Unitatea 1 Aspecte preliminare

Unitatea 1

ASPECTE PRELIMINARE
__________________________________________________________________________________

Cuprins

Obiective

1.1 Decizia
Definiție
Tipologia deciziilor
Întrebări și teste

1.2 Procesul decizional

Analiza procesului decizional pe baza modelului informatic
Analiza procesului decizional pe baza modelului matematic
Analiza procesului decizional pe baza modelului sociologic
Analiza procesului decizional pe baza modelului sistemic
Automatizarea procesului decizional
Întrebări și teste

Răspunsuri și indicații la întrebări și teste

Bibliografie

 

Business Intelligence 1
 Unitatea 1 Aspecte preliminare


OBIECTIVELE Unității 1

Prezentare generală a aspectelor preliminarea studiului Sistemelor pentru

asistarea deciziilor, respectiv a conceptelor de bază privind decizia,
tipologia deciziilor si procesul decizional

1.1 Decizia

Definitie

În fiecare zi, oamenii sunt în situația de a lua decizii. Cea mai mare parte a
deciziilor se iau de manieră simplistă, cel mai adesea într-un mod automat, atât
timp cât rezultatele sunt previzibile şi riscurile nule. Însă în alte cazuri, o decizie
corectă nu mai este previzibilă atât timp cât rezultatul este practic incert, cât
evantaiul soluţiilor posibile implică procese de arbitraj între obiectivele
contradictorii. În aceste cazuri decidenţii iau atitudini de obicei diferite. Într-un
astfel de context analiza decizională oferă o soluţie de rezolvare a problemei
apărute aducând pe cât posibil o clarificare a situaţiei.
Ron Howard, din Grupul de Decizie Strategică din cadrul Menlo Park, California,
defineşte analiza decizională ca fiind o tehnică cantitativă care “ specifică
opţiunile alternative, informaţiile şi preferinţele decidentului, şi deduce decizia
care decurge”. În aceastǎ definiţie, opţiunile alternative reprezintă evantaiul de
decizii posibile pe care decidentul le poate lua, informaţiile reprezintă ansamblul
de evenimente considerate a fi pertinente şi probabilitatea de apariţie a acestora,
iar preferinţele măsoară importanţa (dezirabilitatea) relativă a diferitelor rezultate
în faţa decidentului.
În literatură sunt întâlnite mai multe definiţii ale deciziei, câteva dintre acestea
fiind redate în cele ce urmează:
❖ Hotărârea luată ca urmare a examinării unei probleme, situaţii etc. ,soluţia
adoptată (dintre mai multe posibile) DEX 1998;
❖ Alegerea unei direcţii de acţiune (Simon, 1960);
❖ O alegere conducând la un anume obiectiv dorit (Churchman 1968);

Business Intelligence 2
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

❖ O formă specifică de angajare într-o acţiune (de obicei e vorba de angajarea

unor resurse) (Minzberg 1980);
❖ Alegerea uneia dintre un număr de alternative; cunoştinţe care indică o
angajare într-o anumită direcţie de acţiune (Holsapple, Whinston 1996);
❖ O alocare de resurse (Spradlin 1996);
❖ Alegerea uneia dintre mai multe alternative; o afirmaţie care arată
angajarea într-o direcţie de acţiune (Power, 2000).
Din definiţiile prezentate anterior se pot distinge elementele de bază care definesc
decizia. Astfel putem afirma că decizia este rezultatul unei activităţi conştiente
(se bazează pe cunoştinţe) de alegere, de către o persoană sau un grup de
persoane care dispun de autoritatea necesară, a unei direcţii de acţiune din mai
multe alternative posibile identificate sau proiectate şi angajarea în direcţia de
acţiune aleasă, care de obicei presupune şi alocarea de resurse urmărindu-se
atingerea obiectivelor propuse în anumite situaţii date. Un aspect important îl
constituie punerea în evidenţă a diferenţei care există între acţiunea generată de o
decizie şi ceea ce se numeşte în psihologia cognitivă “comportament pur”, care
semnifică o reacţie la stimuli.
Decizia la modul general este o activitate specific umană, nefiind exclusă însă şi
decizia automată luată de un sistem, care se desfăşoară atât în viaţa particulară
cât şi în cea profesională.
Decizia în domeniul economic şi financiar este definită ca fiind un proces de
alegere referitoare la determinarea unor obiective, la stabilirea unei poziţii în
raport cu o problemă cu care se confruntă întreprinderea sau la gestionarea
resurselor întreprinderii şi anume modificarea şi combinarea internă a resurselor,
căutarea şi achiziţionarea de noi resurse etc.
Decizia este un act de conducere luată fie de direcţiunea generală, fie de
persoanele cărora le-a fost delegată puterea de decizie.
O decizie este numită “logic implicită “ dacă aceasta se impune în funcţie de
judecăţile de valoare care o preced şi corespunde unei speranţe de utilitate
maximală.

