Licenta AN II ATM

Seminar TEMA 1
Universitatea Maritimă Constanta
Facultatea de Navigatie
Program de studii: Licenta TA anul II
Anul universitar: 2014-2015
Semestrul II
Disciplina: ATM
Titular seminar: sef lucrari. dr. Daneci-Patrau Daniel
Data: 23-24.02.2015
Ziua: luni, marti
Orele 8.00-9.30 si 9.45-11.15
Sali: E112, E008
Lecţia/Seminar: METODA UTILITĂŢII GLOBALE PENTRU LUAREA DECIZIILOR
MANAGERIALE ÎN CONDIŢII DE CERTITUDINE ECONOMICĂ

Obiectivele temei în corelaţie cu competenţele acumulate de masterand şi numărul de credite

 Prezentarea metodelor şi modelelor de luare a deciziei.

 Prezentarea importanţei practice şi teoretico-metodologice a clasificării deciziilor microeconomice.
 Îmbogăţirea şi modernizarea instrumentarului managerial de luare a deciziei prin utilizarea unui algoritm
de calcul simplificat.
 Identificarea optimă a situaţiilor în care pot fi folosite diferitele metode şi modele de luare a deciziilor.
 Dezvoltarea unor abilităţi practice de a lua deciziile optime în condiţii de certitudine economică.

Prezentarea conţinutului temei

1. Clarificarea termenilor şi conceptelor specifice

Luarea deciziilor în condiţii de certitudine se caracterizează prin acea că variantele de realizare a

obiectivelor cât şi criteriile cu care se operează sunt controlabile, existând posibilitatea previzionării lor. În
procesul de conducere al unei firme există însă o mulţime de variante pentru soluţia căutată, ceea ce face ca
pentru situaţia arătată să se apeleze la folosirea programării liniare.
Procesul decizional constă în identificarea şi alegerea variantelor de a acţiona în mod corespunzător
cerinţelor impuse de un context dat. Se consideră că actul de selectare a unei căi de urmat (decizii) a fost şi
rămâne o sarcină dificilă care se acutizează în condiţiile de schimbare accelerată a economiei, pentru că viteza
de adoptare a deciziei creşte şi ea. De asemenea, creşte complexitatea deciziilor. Fenomenul se observă mai ales
în domeniul tehnologic şi social-economic.

Luarea deciziilor în condiţii de risc presupune existenţa mai multor stări ale condiţiilor obiective. În
această situaţie, notând cu Pi probabilitatea apariţiei condiţiilor obiective Ni rezultă următoarele :
i=n
 Pi = 1 sau P1 + P2 + P4 +………. + Pi ………. + Pn = 1 [1]
i=1

În categoria problemelor care formează obiectul acestor decizii se găsesc şi fenomene care se
desfăşopară de regulă pe termene scurte (frecvenţa rebuturilor, decalajele livrare-comandă, dispersia realizării
normelor, etc.) şi a căror rezolvare este exprimată prin evaluările medii sau matematice.
 Pentru abordarea deciziilor în condiţii de risc poate fi utilizată metoda speranţei matematice. Această
metodă se utilizează în două situaţii decizionale, în funcţie de numărul criteriilor de apreciere a stării condiţiilor
obiective, şi anume:
 când, corespunzător fiecărei stări a condiţiilor obiective, decizia se abordează luând în considerare
un singur criteriu de apreciere;
 când, corespunzător fiecărei stări a condiţiilor obiective, decizia se evaluează luând în considerare
mai multe criterii de apreciere.

Luarea deciziei în condiţii de incertitudine are loc în situaţia existentei unui număr mare, finit, de stări
ale condiţiilor obiective, care nu pot fi pronosticate când vom fi obligaţi să apreciem probabilitatea fiecărei stări
şi să determinăm valoarea mărimii Pi. Se poate concluziona că în condiţiile incertitudinii, orice alegere
presupune aprecierea probabilităţilor. Facem apel la probabilităţi în ideia că despre fenomenele necunoscute
asupra cărora trebuie să ne pronunţăm, cunoaştem totuşi unele elemente. Se operează cu variabile necontrolabile
a căror evoluţie în timp nu poate fi previzionată. Gradul de certitudine privind obţinerea rezultatelor potenţiale
este practic nul.
Într-o serie de cazuri, decidentul, în dorinţa de a lua decizii, constată că nu dispune de informaţii sau
înformaţiile disponibile sunt imprecise. Astfel de situaţii sunt caracteristice abordării deciziilor în condiţii de
încertitudine şi, fundamentarea lor, se poate baza pe următoarele reguli: pesimistă, optimistă, optimalităţii,
proporţionalităţii şi minimizării regretelor.
Procesul decizional constă în identificarea şi alegerea variantelor de a acţiona în mod corespunzător
cerinţelor impuse de un context dat. Se consideră că actul de selectare a unei căi de urmat (decizii) a fost şi
rămâne o sarcină dificilă care se acutizează în condiţiile de schimbare accelerată, pentru că viteza de adoptare a
deciziei creşte şi ea. De asemenea, creşte complexitatea deciziilor. Fenomenul se observă mai ales în domeniul
tehnologic şi social-economic.
 Figura 1. Procesul decizional

