LUAREA DECIZIILOR

Decizia managerială – linia de acțiune aleasă în mod conștient, dintr-un număr de

alternative posibile, în scopul realizării anumitor obiective în condiții de eficiență maximă.
Aceasta influențează acțiunile și comportamentul a cel puțin unei alte persoane decât
decidentul.
Factorii primari ai deciziei manageriale (1)
 Decidentul – persoana sau grupul de persoane care adoptă decizia, având influență
directă asupra calității deciziei;
 Mediul ambiant – factorii și condițiile interne și externe firmei, care influențează direct
și/sau indirect decizia managerială.
Factorii primari ai deciziei manageriale (2)
Managerii de la toate nivelurile iau decizii:
 Managerii de vârf iau decizii care privesc misiunea firmei, obiectivele generale și strategiile
de realizare a lor, având impact asupra firmei în ansamblu;
 Managerii de la nivelurile mijlocii iau decizii legate de implementarea strategiilor, de alocare
a resurselor;
 Managerii de la nivelul de jos (supraveghetorii) iau decizii legate de operațiile de zi cu zi, de
natură repetitivă în cea mai mare parte.
Factorii primari ai deciziei manageriale (3)
 Condițiile interne ce influențează procesul fundamentării și adoptării deciziilor: structura
organizatorică, sistemul informațional al firmei, nivelul de calificare a personalului;
 Condițiile externe ce influențează procesul fundamentării și adoptării deciziilor: relațiile cu
alte firme, organismele guvernamentale, politica de prețuri, acțiuni ale concurenței,
reducerea ciclului de viață a produselor, rapiditatea schimbărilor în domeniul științific și al
introducerii progresului tehnic, criza financiară etc.
Cerințe impuse deciziei manageriale (1)
 Să fie fundamentată științific, ceea ce presupune:
- să se folosească metode de cunoaștere și abordare realiste și științifice;
- să se ia în considerare acțiunea legilor economice;
- folosirea corespunzătoare a unor tehnici de prelucrare a datelor și de formulare a deciziei;
- înlăturarea rutinei, practicismului, subiectivismului și improvizației în adoptarea deciziei.
Cerințe impuse deciziei manageriale (2)
 Să fie adoptată de compartimentele sau de persoanele care au împuternicire legală;
 Să fie formulată clar și concis pentru a fi recepționată corect;
 Să se coreleze cu deciziile luate anterior și cu cele ce se prevăd a fi adoptate;
 Să fie adoptată la timp și aplicată la momentul oportun;
 Să fie completă;
Să se asigure maximum de eficiență.
Tipologia deciziilor (1)
Criterii de clasificare:
 După gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident;
 După orizontul de timp;
 După numărul de persoane care fundamentează decizia.
Tipologia deciziilor (2)
După gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident – I
 Decizii în condiții de certitudine;
 Decizii în condiții de risc;
 Decizii în condiții de incertitudine.

 După gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident – II

 Decizii în condiții de certitudine - se caracterizează prin acea că se cunosc posibilitățile
de realizare a obiectivului propus, iar variabilele cu care se operează sunt controlabile,
existând posibilitatea previzionării evoluției lor.
  Decizii în condiții de risc – se caracterizează prin existența mai multor stări ale condițiilor
obiective, pentru care nu se cunosc decât probabilitățile de apariție a lor.

 După gradul de cunoaștere a mediului ambiant de către decident – III

 Decizii în condiții de incertitudine – se caracterizează prin existența a două sau mai
multor stări ale condițiilor obiective, pentru care nu se cunoaște nici măcar probabilitatea de
manifestare a acestora.

După orizontul de timp – I

 Decizii strategice;
 Decizii tactice;
 Decizii curente.

 Decizii strategice – vizează orizonturi de timp mari (mai mari de un an) și se referă la
probleme majore ale activității firmei, influențând activitatea de ansamblu a acesteia.
 Decizii tactice – vizează o perioadă mai scurtă de timp (aproximativ un an) și se referă la
domenii importante ale firmei, influențând numai o parte a activității acesteia.
 Decizii curente – vizează o perioadă de timp redusă, aplicarea lor afectează un sector
restrâns al activității firmei și se adoptă, de regulă, în condiții de certitudine.

După numărul de persoane care fundamentează decizia – I

 Decizii unipersonale;
 Decizii de grup.