Tipologia deciziilor

În cadrul unei organizaţii deciziile sunt multiple, mai mult sau mai puţin
complexe, cu implicaţii mai puţin semnificative sau vitale şi care afectează
organizaţia pe termen scurt sau lung. În literatura de specialitate găsim mai multe
criterii de clasificare a deciziilor şi anume:

Business Intelligence 3
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

• după perioada de scadenţă a deciziei :

❖ Decizii pe termen scurt ; care se angajează pe o perioadă mică de timp, de
la câteva zile, la un an. Aceste decizii se caracterizează prin :
o Rapiditatea luării deciziei;
o Efectele deciziei trebuie să se simtă rapid dar sunt puţin durabile; o
Măsurile corective pot interveni imediat; o Măsura are efecte pe o
perioadă scurtă de timp.
Ex. decizia de a angaja pe cineva temporar pentru a suplini o persoană
indisponibilă.
❖ Deciziile pe termen mediu; care se angajează pe o perioadă de la unul la
cinci ani. Aceste decizii se caracterizează prin:
o Efectele se manifestă asupra mai multor exerciţii financiare ; o
Pregătirea unei astfel de decizii este mai elaborată ; o Acţiunile
corective sunt mai lente şi mai costisitoare.
Ex. decizia de a investi în calculatoare, lansarea unui nou produs.
❖ Decizii pe termen lung; care se angajează pe o perioadă mare de timp, peste
cinci ani. Aceste decizii se caracterizează prin:
o Efectele se manifestă pe termen lung;
o Pregătirea unei astfel de decizii este elaborată; plan de afaceri, studii
de fezabilitate etc.;
o Acţiunile corective sunt foarte lente, foarte costisitoare şi chiar
uneori reversibilitatea deciziei este imposibilă;
Ex. construcţia unei noi fabrici
după obiectul deciziei :
❖ Decizia strategică; este o decizie fundamentală, esenţială pe termen mediu
şi lung. Acest tip de decizie priveşte raporturile întreprinderii cu mediul în
care îşi desfăşoară activitatea. Decizia strategică trebuie elaborată foarte
bine deoarece implicaţiile sale asupra activităţii viitoare sunt importante.
Orice eroare poate avea consecinţe grave şi uneori chiar ireversibile. Astfel
de decizii pot fi crearea unei întreprinderi, introducerea la bursă, fuziunea
cu o altă întreprindere etc.
❖ Decizia tactică; este în general o decizie referitoare la activitatea de
gestiune a resurselor şi care asigură pe termen scurt şi mediu realizarea
deciziilor strategice. Astfel de decizii se pot referi la alegerea unui furnizor
pentru implementarea unui plan de retehnologizare.
❖ Decizia operaţională; este decizia care se referă la asigurarea funcţionării
curente şi constante a întreprinderii într-un mod cât mai eficace posibil,

