Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PSIHOLOGIE
EXPERIMENTALĂ
Cunoștințe preliminare:
1. Fundamentele psihologiei
2. Statistică aplicată în psihologie
• Durata cursului: 2 ore
CURS NR.3- OBSERVAȚIA
Obiectivele cursului
1. Introducere
2. Definire şi caracteristici
3. Observaţia ocazională versus observaţia sistemică
4. Observaţie şi experiment
5. Factorii determinanţi ai observaţiei
6. Conţinutul observaţiei
7. Protocolul observaţiei.
8. Fişa de observaţie
9. Clasificarea observaţiei
10. Identificarea comportamentelor (operaţionalizarea)
11. Grilele de observaţie
12. Avantajele şi limitele observaţiei
INTRODUCERE
• Experimentul se instituie în baza unei idei, a unei ipoteze care este o întrebare adresată
unei zone din realitate (Bacon). Cauza fenomenului studiat se prezumă în ipoteza
formulată.
• Observaţia, cea mai veche metodă psihologică, este prezentă în mod practic în
toate
domeniile psihologiei. Orice cercetare concretă are ca punct de plecare un proces
de
observaţie.”Pleci de la obsevaţie, descoperi un fapt interesant urmează să
reproduci
apoi situaţia respectivă făcând să varieze factorii implicaţi”, spune într-un interviu,
J.Piaget. De fapt, aici începe experimentarea.
• Observaţia, ca metodă de investigaţie, nu se reduce la simpla impresie asupra unei
persoane sau a unui fapt. Observatorul are şansa de a descoperi un fapt inedit sau
demn de atenţie numai dacă inspectează realul, fiind înzestrat cu un fond bogat de
cunoştinţe, fond de ipoteze latente, în măsură să faciliteze formularea unor ipoteze
locale care să fie supuse experimentării şi verificării (P.Fraise, 1982).
• Se impune a preciza că există o distincţie între observaţia care însoţeşte activitatea
profesională a psihologului în general şi observaţia care însoţeşte activitatea de
cercetare în psihologia experimentală. Prima formă de observaţie, adesea se
• Etimologia cuvântului: latinescul observaţio,-onis şi înseamnă a privi, a fi atent la.
•
Observaţia este definitDă
EcaF„aIcNţiuInReaEdeŞaIprCiviAcuRaAtenCţieTfiEinRţelIe,SluTcrIuCrileI,
evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea şi a trage concluzii asupra
acestora (Petite Larousse,1998).
• În experimentul de laborator, observaţia va fi subordonată scopurilor acestuia şi va urmări
obţinerea unor date suplimentare, care să descrie modificările variabilei dependente.
• Marca psihologică a observaţiei ca metodă de cercetare în laborator, o constituie „înregistrarea
sistematică a manifestarilor comportamentale prin simţuri, a cracteristicilor şi transformărilor
obiectului studiat” aşa cum se prezintă ele în condiţiile normale ale contextului de desfăşurare
într-un mod discret (Doron, Parot, 1999, p.547). A observa înseamnă a dezvolta o atitudine
activă, a organiza informaţia, a înţelege, a căuta sensuri.
Caracteristici definitorii observaţiei (Banister et al., 1996,apud Aniţei, 2007:
1. Precizia observaţiei;
2. Focalizarea;
3.Nivelul de conştientizare a prezenţei observatorului de către
subiectul observat;
4. Durata observaţiei;
5. Nivelul de informare oferit subiectului observat.
OBSERVAŢIA OCAZIONALĂ VERSUS OBSERVAŢIA SISTEMICĂ
1. DEFINIȚI OBSERVAȚIA
2. PRECIZAȚI CONȚINUTUL ȘI FACTORII
DETERMINANȚI AI OBSERVAȚIEI
3. GRILA DE OBSERVAȚIE- DEFINIRE ȘI
ALEGEREA UNITĂȚILOR
4. CREAȚI O FISĂ DE OBSERVAȚIE!