Etimologie: l.

latină observatio, acţiunea de

supraveghere, a nu pierde din ochi)

Ca metodă de cercetare constă în

psihologică,
urmărirea intenţionată şi înregistrarea exactă,
sistematică a diferitelor manifestări
comportamentale ale individului (sau ale
grupului) ca si al contextului situaţional al
comportamentului, fără nici o inervenţie din
afară.
• Roger Mucchielli (1974) spune că există trei puncte
de reper în fiecare efort de observare:

• A fi atent la comportamente şi atitudini, a învăţa să le

notezi şi să le descrii aşa cum se prezintă.

• A sesiza contextul situaţional al comportamentelor

observate, aşa cum este el trăit de subiect.

• A dispune de un fel de simpatie intelectuală prin

intermediul căreia suntem capabili de a înţelege trăirile
altora fără a le încerca în mod real în propria noastră
afectivitate (empatia).
Edgar Morin (1981): a observa înseamnă nu numai a
înregistra, ci şi „a inventa“ şi „a construi realitatea“

s. vizuali
s. auditivi
s. gustativi
s. tactili
s. olfactivi

s. termici s. dolorifici
 Antrenaţi-vă capacitatea de observaţie.

 Vă voi prezenta două fotografii (A şi B) care diferă

una de cealaltă prin câteva elemente.
 În două minute, identificaţi aceste diferenţe.

Bias-urile observatorului
bias s.n. Tendinţă de îndepărtare de valoarea medie. (psih.) Orice
deformare a anchetelor.
Fotografia A Fotografia B
Observaţi detaliile
Care sunt elementele care nu se regăsesc în fotografia anterioară?
Verifica-ti capacităţile
observative!
◙ Observaţia nestructurată
◙ Observaţia structurată
◙ Observaţia externă Tipuri de
observaţie

◙ Observaţia participativă
◙ Observaţia continuă
◙ Observaţia eşantionată

■ Tipuri de observaţie
The Sociological Perspective

OBSERVATIONS ARE CERTAINLY

IMPACTED BY THE PERSONAL
PERSPECTIVES THROUGH WHICH
PEOPLE COME TO VIEW THE WORLD
Cum este filtrată percepţia în cercetarea sociologică

R
E
A
Valori, Teorii, L
Cerercetările anterioare I
Metode T
A
T
E
A
 Reguli metodologice:
1. Precizarea şi delimitarea riguroasă a obiectivului observaţiei, astfel
încât atenţia să poată fi optim focalizată asupra unor aspecte şi
dimensiuni semnificative.
2. Efectuarea unei documentări teoretice prealabile cât mai complete
asupra obiectivului de observat.
3. Formularea pe această bază a unor ipoteze de lucru, cu rolul de a
orienta şi structura actul observaţional pe anumite direcţii predilecte,
ipoteze care vor fi validate sau invalidate de datele experimentale
obţinute ulterior.
4. Elaborarea unui plan observaţional detaliat, care să vizeze explicit
variabilele de interes, modul de înregistrare a datelor, etapele şi durata
observaţiei, locul de desfăşurare etc.
5. Pregătirea instrumentarului necesar desfăşurării observaţiei şi
înregistrării rezultatelor (tabele de înscriere a datelor, aparatură
optică, video sau audio, sisteme de înregistrare automată, materiale
auxiliare ş.a.).

6. Efectuarea unor observaţii multiple, în condiţii cât mai variate, cu

înregistrarea riguroasă şi imediată a tuturor aspectelor constatate.

7. Prelucrarea rezultatelor prin analiza şi sistematizarea acestora, atât

în raport cu ipotezele adoptate iniţial, cât şi în raport cu alte presupoziţii
care pot fi sugerate chiar de natura datelor obţinute.

8. Desprinderea concluziilor şi formularea de noi ipoteze.

 Constă în verificarea ipotezelor cauzale prin
integrarea unor siutaţii constastante,
controlabile (Greenwood - 1945).

 Constă în măsurarea efectelor manipulării unei

variabile independente asupra variabilei
dependente într-o situatie în care acţiunea
altor factori este redusă minim. (Leon Festinger)
 În principiu, metoda experimentală presupune crearea în
condilii riguros prestabilite a unei situaţii experimentale
în cadrul căreia să se poată determina cantitativ influenţa
unui factor (variabila independentă) asupra altor factori
implicaţi în producerea unui fenomen (variabilele
dependente),în acest fel, prin transformarea succesivă a
fiecărui factor într-o variabilă independentă, se pot stabili
sistemele de relaţii cauzale şi condiţionale în câmpul
cărora se produce fenomenul cercetat. )
 Variabile
Proprietăți, atribute sau caracteristici ale:

Participanților Mediului
- trăsături de personalitate
Contextului
- caracteristici socio-demografice
- funcții psihice, inteligența, aptitudini,
interpersonal
abilități
Sarcinilor/ situaţiilor
- experiențe personale
- stări
de cercetare
a) Variabile dependente

 Fac obiectul observaţiei, iar cercetătorul le

va studia variaţia în cursul
experimentului;

b) Variabile independente

 Nu depind de o altă variabilă;

 Sunt legate de decizia experimentatorului
care le-a introdus în mod deliberat în
experiment.
 Variabilele studiilor experimentale
- independente şi dependente -

Variabila independentă: CAUZA

- Condiția antecedentă
- Are cel puțin două niveluri

Variabila dependentă: EFECTUL

-Comportamentul particular care ne așteptăm să se
schimbe ca rezultat al intervențiilor experimentale.

