Sunteți pe pagina 1din 5

Implicatiile stilului de conducere manageriala asupra

performantelor organizatiei

" Capacitatea manageriala a conducatorilor reprezinta o competenta


multidisciplinara , profesia de manager presupunand un set de capacitati ,
cunostinte , tehnici , care le depasesc pe cele specializate de plecare si care vizeaza
deprinderea de organizare a activitatii , forta si priceperea de a stabili fluxuri
informationale moderne , de a valorifica superior resursele umane si materiale prin
decizii corecte. " - 1
Profesia de manager presupune un angajament profesional si vocational distinct
si , ca atare , este necesara crearea unei imagini socio culturale , precum si un statut
social al acestuia care sa reprezinte "ancora sociala " a profesiei sale
Managerii detin rolul principal in dimensionarea performantelor unitatii
conduse , fie ea tara , fie intreprindere de orice fel , institutie sociala , de
invatamant , de cultura .Acest rol trebuie corelat cu importanta deosebita pe care o
are decizia in intregul sistem managerial si , de fapt , in orice activitate umana
.Relatia dintre manager si sistemul in care actioneaza este complexa , pe de o parte,
managerul fiind acela care are contributia esentiala in crearea sistemului , iar , pe
de alta parte ,eficienta activitatii conducatorului depinzand in mare masura de
calitatea sistemului in care actioneaza.
In favoarea primei idei se aduc argumente conform carora , totusi , cu cat un
manager este un bun cunoscator al domeniului pe care il conduce , cu atat va putea
intelege mai bine ansamblul activitatii si va putea coopera cu persoane pregatite
din diferite domenii , va atinge performante inalte .
In favoarea celei de a doua variante se aduc argumente conform carora marii
specialisti din diferite domenii , cum ar fi medicina , arta , invatamantul adesea nu
sunt si cei mai buni gospodari si , ca atare , se risipesc resurse , apar
disfunctionalitati . In plus , se considera ca este impropriu sa fie risipit talentul unui
artist , etc. , cu probleme manageriale .
Dupa parerea mea , in selectarea managerilor trebuie sa se porneasca de la
complexitatea activitatii manageriale care , asa cum s-a aratat , presupune un
sistem complex de cunostinte , metode , tehnici , deprinderi si aptitudini care sa se
constituie intr-o profesiune de sine statatoare , managerul valoros fiind , de regula ,
un conducator profesionist .
Daca se defineste stilul de conducere ca fiind mecanismul de luare a deciziilor
in cadrul unei organizatii , se poate spune ca stilul de conducere are urmatoarele
dimensiuni : Modul in care se ia decizia liderul poate sa ia deciziile de unul
singur , sau poate avea un grup restrains de consilieri. Daca totusi ii consulta pe
angajati , poate face sedinte in care li se cere angajatilor parerea despre deciziile
importante , dupa cum poate sa le ceara parerea si prin sugestii scrise sau prin
minisondaje de opinie .
Competenta care poate fi abordata in mai multe sensuri :
- Competenta profesionala : se refera strict la competenta managerului
(liderului) in domeniul de specialitate ;
- Competenta organizatorica : se refera la calitatile managerului (liderului) in
privinta formarii de echipe adecvate(selectarea si motivarea angajatilor ,
formarea unei structure in care sa fie plasat omul potrivit la locul potrivit);
- Competenta social-umana:capacitatea liderului de a intretine o atmosfera
colegiala , de a preveni si rezolva conflictele de munca ;