2. Algoritmul de aplicare a metodei utilităţii globale

Metoda utilităţii globale, elaborată de cercetătorii I. Von Neuman şi O. Morgestern în anul 1947, se
foloseşte în optimizarea deciziei economice în condiţii de certitudine, prin determinarea variantei optime din
mai multe variante posibile. Conceptul de utilitate măsoară importanţa pe care o are, pentru decident, o anumită
variantă decizională care aparţine unei mulţimi de variante 1. Prelucrarea şi adaptarea, din literatura de
specialitate, a etapelor metodei utilităţii globale, ne-a permis obţinerea unui algoritm de calcul propriu format
din şapte paşi, prezentat în schema logică din figura 2.
Calculul utilităţilor intermediare se realizeaza prin interpolare liniară, folosind formula:
[2]

unde: este utilitatea intermediară calculată pentru varianta i =1,..n şi criteriul j =1,...,m, cu proprietatea că
; este valoarea din matricea consecinţelor economice situată pe linia i şi coloana j; este
consecinţa economică nefavorabilă din coloana criteriului j; este consecinţa economică favorabilă din
2
coloana criteriului j .
1
Ipate, D. – Elemente fundamentale în managementul organizaţiei, Editura Universitară, Bucureşti, 2007, pp.212-213
2
Consecinţa economică favorabilă a criteriului j din matricea consecinţelor este valoarea maximă din coloana criteriului j, dacă acel
criteriu este un criteriu de maxim - cifră de afaceri, profit, încasări - sau valoarea minimă din coloana criteriului j, dacă este un criteriu
de minim - costuri, cheltuieli, pierderi, consumuri
 START

1. Stabilirea numărului variantelor decizionale şi a criteriilor de apreciere a acestora

2. Determinarea
Calculul utilităţii globale, UV(i), tipului
pentrudefiecare
criteriu decizional
variantă (decizională
de maxim sau în
de minim)
parte se efectueaza conform
formulei:
3. Stabilirea valorilor favorabile şi nefavorabile pentru fiecare criteriu decizional, astfel:
pentru un criteriu de maxim, valoarea favorabilă este cea mai mare valoare din coloana criteriului [3]
respectiv, iar valoarea nefavorabilă este cea mai mică valoare din aceeaşi coloană;
Ordinea de preferinta
pentru un criteriua de
celorlalte variante secelor
minim, determinarea realizeaza prin
două tipuri alegerea
de valori acestora
se realizează in ordine descrescatoare
invers.
dupa valoarea utilitatii globale, calculata pentru fiecare varianta.

3. Aplicaţii practice rezolvate împreuna cu studenţii, pe echipe

4. Calcului utilităţilor intermediare prin interpolare liniară, folosind formula:
Aplicatia nr.1 (rezolvata de profesor cu prezentarea explicita a etapelor
: parcurse)

O societate comercială din transportul maritim de marfuri a hotărât în Consiliul de Administraţie să

achiziţioneze, prin investiţii, din import, un utilaj cu parametrii tehnici şi economici superiori, care să
îmbunătăţească procesul tehnologic de producţie existent.
Prospectând piaţa si furnizorii
5. Construcţia externi
matricei au fost
utilităţilor primite şi3 aoferte
intermediare cu următorii
coeficienţilor parametrii
de importanţă tehn ico-economici :
a criteriilor
Producţia Cost de producţie Consum de energie Profit anual Pondere
fizică electrică produse de
Variante calitatea I
Kg/an lei Kw/g lei %
62.000 6. Calculul57.000
utilităţii globale, UV(i),4,5
pentru fiecare variantă decizională în
54.800 92
V1 parte, conform formulei:
:
V2 65.000 56.000 4,1 55.900 88
V3 78.000 55.000 4,8 60.100 84