-Se numește dependentă deoarece valorile pe care le ia

depind de valorile variabilei independente: pe măsură ce
valorile variabilei independente se modifică, ne așteptăm
la schimbări corespunzătoare ale valorilor variabilei
dependente.
 Exercitiu
Identificați variabilele în fiecare situație de mai jos.

1 Copiii pedepsiți fizic sunt mai agresivi.

Dezvoltarea limbajului este favorizată de expunerea copiilor

2 la stimuli auditivi.

Oamenii sunt mai dispuşi să accepte o cerere dacă este

3
adresată din partea unei persoane pe care o simpatizează.

4 Tipul de feedback influenţează stima de sine.

Identificarea VI şi VD

Ce caracteristici putem identifica într-o descriere a unui studiu?

- trăsături de personalitate
- caracteristici socio-demografice ale participantilor
- stări, atitudini
- context, mediu
- sarcini experimentale
Care este cauza si care este efectul?
Rule, Taylor şi Dobbs (1987) au împărţit participanţii aleatoriu în
două grupe: o grupă realiza o sarcină într-un încăpere cu 21 grade
Celsius, iar cealaltă grupă realiza aceeaşi sarcină într-o încăpere cu
33 grade Celsius. Sarcina era identică: toţi participanţii erau rugaţi
să citească anumite povestioare, cu final ambiguu, şi să le
completeze, să le găsească un final clar. Modul în care erau scrise
lăsau posibilitatea participanţilor de a găsi un final fie cu conţinut
agresiv, fie non-agresiv. Rezultatele au arătat că participanţii din
camera cu temperatura foarte ridicată au indicat răspunsuri
(continuări ale poveştilor) semnificativ mai agresive, comparativ cu
participanţii din condiţia cu 21 grade Celsius.

Rule, Taylor şi Dobbs (1987)

Variabilele studiului
- independente şi dependente -

• În experimentul lui Rule et al., care dintre următoarele afirmaţii are

sens:

• Temperatura din cameră depinde de numărul răspunsurilor

agresive
• Numărul răspunsurilor agresive depinde de temperatura din
cameră.
 Variabile independente și dependente

Manipularea Modificări ale

variabilei produce variabilei
independente dependente

• Relaţia cauzală dintre VI (schimbarea temperaturii) şi VD

(răspunsurile agresive)
• Manipulăm variabilele independente
• Menţinem constante alte variabile
• Măsurăm schimbările la nivelul variabilei dependente
Variabile: dependente sau independente?

 putem schimba statutul variabilelor în funcţie de

scopul cercetării.

1. Anxietatea influenţează nevoia de afiliere (de a căuta

compania altor persoane)?
2. Compania altor persoane reduce starea de anxietate, în
situații stresante?
Ipoteze de cercetare
Ipoteza

 O relație ipotetică între variabile.

 O explicație potențială a unui comportament/ rezultat.
 Prezice efectele unor condiții antecedente asupra unor
comportamente.

Ex. Anxietatea influențează tendința de afiliere.

 Tipuri de experimnete
• După locul de desfăşurare, pot fi experimente de laborator sau
naturale (de teren).

• După modul de iniţiere a experimentelor, acestea pot fi provocate

sau invocate.

Cele provocate implică proiectarea şi realizarea intenţionată a unei

situaţii experimentale, în momentul ales de cercetător, pornind de la
anumite ipoteze de lucru; experimentul invocat presupune efectuarea
unei analize sistematice asupra unei situaţii psihosociale produsă
spontan, în anumite condilii social-istorice, dar asupra desfăşurării
căreia cercetătorul deţine suficiente date relevante, obţinute prin
intermediul participanţilor, martorilor, documentelor ş.a.
Etape:
1. Precizarea în termeni operaţionali a obiectivului
cercetării;
2. Documentarea teoretică şi metodologică asupra tuturor
aspectelor pe care le ridică problematica respectivă;
3. Formularea ipotezelor de lucru;
4. Proiectarea teoretică a experimentului: precizarea setului
de variabile şi a modului de control şi evaluare a acestora;
imaginarea în detaliu a situaţiei experimentale; alegerea
metodelor şi tehnicilor de înregistrare şi prelucrare a datelor;
stabilirea condiţiilor generale de desfăşurare a
experimentului, astfel încât să se evite apari(ia unor factori
perturbatori; stabilirea etapelor şi duratei experimentului ş.a.
Etape:
• Alcătuirea grupurilor experimentale şi de control, pe baza
eşantionării statistice a populaţiei de bază, asigurându-se
omogenitatea caracteristicilor de fond, importante pentru cercetare
(vârstă, sex, nivel de instrucţie etc.).
• Elaborarea sau alegerea instrumentelor de lucru (chestionare,
baterii de teste, scenarii ş.a.), validarea acestora printr-o operaţie de
pretestare şi stabilirea condiţiilor concrete de aplicare.
• Asigurarea mijloacelor materiale şi tehnice necesare
experimentării.
• Desfăşurarea experimentului, prin manipularea variabilelor
independente şi înregistrarea efectelor asupra variabilelor
dependente, în condiţiile eliminării eventualilor factori perturbatori
sau fără semnificaţie în situaţia dată.
• Centralizarea, sistematizarea şi prelucrarea datelor obţinute, pe
această bază formulându-se concluziile ce se impun; acestea pot
confirma sau infirma ipotezele de lucru, dar totdeauna pot constitui
punctul de plecare pentru noi investigaţii ştiinţifice.
NE VEDEM LA
CURSUL
URMATOR!