Business Intelligence 4
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

prin ajustarea pe termen scurt a resurselor acesteia. Ea este o decizie de

rutină care nu ridică dificultăţi importante. Astfel de decizii se pot referi la
achiziţia de materiale de birou etc.
• după incidenţa deciziei, adică după efectele produse de decizie:
❖ Decizie cu efecte generale - decizia ale cărei consecinţe se resimt la nivelul
tuturor serviciilor şi persoanelor din întreprindere;
❖ Decizie cu efecte intermediare - decizia ale cărei consecinţe se resimt doar
la nivelul anumitor servicii care au aceeaşi funcţie;
❖ Decizia cu efecte restrânse - decizia care nu afectează decât un singur
serviciu sau persoană din întreprindere; după natura variabilelor
deciziei :
❖ Decizie ce utilizează variabile cantitative;
❖ Decizie ce utilizează variabile calitative;
• după posibilitatea formalizării algoritmice a deciziei :
❖ Decizia programabilă; este decizia cea mai uşor de luat, deoarece ea
foloseşte în cea mai mare parte variabile cantitative şi puţin numeroase care
sunt uşor de formalizat în cadrul unor algoritmi.
❖ Decizia neprogramabilă; este o decizie greu de luat deoarece ea foloseşte
în cea mai mare parte variabile calitative şi într-un număr foarte mare.
Astfel este dificilǎ realizarea unor proceduri de rezolvare simple şi
formalizate, aceste procese de decizie fiind de natură euristică. Elementele
de incertitudine sunt numeroase.
O altă abordare din punctul de vedere al posibilităţii formalizării algoritmice
propune următoarea clasificare:
❖ Decizia structurată; pentru care se pot elabora un set de algoritmi, structuri
de raţionament care pot fi utilizate în rezolvarea lor;
❖ Decizia nestructurată sau slab structurată; acest tip de problemă nu poate fi
formalizată în totalitate, unul din motive fiind multitudinea de criterii ce
trebuie luate în calcul în procesul de rezolvare.
• după numărul de variabile de decizie :
❖ Decizie unicriterială; caracterizată printr-un singur criteriu de decizie,
acesta fiind deseori de natură cantitativă;
❖ Decizie multicriterială; caracterizată prin mai multe criterii de decizie,
acestea fiind cele mai întâlnite în practică. Acest tip de decizie impune ca
în procesul de elaborare să se realizeze o ierarhizare a criteriilor de decizie.

Business Intelligence 5
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

Astfel soluţia aleasă va fi aceea care corespunde cel mai bine criteriilor
prioritare.
• după natura mediului în care se ia decizia :
❖ Decizii în univers cert:
o Caracteristici : cunoaşterea perfectă a viitorului; lipsa elementelor
aleatoare;
o Tipul problemei : probleme de exploatare pe termen foarte scurt
(planificarea zilnică a activităţilor);
o Metoda de studiu : evaluarea efectelor la fiecare decizie; comparaţie;
selecţia unei decizii.
❖ Decizii în univers aleator :
o Caracteristici : cunoaşterea de opţiuni alternative şi a probabilităţilor
de realizare a fiecărei opţiuni;
o Tipul problemei : probleme de exploatare repetitive (gestiunea
stocurilor);
o Metoda de studiu : aplicarea calculului probabilităţilor.
❖ Decizii în univers incert :
o Caracteristici : cunoaşterea exhaustivă sau parţialǎ a opţiunilor
alternative; imposibilitatea asocierii fiecărei alternative identificate
a unei probabilităţi de realizare;
o Tipul problemei : probleme de alegere a investiţiilor; o Metoda de
studiu : aplicarea criteriilor din teoria jocurilor; universul este
considerat ca un jucător non-ostil.
❖ Decizii în univers antagonist :
o Caracteristici : opţiunile alternative sunt rezultatul strategiilor
concurenţilor;
o Tipul problemei : acţiuni comerciale;
o Metoda de studiu : aplicarea criteriilor din teoria jocurilor; universul
este considerat ca un jucător ostil.
În zilele noastre, decizia are din ce în ce mai mult un caracter colectiv, până acum
acest lucru fiind apanajul unei singure persoane.
Deoarece în sistemul decizional se utilizează şi se tratează informaţiile provenite
din sistemul informaţional al întreprinderii, calitatea deciziilor depinde într-o
mare măsură şi de calitatea informaţiilor.

Business Intelligence 6
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

 Întrebări

Care este definiția deciziei?

Cum se clasifica deciziile in funcție de perioada de scadenţă a deciziei ?
Cum se clasifica deciziile in funcție de natura mediului în care se ia decizia ?
Cum se clasifica deciziile in funcție de posibilitatea formalizării algoritmice a deciziei ?

