atribuirea valorii 1
tuturor criteriilor, astfel ponderile nu influențează selectarea.
p4) se definește o scală a atributelor și valorilor asociată criteriilor de scalare, conform tabelului 6.4.

Tabel 6.4 Asociarea atribut-valoare

Valorile indicate în tabel sunt o propunere. Atribut Valoare asociată
Atât atributele cât și valorile de scalare (cu valori Foarte mare 9
între 0 și 1, cu valori între 0 și 10 sau între 0 și 100) Mare 7
pot fi definite de către decident în mod convenabil, Mediu 5
adecvat situației concrete de analizat. Mic 3
Foarte mic 1

p5) în această etapă se vor realiza o succesiune de activități care au drept scop determinarea utilităților
pentru fiecare categorie anterior definite (reazeme asociate condiției CDi , forțe de reglare, forțe de fixare...).
5.1 se întocmește matricea consecințelor (pentru fiecare categorie definită) (MC)
Această matrice poate conține atât atribute cât și valori numerice (de exemplu în cazul forțelor).
103
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1
Datorită acestui fapt se va obține o matrice neomogenă, greu de prelucrat. În consecință, în mod
firesc, următorul pas este de a realiza matricea omogenă.

Tabel 6.5 Matricea consecințelor (neomogenă)

→ j
C
C1 C2 C3 C4 etc.
[SIi]  CDX
... ... ... ... ...
↓ ... c ij ... ... ...
i ... ... valoare ... ...
... atribut ... ... ...
unde: c ij reprezintă consecința simbolului/elementului considerat pentru criteriul corespunzător.
5.2 se întocmește matricea omogenă (MO)
Forma matricei este identică cu cea din tabelul 6.5. Matricea omogenă se realizează prin înlocuirea
atributelor cu valori de scalare (vezi tabel 6.4), deci, va conține numai valori numerice.
Valorile numerice din tabel pot avea însă valori foarte diferite (și semnificașii diferite). De exemplu
prin scalare obținem valori cuprinse între 1 și 9, în timp ce pentru forțe putem avea valori de ordinul
sutelor sau chiar miilor de [daN], motiv pentru careurmătoarea activitate are drept scop normalizarea
matricei, în care vom regăsi valori în același domeniu valoric (și cu aceeași semnificație).

5.3 se întocmește matricea normalizată (MN), ceea ce impune parcurgerea următoarelor activități:
 se completează matricea cu o linie în care specificîm tipul criteriului;
This files has expired at 15-Sep-23
 se calculează valorile pentru coloanele de maxim și se trec în tabel valorile obținute. Pentru
criteriul de maxim se folosește relația:
u
u ij ( max)  i
u imax.
 se calculează valorile utilităților corespunzătoare coloanelor de minim utilizând relația:
u
u ij (min)  1  i
u imax.

Tabel 6.6 Matricea normalizată

→ j
... min. ... max. ...
C
C1 C2 C3 C4 etc.
[SIi]  CDX
... ... ... ... ...
↓ ... cn ij ... ... ...
i ... ... ... ... ...
... ... ... ... ...
În consecință vom obține o matrice în care toate celulele conțin valori numerice care respectă
condiția: 0 < cn ij < 1
5.4 se completează matricea normalizată cu ponderile asociate fiecărui criteriu. Se obține matricea
normalizată ponderată (această activitate se parcurge doar în cazul în care criteriile au ponderi diferite)

104
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1
 se completează matricea cu o linie în care se specifică ponderile corespunzătoare fiecărui criteriu
cu respectarea condițiilor anterior formulate pentru ponderi (Σ pk = 1 și 0 < pk < 1)

Tabel 6.6 Matricea normalizată ponderată

→ j
... min. ... max. ...
p1 p2 ... ... ...
Σ pk = 1
C
C1 C2 C3 C4 etc.
[SIi]  CDX
... ... ... ... ...
↓ ... cn/p ij ... ... ...
i ... ... ... ... ...
... ... ... ... ...
5.5 se completează matricea normalizată ponderată cu o coloană în care se va trece suma utilităților pe
fiecare rând al matricei, obținând practic utilitatea globală a unui simbol relativ la sistemul criterial
definit inițial (vezi tabel 6.1).
Tabel 6.7 Matricea utilității globale
→ j
... min. ... max. ...
p1 p2 ... ... ...
Σ pk = 1
C
This files has expired at 15-Sep-23
C1 C2 C3 C4 etc. Ug(v )  u i  ij
[SIi]  CDX
... ... ... ... ...
↓ ... cn/p ij ... ... ...
i ... ... ... ... ...
... ... ... ... ...
5.6 se identifică în coloana utilității globale rândul ([SIi]  CDX) care are utilitatea globală cea mai
mare.Aceasta reprezintă soluția optimă pentru condiția determinantă/forța de reglare/forța de fixare analizată.
5.7 se repetă secvența activităților 5.1 – 5.6 pentru toate celelalte grupări generate de condițiile
determinante, forțe etc. Se reține soluția optimă pentru fiecare grupare.

p5) se concatenează rezultatele obținute de la fiecare analiză.

Se identifică schema optimă și se marchează componența SOFO.

Observații:
 metodologia anterior prezentată reprezintă o formă generală frecvent întâlnită în literatura de
specialitate;
 există și multe alte moduri de abordare, dar în esență ele conțin modificări de formă mai mult
decât modificări de fond (principiale);
 în contextul teoriei și practicii proiectării DOF/EF, așa după cum anterior a fost menționat, pot
fi diverse situații/cazuri când metodologia poate fi considerabil mai puțin laborioasă. De
exemplu:

105
 Cap. 6 – Echipamente de Fabricare 1
– sunt frecvente situațiile în care nu sunt analizate toate schemele de orientare tehnic
posibile, parte din ele fiind eliminate încă din stadiul de explicitare a extremelor sau în
etapa simbolizării informaționale;
– de obicei toate schemele de orientare tehnic acceptabile (coroborat și cu alineatul anterior)
acceptă un singur sistem de forțe de reglare și/sau de fixare;
– în această etapă de dezvoltare a proiectului sunt destul de dificil de analizat toate posibilele
variante constructive existând frecvent situații în care varianta constructivă estimată să fie
greu sau chiar imposibil de materializat în dispozitivul fizic;
 scopul prezentării acestei metodologii este ca decidentul să înțeleagă esența problematicii
abordate, să-și însușească terminologia, etapele de parcurs etc. Bazat pe experiența acumulată
acesta poate adapta/personaliza metoda propriului stil, fără însă o alterare a esenței
metodologiei.

This files has expired at 15-Sep-23

106