Funcțiile

managementului
4.1 Planificarea. Srtategii de business.
4.2 organizarea
4.3 Motivarea
4.4 Controlul
 Funcțiile managementului
 Planificarea include definirea
scopurilor, stabilirea strategiii și
tacticii, elaborarea planurilor pentru
coordonarea activităților, realizarea
obiectivelor.
 Organizarea determină sarcinele
necesare de îndeplinit, cine le va
executa,cine și cui se subordonează,
include în sine așa elemente ca
structura organizatorică, principii de
delegare.
 Antrenarea (Motivarea) include
motivarea subordonațiilor (morală și
materială), selectarea celor mai
eficiente canale de comunicare,
soluționarea conflictelor, evitarea
stresurilor.
 Controlul se efectuează pentru
asigurarea desfășurări activităților
conform planului și corectarea
devierelor constatate, pentru
evitarea riscului speculativ,
menținerea succesului.
 Planificare. Planificare strategică
Algoritmul planificării
Obiectivul
aprecierea
scopului
Stabilirea
premiselor de
bază
Relevarea
alternativelor

Alegerea
alternativei

Realizarea

Control
Tipurile principale de planuri în management
 Procesul planificării strategice
MISIUNEA
SCOPURILE ORGANIZAȚIEI
ORGANIZAȚIEI

APRECIEREA ȘI ANALIZA
MEDIULUI AMBIANT

CERCETAREA
MANAGERIALĂ

ANALIZA
ALTERNATIVELOR
STRATEGICE

ALEGEREA STRATEGIEI

APRECIEREA STRATEGIEI REALIZAREA STRATEGIEI

 Scopurile organizației
Domeniile

Profit Pieţe

Productivitate Producţie

Resurse financiare Resurse materiale

Cercetări şi realizarea Organizare

inovaţiilor

Resurse umane Responsabilitate

socială
Cercetarea managerială
•-Segmentul pieței și rezistența de concurență; - Diversificare sortimentală și calitatea;
•-Statistica demografică a pieței; - Cercetări și elaborări de piață;
Marketing •-Prestări servicii; - Logistica mărfurilor;
•-Profit.

• -Analiza stării financiare;

Finanțe • -Determinarea părților slabe și forte în raport cu concurenții.

•Posibilitățile de producere a unei mărfi mai ieftine; - Posibilitatea procurării materiei prime;
•Înzestrarea cu utilaj contemporan; - Sezonalitatea producției;
Tehnologii •Posibilități de a pătrunde pe piețe noi; - Control eficient.

•- Sporirea eficienței metodelor de selectare,angajare,

Resurse umane promovare, instruire a potențialului uman.

Cultura și imaginea -Stadii de dezvolatre morală ale firmei;

-Coduri și normative etice;
corporației -Etica relațiilor.
Organizarea. Structura organizatorică.
Funcția de organizare.
 Organizație – un grup de persoane, mai mult
de 2, cu un scop comun și cu un sistem de
conducere unic;
 Principii organizatorice – principii de delegare
a drepturilor și obligațiunilor de la șef la
subaltern (temporar);
 Structura organizatorică.
 Principii de delegare
II. Răspunderea
I. Diapazon de control Delegarea nu-l privează pe manager de
răspundere.
Numărul le poate delega
drepturi și obligațiuni depinde de: 1)Transmiterea directă. Managerul nu trebuie să
evite dublarea în procesul delegării;
- personalitatea managerului; - 2) Corespunderea. Volumul drepturilor
personalitatea subalternilor; delegate trebuie să corespundă volumului
- tipul de lucru; obligațiunilor delegate;
- repartizarea teritorială a subalternilor; - 3) Darea de seamă. Managerul e obligat periodic
să efectueze controlul după activitatea
motivația și satisfacția subalternilor. subalternului.
Structura organizatorică