 Teste

Nu este cazul

Business Intelligence 7
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

1.2. Procesul decizional

Sistemul decizional trebuie organizat de o manieră raţională pentru a putea fi
capabil să ia decizii optime în intervale de timp acceptabile ţinând însă cont de
importanţa acestora.
Procesul decizional în viziunea clasică este un proces complex prin care se
identifică, colectează şi evaluează informaţiile despre o anumită situaţie
analizată, se identifică nevoia unei decizii, se identifică sau se definesc evoluţiile
alternative relevante, se alege cea mai bună acţiune iar apoi se aplicǎ soluţia
aleasă.
Procesul de decizie poate fi analizat din mai multe perspective şi anume :
❖ Analiza procesului decizional pe baza modelului informatic;
❖ Analiza procesului decizional pe baza modelului matematic;
❖ Analiza procesului decizional pe baza modelului sociologic; ❖ Analiza
procesului decizional pe baza modelului sistemic.
Analiza procesului de decizie pe baza modelului informatic are la bază faptul
că procesul de decizie este asimilat unui computer, el regrupând trei elemente
principale:
❖ Memoria asimilată ansamblului de informaţii disponibile şi stocate ;
❖ Programele asimilate cu prelucrările efectuate asupra informaţiilor
disponibile în memorie pentru a ajunge la o decizie; putem enumera două
tipuri de prelucrări şi anume:
o Prelucrări algoritmice - sunt acele prelucrări care au la bază operaţii
elementare care conduc în etape succesive şi iterative la soluţia
problemei. Deciziile privind activitatea de exploatare pot face
obiectul aplicaţiilor algoritmice (ex. problemele de aprovizionare şi
producţie). Însă pentru unele probleme de gestiune (lansarea unui
produs nou), nu există algoritm de rezolvare, în aceste situaţii
aplicându-se alte metode;
o Prelucrări euristice - acestea presupun rezolvarea problemei prin
tatonări succesive;
❖ Procesorul este asimilat decidenţilor întreprinderii, cei care prelucrează
informaţia. Aceste prelucrări vor fi eficace în funcţie de capacitatea de
prelucrare a decidentului, de calitatea informaţiilor disponibile şi de
calitatea programelor disponibile.

Business Intelligence 8
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

Abordarea procesului decizional din acest punct de vedere pune în evidenţă două
condiţii ce trebuie avute în vedere pentru a obţine o decizie de calitate şi anume:
❖ Necesitatea existenţei informaţiilor disponibile şi de calitate ; ❖
Cunoaşterea gradului de competenţă a decidentului.
Deciziile inapte se pot datora mai multor situaţii şi anume :
❖ informaţiile incomplete, şi eronate de care dispune decidentul;
❖ concepere eronatǎ a prelucrării datelor;
❖ execuţia proastǎ a prelucrărilor;
❖ imposibilitatea execuţiei prelucrărilor algoritmice datorită, pe de o parte a
faptului cǎ nu au fost proiectate, iar pe de altă parte a faptului că nu se pot
aplica. În aceste cazuri se va aplica metoda de prelucrare euristică.
Analiza procesului decizional pe baza modelului matematic aşa cum o
sugerează şi titlul se bazează pe algoritmi matematici. Aceste modele se
caracterizează prin:
❖ Identificarea variabilelor ce vor fi luate în calcul;
❖ Punerea în evidenţă a relaţiilor între variabile (stabilirea ecuaţiilor de
estimare a modelului);
❖ Identificarea criteriilor de decizie, apoi formularea funcţiilor de optimizat;
❖ Stabilirea procedurii de rezolvare a problemei (sistemului de ecuaţii şi
inecuaţii componente ale modelului) (ex. programare liniară, programare
neliniară etc.) .
În literatură modelele matematice au fost împărţite în două mari categorii şi
anume:
❖ Modelele deterministe - univers cert, adică toate elementele problemei de
tratat sunt cunoscute cu certitudine şi nu sunt afectate de factori perturbatori
(modelul Du Pont de analizǎ a rentabilităţii financiare). Aceste modele sunt
de forma :
DATA = MODEL
adică datele sunt explicate în totalitate de model;
❖ Modelele aleatoare (stochastice) - modele în care anumite elemente ale
problemei de tratat nu sunt cunoscute de o manieră certă, dar pot fi estimate
cu o anume probabilitate de realizare ( legea probabilităţilor). Aceste
modele sunt de forma :
DATA = MODEL + EROARE