Felul in care liderul priveste obiectivele grupului -aici se pot inregistra mai
multe pozitii posibile , de la liderul care se identifica total cu scopurile
organizatiei pana la cel care foloseste organizatia si resursele sale ca pe un
vehicul pentru realizarea intereselor proprii.
Strategiile de motivare dupa cum s-a vazut in capitolele anterioare , acestea
pot fi extrinseci , intriseci , sau se pot realiza diverse combinatii intre cele doua
tipuri de factori .
Atitudinea fata de angajat-se poate inscribe intr-o gama diversa de posibilitati ,
de la liderul intransigent(care cere angajatilor sa-si lase problemele la poarta
intreprinderii) pana la liderul paternalist ( care foloseste interesul fata de oameni ca
pe o moneda de schimb , instituind un pact intre seful intelegator si angajatul .
Rolurile interpersonale reprezinta relatiile managerului cu ceilalti , ca effect al
autoritatii si pozitiei sale in organizatie .
-Rolul de reprezentare : este cel mai de baza si simplu dintre rolurile
manageriale . Managerul este un simbol si reprezinta organizatia la nivel official .
El este implicat in situatiile cu character ceremonial , precum semnarea
documentelor , participarea la diferite actiuni ca necessitate sociala , el este cel care
trebuie sa-si gaseasca timp si pentru persoanele straine care au problem de discutat
cu conducerea .
-Rolul de lider : se numara printre cele mai importante I se regaseste la toate
nivelurile activitatilor manageriale . In virtutea autoritatii pe care o are , managerul
este responsabil pentru selectionarea angajatilor , pentru morivarea si indrumarea
lor .
-Rolul de legatura presupune relatiile managerului cu indivizi sau grupuri care
nu fac parte din organizatie , desi au legatura cu aceasta . O parte importanta din
activitatea managerului este stabilirea de legaturi intre organizatie si exterior.
Rolurile informationale sunt legate de rolurile interpersonale ale managerului .
-Rolul de monitorizare : managerul cauta si primeste informatii (oficiale sau
neoficiale , din surse externe sau interne) in baza carora el apreciaza modul de
funtionare a organizatiei si starea mediului in care isi desfasoara activitatea .
-Rolul de diseminator : managerul transmite informatii catre exterior ( prin rolul
de legatura ) si spre interior ( in baza rolului de lider) . Informatia poate sa fie
obiectiva sau sa se refere la judecati de valoare .
-Rolul de purtator de cuvant : managerul este persoana recunoscuta in cazul
transmiterii de informatii catre exterior , fie ca este vorba despre consiliul de
directori sau altii superiori , fie ca are de-a face cu publicul larg ( furnizori, client ,
guvern , presa).
Rolurile decizionale presupun adoptarea unor hotarari strategice pentru
organizatie , in baza autoritatii , pozitiei si accesului la informatii al managerului .
-Rolul antreprenorial : managerul planifica schimbarea atunci cand e cazul prin
exploatarea ocaziilor sau prin rezolvarea problemelor si actioneaza in sensul
ameliorarii situatiei deja existente .
-Rolul de indepartare a tensiunilor : managerul reactioneaza daca apar situatii
nedorite sau evenimente neprevazute.
-Rolul de alocare a resurselor :managerul hotaraste unde este nevoie de efor
suplimentar si in ce mod vor fi distribuite resursele ( bani , timp , materiale ,
oameni ) . El decide asupra programului de lucru si autorizeaza hotararile
subordonatilor inainte de aplicare .
-Rolul de negociator : presupune participarea la activitatile de negociere cu alti
indivizi sau organizatii , in baza autoritatii , credibilitatii , accesului la informatii si
responsabilitatii alocarii resurselor ,specifice managerului .
Perioada dificila prin care trec inca multe dintre firmele romanesti face ca
preocuparea managerilor sa se concretizeze mai mult asupra obtinerii profitului
imediat si mai rar asupra unor aspecte mai putin evidente cum este si influenta
comunicarii asupra productivitatii muncii . Frecvent , managerii nu considera
comunicarea ca fiind un factor important care poate afecta performantele
personalului .
Modul in care comunicam cu cei din jurul nostru in activitatea profesionala , dar
nu numai , isi pune amprenta asupra rezultatelor obtinute . De calitatea comunicarii
manageriale depinde modul in care se foloseste resursa umana si in particular
productivitatea muncii obtinuta de aceasta . Fiecare individ are un anumit stil de
comunicare format in urma educatiei , deprinderilor , convingerilor si scopurilor
personale. Aceasta nu asigura intotdeauna o comunicare eficace si eficienta .
Apreciem ca este necesar ca managerii sa urmareasca la subordonati , dar si la
propria persoana , schimbarea de atitudine fata de stiinta comunicarii prin
sensibilizarea fata de necesitatea dobandirii unor abilitati de comunicare .
Managerul competent nu trebuie sa comunice la intamplare si dupa bunul plac , ci
conform unor strategii si stiluri de comunicare care sa sprijine implementarea
strategiei organizationale . Stilurile de comunicare folosite de manageri genereaza
climatul de comunicare specific organizatiei , iar de acest climat depind
performanta si productivitatea acestuia .
Pornind de la implicatiile pe care comunicarea manageriala le poate avea asupra
productivitatii muncii , atat la nivelul organizatiei , cat si la nivelul relatiilor dintre
angajati , ne propunem in prezenta lucrare sa cercetam care este influenta stilurilor
de comunicare manageriala asupra cresterii productivitatii muncii in 15 firme
romanesti, din regiunea de nord-est a tarii .
Stilul de comunicare manageriala poate fi definit ca modul in care comunica un
manager , intr-un anumit context . La fel ca si continutul si forma mesajului , stilul
de comunicare manageriala trebuie sa fie adecvat scopului si obiectivelor
comunicarii , destinatarului ei , situatiei si contextului comunicarii si chiar si
canalului de comunicare folosit (Cndea i Cndea, 1996, p. 260).
-stilul de tip blamare , care are drept scop de a critica , de a acuza , de a gasi
greseala , de a gasi un vinovat . Managerul adopta o atitudine de judecator , de
evaluator. Managerul este cel care vorbeste si nu accepta raspunsuri sau puncte de
vedere din partea receptorului (subordonatului) . Folosind acest stil , managerul va
obtine efectul dorit , adica subordonatul fie isi va schimba comportamentul pe
moment , fie accepta sau recunoaste acuzatia adusa;
-stilul de tip informare-dirijare , care are drept scop de a da expicatii ,
instructiuni , decizii . Managerul concepe dinainte mesajul , iar subordonatul
trebuie sa execute . Mesajul este formulat clar , concis si este axat pe sarcina pe
care subordonatul trebuie sa o indeplineasca ;
-stilul de tip convingere , care urmareste obtinerea unui acord , acceptarea unui
plan , efectuarea unei actiuni implementarea unei schimbari . Managerul domina
comunicare prin faptul ca el cunoaste situatia si solutia . Pentru a-l convinge pe
subordonat , managerul asculta activ si realizeaza feedback . Daca argumentele
folosite prin mesajul transmis sunt rationale , managerul poate reusi sa-l convinga
pe subordonat .
-stilul de tip rezolvare de problema , care are drept scop rezolvarea
problemelor care apar . Se apeleaza la principiile comunicarii suportive si niciunul
dintre interlocutori nu dominca comunicare . Comunicarea este descriptiva , se
bazeaza pe fapte , iar fiecare interlocutor isi exprima opiniile , chiar daca acestea
sunt contrare .