 Structura organizatorică – totalitatea

elementelor unui sistem, repartizate după
principiile de „comandă – supunere” și alte
relații existente între ele.
 Structura centralizată – deciziile sunt luate în
exclusivitate de manager.
 Structura descentralizată – la luarea deciziei
participă șefii funcționali și subalternii.
 Tipuri Caracteristici
Avantaje
1. Centralizată 1) Deciziile sunt luate de către un
singur conducător – specialist
calificat.
2) Este evitată dublarea.
3) Este posibilă antrenarea
cadrelor de conducere.
2. Descentralizată 1) La luarea deciziilor participă
șefii funcționali și specialiști.
2) Este posibilă și instruirea
subalternilor.
3) Deciziile sunt realizate într-un
termen scurt.
Dezavantaje
1) Deciziile relevate și luate de
o singură persoană nu
întotdeauna sunt cele mai
optimale.
2) Rapiditatea familiarizării
lucrărilor cu deciziile luate
lasă de dorit.
3) Subalternii nu participă la
procesul decizional.
1) Șefii funcționali se străduie
ca decizia luată să fie
convenabilă secției sale.
2) Nivelul de cooperare și
integrare între subdiviziunile
funcționale e scăzut.
3) Nu e utilizată la maximum
standardizarea procesului de
conducere.
Metode și tehnici de management. Strategii de business.
Sisteme Principii
Mg prin obiective obiective ierarhizate;
mg participativ;
control permanent.
Mg prin proiecte perioada limitată;
rezolvarea problemei complexe;
structura temporară.
Mg prin experți selecatrea informației;
abateri mari-nivel înalt;
delimitarea decizională;
sistem de informare eficient.
Mg prin sistem modelarea activității;
luarea deciziilor în dependență de nivel.
Mg pe produs crearea funcției conducător pe produs;
aprecierea responsabilității.
Mg prin bugete mg participativ la stabilirea bugetului;
realismul obiectivelor și normativelor;
flexibilitatea structurii.
Mg prin consens pe primul plan definirea problemei;
necesitatea integrării;
căutarea și utilizarea compromisului.
Mg prin inovare dinamismul;
atitudine receptivă;
strategii inovaționale.
Particularități
Etape: -stabilirea scopului responsabilitate;
– obiectivele subordonaților;
-aprecierea acivității.
Forme de organizare: individuală, stat major, mixtă.
Niveluri: -operațional; -funcțional; - decizional.
Etape: -stabilirea obiectivelor, normele;
-stabilirea toleranțelor;
-realizarea;
-corectarea.
Etape: activitate –(schema bloc); - proiectarea elementelor;
-integrarea.
Etape: numirea conducătorului; - elaborarea strategiei; -elaborarea
planurilor; coordonarea realizării; -aprecierea.
Tipuri: buget: fundamental, periodic, glisant, pe proiect, pe
activitate, pe responsabilitate, pe produs.
Etape: structura sistemului bugetar conform structurii
organizatorice; - dimensionarea indicatorilor bugetari; -control.
-interzicerea criticii.
Caracteristici: firma estesensibilă și reactivă;este adaptată cerințelor
mediului ambiant; are o strategie de dezvolare; pune accentul pe
activități creative; îmbină acest sistem cu Mg prin obiective și Mg
prin proiect.
 Strategii de business
I. A ieşi în frunte şi a da o lovitură concentrată.
II. A ataca prin surprindere.
III. Precăutarea şi acapararea "nişelor ecologice".
IV. Modificarea caracteristicilor economice ale produsului, pieţei,
domeniului.
 Dominația pieței
Liderul sau dominanta pieţei

Nu tolerează erorile, e
ireversibilă

A mizat pe un produs
necunoscut vitaminele

Peste 6 ani deţinea

cca. 50% pe piaţa de
desfacere a
vitaminelor

"A ieşi în frunte şi a da o lovitură concentrată".