Business Intelligence 9
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

Acest tip de model poate fi utilizat în cadrul unor aplicaţii din domeniul
activităţilor de exploatare a programelor de producţie, de aprovizionare,
determinarea investiţiilor etc.
Analiza procesului decizional în baza modelului sociologic a făcut obiectul de
studiu pentru mai multor sociologi dintre care se distinge Hebert A. Simon laureat
a premiului Nobel care a lansat teoria “raţionalităţii limitate”. H.A. Simon (1960)
a arătat că toate deciziile se elaborează în trei etape:
❖ Identificarea problemei o Se face analiza domeniului de studiat, se
identifică problemele focalizându-se pe acelea care sunt dificil de
identificat şi de perceput ;
o Problemele întreprinderii trebuie detectate prin diverse sisteme de
reglare ca :
▪ Dispozitiv de reglare prin anticipare - detectează anticipat
problemele sau consecinţele. Ele explică o observaţie a
mediului în care îşi desfăşoară activitatea (sistemele de
supraveghere);
▪ Dispozitiv de reglare prin alertare - declanşarea procesului de
decizie ca urmare a unei disfuncţii interne ;
▪ Dispozitiv de reglare prin eroare - declanşează procesul de
decizie ca urmare a unei anomalii constatate în rezultate.
Ultimele două sisteme fac parte din tablourile de bord, ele trebuind să
prezinte alternative pentru rezolvarea problemelor.
❖ Identificarea alternativelor posibile este faza cea mai delicată din cadrul
procesului de elaborare a unei decizii. Această fază este abordată în
momentul în care problema de rezolvat a fost percepută ca urmare a fazei
anterioare. Aşa cum am precizat, această etapă este una foarte delicată mai
ales în condiţiile aplicării teoriei raţionalităţii limitate dezvoltate de Simon.
Decidentul nu studiază decât un număr limitat de soluţii, datorită lipsei de
timp şi de informaţii şi de asemenea datorită experienţei limitate de care
dispune.
❖ Selecţia soluţiei este ultima fază a procesului de elaborare a deciziei şi este
rezultatul schimbării graduale progresive a situaţiei iniţiale. Trebuie însă
precizat că nu există decizie ideală iar alegerea se face ţinând cont de
constrângerile formulate. Pentru aceasta se vor:

Business Intelligence 10
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

o Determina de o manieră clară obiectivele de atins; o Determina

criteriile de evaluare a diferitelor soluţii obţinute; o Studia sau
măsura consecinţele fiecărei alternative;

o Valorifica consecinţele în raport cu criteriile de evaluare reţinute şi

o Se va alege între diferitele soluţii obţinute.
Elaborarea şi adoptarea unei decizii nu înseamnă că problema decizională a fost
soluţionată. Aceasta presupune şi implementarea şi evaluarea deciziei adoptate,
astfel H. Simon completează în 1970 modelul său cu această nouă etapă.
Implementarea deciziei adică aplicarea efectivă a deciziei, presupune în general
o schimbare a stării actuale a sistemului dar şi păstrarea stării actuale poate fi
considerată o decizie posibilă. Evaluarea se efectuează în primul rând pentru a
descoperi şi a acumula noi cunoştinţe care vor fi apoi utilizate în procesele
decizionale viitoare.
În cadrul procesului de elaborare a deciziei un aspect foarte important îl constituie
formularea obiectivelor actorilor participanţi la procesul decizional. Distingem
trei categorii de obiective şi anume:
❖ Obiectivele organizaţiei - corespund obiectivelor întreprinderii, adică acele
obiective generale şi permanente ale întreprinderii pentru o perioadă relativ
lungă care urmăresc asigurarea perenităţii şi dezvoltării întreprinderii.
❖ Obiectivele funcţionale - corespund obiectivelor specifice fiecărei funcţii
din cadrul întreprinderii (ex. financiară : rentabilitate, tehnică : calitatea
produselor, etc.). În fapt problema constă în importanţa diferită acordată
fiecărei funcţii. Astfel funcţiile care sunt dominante au tendinţa să-şi
impună propriile obiective în detrimentul celorlalte. De-a lungul timpului
s-au conturat două tendinţe în cadrul câmpului de acţiune al ştiinţelor
sociale: pe de o parte, polul raţionalist care vede acţiunile indivizilor în
sensul maximizării funcţiei lor de utilitate (ex. maximizarea profitului), iar
pe de altă parte polul istoric şi cultural care vede aceste acţiuni de o altă
manieră şi care încearcă să înţeleagă aceste acţiuni având în vedere
semnificaţia lor subiectivă. Tendinţa actuală este de a reechilibra diferitele
funcţii în cadrul procesului de decizie fiind vorba aici de
transfuncţionalitatea deciziilor.
❖ Obiectivele personale corespund obiectivelor diferiţilor membri din cadrul
întreprinderii luaţi individual sau colectiv. Aceste obiective pot fi însă în
contradicţie cu obiectivele generale ale întreprinderii. Această contradicţie
poate induce efecte negative în cadrul procesului de elaborare a deciziei