Coeficienţii de importanţă ai criteriilor (k) folosiţi în adoptarea deciziei au fost stabiliţi subiectiv, de
către managerii care trebuie să ia decizia, în funcţie de importanţa economică a criteriilor (c) şi sunt următorii :
- producţia fizică - kvariantei
7. Determinarea = 1 decizionale optime ca fiind varianta cu utilitatea globală maximă
- costul de producţie - k = 2
- consumul de energie - k = 1 STOP
- profitul anual - k = 3
- ponderea produselor de calitatea I - k = 3, unde:
k = 1 – importanţă minimă;Figura 2 Algoritmul de utilizare a metodei utilităţii globale
k = 2 – importanţă medie;
k = 3 – importanţă maximă.
Se cere să se determine prin calcul folosind ,,metoda utilităţii globale” varianta optimă care trebuie să
fie adoptată de Consiliul de Administraţie si ordinea de preferinta a variantelor.

Rezolvarea problemei

Pasul 1: Stabilirea numărului variantelor decizionale şi a criteriilor de apreciere a acestora

Din citirea cu atentie a problemei si din tabelul cu date rezulta ca avem 3 variante decizionale si cinci
criterii de selectie.
 Pasul 2: Determinarea tipului de criteriu decizional ( de maxim sau de minim)
Ne pozitionam in locul managerului care trebuie sa ia decizia si alegem corespunzator, in functie de
propriul interes tipul de criteriu, astfel:
- criteriu de maxim este cel referitor la venituri, profit, incasari, productie, tot ceea ce inseamna
cresterea veniturilor obtinute din vanzarea marfurilor produse sau serviciilor prestate;
- criteriu de minim este cel referitor la cheltuieli, costuri, consumuri, care ar fi de dorit sa fie cat mai
mici pentru obtinerea unui profit maxim.

Pasul 3: Stabilirea valorilor favorabile şi nefavorabile pentru fiecare criteriu decizional,astfel:

- pentru un criteriu de maxim, valoarea favorabilă este cea mai mare valoare din coloana criteriului
respectiv, iar valoarea nefavorabilă este cea mai mică valoare din aceeaşi coloană;
- pentru un criteriu de minim, determinarea celor două tipuri de valori se realizează invers.
Exemplu: X32, respectiv valoarea din tabel situata pe pozitia corespunzatoare randului trei si coloanei doi
are valoarea 55 000 si reprezinta o valoare favorabila deoarece este cea mai mica valoare din coloana unui
criteriu de minim (cost).

Pasul 4: Întrucât coeficienţii de importanţă ai criteriilor (k) sunt diferiţi, pentru a se stabili varianta
optimă se va utiliza relaţia de calcul:
[4]
unde : uij = utilitatea variantei (i) după criteriul ,,j”
Kj = coeficientul de importanţă al criteriului ,,j”

4.a Calculul utilităţilor intermediare

Se vor calcula folosind formula [2] pentru exemplificare, câte una pentru fiecare criteriu, restul urmând
a fi calculate analog.
Producţia fizică – consecinţa economică cea mai avantajoasă este dată de valoarea maximă; consecinţa
economică cea mai dezavantajoasă este dată de valoarea minimă:

65.000 – 62.000 3.000

u21 = ——————— = ——— = 0,18
78.000 – 62.000 16.000

Costul de producţie – consecinţa economică cea mai avantajoasă este dată de valoarea minimă;
consecinţa economică cea mai dezavantajoasă este dată de valoarea maximă :
56.000 – 57.000 1.000
u22 = ——————— = ——— = 0,5
55.000 – 57.000 2.000

Consumul de energie electrică - consecinţa economică cea mai avantajoasă este dată de valoarea
minimă; consecinţa economică cea mai dezavantajoasă este dată de valoarea maximă:

4,5 – 4,8 0,3

u13 = ——— = —— = 0.42
4,1 – 4,8 0,7

Profitul anual - consecinţa economică cea mai avantajoasă este dată de valoarea maximă; consecinţa
economică cea mai dezavantajoasă este dată de valoarea minimă :
 55.900 – 54.800 1.100
u24= ——————— = –—— = 0,20
60.100 – 54.800 5.300

Ponderea produselor de calitatea 1 - consecinţa economică cea mai avantajoasă este dată de valoarea
maximă; consecinţa economică cea mai dezavantajoasă este dată de valoarea minimă:

88 - 84 4
u25 = ———— = —— = 0,5
92 – 84 8

4.b. Se întocmeşte matricea utilităţilor intermediare:

C C1 C2 C3 C4 C5

V
V1 0 0 0,42 0 1
V2 0,18 0,5 1 0,2 0,5
V3 1 1 0 1 0
K 1 2 1 3 3

Pasul 5: Calculul utilităţii globale pentru fiecare variantă:

U(V1)=0 x 1 + 0 x 2 + 0,42 x 1 + 0 x 3 + 1 x 3 = 3,42

U(V2)=1 x 0,18 + 2 x 0,5 + 1 x 1 + 3 x 0.20 + 3 x 0,5 = 4,28
U(V3)=1 x 1 + 2 x 1 + 1 x 0 +3 x 1 + 3 x 0 = 6

Pasul 6: Alegerea variantei optime ca fiind varianta cu utilitatea globala maxima.

Se constată că utilitatea globală pentru V3 este cea mai mare si atunci varianta optima este V3.
Pasul 7: Determinarea ordinii de preferinta a celorlalte variante decizionale se realizeaza prin alegerea
varaintelor in ordine descrescatoare a utilitatilor globale calculate la pasul 5.
V3: V2, V1
Concluzie
Manageriul trebuie să aprobe varianta nr. 3 de ofertă, iar ordinea de preferinta a celorlalte variante se
prezinta astfel: V2 si V1.
În exemplul prezentat s-au considerat 3 variante posibile şi 5 criterii, pentru a exemplifica etapele,
relaţiile de calcul care se aplică pentru stabilirea variantei optime prin “metoda utilităţii globale”. Cu aceasta
metodă parcurgând aceleaşi etape şi aceleaşi relaţii de calcul se pot rezolva problemele cu mai multe variante şi
mai multe criterii decât exemplul prezentat, dar calculele durează mai mult şi sunt mai anevoioase.

Aplicaţia nr.2 (rezolvată la tabla din stânga de echipa nr.1)

O firmă doreşte să achiziţioneze un utilaj pentru activităţile de producţie. Pentru aceasta, organizează o
licitaţie la care invită trei furnizori notaţi cu A, B, C. Performanţele tehnico-economice ale celor trei tipuri de
utilaje prezentate de cei trei participanţi la licitaţie sunt prezentate în tabelul de mai jos:

Variante Producţie Cost de Consum de Profit

fizică producţie energie anual
 (kg/an) (mil u.m./kg) electrică (mii
(kw/h) u.m.)
A 130.000 5,7 394 2.400
B 194.000 5,2 439 3.230
C 146.000 5,4 420 2.960

Coeficienţii de importanţă ai criteriilor (k) folosiţi în adoptarea deciziei au fost stabiliţi subiectiv, de
către managerii care trebuie să ia decizia, în funcţie de importanţa economică a criteriilor (c) şi sunt următorii :
- producţia fizică - k = 5
- costul de producţie - k = 4
- consumul de energie - k = 3
- profitul anual - k = 4
Folosind ,,metoda utilităţii globale”, determinaţi varianta optimă care se va adopta şi ordinea de
preferinţă a variantelor.

Rezolvare

Se calculează utilităţile intermediare (se vor calcula, pentru exemplificare, câte una pentru fiecare
criteriu, restul urmând a fi calculate analog:
Producţia fizică – „criteriu de maxim”
146.000 – 194.000
u11 = 0 ; u21 = 1; u31 = ——————— = 0,75
130.000 – 194.000
Costul de producţie – „criteriu de minim”
5,4 – 5,7
u12 = 0; u22 = 1; u32 = ——— = 0,6
5,2 – 5,7
Consumul de energie electrică - „criteriu de minim”
420 - 439
u13 = 1; u23 = 0; u33 = ——— = 0,42
394 – 439
Profitul anual - „criteriu de maxim”

2.960 – 2.400
u14 = 0; u24 = 1; u34= ——————— = 0,67
3.230 – 2.400

Se întocmeşte matricea utilităţilor intermediare:

C C1 C2 C3 C4
V
V1 0 0 1 0
V2 1 1 0 1
V3 0,25 0,6 0,42 0,67
K 5 4 3 4

Se calculează utilităţile globale pentru fiecare variantă:

 U(V1)=0 x 5 + 0 x 4 + 1 x 3 + 0 x 4 = 3
U(V2)=1 x 5 + 1 x 4 + 0 x 3 + 1 x 4 = 13
U(V3)=0,25 x 5 + 0,6 x 4 + 0,42 x 3 + 0,67 x 4 = 7,59
Se constată că utilitatea globală pentru V2 este cea mai mare, iar ordinea de preferinţă: V2, V3, V1.