- Hofman Laroşe - Elveţia
 A ataca prin surprindere

Imitarea artistică (creativă) - compania "Hitorry" (Japonia)

 ceasul cuarţ "Seiko"
 perfecţionarea unui produs deja cunoscut
Karate în business - compania "Sony"
 Compania americană "Bell Laboratoriz" - a inventat
în 1947 tranzistorul, producerea căruia a fost
planificată pentru an. 1970.
 Prezidentul companiei "Sony" a cumpărat brevetul la
25000 $
 Peste 2 ani "Sony" a produs primul aparat de radio
portativ, de 3 ori mai ieftin şi de 5 ori mai mic decât
cel cu lămpi.
 Acapararea nişelor ecologice.
I. Monopol pe un segment de piaţă

 nu tinde spre renume, caută să rămâi în umbră

 strategia pichetului: compania "Alcon" a inventat
un ferment folosit în medicină
 piaţa de desfacere este foarte mică
 cererea depinde de produsul de bază

II. Calificarea specializată: compania

"Delco" SUA, sisteme electrice pentru
automobile
 strategia nu presupune ieşirea liberă pe piaţă
 este o parte componentă sau o anexă a unui produs

III. Piaţa specializată - compania engleză de producere a

rolelor automate pentru biscuiţi
 cunoaşterea nevoilor, cerinţelor tuturor clienţilor
 reacţia rapidă la doleanţele clienţilor
Modificarea caracteristicilor economice ale produsului,
pieţei, domeniului
 Factorii cheie ai succesului competitiv, managementul
strategic.
Strategia organizării producţiei şi a exportului include în sine următoarele:
 Strategii:
1. Firmele europene, de regulă alocă bani în alte ţări pentru a pătrunde pe piaţa lor
2. Firmele japoneze, de regulă, folosesc strategia exportului producţiei
3. Strategii globale – Compania "Ford Motor Company":
- proiectarea – o firmă japoneză
- producerea unor piese de rezervă în Japonia
- ansamblarea automobilelor în Mexic.
 Producere de tip offsorn "Ford"
1. Producerea pieselor în M.Britanie, Olanda, Suedia, Spania, Franţa, Canada, SUA, Belgia
2. Ansamblarea în Anglia, Germania
 Industria makviladoră (SUA-Mexic)
1. Piesele sunt exportate fără taxă vamală în Mexic
2. Producţia finită reexportată în SUA.
 "Capcane" de export

1. Lipsa specialiştilor calificaţi (în problemele export-import).

2. Lipsa strategiilor la nivel de top management.
3. Relevarea ineficientă a partenerilor.
4. Tendinţa (dorinţa) de a exporta în toate ţările.
5. Incompetenţă şi ignoranţă în problemele managementului internaţional.
6. Nedorinţa modificării, perfectării produsului.
7. Lipsa specialiştilor în problemele corespondenţei comerciale internaţionale.
8. Lipsa posibilităţilor de apel la intermediari (broker de export etc.).
9. Necunoaşterea legislaţiei altor ţări
 Analiza și aprecierea țării
Matricea ”Posibilități-risc”(metoda Borg-Warner)
10 Țara A- nivel minim de riscși minim de
posibilități
E- nivel minim de risc și maxim de posibilități
F- sunt deja alocate sume mari de bani
C,D-sunt alocate sume medii de bani
B- nu sunt alocate sume considerabile de bani
Pronostic: situația în țara D se va îmbunătăți,
în C – Înrăutăți, B(nivelurie riscului și ale
5 posibilităților vor crește concomitent).
- În țara dată firma nu are nici o activitate
-activitatea firmei în dependență de mărimea patrulaterului
- situația țării(pronostic) peste 5 ani
Indice internațional mediu direct
Indice internațional mediu pronostic

0 5 10
 Matricea ”Țara potențială – posibilități de concurență”

Lider dominant.
Investiții noi, Crearea
maxim Axa verticală:
Creșterea întreprinderilor mixte,
activității • Capacitatea pieței, potențialul ei;
Micșorarea
Potențialul ”atractiv” al țării

• Nivelul birocratismului;
investițiilor • Inflația;
În dependență de țară • Balanța comercială;
• Creșterea • Stabilitatea posilică;
mediu activității • Cerințe legislative(export-import);
• Micșorarea Axa orizontală:
activității • Segmentul pieței (%), pronostic;
• Profitul;
Acord de licență. • Rentabilitatea;
minim Metode combinate Franceazing, • Nivelul corespunderiiproducției
reăatriere firmei
• Necesitățile consumatorilor din țară
maxim mediu minim

Posibilități de concurență a firmei în țară