 Decizii unipersonale – la a căror fundamentare și elaborare participă o singură persoană,

în toate etapele procesului decizional.
 Decizii de grup - la a căror fundamentare și elaborare participă mai multe persoane, în
toate sau anumite etape ale procesului decizional.
Procesul de luare a deciziei (1)
Caracteristici ale procesului de luare a deciziei:
 Deciziile sunt luate atât de indivizi, cât și de
grup;
 Procesul decizional este atât logic, cât și
complex, iar deciziile sunt luate în câțiva
Stabilirea scopurilor cuantificarea rezultatelorși
ani sau în câteva secunde; obiectivelor și
Deciziile depind de informații.
E
v
a
l
u
Identificarea și definirea problemelor
a
r
e
a

Stabilirea priorităților
d
e
c
i
z
i
e
i

Considerarea cauzelor

Procesul de luare a deciziei

Etapele luării deciziei – III
 Stabilirea scopurilor și obiectivelor specifice – cuantificarea rezultatelor – dacă
scopurile și obiectivele sunt stabilite în mod adecvat, acestea vor dicta ce rezultate trebuie
obținute, precum și metodele lor de realizare. Stabilirea scopurilor și obiectivelor trebuie
 coroborate cu permanenta analiză a mediului ambiant pentru a detecta reorientări în
preferințele consumatorilor și produselor competitorilor care să permită acesteia să ia rapid
decizii.
Etapele luării deciziei – IV
 Identificarea și definirea problemelor – dacă nu ar exista probleme, nu ar fi nevoie de
decizii. Problemele apar ca urmare a discrepanței dintre starea prezentă și cea dorită.
Anumiți factori sporesc dificultatea identificării exacte a problemei:
- Probleme de percepție – informațiile negative pot fi percepute selectiv astfel încât mesajul
original este distorsionat sau poate fi ignorat total;
- Definirea problemelor prin enunțarea soluțiilor – o formă de a trage concluzii pripite;
- Identificarea simptomelor drept probleme.
Etapele luării deciziei – V

 Stabilirea priorităților – problemele nu se supun principiului egalității.

Determinarea importanței unei probleme implică luarea în considerare a trei factori:
- Urgența;
- Impactul;
- Tendința de creștere.
Etapele luării deciziei – VI
 Considerarea cauzelor – este extrem de dificil și nerecomandat să se caute o soluție la o
problemă a cărei cauză este necunoscută.
În mod frecvent, căutarea cauzelor unei probleme duce la o definire mai rafinată a problemei
reale.
Etapele luării deciziei – VII
 Elaborarea alternativelor de acțiune – înainte ca decizia să fie adoptată, trebuie
elaborate alternative fezabile, soluții potențiale ale problemei, iar consecințele potențiale ale
fiecărei alternative trebuie analizate.
Etapele luării deciziei – VIII
 Evaluarea alternativelor – după elaborarea alternativelor, acestea trebuie evaluate și
comparate în vederea alegerii alternativei care va produce cele mai favorabile și cele mai
puțin nefavorabile efecte.
Relația alternativă-rezultat se bazează pe trei posibile condiții:
Certitudine - Decidentul cunoaște în totalitate probabilitatea rezultatului fiecărei alternative;
Incertitudine - Decidentul nu poate face nicio apreciere privind rezultatul fiecărei alternative;
Risc - Decidentul poate estima probabilistic rezultatele fiecărei alternative.
Etapele luării deciziei – IX
 Selectarea alternativei – scopul selectării unei anumite alternative este să ofere
rezolvarea unei probleme pentru a atinge un obiectiv predeterminat.
Pentru majoritatea managerilor sunt rare situațiile în care există o alternativă care să atingă
obiectivul propus fără să aibă impact pozitiv sau negativ asupra altuia. Există situații în care două
obiective nu pot fi simultan optimizate (dacă un obiectiv este optimizat, celălalt este sub optimizat).
 Decidentul este mai degrabă un satisfăcător decât un optimizator, alegând alternativa ce
întrunește un standard acceptabil (satisfăcător).
Etapele luării deciziei – X
 Implementarea soluției – decizia trebuie implementată eficient pentru a atinge obiectivul
în slujba căruia a fost creată. Există posibilitatea ca o decizie bună să fie afectată de o
slabă implementare. În acest context, implementarea poate fi chiar mai importantă decât
alegerea alternativei.
Etapele luării deciziei – XI
 Evaluarea deciziei – presupune măsurarea periodică a rezultatelor. Se compară
rezultatele actuale cu cele planificate (obiectiv) și, în cazul devierilor, se operează
schimbări la soluția aleasă, la modul de implementare sau la obiectivul inițial, dacă se
constată că este nerealizabil.
Dacă obiectivul inițial trebuie revizuit, întregul proces decizional trebuie reactivat.