Business Intelligence 11
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

care să se manifeste prin reţinerea informaţiilor, crearea unor reţele de

influenţă etc. Pentru rezolvarea acestor probleme trebuie să se caute soluţii
de integrare a celor două categorii de obiective respectiv, individuale şi ale
organizaţiei, în maniera în care acestea sǎ devină compatibile şi
complementare.
Analiza procesului decizional pe baza modelului sistemic pleacă de la ideea că
în toate sistemele (decizionale, informaţionale etc.) există trei tipuri de
componente funcţionale şi anume de gestionare a intrărilor, de elaborare a
deciziilor adică cele care efectuează transformările efective realizate de sistem şi
cele de comandă care gestionează ieşirile din sistem.
Variabilele de intrare provin din sistemele informaţionale ale întreprinderii.
Analiza variabilelor de intrare permite distingerea a trei tipuri:
❖ Variabilele strategice provenite din sistemele de reglare prin anticipare.
Datele sunt bazate pe studii previzionale ale mediului în care îşi desfăşoară
activitatea întreprinderea şi evoluţia acestui mediu.
❖ Variabilele tactice de gestiune provenite din sistemele de reglare prin alertă
care indică faptul că au apărut disfuncţionalităţi interne în întreprindere ;
❖ Variabilele operaţionale provenite din sistemele de reglare prin eroare,
fiind informaţii de natură operaţională şi care se referă la activitatea de
exploatare. Acestea sunt utilizate pentru deciziile privind activitatea de
exploatare.
Rolul principal al centrului (componenta funcţională) de decizie este de a stabili
un model explicativ al fenomenului studiat, adică să identifice variabilele şi să
determine relaţiile între aceste variabile.
Automatizarea procesului decizional presupune utilizarea tehnologiilor
informaţiei în acest domeniu. Automatizarea procesului decizional depinde şi de
natura situaţiei analizate. Astfel situaţiile decizionale pretabile pentru
automatizarea procesului de decizie sunt cele care pot fi bine structurate, clar
definite şi care pot fi programabile.
Un proces automat de decizie trebuie să se desfăşoare fără nici o intervenţie
umană, procedurile de luare a deciziei fiind programate utilizându-se algoritmi
bazaţi pe modele cantitative, logice sau euristice. Decidentul uman determină
regulile, modelele şi metodele utilizate pentru luarea deciziei şi completează
scopurile deciziei în situaţiile decizionale programate. Teoretic programul de
decizie automată poate să “înveţe” din succesele şi eşecurile întâlnite şi să-şi
îmbunătăţească procedurile şi regulile de lucru.

