Introducere

Decizia - este definită ca actul raţional de alegere a unei linii de acţiune prin care se
urmăreşte realizarea obiectivelor ţinându-se cont de resursele disponibile. A decide
înseamnă a alege dintr-o mulţime de variante posibile de acţiune, ţinând cont de
anumite criterii, pe acea care este considerată cea mai avantajoasă pentru
atingerea unor obiective.
Decizia - este punctul central al activităţii de management, întrucât ea se
regăseşte în toate funcţiile acestuia.
 Sistemul decizional al firmei

Progresul economic al firmelor este fundamentul determinat de calitatea deciziilor luate la

nivel microeconomic, deoarece aceasta reprezintă punctul nodal al procesului managerial.

Decizia reprezintă o verigă a procesului managerial prin care se înfăptuiesc obiectivele firmei,
act în care sunt cuprinse acțiunea, mijloacele și căile de atingere ale acestora. Locul deciziei se afla
în cadrul tuturor atributelor managementului, fiind subordonată obiectivelor.

Componentele procesului de decizie,

-decidentul; -mulțimea obiectivelor.
-mulțimea variantelor de decizie;
-mulțimea criteriilor de decizie;
-mediul ambiant;
-mulțimea consecințelor;
 Decizia și caracteristicile ale acesteia,

Decizia de conducere reprezintă procesul de alegere a unei căi de acțiune pentru realizarea unor
obiective, prin a cărei aplicare se influențează activitatea cel puțin al unei persoane alta decât
decidentul.

Decizia trebuie să îndeplinească o serie de calități , astfel;

-să aibă o bază științifică -să fie oportună

-să fie împuternicită -să fie eficientă

-să fie clară și concisă -să fie completă

 Decizii luate pe baza gradului de cunoaștere a mediului ambiant Decizii luate după criteriul orizontului de timp.

-decizii elaborate în condiții de certitudine -decizii strategice

-decizii elaborate în condiții de risc -decizii tactice
-decizii elaborate în condiții de incertitudine -decizii curente

Clasificare deciziilor:

-decizii unipersonale
-decizii de grup sau
colective

Decizii luate în funcție de numărul de persoane care

fundamentează decizia.
 Diagrama procesului de decizie

Diagrama procesului de decizie este o tehnică

destinată pentru a arăta modul de desfășurare a unui plan de
acțiuni, luând în considerare factorii aleatori posibili și măsurile
de contracarare necesare. Această tehnică a fost inițiată
de Jiro Kondo, în cadrul preocupărilor sale de identificare a
unor modalități de prognoză a evoluției Universității din Tokio,
unde a fost profesor, în anii '60.
 Acest instrument este și o modalitate de asigurare a calității, pentru că servește nu numai pentru
anticiparea problemelor potențiale, ci și la evitarea ca acestea să nu survină.

Construirea diagramei deciziilor de acțiune

Cu ajutorul unei diagrame a deciziilor de acțiune se pot schița toate evenimentele neprevăzute ce
pot fi concepute sau contingențe care pot interveni în faza de implementare și se pot găsi contramăsuri
fezabile pentru a contracara aceste probleme.
Construirea unei diagrame a deciziilor de acțiune implică parcurgerea mai multor etape:
-Se cere participanților ca prin metoda brainstorming să fie dezvoltată o diagramă-
arbore care să determine ce evenimente sunt posibile.
-Se face o analiză a ideilor propuse de participanți, ca într-o diagramă-arbore, regrupând
ideile care permit acest lucru și formulând un titlu comun
 -Se analizează fiecare „ramură” creată în raport cu obiectivul atribuit.

-Se reîncepe la fel ca la primul punct pentru ramura selecționată în vederea continuării
analizei.
 Prin parcurgerea acestor etape, se reușește ca pentru fiecare problemă potențială să se
stabilească contramăsurile posibile, de asemenea, se decide cât de practică este fiecare contramăsură,
ținând seama de criteriile: cost, timp necesar, ușurința implementării și eficiența. În calitate de
contramăsuri pot fi adoptate planuri de măsuri pentru diminuarea riscurilor.
În managementul calității, diagrama procesului se poate aplica pentru îmbunătățirea planurilor
calității, aflate în fază de proiect, astfel încât să fie posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite.

Utilizările posibile ale diagramei procesului de acțiune pot fi:

-Să fie prevenită o situație neprevăzută (contingență).

-Să se dea cel mai bun răspuns atunci când se produc probleme.
-Să se identifice, să se reprezinte și să se elimine toate problemele.
 Diagrama procesului de acțiune poate fi considerată ca un mijloc de realizare a procedurii „Analiza
modurilor de defectare și a efectelor lor”, pentru că în ambele tehnici sunt identificate riscurile,
consecințele lor și planurile de contingență.

La ora actuală cea mai des folosită diagramă in realizarea procesului de decizie este diagrama tip
arbore.

Diagrama-arbore este un instrument care permite identificarea tuturor mijloacelor pentru a atinge
un scop, evidențiind toți factorii care contribuie la producerea unui efect sau obiectiv de realizat. Se
aseamănă cu un „arbore” cu un număr crescător de „ramuri”.

Dicționarul Business Dictionary formulează următoarea definiție: „Diagrama-arbore este un

instrument grafic care descompune, apoi schițează în detaliu toate componentele sau elementele unei
condiții, unui fenomen, unui proces sau unei situații, la niveluri sau stadii succesive.
 Această diagramă se construiește în general în sens orizontal, de la stânga la dreapta. Diagrama
se construiește parcurgând următoarele etape:

-Definirea temei sau obiectivului de către participanți sub forma „Cum să îmbunătățim...”.
-Gruparea soluțiilor propuse de către participanți, în funcție de afinități, soluții care nu prezintă
diferențe semnificative.

-Diagrama se structurează prin dezvoltarea soluțiilor sau măsurilor secundare necesare și posibile
pentru rezolvarea măsurilor primare.

-Dezvoltarea măsurilor de ordin mai înalt. Se procedează la fel, creând ramuri de nivelul al treilea,
al patrulea etc.

-Verificarea relațiilor dintre obiective și măsuri, parcurgând schema de mai multe ori, în ambele
sensuri.
 Trasarea diagramei. Se trasează liniile de relații optime între măsuri și obiective.

La extremitatea din dreapta a fiecărei „ramuri” se găsesc ideile cercetate. Acestea nu prezintă toate
același nivel de interes. Dacă s-au cercetat cauzele unei probleme se va căuta să se estimeze gradul lor
de corelație cu problema. Dacă au fost propuse mijloace pentru aplicarea unor soluții, se va urmări să se
evalueze nivelul de fezabilitate.
 La această evaluare finală se recomandă următoarea procedură:

Se trasează trei coloane la dreapta arborelui pentru a indica, pe coloane, nivelul de probabilitate
sau de fezabilitate. Coloana 1 corespunde ponderii 1, coloana 2 ponderii 3, coloana 3 ponderii 9. Grupul
de participanți afectează fiecărei idei obținute o pondere, prin vot individual. Pornind de la totalul
ponderilor pentru fiecare idee se clasează ideile în ordinea interesului și se evaluează importanța lor în
raport cu problema sau obiectivul general, fixat inițial.

Eficiența diagramei-arbore este condiționată de cunoașterea și aplicarea diagramei

afinităților pentru regruparea acțiunilor stabilite.

Diagrama-arbore urmează un proces general în sensul descendent al scării semantice. La

construirea diagramei se face apel la un raționament logic deductiv