Aplicatia nr.3 (rezolvata la tabla din dreapta de echipa nr.2)

Pentru asimilarea în fabricaţie a unui nou sortiment de pâine, în cadrul unei societăţi comerciale, pot fi
utilizate trei variante de proces tehnologic. Aprecierea eficienţei economice a variantelor se poate face luând
drept criterii următorii indicatori:
- calitatea materiei prime;
- volumul investiţiei;
- profitul;
- cifra de afaceri.
Consecinţele variantelor decizionale şi gradul de importanţă al criteriilor sunt prezentate în tabelul de mai
jos.

Calitatea Volumul Profitul Cifra de afaceri

materiei investiţiei (C4)
Variante prime (C2) (C3) - u.m. -
(C1) - u.m. - - u.m. -
- note-
V1 10 125 90 871
V2 9 80 70 730
V3 8 100 80 815
K 0,25 0,25 0,25 0,25

Să se determine varianta tehnologică optimă şi ordinea de preferinţă a variantelor, folosind metoda

utilităţii globale.

Rezolvare

Se calculează utilităţile intermediare (se vor calcula, pentru exemplificare, câte una pentru fiecare
criteriu, restul urmând a fi calculate analog):

Calitatea materiei prime - „criteriu de maxim”

9-8
u11 = 1; u21 = ———— = 0, 5; u31 = 0
10 - 8
Volumul investiţiei - „criteriu de minim”
100 - 125
u12 = 0; u22 = 1; u32 = ———— = 0,55
80 – 125
Profitul anual - „criteriu de maxim”
 80 - 70
u13 = 1; u23 = 0; u33 = ———— = 0,5
90 – 70

Cifra de afaceri - „criteriu de maxim”

815 - 730
u14 = 1; u24 = 0; u34 = ———— = 0,6
871 – 730

Se întocmeşte matricea utilităţilor intermediare:

C C1 C2 C3 C4
V
V1 1 0 1 1
V2 0,5 1 0 0
V3 0 0,55 0,5 0,6
K 0,25 0,25 0,25 0,25

Se calculează utilităţile globale pentru fiecare variantă:

U(V1) = (1 + 0 + 1 + 1) x 0,25 = 0,75
U(V2) = (0,5 + 1 + 0 + 0) x 0,25 = 0,37
U(V3) = (0 + 0,55 + 0,5 + 0,6) x 0,25 = 0,41
Se constată că utilitatea globală pentru V1 este cea mai mare, iar ordinea de preferinţă: V1, V3, V2.
4. Aplicaţii practice propuse spre rezolvare studentilor

O firmă doreşte să scoată din fabricaţie pe cel mai ineficient dintre produsele sale. Pentru aceasta
apreciază cele trei variante după patru criterii: volumul producţiei, costurile de producţie, profitul, fiabilitatea.
Fiecăruia dintre criterii i se acordă acelaşi coeficient de importanţă. Rezultatele obţinute sunt următoarele:

Producţia fizică Cost de Profit Fiabilitatea

Variante producţie anual
Buc/an u.m. u.m. ani
V1 32.000 107.000 34.800 3
V2 35.000 106.000 37.000 4,5
V3 38.000 105.000 60.100 4

Să se determine varianta cea mai ineficientă şi ordinea de preferinţă, după acest criteriu a variantelor,
folosind metoda utilităţii globale.

2. Pentru obţinerea unui credit în vederea derulării unei investiţii, o firmă are următoarele variante de la 3
bănci diferite:

Variante Mărimea Perioada de Rata

garanţiilor rambursare a dobânzii
 solicitate creditului (C3)
(C1) (C2)
- um - - luni -
V1 100 12 0,08
V2 80 16 0,10
V3 134 10 0,07
K 0,3 0,2 0,5

Ţinând cont de coeficienţii de importanţă ai celor trei criterii să se determine, folosind metoda utilităţii
globale varianta optimă şi ordinea de preferinţă a variantelor.