Business Intelligence 12
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

Domeniul automatizării deciziei cuprinde un set de concepte, tehnologii, metode

şi instrumente de proiectare şi un obiectiv general ambiţios. Aria sarcinilor
decizionale care pot fi automatizate s-a lărgit fiind în strânsă legătură cu
dezvoltarea tehnologiilor informaţiilor şi instrumentelor de proiectare. Scopul
primordial al automatizării deciziilor este acela de a înlocui omul din procesul de
luare a deciziei în cazul situaţiilor decizionale programabile.
Un aspect important al automatizării deciziei îl constituie calitatea rezultatului
acestui proces. Acest aspect a fost abordat de către Hebert A Simon laureat al
premiului Nobel, în lucrările sale consacrate teoriei raţionalităţii limitate. El
afirma că în absenţa unei gândiri care să dea sens, formalismul nu este decât un
mijloc, el urmăreşte propria lege şi este prea mecanic pentru a nu distorsiona
realitatea. Atunci se pune întrebarea dacă încrederea care se acordă astăzi
calculului şi logicii calculatorului nu este oare imprudentă, dacă un raţionament
rigid şi simplu al unui om nu este acelaşi ca atunci când acesta este realizat cu
ajutorul unui calculator.
Automatizarea începe prin studierea operaţiilor făcute de către om pentru a realiza
o activitate intelectuală căutându-se modul în care acestea pot constitui funcţii
mecanice. Automatizarea se pretează cel mai bine la aceste tipuri de funcţii, care
de obicei sunt situate la nivelul elementar de funcţionare a întreprinderii. Toate
celelalte tentative reies din reducţionism.
De altfel ca în toate domeniile şi în teoria luării deciziilor asistăm de-a lungul
timpului la o evoluţie. În prima parte a secolului XX, teoriile economice
neoclasice se bazau pe reducţionism, în care decidentul era redus la o singură
persoană, iar decizia era una de optimizare, fondată pe o viziune exhaustivă,
imediată şi gratuită a informaţiilor şi având un singur obiectiv de a maximiza
profitul. În anii ’70, H.A. Simon a arătat că de fapt decidenţii se confruntă cu
informaţii contradictorii, insuficiente, imprecise şi prin urmare consecinţele sunt
greu de anticipat, iar optimul este înlocuit cu gradul de satisfacţie şi raţionalitatea
este înlocuită de ambiguitate. Astfel procesul luării deciziilor nu este un proces
integral raţional, fapt susţinut de Simon prin teoria raţionalităţii limitate. Normele
acceptabilităţii alegerii nu mai sunt cunoscute apriori, dar se formează şi
evoluează în cadrul procesului de decizie [Mayere 1993, Thevenot şi France –
Lanord 1993].
H.A. Simon a propus o clasificare şi diferenţiere clară între sarcinile programabile
deschise către utilizarea calculatoarelor şi cele neprogramabile care sunt
inaccesibile calculatorului. Totuşi, abordările informaticii de astăzi se bazează pe
raţionalitatea nelimitată, fapt pentru care acestea tind să abordeze probleme de
automatizare şi optimizare a proceselor de decizie
nonprogramabile, bazându-se pe teoria conform căreia totul se poate automatiza.

Business Intelligence 13
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

Această informatică standardizată nu poate însă întotdeauna să furnizeze

informaţiile cerute.
H.A. Simon propune ca soluţie, revenirea la un tratament corect al deciziilor
programabile şi un tratament distinct, în parte manual, al deciziilor
neprogramabile.
În elaborarea şi adoptarea unor decizii bune, care creează premisele pentru
realizarea obiectivelor, intuiţia şi judecata umană au un rol esenţial. Uneori ele
nu sunt suficiente şi tocmai de aceea decidenţii apelează la diferite metode,
tehnici şi sisteme informatice specializate pentru a fi asistaţi în procesul
decizional.

 Întrebări

Care sunt cele trei etape ale elaborării deciziilor așa cum au fost definite de către Hebert A.
Simon ?
Care sunt diferențele dintre modelele deterministe si cele stocastice ?
Care sunt cele trei tipuri de variabile de intrare specifice analizei procesului decizional pe
baza modelului sistemic ?

 Teste

Nu este cazul

Business Intelligence 14
 Unitatea 1 Aspecte preliminare

 Răspunsuri si indicații la întrebări si teste

 Bibliografia Unității 1

1. Zaharie, D., Albescu, F., Bojan, F., Ivancenco, V., Vasilescu, C. – Sisteme
informaticepentru asistarea deciziei, Editura Dual Tech, Bucureşti, 2001.4.
2. Filip, Fl.Gh. – Sisteme suport pentru decizii, Editura Tehnică, Bucureşti, 2004
3. Oancea, M. – Sisteme informatice pentru asistarea deciziei bancare, Editura
ASE,Bucureşti, 2005.

Business Intelligence 15