2.

FIRMA, OBIECT AL MANAGEMENTULUI

Concepe Complex de Produse

Grup de
procese de
persoane Servicii
Desfasoara munca

manageriale
economice
tehnice
juridice

Profit
Mijloace de
Cerinte munca

2.1. Forme de organizare

Persoana independenta (P.F.A. sau I.F.)
Societatea comerciala – cu raspundere limitata (S.R.L.)
- in nume colectiv (S.N.C.)
- in comandita simpla (S.C.S.)
- in comandita pe actiuni (S.C.A.)
- pe actiuni (S.A.)
Fundatii si organizatii non-profit Regii autonome (R.A.)
2.2. Functiunile intreprinderii
 Cercetare- dezvoltare

Productie
Comerciala
Financiar-contabila
De personal

2.3. Firma - sistem complex

Sistem complex
Sistem socio-economic
Trasaturi definitorii Sistem deschis
Sistem organic adaptiv

Sistem tehnico-material

Caracter preponderent operational

 3. SISTEMUL DECIZIONAL AL FIRMEI
3.1. Importanţa deciziilor

Cursul de acţiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor

Decizia
obiective
obligatoriu
implică

unul sau mai multe obiective

identificarea mai multor variante

pentru atingerea obiectivelor
mai multe
elemente selectarea unei variante

Decizia acea decizie care influenţează comportamentul decizional

managerială şi operaţional al altor persoane
constituie

un element esenţial al muncii managerului

instrumentul specific managementului cel mai important

 3.2. Tipuri de decizii

a) după orizont Strategice (perioadă > 1 an) g) după numărul de

şi implicaţii criterii decizionale
Tactice (2 – 5 ani)

Curente (max. câteva luni) Multicriteriale

b) după eşalonul Superior

managerial Unicriteriale
Mediu

c) după frecvenţă Inferior

e) după amploarea sferei

Periodice Aleatoare decizionale a decidentului

Unice Integrale Avizate

d) după posibilitatea Certe f) după sfera de

anticipării rezultatelor
cuprindere a decidentului
Incerte
Imprevizibile
Individuale De grup
De risc
 3.3. Conţinutul procesului decizional

identificarea şi definirea problemei

stabilirea obiectivelor şi criteriilor decizionale

Etape precizarea variantelor decizionale

alegerea variantei optime (deciderea)

aplicarea deciziei

evaluarea şi controlul rezultatelor obţinute

3.4. Metode şi tehnici decizionale

optimizarea deciziilor optimizarea deciziilor optimizarea deciziilor

în condiţii de certitudine
- metoda aditivă;
- metoda utilităţii globale;
- metoda ELECTRE;
- metoda ONICESCU;
în condiţii de incertitudine în condiţii de risc
- tehnica optimistă; - metoda speranţei matematice;
- tehnica pesimistă;
- arborele decizional;
- tehnica optimalităţii;
- tehnica proporţionalităţii;
- tehnica minimizării regretelor;
3.4.1. Metode şi tehnici de optimizare a deciziilor în condiţii de
certitudine (multicriteriale)

Metoda ELECTRE
Produs al Şcolii franceze de management parcurge mai multe
etape distincte

Etapa I Stabilirea variantelor decizionale, a criteriilor de selecţie şi a

consecinţelor decizionale

Matricea Cj C1 C2 … Cm-1 Cm
decizională /Vi
V1 R11 R12 … R1m-1 R1m
Vi – varianta decizională
V2 R21 R22 … R2m-1 R2m
Cj – criteriul de selecţie
… … … … … …
Rij – consecinţa decizională
Vn Rn1 Rn2 … Rnm-1 Rnm
Etapa II Stabilirea utilităţilor pentru fiecare consecinţă decizională

Cj C1 C2 … Cm-1 Cm
Vi – varianta decizională
Matricea /Vi
utilităţilor V1 U11 U12 … U1m-1 U1m Cj – criteriul de selecţie
V2 U21 U22 … U2m-1 U2m Uij – utilitatea variantei i
… … … … … … condiţionată de criteriul j
Vn Un1 Un2 … Unm-1 Unm

Etapa III Stabilirea indicilor de concordanţă între două variante

C (Vg, Vh) = Σ kj / (k1+k2+…+km),

unde: kj = coeficienţii de importanţă ai criteriilor considerate
j = 1,2,…m
Σ kj = suma coeficienţilor de importanţă ai criteriilor pentru care este
respectată condiţia: U(Vg) ≥ U(Vh)
 V1 V2 … Vn-1 Vn
Matricea
concordanţelor V1 - C12 … C1n-1 C1n
V2 C21 - … C2n-1 C2n
… … … … … …

Vn Cn1 Cn2 … Cnn-1 -

Etapa IV Stabilirea indicilor de discordanţă între două variante

0, dacă U(Vg) ≥ U(Vh)

D (Vg, Vh) =
1/ α max {|U(Vg) –U(Vh)|}, dacă U(Vg) < U(Vh)

Matricea V1 V2 … Vn-1 Vn α = ecartul maxim

discordanţelor
V1 - D12 … D1n-1 D1n
V2 D21 - … D2n-1 D2n
… … … … … …

Vn Dn1 Dn2 … Dnn-1 -

Etapa V Determinarea variantei optime, prin operaţii succesive de surclasare

C (Vg, Vh) ≥ p p 1

D (Vg, Vh) ≤ q q 0

Vg Vh

Varianta Vg surclasează varianta Vh dacă este îndeplinită condiţia privind

concordanţa şi discordanţa