3. O firmă îşi propune analiza posibilităţilor de creştere a flexibilităţii producţiei, de amplificare a

adaptabilităţii acesteia la cerinţele pieţei interne şi externe. În acest sens, în AGA sunt prezentate mai multe
variante, caracterizate prin următoarele aspecte:

Cifra de Încasările Profit Gradul de utilizare a

Variante afaceri valutare lunar capacităţii de producţie
Mii u.m. u.v. u.m. %
V1 1.350 400.000 15.520 62
V2 1.200 358.300 15.000 66
V3 1.500 300.000 15.625 60
V4 1.250 340.000 16.500 64
K 0,25 0,25 0,30 0,20

Folosind metoda utilităţii globale determinaţi varianta optimă şi ordinea de preferinţă a variantelor.
4. O firmă producătoare de autoturisme, cu piaţă de desfacere naţională şi internaţională are ca obiectiv
introducerea în fabricaţie şi pe piaţă a unui nou model. Pentru aceasta are de ales între patru variante, a căror
eficienţă este apreciată după patru criterii: profitul, cifra de afaceri, gradul de utilizare a capacităţilor de
producţie, durata ciclului de producţie. Consecinţele celor patru variante decizionale (V i) împreună cu
coeficienţii de importanţă (Kj) sunt prezentaţi în tabelul de mai jos. Să se determine modelul optim ce urmează a
fi introdus în fabricaţie şi ordinea de preferinţă a variantelor folosind metoda utilităţii globale.

Profitul anual Cifra de afaceri Durata ciclului Gradul de utilizare

de producţie a capitalului de
Variante
producţie
Mii u.v. mii u.v. zile %
V1 11.200 746.000 30 70
V2 11.400 950.000 26 80
V3 10.900 990.000 32 85
V4 10.600 963.000 29 60
Kj 0,35 0,15 0,30 0,20

5. Pentru asimilarea în fabricaţie a unui nou produs, în cadrul unei societăţi comerciale, pot fi utilizate
trei variante de proces tehnologic. Aprecierea eficienţei economice a variantelor se poate face luând drept
criterii următorii indicatori: volumul investiţiei; profitul; cifra de afaceri.
 Consecinţele variantelor decizionale şi gradul de importanţă al criteriilor sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Volumul Profitul Cifra de afaceri
investiţiei (C3)
Variante
(C1) (C2) - u.m. -
- u.m. - - u.m. -
V1 250 94 864
V2 245 97 850
V3 213 80 815
K 0,30 0,40 0,30

Să se determine varianta tehnologică optimă şi ordinea de preferinţă a variantelor, folosind metoda

utilităţii globale.

Prezentarea planului de desfăşurare al temei

Secvenţa Subsecvenţă Timp Modalităţi de Mijloace de

alocat realizare realizare
Clarificarea 20 min
termenilor si Prezentarea metodelor 10 min  Colectiv  La tablă
conceptelor de luare a deciziei  Interpretări  Expozeul
specifice Discutarea etapelor 10 min
procesului decizional

Algoritmul de 15 min
aplicare a Formula de interpolare 5 min  Prezentare orală
metodei liniară folosită pentru  Colectiv  La tablă
utilitatii globale calculul utilităţilor
intermediare
Formula de calcul a 5 min
utilităţii globale
Determinarea variantei 5 min
optime şi a ordinii de
preferinţă a variantelor
Aplicaţii 50 min
practice Rezolvarea primei 20 min
rezolvate probleme de către  Individual  La tablă
impreună cu profesor şi explicaţiile  Calcule
studenţii, pe necesare
echipe Rezolvarea 30 min
problemelor 2 şi 3 de  Pe echipe
două echipe de studenţi  Calcule
la ambele table,
concomitent
Aplicaţii 15 min
practice Prezentarea aplicaţiilor 10 min  Videoproiector
propuse spre propuse ca temă  Colectiv
rezolvare Recapitularea 5 min  Interpretări
 studenţilor algoritmului de calcul
pentru determinarea
variantei optime în  Discuţii în panel
luarea deciziei

Bibliografie/lecţia de studiat de către studenti

1. Ipate, D., Elemente fundamentale în managementul organizaţiei, Editura Universitară, Bucureşti,

2007, Capitolul VIII, pp. 115-132.
2. Ipate, D., Pârvu, I. Management. Ghid de studiu, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2008, Capitolul VIII,
pp. 69-91.
3. Ipate, D., Dăneci-Pătrău, D., Management general. Curs în tehnologia ID-IFR, Editura Fundaţiei
România de Mâine, Bucureşti, 2012, Unitatea de învăţare nr. 8.